Raţiuni politice dincolo de bârfe

16 Februarie 2013 at 19:14 54 comentarii

Interviu în RL, aprilie, 2010. Sabina Fati îl întreabă pe Vasile Blaga: ” Ce model de politiciană preferaţi: Elena Udrea sau Monica Macovei? Vasile Blaga: Din punctul de vedere al vieţii de partid, nu mă feresc să spun: Elena  Udrea. Într-un partid atunci când s-a luat o decizie ea trebuie respectată, fiindcă nu suntem ONG, iar atunci când ridici probleme e bine să aduci şi soluţii”. Răspunsul, de altfel previzibil, al unuia din onorabilii tripletei BVB, părea şi foarte motivat, comentam atunci într-un articol. Iar întrebarea asta generase o altă întrebare, anume, dacă modelul politic PDL, aşa cum era desenat de grupul greilor sub acoperirea conjuncturală a d-lui Boc, va mai rămâne model de partid preferat în România post 2010. …Dacă criteriile interne ale acestui partid mai sunt şi cele ale electoratului! Cam asta ar fi trebuit să-i frământe, fiindcă  exact peste doi ani, scrisesem, dacă lucrurile merg pe acest trend, portocaliada se poate duce definitiv la fund.

Numai că privitul spre exterior şi viziunea spre viitor nu făceau parte din cutumele politice ale pedeleului greilor, preocupat exclusiv, atunci, de maşinăria internă şi relaţiile tradiţionale cu rudele politice feseniste. Cum să le placă, prin urmare, ideea de reformism? Cum să accepte aşa o grozăvie? Cum să se-mpace cu exigenţele unor novici? Cum să nu respingă asemenea termene de comparaţie nefavorabile pentru ei, în partidul lor? Iar dacă reformiştii au reuşit să-şi pună-n practică unele iniţiative, acţiunile s-au petrecut pe frontul guvernării datorită ex-premierului Boc şi preşedintelui Băsescu. Că prin asta au adus valoare socială şi puncte pedeleului, n-avea cine să recunoască şi n-are nici acum, în afara unei minorităţi-  care o include însă, şi pe Elena Udrea! În 2006, Udrea a fost cea care  l-a dezvăluit public pe Tăriceanu ca fiind omul din guvern al lui Patriciu, susţinând în felul ei spectaculos, refuzul demn al Monicăi Macovei de a le face jocul celor doi.  Udrea i-a susţinut şi pe Boc, Funeriu şi-n general pe reformatori. Iar ca ministru în guvernul Boc a avut procentul cel mai ridicat (deşi nu mulţumitor) de fonduri europene absorbite. Şi nu bârfele legate de excesele ei vestimentare au trimis-o pe margine-n vară ci strict greşelile cu campania din Bucureşti. Mai presupun că ruptura de grupul Blaga şi al acoliţilor săi are deja vreo două- trei  luni vechime. Intervenţia laudativă -surprinzătoare- a preşedintelui pare să confirme că aceeaşi Elena Udrea ar putea juca rolul de placă turnantă şi în perioada următoare. În această situaţie, marea necunoscută e cum se vor poziţiona reformiştii.

Câteva variante ar fi de luat în seamă: Vor accepta o asemenea coabitare dat fiind că are girul lui Băsescu, cel care i-a adus şi pe ei în PDL? (1) Vor emigra la FC (2)? Vor întări partidul d-lui Neamţu? (3) Vor crea alt partid? (4) Interesant de urmărit!

Anunțuri

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , , , .

Doi ani de derută Fructele amare ale trădării

54 comentarii Add your own

  • 1. dictaturajustitiei  |  16 Februarie 2013 la 19:33

    Bună seara !
    Teamă mi-e că nu o vor susține din prea mare orgoliu.

    Apreciază

  • 2. filadel  |  16 Februarie 2013 la 19:34

    Off topic:

    Exemplul cu ONG-ul, enunțat de Blaga, ar fi trebuit să mă facă mai atent încă de pe vremea aia la ce-i zace sub cașketă. Dacă partidul ar fi funcționat ca un ONG probabil că ar fi avut rezultate mai bune. Altfel a funcționat ca un USL, ca o bursă a șpăgilor pentru mandatele parlamentare și evident că nici ca USL n-a fost cel mai bun fiindcă iete: USL-u lor a ieșit mai tare.

    Apreciază

  • 3. noradamian  |  16 Februarie 2013 la 19:41

    Seara bună 🙂 Carmen, mulţi din PDL, o vor vota din calcul: Blaga e kaput! Ce vor face ceilalţi, adică reformistii, nu stiu. 🙄

    Apreciază

  • 4. noradamian  |  16 Februarie 2013 la 19:43

    filadel, bună observaţie! Uselizarea pedele a mers în galop, paralel cu cea a adunăturii varanului. Esecul era previzibil de atunci, din 2010.

    Apreciază

  • 5. fini  |  16 Februarie 2013 la 21:03

    Bună seara 🙂

    Apreciază

  • 6. fini  |  16 Februarie 2013 la 21:04

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  16 Februarie 2013 la 21:09

    Fini, servus :)! Plăcută, muzică! nostalgică, luminoasă 🙂

    Apreciază

  • 8. brindusa  |  16 Februarie 2013 la 22:00

    Buna seara, doamna! Pertinente observatii!
    Daca refomistii vor pleca din PDL din pacate se vor autostigmatiza in „oportunistii”! Si mitul lui „nu ma las si nu va las” va fi spulberat ! Iar bomboneii ar ranji satisfacuti: ” V-am spus eu”!

    Apreciază

  • 9. skorpion  |  16 Februarie 2013 la 22:23

    buna seara,

    PDL-ul a inceput sa scirtie inainte de 2010.

    Sa ne aducem aminte de vara_2009_europarlamentare, cind PDL-ul a cistigat x procente in plus numai gratie prezentei pe lista a Monicai Macovei, a lui Cristian Preda etc…

    Tot atunci acelasi PDL a pierdut citeva % din cauza faimoasei EBA intrata impotriva vointei propriului ei tata in competitie,

    Sa nu uitam TBasescu ~ prin 2009-2010 ~ la o intilnire cu greii PDL aka Blaga, Videanu, Berceanu cind le-a reprosat ca pentru vreo 30.000 de clienti ai PDL, pierd milioane de voturi…..si asa s-a intimplat.

    Sub Blaga s-a intimplat acel consternant strigat: Iesi afara, javra ordinara!

    ***************
    //////////////////////////////

    mi-ar placea ca pe linga Elena Udrea si Blaga, sa avem si a treia cale, adica inca un candidat care sa-i reprezinte pe MMacovei, Cristian Preda, Paleologu, Papahagi, Sever Voinescu, Baconschi…

    Apreciază

  • 10. skorpion  |  16 Februarie 2013 la 22:29

    mitul lui “nu ma las si nu va las” va fi spulberat……….@brindusa, eu cred, ca acest mit poate sa renasca si sub alta forma, alt partid….nu crezi?

    Apreciază

  • 11. brindusa  |  16 Februarie 2013 la 23:08

    @ skorpion , doar o opinie personala, ce nu poate fi tratata drept axioma :P:
    – depinde de logistica mentinerii si continuitatii acestui mit!
    -ralierea la invitatia de arondare la o formatiune existenta sau in curs de slefuire este extrem de riscanta .
    – o noua formatiune, extrem de disciplinata si care nu ar face rabat de la principiile enuntate la infiintare , implica o constructie ce solicita timp pentru a fi cladita solid !Iar logistica implica si resurse puternice , umane si materiale, iar targetul de realizare al obiectivelor ar fi de peste 3-4 ani de la lansare! Si mai ales trebuie sa inspire determinare!

    Apreciază

  • 12. noradamian  |  16 Februarie 2013 la 23:10

    Brânduşa, mulţumesc! Sper ca reformistii să-şi găsească locul potrivit. Politica si societatea au nevoie de ei. N-as vrea să se lase înfrânţi de orgolii după ce au câstigat atâtea lupte. Iar când spun asta, mă gândesc mai ales la Monica Macovei. Dar situaţia acolo poate fi mai complicată decât credem noi…

    Apreciază

  • 13. noradamian  |  16 Februarie 2013 la 23:14

    Skorpion, tocmai voiam să-ţi răspund, dar a făcut-o Brândusa. Cam asa văd si eu lucrurile. Unele lucruri pur si simplu nu se pot face din motive practice, asa cum am dori, într-un interval de timp util. De exemplu, un partid.

    Apreciază

  • 14. noradamian  |  16 Februarie 2013 la 23:21

    noapte bună! 🙂

    Apreciază

  • 15. skorpion  |  16 Februarie 2013 la 23:50

    stiam mie la suta ca vei imbratisa opinia brindusei,
    🙂 ca fiind cea corecta….

    premonitiile lui Sorin Şarba de pe fb
    Toata tevatura iscata dupa „interviul” oferit de Basescu lui Robert Turcescu se va incheia simplu si rapid! Monica Macovei si Teodor Baconschi vor pleca la Noua Republica, Sever Voinescu la Forta Civica, iar Cristian Preda si Toader Paleologu vor ramane in PDL votand aripa „reformatoare”, aripa Udrea. Ultimii doi se vor dovedi, pe termen mediu, ca sunt cei cu stofa si fler de politician. Monica Macovei isi va salva cariera personala in extremis refugiindu-se intr-o demnitate publica la nivel european.

    Apreciază

  • 16. brindusa  |  17 Februarie 2013 la 00:02

    Stimata Doamna,
    Sunt de acord cu dvs! O tara a noastra , a romanilor, o reprezinta neslefuitul orgoliu, care poate fi perdant in momentele cheie ale vietii. Si poate si o explicatie a incapacitatii noastre in construirea unor comunitati puternice ce ar putea constitui o voce de care politicul sa ia seama si sa dea sama!

    Apreciază

  • 18. noradamian  |  17 Februarie 2013 la 10:36

    Ziua bună! Skorpion, nu-i vorba de mine- eu am dus articolul pe datele existente până la punctul din care se poate continua prin supoziţii. Dar mai departe de acest punct, dincolo de potriveala sau nu în păreri, una e să spui o poziţie de principiu, alta e să spui ce vrei şi alta, să faci premoniţii. Înţeleg că tu ai venit cu premoniţia lui Şarba. Poate asa o fi. 🙄

    Apreciază

  • 19. noradamian  |  17 Februarie 2013 la 10:45

    …Şi e discutabil, totuşi, termenul de traseism („oportunism”) în situaţia celor menţionaţi care ar pleca spre alte partide,indiferent ce ar spune bomboneii.

    Apreciază

  • 20. skorpion  |  17 Februarie 2013 la 10:46

    neata,
    abia saptamina trecuta l-am descoperit pe Mihai Maci, dar este bun tipul….iata, inca un articol

    După 23 de ani nimeni nu mai înţelege ce s-a întâmplat atunci, in illo tempore, nici cum din speranţa ce ne-a cuprins pe toţi în acele zile s-a născut absurdul în faţa căruia ne resemnăm astăzi. Atunci când îndrăzneşte a se privi pe sine, fiecare îşi spune: aşa a fost să fie; s-a-ntâmplat şi gata. Dar unde e binele şi unde e răul acestei lumi? Unde e judecata menită a ne lumina rosturile vieţii noastre? Unde e capacitatea de a înţelege, de a asuma, de a (ne) schimba? Unde e conştiinţa?

    *******
    *******

    Dar, pentru încă o dată, merită să ne amintim cuvântul credinţei: dacă nu există conştiinţă, nu există nici mântuire. Şi dacă nu există mântuire atunci, vorba lui Platon, cei mai fericiţi dintre muritori sunt ticăloşii.

    http://www.contributors.ro/cultura/o-intrebare-pentru-teologi/

    p.s.
    am facut c/paste cu premonitia lui SS, dar asta nu inseamna ca si cred in ea…. 🙂
    poate chiar deloc
    😛

    Apreciază

  • 21. skorpion  |  17 Februarie 2013 la 10:54

    bancuri cu ardeleni
    🙂
    😛
    🙂

    Bomba
    Doi ardeleni citeau ziarul:
    – Băi, Ioane, uite ce scrie în ziar: „O bombă costă 4 milioane de dolari”!
    – Tulai, de-ar cădea şi în curtea noastră una!

    Fugind după tren
    Trei ardeleni fugeau după un tren care tocmai plecase din staţie. Cu chiu cu vai, doi dintre ei reuşesc să se agaţe de scara trenului, în timp ce al treilea rămâne în gară, pe linia ferată. Spre surpriza impegatului, ardeleanul care a pierdut trenul a început să râdă ţinându-se de stomac.
    – De ce râzi omule, îl întreabă el. Tocmai ce-ai pierdut trenul.
    – Apăi cum să nu râd, că eu trebuia să fiu în tren. Ceia doi numa m-or condus!

    Reportaj cu un ardelean
    Un reporter şi un cameraman de la un post TV merg într-un sat pentru a face un reportaj despre cum îşi petrece ziua badea Ion. Ajunşi acolo, îl roagă să povestească ce face în cursul zilei.
    – D’apoi, dimineaţa mă scol şi trag un pahar de palincă…
    – Stai, bade Ioane, că nu-i bine să apară pe TV că bei de dimineaţă. Zii mai bine că citeşti ziarul…
    – No, atunce… dimineaţa mă scol, cetesc ziaru’. După aia dau la porc să mânce, după care mai cetesc înc-un ziar. Până la prânz lucrez în atelier, în care timp cetesc vreo două-tri cărţi. La masă mai cetesc vro două reviste, iar sara adun fânul de pe câmp şi cetesc în acelaşi timp presa de sară. După cină mă duc la biblioteca satului cu pretenii, iar la 10 când închide biblioteca merem cu toată trupa la Pătruţ, că el are tipografie!…

    Ardeleanul pălmuit
    Doi ardeleni stăteau la o masă şi beau bere. La un moment dat, din senin, vine un oltean supărat la masa celor doi şi îi trage unuia o palmă .
    – Asta o fost în serios sau în glumă? întreabă ardeleanul.
    – În serios, zice olteanul.
    – Noa, aşe, că mie nu-mi plac glume din astea!

    Un oltean i se laudă unui ardelean:
    – Bre, făcui o palincă de 38 de grade.
    – Mă omule, interveni ardeleanul, aceia-i febră, nu pălincă.

    Un câine fioros
    Badea Ioan se pregătea să între în gospodărie la badea Gheorghe, când vede un câine mare ciobănesc, cu o faţă fioroasă, că se uita la el din curte. Speriat, renunţă la gând şi îl strigă pe badea Gheorghe.
    – Ce-i, mă? scoate ăsta capul pe geam.
    – Hai să-mi deschizi poarta că mi-i frică de câne!
    – Hai, numa, că nu-ţi face nimic!
    – Nu mă bag că mi-i frică.
    – Hai, dacă-ţi spun!
    Până la urmă, badea Ioan îşi ia inima în dinţi şi intră în curte. Se duce uşurel pe lângă perete şi până la urmă ajunge în casă. După ce închide uşa îi zice lui badea Ioan:
    – Bă, Ioane, rău câne ai!
    – Aşe-i cum zâci – rău tare.
    – Să uita aşa fioros de am zis că mă scap pă mine. Da, spune-mi, de ce nici nu mârâie, nici nu latră, nici nu muşcă, numa să uită aşa urât?
    – Mă, cânele ăsta-i din ăla care să consumă-n el!…

    Bătut în gara din Dej
    Badea Ioan către badea Gheorghe:
    – Bade Gheorghe, am auzit că te-or bătut nişte huligani în gara din Dej.
    – Mă, omule, apăi aceia-i gară?

    Un ardelean prin Covasna
    Pe o bancă, într-un orăşel din Covasna, stăteau un el şi-o ea. Un ardelean care trecea pe acolo îi întreabă:
    – Nu vă supăraţi, nu ştiţi să-mi spuneţi unde-i gara?
    – Nem tu dom, răspunde bărbatul.
    După ce ardeleanul plecă, femeia i se adresează bărbatului:
    – Măi Pişta, de ce ai fost neam prost şi nu i-ai spus unde-i gara?
    – Tot se laudă că de doi mii de ani aicea şi nu ştie unde suntem gara?

    Între ciobani
    Doi ciobani stăteau sprijiniţi în bâte pe un deal, de a proape şase ore. Unul dintre ei:
    – Tu nu te-ai plictisit?
    – Ba.
    – Atunci, hai să zâcem ceva.
    – Ce ză zâcem?
    – Io ştiu, hai să zâcem ghicitori.
    – Bine, dară. Începe tu primu’
    – Noa, fii atent… Ce-i mic şi negru?
    – Mă, da mic-mic?…
    – Mic, dară…
    – Micuţ, micuţ?…
    – Aşe, da.
    – Miculuţ, miculuţ?
    – Da, mă, miculuţ de tăt.
    – Mă, călcal-ar, doară nu-i vorba de acidul dezoxiribonucleic?

    Aproape l-am văzut pe tată-tu!
    Doi ardeleni:
    – Tu ştii că ieri aproape că l-am văzut pă tată-tu?
    – Noa, da’ ce vorbă-i asta? Ori l-ai văzut, ori nu l-ai văzut? Cum adică aproape?…
    – Apăi tată-tu nu lucră la gară?
    – Ba da.
    – Şi nu are o salopetă cu număru’ 44?
    – Ba da.
    – Noa… Eu l-am văzut pă 43…

    Ce e bursa?
    Ioan către Gheorghe:
    – Mă, am tăt auzit la televizor, la radio, am cetit în ziar despre bursă da’ n-am înţeles ce-i aceea. Tu ştii?
    – Cum să-ţi explic, zice Gheorghe, să zâcem că îţi cumperi ouă, că astea fac pui, puii să fac găini, astea fac multe ouă din care tu scoţi mulţi pui, care să fac găini şi ţi-i plină curtea… Şi într-o zi vine o apă mare şi neagră şi ţi le ia pe tăte. Şi atunci tu şezi şi cugeţi şi-ţi spui: raţe trebuia să-mi cumpăr. Noa, aşe-i bursa!

    Apreciază

  • 22. noradamian  |  17 Februarie 2013 la 11:01

    Skorpion, apreciez c-ai venit cu supoziţiile lui Şarba, presupun că ai si tu, însă. 🙄

    Îl apreciez pe dl.Tismăneanu dar articolele lui poartă (şi) un război, o suferinţă personală care răzbate indiferent despre ce si cine scrie. Uneori asta induce, oarecum, ideea de slăbiciune 😉

    Multzam pentru articolul lui Maci ( pe ăsta nu-l stiam) o să-l citesc un pic mai încolo, neapărat 🙂

    Apreciază

  • 23. noradamian  |  17 Februarie 2013 la 11:02

    Suuuper bancurile!!! 🙂

    Apreciază

  • 24. fini  |  17 Februarie 2013 la 13:12

    Servus Nora! 🙂
    @ 22
    ai scris şi astăzi şi altădată cu referire la Vladimir Tismăneanu că „articolele lui poartă (şi) un război, o suferinţă personală care răzbate indiferent despre ce si cine scrie.”
    Nu Nora, el s-a dezis şi s-a desprins, chiar şi afectiv, de multă vreme de ideologia paternă. O dovedesc faptele şi mai ales scrierile sale „Citind și studiind pe Vladimir Tismăneanu intram într-un nou teritoriu și respirăm, mai ales, o cu totul alta atmosferă publicistică. Frazele goale și descusute, eternul ‘eseism’ românesc, apos şi inconsitent, au fost aruncate, sperăm, definitv (?) la coş… Autorul are o mare dezinvoltură și o remarcabilă lipsă de inhibiție. Și nici un fel de complezență.” (Adrian Marino)

    Adrian Marino scrie:

    „Opera politologului Vladimir Tismaneanu, cu dublă identitate culturală, americană și română…indică un adevarat program de studii. Cărtile autorului nostru sunt de prim ordin, cu multe titluri americane și românești […] Ele sint cu totul reprezentative pentru ceea ce începe să devină, efectiv, politologia românească…. Citind și studiind pe Vladimir Tismăneanu intram într-un nou teritoriu și respirăm, mai ales, o cu totul alta atmosferă publicistică. Frazele goale și descusute, eternul ‘eseism’ românesc, apos şi inconsitent, au fost aruncate, sperăm, definitv (?) la coş… Autorul are o mare dezinvoltură și o remarcabilă lipsă de inhibiție. Și nici un fel de complezență. Cineva l-a numit un ‘marxist anticomunist’. Să zicem că ar fi sau că a fost, mai ales, aşa. Cu atât mai remarcabilă este, nu spunem ‘reciclarea’ cât libertatea sa de spirit, luciditatea și acuitatea sa critică actuală. Și mai ales faptul că opera sa umple un gol considerabil. În plus, ea informează și ‘popularizează’. Este, fără îndoială, meritul său esențial.”

    Adaug şi articolul scris de Daniel Francesco :

    http://inliniedreapta.net/arestati-l-pe-vladimir-tismaneanu/

    Consider că Vladimir Tismăneanu scrie şi acţionează fără inhibiţii, deci nu zăresc suferinţa personală.

    Apreciază

  • 25. noradamian  |  17 Februarie 2013 la 13:55

    Fini, îl apreciez în mod deosebit, am cărţile lui în bibliotecă- cărţi în care nu se simte asta (!) şi referitor la acestea am exact aceeasi părere cu cei menţionaţi mai sus. În schimb, în unele articole scrise sub imperiul indignării, percep acest element emoţional ca fiind reacţia unui om rănit. Ca orice reacţie de acest fel, desi perfect legitimă, de înţeles şi de împărtăsit, pare o slăbiciune. Stiu că s-a dezis de ideologia paternă, n-am nici o îndoială în privinţa asta şi nici n-am avut. E un om onest si de mare valoare ca politolog.

    Apreciază

  • 26. noradamian  |  17 Februarie 2013 la 14:08

    Mihai Maci ( din articolul recomandat de Skorpion, 20):

    „Cu ani în urmă, un prieten mi-a povestit un straniu episod al odiseei afacerilor sale: la un moment dat a avut neplăcuta ocazie de a descoperi că unul dintre partenerii săi îl înşela. L-a chemat şi i-a spus în faţă ceea ce era de spus. Omul nu a negat, ci doar a răspuns: domnule, asta e, am şi eu copii, am datorii şi trebuie să mă descurc. Spune-mi tu, ce-i mai bine să fac: să dau în cap sau să fur? Fără a şti, omul acela a numit problema timpului nostru: într-adevăr, ce e furtul comparativ cu crima? Şi dacă n-am fost în stare să judecăm crimele, cum vom fi în stare să judecăm furturile? Atât criminalul, cât şi hoţul pledează nevinovaţi, reduc realitatea la interpretare, apar şi dispar – puşi pe şotii – în labirintul de oglinzi al mass-mediei. Restul, perdanţii acestei lumi, stau în perplecşi în faţa ecranelor, incapabili a mai distinge adevărul de fals şi binele de rău. Atât în lumea plină de lumini a celor dintâi, cât şi în lumea luminată spectral a celor din urmă o lumină pare a se fi stins cu desăvârşire: aceea a conştiinţei.

    Dar, pentru încă o dată, merită să ne amintim cuvântul credinţei: dacă nu există conştiinţă, nu există nici mântuire. Şi dacă nu există mântuire atunci, vorba lui Platon, cei mai fericiţi dintre muritori sunt ticăloşii.”

    Apreciază

  • 27. Maria  |  17 Februarie 2013 la 16:51

    Bună ziua 🙂

    Nora, vin cu întârziere (aniversarea junioarei şi pregătirile pentru ea mi-au rupt de vreo două zile legătura constantă cu lumea internautică) şi descopăr aici interesante raţiuni politice, opinii diverse, susţinute cu argumente personale de fiecare interlocutor. Ştiu că tu îmi vei înţelege cel mai bine gândurile ce le voi exprima. 🙂 Chiar acum am în mână ultima carte publicată în România de profesorul Vladimir Tismăneanu. Am amânat mult momentul lecturii. Ţi-am mărturisit odată că tatăl meu a făcut parte din aceeaşi lume, deşi nu la nivelul cel mai înalt. Dar ar fi putut fi. Am fost expusă, aşadar, din interior, unui sistem pe care din 1990 încoace îl contest cu consecvenţă şi încerc să înţeleg resorturile seducţiei ideologice. Să revin. Constat că lectura cărţii înseamnă pentru mine o re-lectură, pentru că s-a construit pe edificiul unor texte publicistice ce mi-au atras atenţia – ciudat! – tot din pricina unor motive personale. Carte şi publicistică în spaţiu virtual: totul se uneşte într-un întreg fluid, coerent, aşa cum am trăit şi re-trăit şi la lectura volumului ,,Anatomia resentimentului” ori la ,,Naufragiul utopiei” ori la ,,Despre comunism”. Mai mult în timp nu mă pot întoarce, pentru că experienţa anterioară a fost pur livrescă. Nu ştiu dacă are sens ce am scris mai sus… Dar, dacă ar fi să aleg o bijuterie ştiinţifică, atunci aceea ar fi ,,Stalinism pentru eternitate”. Dacă m-aş gândi mai bine la posibilitatea unei răni posibile, atunci aş fi convinsă că ea e provocată de publicistica românească actuală, care şi pe mine mă intrigă şi mă revoltă deseori… (refuzul meu de a mai accesa un anumit mediu jurnalistic spune totul). Dacă ar fi să înţeleg de ce rămânem atât de mulţi în apropierea profesorului Tismăneanu, m-aş gândi cu sinceritate că fiecare îl iubim, în felul nostru, pentru ceea ce este şi pentru ceea ce scrie. Eu altă raţiune nu văd.

    Gata. 🙂 Acum mă duc să pregătesc tortul pentru junioara personală.

    Apreciază

  • 28. fini  |  17 Februarie 2013 la 17:03

    Maria, sunt şi eu alături de voi şi strig cât mă mai ţin cozile vocale :
    Întru mulţi ani, sa trăieşti! şi să faci multe bucurii părinţilor tăi! 🙂

    Apreciază

  • 29. lastnightmusic  |  17 Februarie 2013 la 17:03

    Salut
    Mie nu imi plac cartile lui Tismaneanu. Au putin continut propriu si multe anexe. Imi place sa il citesc din cand in cand dar sa mai dau bani pe cartile lui : nu ! 🙂

    Apreciază

  • 30. fini  |  17 Februarie 2013 la 17:13

    Nora,@ 25

    „În schimb, în unele articole scrise sub imperiul indignării, percep acest element emoţional ca fiind reacţia unui om rănit.”
    Dă-mi, te rog, unul din aceste articole.

    Eu consider că omul acesta a renăscut din propia-i cenuşă, gândindu-mă la cine a fost şi cine este acum. Fără suferinţe personale şi vinovăţii care nu-i aparţin. Poate greşesc.

    Apreciază

  • 31. Maria  |  17 Februarie 2013 la 17:17

    @28
    Mulţumesc mult, Fini! 🙂 Mulţumim!

    Apreciază

  • 32. noradamian  |  17 Februarie 2013 la 18:05

    Maria, întâi şi-nainte de toate ” La mulţi ani junioarei!!! 🙂 Să fie sănătoasă, fericită si iubită!!

    „Naufragiul utopiei”, „Despre comunism” , „Stalinism pentru eternitate”, lecturi pe care le-am găsit necesare, din care se poate afla tot ce e important de ştiut despre ” seducţia ideologică” a acestui univers devalorizat căruia i-am supravieţuit, dar care încă mai supravieţuieşte în unii „purtători”.

    Apreciază

  • 33. noradamian  |  17 Februarie 2013 la 18:08

    Lnm, lecturile astea, ca si altele de acest gen au însemnat un fel de cursuri, foarte bine întocmite, deosebit de necesare mai ales în primii ani după iesirea din ceausism După aia si-au mai pierdut din interes, normal.

    Apreciază

  • 34. noradamian  |  17 Februarie 2013 la 18:17

    Fini, în mai toate articolele, inclusiv în cel citat mai devreme, revine asupra resentimentului într-un mod aproape obsesiv.Găsesc că e excesiv de sensibil la niste aspecte urâte, dureroase, evident, care ne supără şi pe noi, de altfel.

    Apreciază

  • 35. skorpion  |  17 Februarie 2013 la 18:38

    citit cu interes articolul lui daniel francesco,
    nu-l vazusem pina acum….
    multumesc, fini, excelent articolul!

    nici eu nu vad resentiment aproape obsesiv la tismaneanu, asa cum il vede nora, dar asta este chestie de perceptie si citire….unii pot citi printre rinduri, altii nu…
    🙂
    desi la cite lături s-au aruncat pe tismaneanu, ma mir ca nu i-a impuscat pe toti!
    🙂

    Apreciază

  • 36. noradamian  |  17 Februarie 2013 la 19:04

    skorpion, eram sigură de chestia asta 😆 Dar nu e vorba numai de percepţie ci si de felul în care văd eu efectul unei anumite publicistici (acuma vorbesc la general) care amplifică sentimentul de rău, de urât si de revoltă neputincioasă. As dori pur si simplu să simt în publicistica noastră -ca si-n politică, si un spirit tonic care să ne scoată din vesnica pomenire a relelor istorice si cotidiene (perfect reale de altfel) care ne cantonează în această zonă, fără folos! Băsescu, de pildă (comparaţia e nepotrivită, stiu) are acest dar. Carisma lui exact de aici vine, reusind să transfere si altora această forţă.

    Apreciază

  • 37. skorpion  |  17 Februarie 2013 la 19:15

    @Nora,
    e clar, am ochelari de cal
    😛

    ai dreptate, tismaneanu nu are charisma.

    legat de vesnica pomenire a relelor istorice si cotidiene…. ai remarcat bine, insa problema este ca aceste rele istorice si cotidiene inca nu au fost rezolvate nici pina in ziua de azi, unele fiind extrem de vechi..

    pina ce anumite chestiuni nu-si vor gasi rezolvarea, ranile nu se vor vindeca
    (desigur ca acum vorbesc la modul general , nu ma refer la vladimir tismaneanu)

    @Maria,
    all the best pentru junioara ta!!!!
    🙂

    Apreciază

  • 38. noradamian  |  17 Februarie 2013 la 19:32

    Skorpion, în schimb cred că e foarte mare nevoie de cealaltă parte, de partea de studiu sistematic, depersonalizat si detasat, de cercetare a ceeace numim răul istoric plus continuarea lui sub formele de care avem parte si în prezent. Şi de diseminarea lor în mediul public dar mai ales scolar, sub forma potrivită, pe categorii de vârstă! Iar aici lucrările lui Tismăneanu ar fi exact de ce e nevoie.

    Apreciază

  • 39. noradamian  |  17 Februarie 2013 la 19:47

    Şi încă o opinie despre posibila candidatură a Elenei Udrea:
    😆
    „Opţiunea lui Traian Băsescu pentru susţinerea Elenei Udrea este o veste bună pentru că ar trebui să îi oblige pe toţi oamenii de calitate din PDL să îşi abandoneze pasivitatea. Fie decid să-şi ia inima în dinţi şi să candideze împotriva voinţei preşedintelui, fie îşi dau demisia din partid şi încep, în sfârşit, o nouă construcţie politică. Fără această posibilă schimbare radicală de lider, ar mai fi stat mult şi bine la umbra cinstitutului Boc sau a cumpătatului Blaga, găsindu-şi tot felul de scuze care să le acopere inacţiunea.

    Iar dacă Monica Macovei, Cristi Preda şi restul vor găsi resurse de inventivitate pentru a justifica rămânerea în PDL chiar şi sub papucul Elenei Udrea şi vor încerca să ne convingă că pot reforma România alături de ea, atunci măcar poate laşitatea lor va servi drept motiv de furie pentru o mână de oameni curajoşi care îşi vor da seama că degeaba aşteaptă să facă alţii ceea ce ar trebui să înceapă chiar ei.” ( Dan Turturică RL)

    Apreciază

  • 40. Maria  |  17 Februarie 2013 la 20:17

    Nora, Skorpion, mulţumesc mult! 🙂 Sper să i se adune în viaţă tot ce e mai bun.

    Apreciază

  • 41. fini  |  17 Februarie 2013 la 20:48

    ARCANGELO CORELLI 360 ani
    17 februarie 1653

    Apreciază

  • 42. fini  |  17 Februarie 2013 la 20:49

    Apreciază

  • 43. fini  |  17 Februarie 2013 la 20:50

    Apreciază

  • 44. noradamian  |  17 Februarie 2013 la 21:22

    Fini, câţi ani au trecut ? Arcangelo Corelli, ce impresionante sunt „foliile” lui! …Aproape patru secole de când le-a compus!

    Apreciază

  • 45. noradamian  |  17 Februarie 2013 la 21:28

    Toate trei sunt interpretate cu sensibilitate si virtuozitate si fiecare are ceva special! 🙂 Multzam, Fini!

    Apreciază

  • 46. brindusa  |  18 Februarie 2013 la 01:40

    Buna Noapte!
    SRS -Deleanu mai lanseaza o cateta ! E de urmarit jocul acestui bursier de zvonuri!

    Comanda la domnul Traian! Februarie 17th, 2013
    Din punctul sau de vedere, decizia este buna. Daca o sustine pe Elena Udrea la sefia PDL si daca aceasta reuseste sa se aleaga, atunci Traian Basescu va avea la dispozitie un instrument. Exact invers fata de ceea ce a spus. Daca va castiga Blaga, sansele aceluiasi Basescu de a opera eficient pe frontul politic scad dramatic. Aceasta este explicatia, si nu alta, care il determina sa actioneze. Cu riscul de a starni, din nou, mania constitutionalistilor. Si sub protectia popularilor.

    In intreaga Europa, popularii cedeaza teren in fata socialistilor. Iar socialistii sunt destul de bine legati de liberali. Axa puterii in UE, dupa viitoarele alegeri, se poate asadar inversa. Este perioada in care conteaza fiecare mandat de europarlamentar. Iar alegerile bat la usa. PDL are in fata doua provocari. Cea externa, pe termen scurt. Intr-o forma sau alta, el trebuie sa redevina un instrument politic eficace de acum intr-un an. Pentru a reusi sa acceseze cat mai multe locuri la europarlamentare. Ori asta inseamna sa creasca pana atunci in sondaje. In detrimentul celorlalte partide. In plan intern, provocarea este pe termen lung. Nu conteaza cat de mare sau cat de mic ramane PDL dupa Congres. Important este sa redevina un partid extrem de dinamic. Necrutator in a ataca puterea si reusind sa ocupe, prin discurs, principala banca a opozitiei. Un partid mic dar gata sa devina mare, reusind sa atraga atentia cetatenilor asupra greselilor pe care puterea le va face si sa-i convinga treptat ca, intr-o noua formula, atunci cand va reveni la guvernare va fi in stare sa-si onoreze obligatii pe care nu si le-a onorat sub mandatele lui Boc.

    Traian Basescu a avut de ales intre a sta linistit la Cotroceni sau a incalca Legea fundamentala, intervenind brutal in campania interna a unui partid. A ales sa intervina. Asa a crezut ca este necesar pentru propriul sau viitor politic. Apoi avea de ales intre patru potentiali candidati. Practic, intre patru filosofii. Ar fi fost Emil Boc. Prea uzat in guvernarile sale. Prea putin credibil. Prea yesman pentru etapa viitoare, in care presedintele PDL trebuie sa aiba o lesa mai lunga. Putea identifica o persoana, hai sa spunem Monica Macovei, din asa-zisul grup al intelectualilor justitiari. Acestia, insa, sunt neexperimentati politic. Nu au stiut niciodata sa stea la butoanele partidului. Nu au conexiuni in organizatii. Si, chiar cu un impuls prezidential, exista riscul sa piarda. Urma optiunea Blaga. Dar Blaga, desi profund atasat de Traian Basescu, este pe cale sa incerce un joc propriu. Poate scapa de sub control. Si poate dirija partidul chiar catre o alianta cu PSD.

    In acest fel, prin eliminare, a fost lansata pisicuta in cursa pentru sefia PDL. Basescu e convins ca Udrea ii este fidela. Pana in maduva spinarii si in cortex. Si ca are energia necesara pentru a actiona eficient, agatata fiind de o lesa suficient de lunga. Spre deosebire de Blaga, care este un nostalgic FSN, deci oricand dispus sa se intoarca la nava mama, modernizata si europenizata prin PSD, Elena Udrea, daca ar fi sa fie, ar incerca mai degraba o miscare catre PNL. Aceasta este miza lui Basescu.

    Sursa: CorectNews

    Apreciază

  • 47. fini  |  18 Februarie 2013 la 01:53

    Nora,

    Corelli este considerat părintele artei de a cânta la vioară. Sunt compozitori care s-au inspirat din creaţia lui. Giusseppe Tartini şi Serghei Rachmaninov au scris fiecare „Variaţiuni pe o temă de Corelli”.

    Apreciază

  • 48. fini  |  18 Februarie 2013 la 01:54

    Noapte bună, tuturor! 🙂

    Apreciază

  • 49. brindusa  |  18 Februarie 2013 la 02:00

    Noapte buna! 🙂 Spre zorii zilei un baroc venetian!

    Apreciază

  • 50. noradamian  |  18 Februarie 2013 la 02:35

    Somn usor! Continuăm mâine! Adică azi… 🙂

    Apreciază

  • 51. noradamian  |  18 Februarie 2013 la 15:19

    Ziua bună! Brînduşa, ce spun domnii srs, gusă, chiriac etc. nu mai contează. Cariera lor de manipulatori e jalnică. Oricum nu-i mai iau în considerare de ani de zile! Nu cred că i-am luat luat vreodată.

    Superb barocul veneţian, thanks!

    Apreciază

  • 52. noradamian  |  18 Februarie 2013 la 15:23

    Fini, minunat adagio! Mi-amintesc de compoziţiile lui Corelli si ale urmasilor şcolii sale, din clipurile aduse mai demult tot de tine, ca si de încântarea cu care le-am ascultat si atunci 🙂

    Apreciază

  • 53. noradamian  |  18 Februarie 2013 la 15:23

    postare nouă

    Apreciază

  • 54. brindusa  |  18 Februarie 2013 la 23:52

    „51. noradamian | februarie 18, 2013 la 15:19”
    Mai spre buna noapte, hop si eu! Nu conteaza ce spun, conteaza doar ca, prin dumnealor, s-a creat, vizibil, un nou post , extrem de toxiic, in organgramele TV – „intoxicatoul de serviciu” .

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 887,442 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.322 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 887,442 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: