Autoxenofobie

9 Februarie 2013 at 16:49 77 comentarii

Vorbind de destabilizare identitară, ne gândim de obicei la  exodul generat de războaie, de cauze  economice, politice sau, mai nou, de catastrofe climatice, al unor populaţii, mai mult sau mai puţin numeroase. Dar nu numai migrarea în alte spaţii şi medii intră în categoria mutaţiilor de acest fel, ci, în general, orice desprindere dintr-un sistem de valori. Trecerile bruşte dintr-o epocă istorică într-alta, dintr-un regim politic la altul, sunt exemple tipice. La care mai putem adăuga azi şi mutaţiile valorice în cazul reconfigurărilor, regrupărilor militare, statale, regionale. Toate aceste forme, uneori agresive, de dezagregare social-culturală, a rostului oamenilor în comunitate şi-n lume produc slăbirea, pierderea sau alterarea identităţii. Generează deculturalizare, depresii colective cărora nici o reţea de socializare din lume nu le poate ţine piept. Şi tocmai în această mare primejdioasă, îşi fac apariţia, de regulă, producătorii de furtuni rasiste, religioase  şi de xenofobie, de naţionalism extremist şi fundamentalism- nu odată culminând cu manifestări paroxistice ale unor forme de identitate bolnavă şi autodistructivă.

Unde sunt şi în ce să-şi afle rostul şi identitatea, acum, românii? Ce respect să mai aibă faţă de cei de un neam, când tot ce-nseamnă identitate pare să se dărâme-n jur? Când în fiecare zi află de alte şi alte bestemăţii făcute de ai lor, fie -n mediul rural, fie urban, fie-n ţară, fie-n lume- oriunde? Când viaţa zilnică nu pare decât o neîntreruptă, glorioasă ofensivă a corupţiei în toate mediile sociale? De la cel economic, cultural- sportiv, educaţional, universitar până, mai ales, la cel politic-guvernamental- un sfidător comandament al relelor? În orice am crezut, s-a dovedit minciună. N-am participat la o revoluţie, ci la o lovitură de stat, n-am intrat într-un regim liber pentru a ne reface societatea ci pentru ca o mână de aventurieri care ne-au manipulat ori cumpărat să pună mâna pe putere şi pe avuţiile ţării. N-am avut parte de reforme duse la bun sfârşit, toate strădaniile fiind deturnate de către cei amintiţi mai-nainte şi toţi cei care s-au încumetat, marginalizaţi şi huiduiţi. În rest, n-am descoperit între noi nişte mari personalităţi demne de respect ci doar caractere mărunte, ambiţii meschine, lăcomie şi invidie, intoleranţă, ale unora care nu suportă pe nimeni vrednic în preajmă. N-am regăsit o biserică liberă care să vrea să-şi găsească rostul existenţei ei în societate, ci una slujind politicului-mai degrabă- şi poftelor proprii. N-am regăsit nici monarhia din dorinţele şi imaginaţia noastră ci una slujind, ca şi biserica, la aceiaşi stăpâni şi din aceleaşi motive. Iar puhoiul de urâciuni ne e servit tocmai de media stăpânilor, selectiv, după interesele lor bine calculate, cu voluptate sadică, în oglinzi deformatoare, la comandă. Ne vedem atât de hidoşi în aceste oglinzi, încât ajungem să nu ne mai suportăm.

…Ar mai fi, după unii, un refugiu: undeva în lumea statuară a dacilor, în ţara mitică a tracilor liberi de pe aceste tărâmuri de legendă, de acu’ peste două milenii, în a căror oglindă coclită de vremi zice-se că arătăm altfel. Dar nici acolo nu-i  de intrat: zbiri  feroce, purtători vigilenţi de oglinzi, au grijă ca nu cumva să fim dezamăgiţi.

ps. Într-o societate mai normală, mai puţin complexată şi mai sigură pe ea însăşi, vechea noastră istorie,  cu toate miturile şi misterele ei, ar fi însemnat o formidabilă rezervă de inspiraţie, de la parodii până la documentare serioase.  Mai la vest, în Franţa şi nu numai, Asterix şi Obelix sunt nemuritori ca personaje de comedie, desene şi benzi animate. Iar despre practicile stranii ale druizilor vedem de multă vreme, interesante filme documentare pe diverse canale. În timp ce, la noi, doar Mircea Eliade, genialul explorator de  lumi misterioase, a valorificat, în felul său unic dar din ce în ce mai puţin luat în considerare acum, această bogăţie.

Anunțuri

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , , , , , , , .

Atitudini tulburătoare Alienul de jos şi alienul de sus

77 comentarii Add your own

  • 1. Ovidiu  |  9 Februarie 2013 la 17:46

    Bunā seara,
    Sper cā varanul e in cādere liberā:
    http://m.rtv.net/65566

    Apreciază

  • 2. dictaturajustitiei  |  9 Februarie 2013 la 17:51

    Bună !
    Nora, de 33 de ani stau în Prahova și nici acum nu mă simt acasă.
    De ce oare ne încăpățânăm, doar unii dintre noi , să semănăm vrajbă ?

    Doar pentru interese mărunte și individualiste ?

    Apreciază

  • 3. Nora Damian  |  9 Februarie 2013 la 17:51

    Ziua bună cu asemenea veşti! 🙂 Multzam, Ovidiu 🙂

    Apreciază

  • 4. Nora Damian  |  9 Februarie 2013 la 17:52

    Carmen, servus! Ai dreptate!!! Acasă te simţi doar între oameni în care poţi avea încredere, poţi să-i respecţi şi te simţi si tu respectat si de folos. Altfel te simţi ca un emigrant…

    Apreciază

  • 5. skorpion  |  9 Februarie 2013 la 19:53

    salut,

    nu sint elev,
    nu sint student,
    nu sint profesor, nici invatator,
    nu sint parinte de elev si nici de profesor…

    dar articolul de mai jos tot m-a uluit din multe puncte de vedere

    http://www.contributors.ro/editorial/cum-produce-scoala-tampiti/

    Apreciază

  • 6. Maria  |  9 Februarie 2013 la 20:35

    Bună seara,

    Skorpy, mersi că mi-ai semnalat articolul. Din prudenţă, am început să ocolesc articolele care dau din titlu verdicte ritoase. Observ că autorul e lector la o prestigioasă universitate. Dar nu asta contează aici, ci informaţiile extrem de preţioase despre învăţământul preuniversitar românesc, dobândite în urma experienţei personale.
    Pe lângă această situaţie, erorile din text nici nu mai sunt evidente.

    Apreciază

  • 7. Maria  |  9 Februarie 2013 la 20:38

    Culegerea de la Nomina are 39 de autori pentru că volumul cuprinde contribuţii colective primite din toate centrele (judeţene) unde se organizează concursul respectiv de matematică. La română e la fel. Şi eu mă număr printre autorii unui astfel de volum.

    Apreciază

  • 8. Maria  |  9 Februarie 2013 la 20:42

    Fiul meu e tot în clasa a V-a, la o şcoală de elită. Îi sunt profesoară de română şi-mi asum cu deplină responsabilitate toate materialele auxiliare de studiu. Puştiul se descurcă, supravieţuieşte, se căleşte. Îi susţin pe toţi ceilalţi colegi ce predau la clasă, fiindcă ştiu că sunt nişte profesori grozavi şi formăm o echipă redutabilă.
    Uite că ajunsei să vorbesc şi eu tot din experienţa personală…

    Apreciază

  • 9. Maria  |  9 Februarie 2013 la 20:49

    Cel mai neinspirat gest al unui cadru didactic, indiferent de nivel, este să facă referiri, precum cele din articol, la editura mai sus menţionată.

    Apreciază

  • 10. fini  |  9 Februarie 2013 la 21:01

    Bună seara,tuturor!

    Carnaval & muzica clasică

    Apreciază

  • 11. fini  |  9 Februarie 2013 la 21:03

    Niccolo Paganini

    Apreciază

  • 12. fini  |  9 Februarie 2013 la 21:05

    Antonio Vivaldi

    Apreciază

  • 13. fini  |  9 Februarie 2013 la 21:07

    Johann Strauss, jr.

    Apreciază

  • 14. fini  |  9 Februarie 2013 la 21:09

    Camille Saint-Saens

    Apreciază

  • 15. skorpion  |  9 Februarie 2013 la 21:33

    erorile din text nici nu mai sunt evidente.

    @Maria,
    are si erori in text? care ar fi, tinind cont ca sint complet pe din afara, dar ma intereseaza tema…

    nici nu am observat ca a nominalizat o editura. Si de ce este asta o greseala?

    Apreciază

  • 16. Maria  |  9 Februarie 2013 la 21:49

    Skorpy, am explicat la @7 una dintre erori. E vorba chiar despre afirmaţia referitoare la editură, contextul în care a integrat-o. Un autor serios trebuie să s documenteze mai întâi. Altfel riscă să cadă în capcana generalizărilor. Bun, dacă s-a coborât atât de jos nivelul textelor academice, la experienţele personale şi familiale, măcar să se informeze temeinic şi să-şi păstreze obiectivitatea. O altă eroare, derivată tocmai din tendinţa de generalizare, priveşte conţinutul manualelor. Noi, la română avem manuale foarte bune de la Humanitas. De ce le-aş schimba?! De ce aş pune copiii să cumpere altele dacă îi pot învăţa lejer cu acestea cum se lucrează cu cartea?

    Mă rog, mi-ar fi plăcut ca autorul să-şi exprime părerea despre plagiatele-maraton ale colegului domniei sale de universitate, dl. Mang, despre cursurile pe care studenţii aceleiaşi universităţi – indiferent de facultate – sunt nevoiţi să le cumpere, uneori direct de la profesori, alteori de la secretariat ori de la diverşi intermediari, desigur fără chitanţă, factură şi alte amănunte dintr-astea plictisitoare. Mi-ar fi plăcut să înţeleg pe ce criterii promovează studenţii lor de ajung tinerele profesoare de română cu patalama la Oradea să scrie cu greşeli grave de ortografie pe tablă. Poate că aşa am fi înţeles cu toţii, mult mai bine, sensul titlului…

    Apreciază

  • 17. skorpion  |  9 Februarie 2013 la 21:54

    multumesc, @Maria

    Apreciază

  • 18. skorpion  |  9 Februarie 2013 la 22:15

    da, tema mang era buna!

    Apreciază

  • 19. lastnightmusic  |  9 Februarie 2013 la 22:34

    Salut prieteni
    Franz Liszt

    Apreciază

  • 20. skorpion  |  9 Februarie 2013 la 23:02

    <i<Avand in vedere ca “meditatiile” sunt indispensabile intrebarea pe care mi-o pun e daca “educatia obligatorie” e constitutionala.

    Devreme ce tot e inutila (sau chiar daunatoare) – mi se pare corect ca parintii sa aiba dreptul sa-si educe copiii acasa. Ce-ar zice statul de asta? I-ar da in judecata pe parinti?
    (un comentator tot la Maci)
    🙂

    Apreciază

  • 21. Maria  |  9 Februarie 2013 la 23:21

    Mister Skorpy, cui vrei să răspund? 🙂

    Uite, învăţământul obligatoriu e de 10 clase. Deci pică problema meditaţiilor la nivelul ciclului superior al liceului, pentru examenul de bac. Rămâne însă deschisă la testele naţionale, recunosc.

    Apoi, ce-ar zice curioşii comentatori despre programul de pregătire suplimentară oferit gratuit elevilor din anii terminali, în afara orelor de curs? Hm? Eu azi dimineaţă tocmai am ţinut două ore dintr-acestea la şcoală. Să mă lămurească cineva în ce categorie intră. Unii le consideră muncă patriotică. Eu le fac cu plăcere.

    Apreciază

  • 22. skorpion  |  9 Februarie 2013 la 23:34

    @Maria,
    esti o exceptie, lucru pe care il spune si Maci, ca la profesori exista exceptii ca pretutindeni.

    Eu am avut niste profesori fantastici (germani & romani), dar ce am citit azi – INCLUSIV comentariile tuturor cititorilor – m-a lasat ca la dentist……

    probabil ca norocosi sint doar copiii, care au norocul de profesori foarte buni si/sau de parinti f. grijulii si atenti cu scoala lor.
    Nu crezi?

    Apreciază

  • 23. lastnightmusic  |  9 Februarie 2013 la 23:39

    Maria si scoala ta de elita si baiatul tau de elita din clasa a 5 a care invata un Cosbuc de elita si Sara pe deal tot de elita. 🙂
    Frumos dar ce ne facem cu restul de milioane de belferi de tot rahatul ? http://www.contributors.ro/editorial/cum-produce-scoala-tampiti/ Chiar ma intreb asta .

    Apreciază

  • 24. skorpion  |  9 Februarie 2013 la 23:40

    guten Morgen, Herr @tds,
    🙂

    Apreciază

  • 25. lastnightmusic  |  9 Februarie 2013 la 23:40

    Scuze , acum, vad ca deja il discutati pe Maci – Ce nume are si asta 🙂

    Apreciază

  • 26. skorpion  |  9 Februarie 2013 la 23:42

    Maci – floare de mac
    🙂

    sau moți….o fi ungur la baza….grrrr
    😛

    Apreciază

  • 27. lastnightmusic  |  9 Februarie 2013 la 23:42

    Neata Sk. prietene. Vezi ca am pus pe blog muzica si filme si arhuitectura fara jazzul ala imposibil 🙂 e yoyoma care cinta muzica din filmele lui Moriconne . Tu ai vazut Cinema Paradiso din 89? E acolo subtitrat.

    Apreciază

  • 28. skorpion  |  9 Februarie 2013 la 23:45

    danke, @tds,
    cindva primeam pe email daca puneai ceva nou la tine,
    bine ca m-ai atentionat acum… o sa vad miine, ca la mine este deja noapte
    🙂

    p.s.
    obligatoriu vreau sa ajung acolo manana..

    Apreciază

  • 29. Nora Damian  |  9 Februarie 2013 la 23:45

    Seara bună, prieteni! Îmi place ce scrie acolo Maci, nu stiam că e de la Oradea, articolul e un pic cam lung. Maria, si în cazul lui se confirmă faptul că analize de felul ăsta se feresc să vină cu exemple de prin jur.

    Îmi plac clipurile, Fini, o serie regală, în seara asta!!! 🙂

    ps. Sper să vă placă, cât de cât, si postarea 🙂

    Apreciază

  • 30. Nora Damian  |  9 Februarie 2013 la 23:50

    Un text remarcabil:
    Monica Macovei, La Dama de Hierro

    „Dacă-i întrebi despre vinovăţie, dacă te uiţi în ochii lor să vezi o mică remuşcare, o mică părere de rău, ai surpriza să te lovească în plin ura bolnavă care le deformează trăsăturile, ura îndreptată împotriva unei femei teribile, unică prin perseverenţa cu care i-a vânat: Monica Macovei.”
    Bătrâna generăleasă, securista, utecista cu privire tâmpă şi etilizată, asexuata, procuroarea comunistă, aşa o „complimentează” presa din ţară pe Monica Macovei. Cuvinte grele, pentru care nici un ziarist nu a dat socoteală. Pentru simplul motiv că, atunci când a decis să se ia la trântă cu uriaşa corupţie care sufoca până în pragul asfixiei România, Monica Macovei şi-a asumat absolut toate riscurile. Inclusiv acela de-a fi inamicul public numărul unu al şmecherilor cu pedigriuri grele în politica românească, regii neîncoronaţi ai raptului de stat, care au făcut ca mafia italiană să pară o joacă de-a alba neagra. Nici statutul de europarlamentar, nici amiciţia cu Traian Băsescu, nici măcar colegii ei, care o sprijină, în marea lor majoritate, nu o pot feri de ura primitivă şi sălbatică a celor care astăzi, datorită perseverenţei şi a profesionalismului ei şi a celor din DNA, îşi ispăşesc pedepsele prin puşcăriile României.

    Nimic nu-i poate opri pe cei care au devalizat, la propriu, miliarde de euro, să dea vina pe Monica Macovei pentru că au schimbat costumele Saville Row sau Hugo Boss cu tenişii şi treningurile pestriţe de puşcăriaşi model. N-am văzut la nici unul din aceşti infractori nici o urmă de regret pentru fapta la care au fost condamnaţi. Furt din banii publici, furt din buzunarele fiecărui cetăţean, furt cu bună ştiinţă, furt în familie, la grămadă, cu sprijin greu de la finii din poliţie sau de la corupţii din instituţiile statului, mascat de diverse şi fascinante combinaţii acoperitoare.

    Însă am văzut cum absoluţi toţi o înjură, birjăreşte, pe cea din cauza căreia, cred ei, vieţile lor de nababi au fost date peste cap, croazierele luxoase au fost întrerupte, avioanele private şi yahturile au dispărut, vilele cu piscină din marile staţiuni ale Europei au fost scoase la vânzare, amantelor siliconate şi îmbrăcate la supercasele de modă din Milano şi Paris li s-au evaporat cărţile de credit Platinium de sute de mii de euro, iar copilaşii, crescuţi cu piste de carting şi bone filipineze, au fost obligaţi să meargă la „împuţitele şcoli româneşti”, culmea, fără maşină şi fără şoferul aferent!

    Asta e numai vina ei, a nenorocitei care le dă frisoane chiar şi în celulele de la Rahova, că de, s-ar putea să caute mai bine şi să găsească şi micuţul cont dosit pe la vreun offshore din Cayman sau, şi mai rău, s-ar putea uita mai atent şi, ca de nicăieri, un alt dosar ar putea fi instrumentat, cu alte şi alte furturi, care i-ar putea ţine în celulă ani şi ani. Dacă-i întrebi despre vinovăţie, dacă te uiţi în ochii lor să vezi o mică remuşcare, o mică părere de rău, ai surpriza să te lovească în plin un val de ură buboasă, care le deformează trăsăturile, ura îndreptată exclusiv împotriva unei femei teribile, unică prin perseverenţa cu care i-a vânat: Monica Macovei.

    Dureros, există destui ziarişti care să le găsească scuze şi să se mobilizeze în campanii aşa-zis umanitare, pentru a dovedi silinţa cu care clienţii miliardari ai penitenciarelor au devenit, brusc, scriitori de cărţi moralizatoare, de jurnale plângăreţe, asortate cu citate din gânditori celebri, subtil inserând printre rânduri dovezi lacrimogene ale sfintei lor nevinovăţii. Dar nici unul, nici măcar unul, n-a avut bunul simţ să scrie un rând, un singur rând care, poate, l-ar fi absolvit, în faţa propriei conşitiinţe, dacă nu în faţa Bunului Dumnezeu, de răul pe care ni l-au făcut nouă, tuturor.

    „Oameni buni, iertaţi-mă”, nu există şi nici n-o să existe în cărţile lor. Nu pot.

    Să-şi ceară iertare Monica Macovei, aceasă Señora de fier a României, că i-a hărţuit, le-a nenoricit vieţile şi, în final, i-a prins!

    Mulţumim, Monica Macovei. Mulţumim, Daniel Morar. Mulţumim procurorilor care au adunat cu migală, în mii de ore de muncă, probe împotriva lor, în ciuda sacilor de bani investiţi în maşinării sofisticate care să-i apere. Datorită vouă, ţara asta nu s-a transformat încă într-o Insulă a doctorului Moreau.

    La Cobra

    http://www.elcobrador.info/2013/02/monica-macovei-la-dama-de-hierro.html

    Apreciază

  • 31. lastnightmusic  |  9 Februarie 2013 la 23:50

    Nora ,
    Si eu l-am pus pe Frantz Lizt . intr-o interpretare de exceptie. Te rog sa nu ne minimalizezi 🙂

    Apreciază

  • 32. Nora Damian  |  9 Februarie 2013 la 23:52

    Era să te pierd, Lnm, bine că m-ai atenţionat! 🙂

    Apreciază

  • 33. Nora Damian  |  9 Februarie 2013 la 23:57

    Ia citiţi si aici, dragilor, oricât de multe exemple care ar merge ca materiale didactice la postare stiu, asa ceva nu mi-as fi imaginat:

    http://adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.html

    Apreciază

  • 34. Maria  |  10 Februarie 2013 la 00:02

    Skorpy, 22, cred că generalizările sunt periculoase. Eu nu sunt nici pe departe o excepţie. N-aş îndrăzni să mă consider astfel când am în jur colegi – profesionişti extraordinari. Dacă baza mi-am aşezat-o în facultate, ceea ce am devenit astăzi se datorează acestor oameni pe care i-am găsit în şcoală când am descins direct din aule. Ei m-au învăţat meserie. De la ei am învăţat ce înseamnă exigenţa,dar şi dragostea faţă de copii. ,,Fii exigentă, fii intransigentă, fii cum crezi tu, dar la copii să ţii şi să ai grijă de ei” este una din replicile auzite în anii formării mele.
    Realitatea este alta. Şcoala mea nu scoate tâmpiţi. Elevii mei sunt mai inteligenţi decât studenţii lor. De asta şi pleacă în altă parte după absolvire…

    Apreciază

  • 35. Maria  |  10 Februarie 2013 la 00:05

    Lnm, 23, drăguţă glumă.
    În altă ordine de idei, ştii ce ne putem face cu milioanele alea de belferi? Să-i îndemnăm să pună mâna pe carte, să obţină rezultate bune, ca să ajungă la şcoli de elită şi să aibă profesori de elită.
    Vreo obiecţie, ceva? 🙂

    Apreciază

  • 36. Nora Damian  |  10 Februarie 2013 la 00:21

    Maria, analiza prea-atotcuprinzătoare a lui maci, articolul cu niste chestii greu de comentat despre US din adevărul, plus alte câteva „noutăţi” de pe câmpul corupţiei, dar şi nelipsitele „stiri de la ora cinci” – si uite, a mai trecut o zi. Să sperăm că weekendul va fi plăcut 🙄 Aaa, si să nu uit, dl. Cioabă anunţă că vor pregăti un candidat rom capabil si înţelept. Visul democratic al lui remus cernea nu e prea departe.

    Apreciază

  • 37. Nora Damian  |  10 Februarie 2013 la 00:36

    Noapte bună!

    Apreciază

  • 38. Maria  |  10 Februarie 2013 la 00:48

    Nora, a fost o zi plină. Viitorul însă nu arată grozav. 😐

    Noapte bună!

    Apreciază

  • 39. oldhashu  |  10 Februarie 2013 la 03:08

    Salut târziu din partea unui old insomniac! 🙂

    Uite dragilor un mic leac pentru autoxenofobie însoțit de comentariile despre piesă!

    Apreciază

  • 40. oldhashu  |  10 Februarie 2013 la 03:25

    Nora, servus! 🙂

    Mi-ai bătut la ușă cu Vangelis 😉

    Uite una din piesele lui, plină de miez, un omagiu pentru cei căzuți pe toate câmpurile de bătaie ale omenirii și primiți toți, fără discriminare, în sânul Mamei Glie:

    Apreciază

  • 41. fini  |  10 Februarie 2013 la 07:12

    Neaţa! 🙂

    Cafeluţa e fierbinte.

    Apreciază

  • 42. fini  |  10 Februarie 2013 la 08:02

    Old, te salut! 🙂

    Fain clip, cel cu „Sârba în căruţă”! Fotografii vechi cu ii şi zăvelci de poveste şi de un rafinament deosebit.
    Muzica este curată, de la mama ei şi fără „scamele” depuse de „cântarea României”.

    Pe Vanghelis este întotdeauna o plăcere să-l asculţi. Clipul acesta, cu muzica din albumul „Spiral”, te duce cu gândul la „Ororile războiului” de Goya.
    Eu îl asociez pe Vanghelis cu culoarea albastră, un albastru infinit.

    Apreciază

  • 43. skorpion  |  10 Februarie 2013 la 10:19

    neata,

    haideti cu avionul
    🙂

    http://www.youtube.com/watch_popup?v=KcuDdPo0WZk

    Apreciază

  • 44. Nora Damian  |  10 Februarie 2013 la 10:50

    Ziua bună, prieteni! Old, bun leacu’, ca tot ce-i autentic.
    …Şi superbă piesa lui Vanghelis, multzam 🙂

    Apreciază

  • 45. Nora Damian  |  10 Februarie 2013 la 10:53

    Fini, cu o cafea braziliană fierbinte si aromată ca o zi de carnaval de acolo, ziua e mai puţin mohorâtă 🙂

    Apreciază

  • 46. Nora Damian  |  10 Februarie 2013 la 11:00

    Skorpion, fabuloasă călătorie! Ce cunoscute par toate locurile alea, din literatură, din filme… 🙂

    Apreciază

  • 47. oldhashu  |  10 Februarie 2013 la 14:10

    Dragilor, iată un strop de „autovaccin”! 🙂

    De curiozitate, cereți pe ytube «Einsamer hirte», atât doar, fără interpret ori autor și veți fi uluiți de mulțimea de variante și interpreți, de cum s-a topit «singurătatea ciobanului» mioritic în muzica lumii…

    Apreciază

  • 48. Nora Damian  |  10 Februarie 2013 la 14:30

    Multzam, Old! minunat, wonderful, meraviglioso…

    Apreciază

  • 49. oldhashu  |  10 Februarie 2013 la 14:37

    Nora, servus! 🙂

    Există speranță, suntem iarbă rea, nu pierim așa ușor!
    Chiar și de sub coasă răsărim mai deși…
    …de două mii de ani ❗

    Apreciază

  • 50. skorpion  |  10 Februarie 2013 la 14:40

    chiar credeti ca exista speranta?
    o fi existind speranta, in cantitati infinite..

    tocmai am vazut pe fb la gunoiul uman ioan ghise o fotografie cu Traian Basescu – presedintele Ro, o tara membra a UE – deci TB in sicriu, cu un glonte in frunte.
    i-am dat report pentru violence graphic, sa vedem daca patronii FB vor lua vreo masura…

    este incredibila ura!

    Apreciază

  • 51. Nora Damian  |  10 Februarie 2013 la 14:56

    Skorpion, suntem coplesiti de atâtea gunoaie care au iesit, în ultimul an, puhoi la suprafaţă! Dar, într-un fel, e mai bine că au iesit! Cu condiţia să nu ne lăsăm coplesiţi 🙂

    Bine ai făcut c-ai raportat, sper ca si alţii să facă la fel !!!

    Apreciază

  • 52. Nora Damian  |  10 Februarie 2013 la 14:57

    OldH, subscriu 🙂

    Apreciază

  • 53. oldhashu  |  10 Februarie 2013 la 15:00

    skorpy, salut! 🙂

    Ghișe a ieșit din categoria homo sapiens, întrând în excepția homo alienatus. Băi reci și cămăși cu mânecile la spate…

    Apreciază

  • 54. skorpion  |  10 Februarie 2013 la 15:58

    de acord cu baile, dar asta urgent de tot,
    imediat,
    luat totul: computer, joaca pe FB, etc..

    si direct la ospiciu..

    sau parlamentul este deja un ospiciu???

    Apreciază

  • 55. fini  |  10 Februarie 2013 la 17:47

    Old,
    @ 47

    cei care s-au aplecat atent asupra folclorului muzical ştiu că una din trăsăturile caracteristice ale folclorului muzical este anonimatul. Asta presupune şi că dacă numele creatorului iniţial ar fi cunoscut, poporul se comportă faţă de cântec ca un creator. Întrebat cine l-a făcut, răspunde: eu, căci interpretul îl adaptează, transfomându-l după dorinţa sa.
    Aşa s-a întâmplat şi cu „Einsamer Hirte” care, acolo la izvoare, este Gheorghe Zamfir.

    Apreciază

  • 56. fini  |  10 Februarie 2013 la 18:01

    Old,

    pentru că la @ 49 ai folosit expresia românescă „iarbă rea” mi-am amintit de versurile lui Al.O Teodoreanu din poezia cu acelaşi nume, dar cu altă conotaţie. Pentru că eu totuşi mă exprim mai limpede în imagini sonore uite un cântecel frumos:

    Apreciază

  • 57. ela  |  10 Februarie 2013 la 18:08

    Buna seara
    Stau de doua ore pe aici , citind postarea si comentariile. Frumoasa-i gradina in seara asta mohorata !
    Multumesc 🙂

    Apreciază

  • 58. fini  |  10 Februarie 2013 la 18:13

    Salve Skorpion! 🙂
    @ 50

    Chiar cred că există speranţă.
    Je m’en fiche de saltimbaci ca Ghişe!

    Apreciază

  • 59. fini  |  10 Februarie 2013 la 18:19

    Ela,
    @ 57

    🙂 🙂

    Apreciază

  • 60. skorpion  |  10 Februarie 2013 la 18:36

    fini,
    de acord ca te poti fișa 🙂 de saltimbanci, dar durerea este ca acesti saltimbanci ne fac viata de peste 23 de ani, daca excludem partea ceausisto-comunista….

    din cauza lor, a sefilor lor,
    Ro face un pas inainte si doi pasi inapoi,
    uneori chiar 10 pasi (cum a fost in vara_2012)
    din cauza lor……dar nu mai intru in detalii, le stii si tu f. bine!!!

    Apreciază

  • 61. fini  |  10 Februarie 2013 la 18:53

    Skorpion,

    ce nu se vindecă…..se îndură. 😥
    Rămâne totuşi speranţa.

    Apreciază

  • 62. fini  |  10 Februarie 2013 la 19:01

    Ela, eu sunt din Banatul de Munte, de acolo de unde izvorăşte Timişul şi Bârzava. De când n-ai mai ascultat „La izvor, la izvorele”? Mi s-a făcut dor de el.

    Apreciază

  • 63. Nora Damian  |  10 Februarie 2013 la 19:20

    Seara bună! ela, skorpion, fini, oricât de dezgustători ar fi niste inşi ca ghişe, trebuie să ne gândim că în timp devin respingători – cu tot ce reprezintă ei- pentru tot mai mulţi oameni sănătosi 🙂

    Apreciază

  • 64. Nora Damian  |  10 Februarie 2013 la 19:21

    Fini, faine ilustratele muzicale 🙂

    Apreciază

  • 65. skorpion  |  10 Februarie 2013 la 19:33

    …..fara sa va dati seama, introduceti in gindirea voastra stropi de resemnare, picaturi de rabdare exagerata si mult prea multa ingaduinta si probabil din cauza asta avansam atit de incet ca societate, ca tara….
    🙂

    Apreciază

  • 66. Nora Damian  |  10 Februarie 2013 la 19:38

    …A-ndura, skorpion, e altceva decât a te resemna! Cine nu e-n stare să-ndure, nu e-n stare nici să lupte: piere mai-nainte! 🙄

    Apreciază

  • 67. skorpion  |  10 Februarie 2013 la 19:42

    Sa-nduri decenii la rind nu este neaparat o calitate, poate o arta
    😛
    deci prefer sa se indure cit mai putin,
    prefer actiunea desteapta,
    prefer indepartarea gunoaielor umane

    si?
    ce-am facut?
    ce-am obtinut pe 9 decembrie???
    si cit vom indura de-acum incolo?
    un cincinal,
    doua cincinale???

    aici este problema!

    Apreciază

  • 68. Nora Damian  |  10 Februarie 2013 la 19:53

    Nu vom rezolva problema nici claxonând si repetând la nesfârsit „căcărău si puie monta” ( asta ca să dau doar, un exemplu) şi nici lăsându-ne antrenaţi în acţiuni puse la cale din umbră (mai ales c-avem niste experienţe istorice din care am aflat în direct la ce tragedii duc asemenea naivităţi) …Ne pot ajuta doar atitudinea desteaptă, acţiunea înţeleaptă si viziunea responsabilă. Niţel antrenament cu privire la ravagiile manipulării, la efectele lor- totdeauna rele, avem chiar din blogosferă! E drept, destui au orbul găinilor si la ora asta 🙄

    Apreciază

  • 69. ela  |  10 Februarie 2013 la 20:26

    Fini @62: imi trezeste niste amintiri…
    candva, in frageda prucie, am cantat intr-un taraf al casei pionierilor 🙂 Ne adunasera de prin scolile orasului pe toti cei care cantam la un instrument. Eram cea mai mica cu vioara mea de copil.O mai trai nea’ Galetin?
    viorele flori adanci..

    Apreciază

  • 70. fini  |  10 Februarie 2013 la 21:01

    „Viorele, flori adânci” nici un penel nu le poate zugrăvi aşa frumos.

    Apreciază

  • 71. fini  |  10 Februarie 2013 la 21:02

    Apreciază

  • 72. oldhashu  |  10 Februarie 2013 la 22:31

    Am revenit, dragii mei! 🙂

    Altă parte de omenire strivită de istorie și care nu vrea să dispară, trimițând spre noi doar ceva ecouri din ceea ce ar fi putut fi, ce ar fi putut inspira, ce ar fi putut clădi «roșul» Abel dacă «albul» Cain, cel venit de peste Ocean cu pușca într-o mână și in cealaltă cu o carte pe care nici el n-o înțelegea pe deplin în spiritul ei!
    Ros de remușcări, albul Cain adună acum din colbul unei lumi ruinate cioburi pe care le expune la vânzare în vitrină, lustruite frumos…
    Opriți-vă un moment pe plânsul violoncelului care insoțește motivul principal de dans ritualic!
    O fi vocea conștiinței albului Cain ❓ ❗

    Apreciază

  • 73. Nora Damian  |  10 Februarie 2013 la 23:03

    Impresionantă asociere, OldH, cu tema noastră! În dansul ritualic, încă se mai poate ghici spiritul unui popor străvechi, amintind de o lume împinsă în rezervaţiile din „lumea nouă” unde a si apus! …Mai apare-n lume doar în „vitrina” cu exotisme turistic-comerciale… 🙄

    Apreciază

  • 74. Nora Damian  |  10 Februarie 2013 la 23:32

    Noapte bună, prieteni! 🙂

    Apreciază

  • 75. Maria  |  11 Februarie 2013 la 02:04

    Nora, mi-a plăcut şi mie filmuleţul lui mugur varzariu 🙂

    Noapte bună, dragilor! Să aveţi o săptămână uşoară!

    Apreciază

  • 76. Nora Damian  |  11 Februarie 2013 la 14:59

    Salut! Maria, mă bucur! 🙂

    O zi bună, prieteni şi o săptămână asemenea!

    Apreciază

  • 77. Nora Damian  |  11 Februarie 2013 la 15:01

    postare nouă

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Nora Damian Facebook nora.damian@gmail.com

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 885,384 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.303 urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 885,384 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: