Capitoliul sub asediul justiţiarilor

12 Mai 2013 at 12:22 67 comentarii

Nicicând internetul, această agora buruienoasă, n-a fost mai făţiş împinsă-n antibăsescism! În ani de zile n-am văzut mai mare desfăşurare de indignare, de ultimatumuri, de demonstraţii de „conştiinţă” feisbucistică, de apeluri crunte pentru salvarea justiţiei de ea însăşi şi de ai ei, concomitent cu somaţii şi, mai ales, cu tragerea la răspundere a trădătorului-coabitator de la Cotroceni, câtă a încăput, de câteva zile, în spaţiul virtual. Ai putea crede că fără acest trădător, justiţia ar fi fost mult mai justiţie şi statul de drept, un reper al verticalităţii între statele lumii. Pontaficându-se, cum zic acuzatorii săi, a făcut praf tot ce au construit justiţiarii patriei. Aşa stând treaba, putem spune că revoluţia din ianuarie 2012 a fost doar un promo al marii revoluţii, a celei de acum, a justiţiarilor, din mai 2013!…

Numai ca justiţiarismul nu e cavalerul salvator al justiţiei! Dimpotrivă! Justiţia i-ar lua scara. I-ar anula vanitatea. Justiţiarismul ăsta nu are nici o asemănare nici cu cel robinhoodian. Mai curând e rodul unor orgolii exacerbate activate de anumiţi stimuli. Indiferent de motorul care-l pune in mişcare, odată pornit generează condiţiile pentru manipulare şi manipulatori. Generează confuzie si lipsa de încredere. Justiţiarismul devine promotorul arbitrariului, al individualismului, desigur în numele colectivităţii. Al subiectivismului, desigur în numele obiectivităţii. Arbitrariul crează, în schimb, condiţii optime oportunismului. …Profitorilor politici! Revigorează conflicte fără a da soluţii şi fără a lua în considerare diversitatea intereselor din spatele lor. Valurile de reactivitate, resentimentele acoperă raţionalitatea şi echilibrul şi-aşa precar, al comunităţii. Justiţia îşi pierde puţinul prestigiu câştigat cu eforturi uriaşe. Şi abia acum, realmente, e pusă-n pericol.

Societatea devine descurajant de  nevrotică. Refuză înţelepciunea, chibzuinţa. Ăsta pare să fie şi scopul! Justiţiarismul este o atitudine caracterizată de agresivitate şi mânie. Niciuna din aceste stări, chiar îndreptăţită, nu e proactivă, ci distructivă. Justiţiarul caută orice pretext ca să-şi impună punctul de vedere. Nu suportă să-şi piardă influenţa! Exagerează, amplifică, inflamează, sperie-  găseşte resurse şi-n piatră seacă, dacă trebuie. Nu face analize, n-are viziune, n-are soluţii. Nu e creativ, ci regurgitiv. Nu e războinicul romantic din cărţile de aventuri, din filmele de capă şi spadă ori westernuri. Nu e nici Moise, nici Gandhi. Justiţiarul pune etichete, dă sentinţe şi aprinde fitile. Uneori, poate, fără să-şi dea seama, e împins să facă asta. Fiindcă are o dizabilitate esenţială: cecitatea produsă de vanitate. Chiar onest fiind, n-are cum controla şi, mai ales, cum asuma efectele demersurilor sale. Dar nu asta-l interesează! Aparent, activarea resentimentelor colective ar trebui sa însemne un suport pentru justiţie. Numai că e exact invers: reculul atacului justiţiar loveşte-n justiţie şi prin asta- e afectată, odată-n plus, societatea. O societate care  se repolarizeză, ale cărei energii sunt absorbite într-o absurdă şi nocivă încăierare.

Energiile sociale captate în sensul satisfacerii unor vanităţi nu pot face nicicând bine.  Se pot da destule exemple concrete-  se văd limpede pe net, dar exact asta nu vreau! Mă rezum la a spune că, dacă într-o legendă gâştele au salvat capitoliul, pe aici e  invers: corul iresponsabil de ga-ga-uri i-ar veni urgent, de hac. În spiritul justiţiarului, la nevoie, răul trebuie stimulat!…  Ca să vadă lumea cine are dreptate.

Anunțuri

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , , .

Bahmuţărie de dreapta Se caută vinovatul

67 comentarii Add your own

  • 1. Nea  |  12 Mai 2013 la 13:11

    Sunt ceva ani de când vin şi citesc aici. Şi, de fiecare dată, mă surprinde cum formulezi atât de clar propriile mele idei. Ar fi trebuit să mă obişnuiesc, dar uite că nu. În toţi anii ăştia poate am găsit vreo două postări cu care nu am fost tocmai de acord, e dreptul tău şi dreptul meu şi, oricum, e insignifiant statistic. Nici cu mine nu sunt întotdeauna de acord.

    Apreciază

  • 2. noradamian  |  12 Mai 2013 la 13:12

    Ziua bună 🙂 Ceva prezentat public de Mihai Poliţeanu, asistentul de la PE al Monicăi Macovei, care lămureste, parţial, de unde-şi trage seva fenomenul justiţiarismului anti-băsescist de pe partea dreaptă. Acum, în plină desfăsurare,

    Mihai Politeanu:
    La demisia asta o singura completare as face. La inalbirea a zeci de dubiosi candidati pe listele ARD, au participat direct si constient si reprezentantele FC si PNTCD, nu doar cel al PDL-ului. A fost poate cea mai gretoasa si zdrobitoare dpdv moral experienta de viata: sa vezi ticalosia manifestandu-se ciclic si razandu-ti in nas in ciuda evidentei. O luna, aproape zi de zi. Si, scapand printre dinti, justificarea „nu traim in Germania”.

    Azi mi-am dat demisia din PDL:

    In atenția domnului Cristian Petrescu
    Președinte filiala PDL Bucuresti Sector 3

    Domnule Președinte,

    Subsemnatul Mihai Polițeanu, membru PDL Sector 3 din anul 2006, vă rog să luați act de demisia mea din calitatea de membru al Partidului Democrat Liberal începând cu data de astăzi, 10 mai 2013.

    Partidul Democrat Liberal, așa cum arată el astăzi prin liderii acestuia și acțiunile sale politice, nu mai corespunde principiilor politice și valorilor morale în care cred.

    Odată cu alegerile din 2004, Partidul Democrat Liberal a asumat criteriile de integritate ale Coaliției pentru un Parlament Curat. Valorile definite prin aceste criterii au fost, insă, abandonate încetul cu încetul. In ultimii ani, PDL a tolerat și, prin asta, încurajat promovarea în partid și în funcțiile publice a unor persoane necredibile, cu probleme de integritate și lipsite de competență. Este un rău profund făcut partidului și societății care a însemnat, practic, îndepărtarea de noi a membrilor de partid valoroși și onești, și, în cele din urmă, pierderea voturilor și ascensiunea USL la guvernare.

    Vă amintesc, printre altele, că:

    1. am lucrat mai mult de 1 an la diferite forme ale Codului etic al PDL până ce acesta a fost adoptat in BPN. Cu toate acestea, prevederile Codului etic nu au fost aplicate nici măcar o dată;

    2. în 2010 am trimis conducerii partidului si Comisiei de etica o listă de persoane cu grave probleme de integritate (penale/colaborare cu Securitatea). Dintre aceștia, unii deja au fost condamnați. Singurul răspuns a fost informarea celor în cauză asupra demersului;

    3. în 2011 conducerea partidului a fost informată cu privire la posibile probleme de integritate ale unor persoane din eșalonul doi al Guvernului (secretari de stat, șefi de agenții etc.). Nu s-a luat nicio măsură. Demersul s-a dovedit corect, unii dintre ei fiind, între timp, urmăriți penal sau declarați incompatibili/în conflict de interese;

    Apreciază

  • 3. noradamian  |  12 Mai 2013 la 13:14

    Nea, mulţumesc mult, sunt onorată! Că veni vorba, nici eu nu-s chiar totdeauna de acord cu mine 🙂

    Apreciază

  • 4. noradamian  |  12 Mai 2013 la 13:21

    … pierdusem, la copy-paste, ultima parte:

    tot Mihai Poliţeanu:

    4. în 2012, în ciuda hotărârii inițiale, conducerea PDL a ignorat deciziile Comisiei de etica a ARD păstrând pe listele de candidați persoane cu probleme grave de integritate, în timp ce reprezentantul PDL în Comisie a acționat, prin votul său, ca înălbitor pentru alți zeci de candidați (ulterior, unul a fost arestat preventiv, altul investigat pentru conflict de interese, un al treilea trimis in judecată). Am lucrat o lună, circa 16 ore pe zi, iar rezultatul a fost că munca Comisiei a devenit bătaia de joc a liderilor PDL, iar bunul simț, onestitatea și interesul general al societății au fost călcate în picioare pentru interesele câtorva membri BPN și amici ai acestora.

    Dosarele de la Comisia de etică a ARD au arătat imaginea unui partid a cărui rațiune de a fi nu mai are nimic de a face cu reforma clasei politice, apărarea statului de drept și a instituțiilor statului, statul minimal în economie, asigurarea unei concurențe reale pe piață, transparența cheltuielilor publice, justiție independentă și anticorupție, privatizarea sau proprietatea privată. Nu mai are nimic de a face cu dreapta politică și cu politica în genere, fiind ca și PSD sau PNL o altă căpușă la instituțiile statului prin care se drenează, discreționar sau chiar ilegal, funcții și contracte cu bani publici.

    Campania pentru alegerile parlamentare din decembrie 2013 a reprezentat un imens blat al liderilor PDL prin care aceștia și-au asigurat locuri în Parlamentul României. Singura competiție la care au participat aceștia a fost o ciomăgeală cu ceilalți candidați ai ARD pentru a obține mai multe voturi decât colegii de partid din județ și a deveni parlamentari de pe locul 2 sau 3. Singura strategie politică a fost speranța de a deveni remorca unui partid profund antidemocratic care a inițiat o lovitură de stat în vara lui 2012 și dezicerea de măsurile economice de dreapta ale propriei guvernări.

    Nu în ultimul rând, Convenția Națională a PDL din 23 martie 2013 a arătat un partid ale cărui reflexe democratice au anchilozat, fiind dominat de două facțiuni politice predispuse la fraudă, lipsă de transparență, furt de voturi și cărora competiția onestă bazată pe idei și programe le lipsește genetic din vocabular.

    Pentru toate aceste motive, dar și pentru multe altele, vă rog să primiți prezenta demisie.

    Mihai Polițeanu

    10.05.2013

    Apreciază

  • 5. nightmare  |  12 Mai 2013 la 13:31

    Ca la un semnal,mass media ,așa zisa de dreapta a început atacurile la TB,Turturica,Campeanu,Fati,Moraru,Tapalaga,Cristoiu si Mircea Marian .
    De ce si pentru ce ,mi-am pus întrebarea,lăsând pentru moment blogosfera ,care începuse mai demult.

    Electoratul si mass media au fost impartite in doua de Antenele Motanului in basisti si antibasisti.
    Ce-i putea determina acum pe basisti sa-l atace pe Pirat????
    TB cind a divortat de PDL a divortat de toată „dreapta”…..nu înainte de a încerca sa salveze partidul pe care l-a dus la guvernare ,oferindu-le 3 variante ….sinucidere cu Blaga,innoire cu Udrea si reforma profunda cu Macovei….a vazut toti ce-au ales.
    Apariția Miscarii Populare ,cu Funeriu la comanda si organizare ,da frisoane ,atât dreptei cit si stangii …..cum dreapta are aceleași apucaturi si caractere ca si stanga ,mie imi este foarte clar ca si-au unit eforturile.
    Atacurile “sustinatorilor” lui TB se adreseaza altui gen de electorat si ar trebui sa fie credibile,din moment ce vin din “tabăra” Piratului.

    Este o manipulare jegoasa si arata clar politica transpartinica cu care ne confruntam ….blatul de la alegeri ,duplicitatea lui MRU si MN cu partidele lor si PD si-au dat mana cu USL pentru a-l scoate pe TB din joc si MP
    Daca,ne uitam bine USL nu-l prea ataca pe TB,pentru ca electoratul lor fidelizat s-a vazut si nu mai trebuie convins …..trebuie convinsi cei 60% care n-au venit la vot ….ori USL nu-i poate convinge pe aceștia si atunci a apărut la semnal corul bocotoarelor din “dreapta”
    Se vede clar răspunsul bocitoarelor dat Eleninei Nicut….

    Parerea mea este ca acest cor al bocitoarelor este foarte bine dirijat ,pentru ca subit la toti li s-a “luat ceata” de pe ochi dupa7-8 ani.

    Acest fapt,demonstrează fără nici un dubiu ca si cei care se autointituleaza azi “dreapta ” politica si mass media din România ,fac parte din același SISTEM ?

    Singurul care a spart omerta si a făcut pagube semnificative a fost si este Traian Basescu si citiva apropiați.

    Apreciază

  • 6. noradamian  |  12 Mai 2013 la 13:51

    Nightmare, da, Băsescu e singurul care a spart omerta si toate derivatele ei de pe partea dreaptă care sunt parte a sistemului. Cu ce preţ, s-a văzut.

    Stiam chestiile astea, nu de acum, dar nu eram eu în măsură să le dau drumul, desi unii ziaristi intuiseră câte ceva. Îţi dai seama ce greu e, chiar si pentru un simplu observator-comentator ca mine, să vezi cum sunt manipulaţi oamenii, mulţi de bună credinţă si să nu poţi face nimic! Măcar acum, lucrăturile încep să se dezlege, se văd. Inclusiv ale celor de pe dreapta fostă aredistă.

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  12 Mai 2013 la 13:57

    Pornit s-o linşeze pe Elenina, „corul” nu se dă-n lături de la nimic. Pentru ei, stimulii justiţiarismului sunt ca focul pentru benzină. Orice ar spune ea, e deformat, înveninat si trimis -ca o săgeată muiată-n otravă, spre TB şi MP

    Apreciază

  • 8. nightmare  |  12 Mai 2013 la 14:01

    Durerea cea mare este ca TB nu vrea pe nimeni din „dreapta” …Mișcarea Populara începe de la firul ierbii….sansa pe care a avut-o si MRU ….si a ratat-o cu succes……pentru MRU si MN e târziu …declaratia lui Funeriu e foarte clară..ea se referă la reformisti si nicidecum la MRU sau MN

    Miscarea Populara ,realizată dupa principiile lui TB va fi indestructibila ,ca si Piratul….aici e cea mai mare durere….Sistemul va fi tăiat de la conducte.

    Apreciază

  • 9. noradamian  |  12 Mai 2013 la 14:13

    Bineînţeles că liderii MP stiu toţi, probabil mai mult decât stim noi, cine sunt, ce au demonstrat si la ce s-ar putea astepta din partea politicienilor reprezentativi din zona respectivă. Totusi , parte bună din societate îşi dă deja seama, iar MP creste văzând cu ochii. Dacă va ajunge suficient de repede să dea tonul, se vor schimba multe-n ţara asta. Dacă!… Eu sper 🙂

    Apreciază

  • 10. dictaturajustitiei  |  12 Mai 2013 la 16:05

    Bună!
    Nu zic nimic, nu mă pot exprima precum Nea că la fel am gândit și eu, vorba ceea ” eu muncesc” în ultima vreme ”și numai gândesc” ,dar tare mult „ mi-a destupat mintea ce-am cetit” !

    Apreciază

  • 11. Nea  |  12 Mai 2013 la 17:17

    Nora 3, N-o spusesem ca să te laud pe tine, ci pe mine.

    Apreciază

  • 12. skorpion  |  12 Mai 2013 la 17:47

    hello,

    de acord cu ce spune Nora, cu ce au mai adaugat ceilalti, nea + etc,
    dar in acelasi timp eu gindesc ca unii sint pur si simplu dezamagiti de anumite miscari + actiuni ale lui TB, fara sa-i putem acuza de manipulati sau manipulatori….

    sint oameni care nu pot gindi la nivel macro, care nu pot gindi ca un gest de azi al lui TB, gest care nu le place deloc, dar absolut deloc, poate, de fapt, sa salveze niste situatii viitoare….deci nu i-as baga pe toti in troaca..

    legat de elenina nicut – am asa o mica gindire de skorpion
    🙂
    nu cumva elenina nicut a fost promovata, bagata in MP de catre Mirel Axinte ca acesta & restul din blogary sa aiba control asupra MP?
    la fel cum alti sefi de bloguri vor sa stapineasca alte partide si pe sefii lor?!
    🙂
    pentru ca alta explicatie pentru nicut – membru fondator nu gasesc.
    este adevarat ca femeia a fost curajoasa anul trecut la locale, unde era cit pe ce sa ia bataie intr-un judet dragnean…dar in rest ce o indrituieste sa ajunga ditamai membra fondatoare MP??
    nu dati cu parul, eu doar gindesc si circotesc
    ce numai voi?
    😛

    Apreciază

  • 13. Nea  |  12 Mai 2013 la 17:54

    Păi, poate faptul că a fondat-o. Nu o ştiu şi nu ştiu cum i-a venit să fondeze. Cred că puteai fi tu sau altul, dacă aveaţi iniţiativa.

    Apreciază

  • 14. Mih  |  12 Mai 2013 la 17:57

    Hristos a inviat! Ultima zi a Saptamanii Luminate…

    Din pacate, mult smog care intuneca societatea romaneasca. Si parca isi gaseste mereu noi si noi izvoare sulfuroase.

    Nora, exceptional text! Si stiu ca nu exagerez cu nimic. Doamna, cred ca am mai spus-o (daca nu, rau am facut): chapeau!
    Multumesc si pt textul lui Politieanu: dur, extrem de grav (o marturie zdrobitoare a unor realitati deja vazute sau macar banuite), dar tocmai de asta, bun si necesar.

    Si totusi, dincolo de gravitatea situatiei descrisa si de Nora si de Politianu si dincolo de perspectiva unor evolutii catastrofale pt democratie, stat de drept, pt viitorul nostru, al tuturor, paradoxal (sau nu?), ma incearca un soi de liniste interioara. Cred ca relevarea adevarului poate sa te faca sa simti asa ceva, chiar daca te afli in inima uraganului. Cu conditia certitudinii ca esti de partea adevarului.
    Poate e prima data in ultimii 23-24 de ani, cand separarea apelor e atat de clara, de radicala. Este inspaimantator de…bine. Puteam evita calvarul acestei etape? Poate, dar n-ar fi fost bine. Drumul cel bun este drumul cel mai greu, cel mai anevoios.
    Doamne, ajuta!

    Apreciază

  • 15. skorpion  |  12 Mai 2013 la 18:04

    nea,
    ea este doar un instrument in mina altcuiva!
    nu ei ii revine initiativa…
    ci lui…..TB
    🙂

    Apreciază

  • 16. Nea  |  12 Mai 2013 la 18:05

    Mih, nu ne poate fi mai bine înainte de a ne fi mai rău, adică înainte de spargerea abcesului şi cauterizare.

    Apreciază

  • 17. noradamian  |  12 Mai 2013 la 18:46

    Seara bună, prieteni!
    Adevărat a înviat! 🙂
    Mih: „… cred ca relevarea adevarului poate sa te faca sa simti asa ceva, chiar daca te afli in inima uraganului”…
    …”Poate e prima data in ultimii 23-24 de ani, cand separarea apelor e atat de clara, de radicala”. Da, Mih, asta e „înspăimântător… de bine”. Măcar s-au spus niste adevăruri. Cu ce efect, nu stiu. 🙄 Mărturisesc, totusi, că sunt destul de sceptică.

    Nea, 11, fain… 🙂 .

    Apreciază

  • 18. noradamian  |  12 Mai 2013 la 18:56

    Skopion, într-o manipulare de o asemenea anvergură e mare, enormă, diversitate. Unii-s păcălici (diverse grade) alţii se lasă păcăliţi (în diverse măsuri) Am identificat tot felul de exemplare, unele ( dintre cei manipulaţi) sunt, asa cum zici, de bună credinţă. Nu poţi să intri-n controverse cu ei dacă deja au niste convingeri formate, poţi doar să speri că vor iesi niste lucruri la iveală care să le deschidă ochii. Schimbări de percepţie se pot întâmpla, oricând si oricui. Nu mă exclud de la asta. Nu e bine să crezi total si definitiv în niciun om. 🙄

    Apreciază

  • 19. noradamian  |  12 Mai 2013 la 19:10

    Skorpion, în privinţa Eleninei îţi spun fără să stau pe gânduri că, până la proba contrarie, e un om activ, de bună calitate si de bună credinţă. E apropiată de Blogary dar nici ei n-au stiut că a fost solicitată să facă parte din echipa de conducere a MP, decât când a apărut acolo! O recomandă pentru asta nu numai pregătirea, nici anumite acţiuni de curaj care au singularizat-o în perioada ref. de demitere si a alegerilor, ci si altele. Cel mai clar a caracterizat-o tot Mihai Poliţeanu, pe FB, imediat după ce grupul tocilă a incercat să producă scandal, cu celebrul de-acuma, VFG (stiu si povestea aia, poate va veni momentul să fie analizată :)) Zilele trecute, când a sărit un comando de justiţiari s-o linşeze, între comentariile- multe rele, la adresa ei, Poliţeanu a readus caracterizarea făcută de el, aceea din 7 aprilie. Dac-o găsesc, o postez si aici 🙂

    Apreciază

  • 20. noradamian  |  12 Mai 2013 la 19:31

    Mihai Politeanu
    April 7 via mobile
    Dintre fondatorii Miscarii Populare, cea mai bataioasa si aplicata este Elenina. Ar fi meritat sa fie presedintele MP. Este exact ceea ce ar trebui sa fie reprezentantul si tinta dreptei: om cinstit, implicat civic si politic, neconectat la banul public, cu o mica initiativa privata de succes (cabinet avocat), istet si relaxat. Succes!

    Apreciază

  • 21. fini  |  12 Mai 2013 la 19:37

    Seara buna, tuturor! 🙂

    Pe masaura scurgerii timpului noi tonomate se ridica la suprafata si fac valuri. Oameni pe care i-am citit zilnic si aveau un discurs limpede acum intorc ciorapul pe dos si ni-l dau sa-l mirosim. Pentru ce oare? Solidarizarea tuturor celor care-l injura pe Traian Basescu
    are drept scop sa atarne de reverul lui Crin Antonescu presedentia?
    Ce-i mana in lupta pe proaspetii razgandaci?
    Intr-o tara unde doua treimi din populatie este nostalgica dupa Epoca de Aur, iti dai seama ca e mai usor pentru tine sa canti la unison cu ei. Cunoscatorii stiu ca este cumplit de greu sa realizezi un unison „ca la carte”. Ce importanta are pentru urechile astupate cu ceara!
    De cealalta parte, Traian Basescu nu tremura de furie, este mereu relaxat.

    Apreciază

  • 22. noradamian  |  12 Mai 2013 la 19:55

    Salut, Fini 🙂 Da, ăsta e tabloul şi astea-s personajele. În planul îndepărtat, figuranţii. Adică noi! Bine, măcar, că Băsescu e relaxat 🙂

    Apreciază

  • 23. nightmare  |  12 Mai 2013 la 20:17

    Base e cel mai informat om din tara …..si stie ce le poate pielea la toti ….. 😀 ….vad ca o ia de la comune cu MP….ehehehehehe
    De aia se agita toti ….iar Tapalaga deja devine Ciutacu2

    Apreciază

  • 24. noradamian  |  12 Mai 2013 la 20:28

    Night, yes! Nici măcar nu se mai feresc: au preluat tot repertoriul, cu tigăi cu tot. Şi Tapalagă şi alţii.

    Apreciază

  • 25. nightmare  |  12 Mai 2013 la 20:43

    Asta mă face sa deduc ca toti pseudodreptacii astia ,o iau prin batista Motanului sau SOV…..eu nu uit ca Hotnews si Tapalaga au pus batista pe tambal…

    Apreciază

  • 26. nightmare  |  12 Mai 2013 la 20:45

    …De perioada de anul trecut vorbesc ….cind a fost lumea mai „draga” astia de la Hotnews si musiu Tapalaga s-au făcut ca ploua…..

    Apreciază

  • 27. fini  |  12 Mai 2013 la 21:05

    E timpul si pentru ceva mai frumos. Astazi este aniversarea lui Jules Massenet ( 12 mai 1842).

    Apreciază

  • 28. fini  |  12 Mai 2013 la 21:07

    Apreciază

  • 29. fini  |  12 Mai 2013 la 21:09

    Pourquoi me réveiller,
    ô souffle du printemps?,
    pourquoi me réveiller?
    Sur mon front je sens tes caresses,
    Et pourtant bien proche est le temps
    Des orages et des tristesses!

    Pourquoi me réveiller,
    ô souffle du printemps?

    Demain dans le vallon viendra le voyageur
    Se souvenant de ma gloire première…
    Et ses yeux vainement chercheront
    ma splendeur,
    Ils ne trouveront plus
    que deuil et que misère!
    Hélas! Pourquoi me réveiller
    ô souffle du printemps!

    Apreciază

  • 30. noradamian  |  12 Mai 2013 la 21:53

    Night, nici nu-i de uitat! N-a fost ceva întâmplător… Nimic nu e 🙄

    Apreciază

  • 31. noradamian  |  12 Mai 2013 la 21:54

    Fini, trei clipuri,trei frumuseţi… Le iau la „mărunţit” 🙂

    Apreciază

  • 32. skorpion  |  12 Mai 2013 la 21:56

    @nora,
    multumesc pentru explciatii legate de elenina nicut….
    vedem, vedem
    🙂

    mi-a placut ce scrie @fini – basescu = relaxat,
    asa-i !
    l-am vazut azi, l-am vazut ieri….

    Apreciază

  • 33. skorpion  |  12 Mai 2013 la 22:00

    Cel mai frumos Werther………..cu Ion Piso

    Apreciază

  • 34. skorpion  |  12 Mai 2013 la 22:04

    inca un splendid Ion Piso

    Ion Piso tenore : „Je crois entendre encore”, de „Les Pecheurs des perles”, G.Bizet.

    Apreciază

  • 35. skorpion  |  12 Mai 2013 la 22:10

    @fini,
    cineva spune asa: filamentele pe care le face maetrul Ion Piso nu le-am mai intalnit la alti mari tenori. Ce sens are cuvintul „filamente” aici? mersi.

    Apreciază

  • 36. tayss  |  12 Mai 2013 la 22:18

    zdrentele care au virat- acum spre centru stinga nu au fost nici dreptaci nici jurnalisti cu coloana au fost mincatori de cacat dupa cum li se agita punguta cu creitari,nu zic ca nu am citit-o pe SORINA M.AM SI POSTAT-O PE FACEBOK.Am ajuns la concluzia ca ea de fapt joaca tot dupa zornaitul banilor, ce face de fapt in articolele tari citeaza ce a facut ea cind a fost pina acum nu stiu citi ani nu stiu ce fel de jurnalist,o analiza la zi nu face, a facut doar acum cIND S-A DEZIS CHIPURILE DE BASE,imi este scirba de manipulatorii ordinari ai romanilor care vai mama lor muncesc ptr 200 eur pe luna ,iar alte zdrente de la guvernare se comporta parca ROMANIA ar fi tara fara locuitori

    Apreciază

  • 37. noradamian  |  12 Mai 2013 la 22:45

    Nigel Kennedy Pavarotti, minunaţi! Şi nu mai puţin, Ion Piso!

    M-am deconectat niţel, muzica e cea mai bună terapie! multzam, dragilor!

    Apreciază

  • 38. noradamian  |  12 Mai 2013 la 22:55

    Thaiss, am dezlegat rebusul, nu mai e nici un secret: atacurile cusute cu aţă justiţiaristă sunt ale unor indivizi în cursă după posturi bine plătite prin oengeuri şi organisme UE! În mod straniu li se asociază si amici din media: Sorina Matei, Mircea Marian,Tapalagă, etc. Am adus aici, acu’ vreo săptămână un articol dur al lui Prisăcariu dar atunci încă nu pricepusem decât pe ici pe colo.
    În fine, om mai afla pe parcurs! Grupul respectiv, oameni unul si unul, respectaţi si respectabili, fac si ei ce pot ca să nu-şi piardă privilegiile! Trist e că atrag mulţime de tembelaşi pe care-i duc de parcă le bagă cârlige-n nas… 🙄

    Apreciază

  • 39. Nea  |  12 Mai 2013 la 22:56

    Fini 27, mersi, să mergeţi la final şi pe clipurile video ci Nigel K, sunt de tot hazul.

    Apreciază

  • 40. fini  |  12 Mai 2013 la 23:02

    Skorpi salve!
    @ 35

    „filamentele” sunt, nu sunt nimic.

    Apreciază

  • 41. noradamian  |  12 Mai 2013 la 23:06

    Nea, spre final Nigel apare cu o freză punk, e cam ciudat, da’ nu afectează seninătatea dulce a piesei… 🙂

    Apreciază

  • 42. noradamian  |  12 Mai 2013 la 23:07

    noapte bună 🙂

    Apreciază

  • 43. noradamian  |  12 Mai 2013 la 23:08

    Apreciază

  • 44. fini  |  12 Mai 2013 la 23:20

    Nea, te salut!
    @ 39

    cred ca te referi la

    Apreciază

  • 45. fini  |  12 Mai 2013 la 23:24

    Nigel Kennedy este excentric dar ramane unul din marile arcusuri contemporane. Un minunat interpret al lui Bach, Beethoven etc, prelucrari elaborate din folclor,jazz.

    Apreciază

  • 46. fini  |  12 Mai 2013 la 23:25

    Apreciază

  • 47. fini  |  12 Mai 2013 la 23:26

    Apreciază

  • 48. fini  |  12 Mai 2013 la 23:32

    Apreciază

  • 49. fini  |  12 Mai 2013 la 23:40

    Noapte buna, tuturor!

    Apreciază

  • 50. fini  |  12 Mai 2013 la 23:40

    Apreciază

  • 51. fini  |  13 Mai 2013 la 00:00

    De miezonoptica.

    Apreciază

  • 52. noradamian  |  13 Mai 2013 la 00:21

    Danke, Fini! O seară muzicală cu Nigel Keneddy, admirabil!

    Somn usor 🙂

    Apreciază

  • 53. fini  |  13 Mai 2013 la 00:45

    Nora,
    @ 52

    ideea a fost a lui Nea.
    Cu multa placere. 🙂

    Apreciază

  • 54. noradamian  |  13 Mai 2013 la 09:48

    Salut! Chiar în momentul ăsta a iesit si un pic de soare!!

    O zi bună, prieteni 🙂

    Apreciază

  • 55. fini  |  13 Mai 2013 la 13:28

    Skorpi salve! 🙂
    @ 33

    Ai dreptate. Eu as spune ca este cel mai sensibil si cald Werther.
    Multumesc pentru Ion Piso.

    Apreciază

  • 56. noradamian  |  13 Mai 2013 la 15:54

    Ziua bună din nou 🙂

    Cătălin Predoiu: „Daniel Morar, un procuror de care Ministerul Public avea nevoie. In opinia mea, el nu putea lipsi de pe aceasta lista. El reprezinta o garantie ca aceste reforme vor continua, ca ele nu sunt reversibile. (…) Nu vreau sa pun in discutie capacitatea celor propusi, mai ales ca multi imi sunt cunoscuti, sunt profesionisti de prima mana, dar discut acum de o lista completa. ”

    Înţeleg că în 2008, cînd nu l-a mai vrut pe Morar la şefia DNA, nu-i considera prezenţa indispensabilă şi nici garantul reformelor nu-i părea a fi. Motiv pentru care a şi propus-o în locul lui pe Monica Şerbănescu, numai că s-a opus dictatorul cel odios pe motiv de aviz negativ CSM. Da, acelaşi dictator care l-a mai ţinut pe Morar încă 5 ani de atunci la conducerea DNA şi care acum l-a trimis la batalionul disciplinar CCR. De, miniştrii se mai schimbă, dar dictatorii nu. Atunci l-a condamnat la muncă silnică la DNA, iar acum, ca să accepte numirea la CCR, presupun că l-a ameninţat cu pistolul.

    Apreciază

  • 57. Nea  |  13 Mai 2013 la 16:09

    Nigel Kenedy pare un derbedeu dur şi primitiv, dar e un foarte mare muzician şi, în plus are o spontaneitate şi un umor pe care nu l-am văzut la alţii. Ghici cu cine seamănă dacă, în loc să ţină în mână o vioară, ar ţine o timonă?

    Apreciază

  • 58. fini  |  13 Mai 2013 la 18:35

    @ 57

    🙂 🙂

    Te tii de cimilituri.
    Sau un strop de Toparceanu:
    „Doamne, tu te ţii de glume?
    Nu ne vezi mizeria?”

    Privindu-l, este un ciudat. Ascultandu-l, este deosebit de sensibil: apoi stapaneste o tehnica stralucitoare. Pare ca a ramas un adolescent care vrea sa socheze, sa epateze prin tinuta.

    Apreciază

  • 59. fini  |  13 Mai 2013 la 18:54

    Seara buna! 🙂

    Sondaj:

    http://www.evz.ro/detalii/stiri/sondaj-intern-pdl-1037101.html

    Apreciază

  • 60. fini  |  13 Mai 2013 la 20:50

    NOAPTEA DE MAI
    Alexandru Macedonski

    Astfel: fiindcă apogeul la care sufletul atinge
    Când poartă cântece-ntre aripi dă naștere la răzvrătiri,
    Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge
    Și muzele că vor rămâne amăgitoare năluciri?
    Vestalelor, când în picioare altarul vostru s-află încă,
    Și primăvara când se-ntoarce și astăzi ca și alte dăți,
    Și preschimbat când nu se află pământul falnic într-o stâncă,
    De ce v-ați reurca în sfera abstractelor seninătăți?
    Închisă dacă vă e lumea, recoborâți-vă-ntre roze.
    Parfumele din mai înalță reînnoite-apoteoze,
    Și-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpenești virginități
    Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută
    Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută.
    Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit;
    Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit.
    Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară
    Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,
    Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit,
    Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit.

    Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge, –
    Când frunza ca și mai nainte șoptește frunzei ce atinge?
    Când stea cu stea vorbește-n culmea diamantatului abis,
    Izvorul când s-argintuiește de alba lună care-l ninge,
    Când zboară freamăte de aripi în fundul cerului deschis?…
    Vestalelor, dacă-ntre oameni sunt numai jalnice nevroze,
    E cerul încă plin de stele, și câmpul încă plin de roze,
    Și până astăzi din natură nimica n-a îmbătrânit…
    Iubirea, și prietenia, dacă-au ajuns zădărnicie,
    Și dacă ura și trădarea vor predomni în vecinicie…
    Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit.

    Vestalelor, dacă-ntre oameni sunt numai jalnice nevroze,
    Pământ și spațiu își urmează sublimele metamorfoze,
    Răsare câte-o nouă floare, apare câte-un astru nou,
    Se face mai albastru-adâncul, și codrul mai adânc se face,
    Mai dulce sunetul de fluier, mai leneșă a nopții pace,
    Mai răcoroasă adierea, mai viu al stâncilor ecou;
    Mucigăitul smârc al văii cu poezie se vestmântă,
    Pe prefiratele lui ape plutește albul nenufar…
    O mică stea e licuriciul, și steaua este un mic far,
    În aer e parfum de roze. — Veniți: privighetoarea cântă.

    Posomorârea fără margini a nopților de altădată,
    Când sufletul pentru sarcasme sau deznădejde sta deschis,
    Cu focul stins, cu soba rece, rămase-n urmă ca un vis.
    E mai și încă mă simt tânăr sub înălțimea înstelată.
    Trecu talazul dușmăniei cu groaza lui de nedescris,
    La fund se duse iar gunoiul ce înălțase o secundă
    Și stânca tot rămase stâncă, și unda tot rămase undă…
    Se lumină întinsa noapte cu poleieli mângâietoare,
    Și astăzi e parfum de roze și cântec de privighetoare.

    Vestalelor, numai o noapte de fericire vă mai cer.
    Pe jgheabul verde al cișmelei un faun rustic c-o naiadă
    S-au prins de vorbe și de glume sub licăririle din cer;
    Columbe albe bat din aripi și visurile vin grămadă,
    Iar picăturile urmează pe piatra lucie să cadă…
    Băsmesc de vremile bătrâne, când zânele se coborau
    Din limpezimile albastre, și-n apa clară se scăldau…

    Reînviază ca prin farmec idilele patriarcale
    Cu feți-frumoși culcați pe iarbă izbindu-se cu portocale;
    Pe dealuri clasice s-arată fecioare în cămăși de in,
    Ce-n mâini cu amforele goale își umplu ochii de senin,
    Și printre-a serii lăcrămare de ametiste și opale,
    Anacreon re-nalță vocea, dialoghează Theocrit…
    Veniți: privighetoarea cântă în aerul îmbălsămit.

    E mai și încă mă simt tânăr sub înălțimea înstelată…
    Halucinat când este-auzul, vederea este fermecată;
    Aud ce spune firul ierbii, și văd un cer de aripi plin,
    M-așez privind în clarul lunii sub transparența atmosferei
    Și-n aeru-mbătat de roze sfidez atingerea durerei
    Cu cântece nălucitoare cum sunt candorile de crin.
    O! feerie a naturii, desfășură-te în splendoare,
    Regret suprem al fiecărui în tainicul minut când moare,
    Fiindcă tu ești pentru suflet repaos dulce și suprem.
    O! feerie a naturii, vindecătoare de nevroze,
    Ce ne-mbunești fără știință și ne mângâi fără să vrem,
    Regret suprem al fiecărui, desfășură-te în splendoare
    În aer cu parfum de roze și cântec de privighetoare.
    Veniți, privighetoarea cântă în aeru-mbătat de roze.

    Voind să uit că sunt din lume, voiesc să cred că sunt din cer…
    Vestalelor, numai o noapte de fericire vă mai cer,
    Și-această noapte fericită la gâtul ei cu sălbi de astre
    S-a coborât pe flori roz-albe și pe pădurile albastre,
    A-ntins subțirile-i zăbranic și peste câmp și peste văi,
    A-nsăilat nemărginirea cu raze de argint și aur
    Și o cusu cu mii de fluturi și o brăzdă cu mii de căi;
    A revărsat peste tot locul dumnezeiescul ei tezaur,
    În atmosfera străvezie împăciuirea și-a întins,
    Făcu să sune glas de bucium la focul stânelor aprins,
    Făcu izvorul să-l îngâne, pădurea să se-nveselească,
    Orice durere să-nceteze, și poezia să vorbească.

    Pe om în leagănul ei magic îl adormi — și el uită –
    Cu clarobscur mască urâtul și șterse formele prea bruște,
    Făcu să tacă zbârnâirea adunăturilor de muște,
    Și zise dealului să cânte, și dealul nu mai pregetă,
    Și zise văilor să cânte, și văile se ridicară,
    Cu voci de frunze și de ape, cu șoapte ce s-armonizară,
    Și zise paserei să cânte, și la porunca uimitoare,
    Se înălță parfum de roze și cântec de privighetoare…
    Iar când și mie-mi zise: „Cântă!”, c-un singur semn
    mă deșteptă,
    Spre înălțimi neturburate mă reurcă pe-o scară sfântă…
    În aeru-mbătat de roze, veniți: — privighetoarea cântă.

    Apreciază

  • 61. fini  |  13 Mai 2013 la 20:56

    NOAPTE DE MAI
    de George Topârceanu

    Sărman cizmar!
    Ce demon te-a ursit să stai
    Pe trepiedul tău barbar,
    În noaptea limpede de mai?…

    O şoaptă prinde să-nfioare
    Umila ta singurătate.
    Prelung şi rar, în depărtare
    Un clopot miezul nopţii bate.

    Coboară vremea ca o apă
    Nestăvilită-n lunga-i cale,
    Şi fiecare ceas îngroapă
    Comoara tinereţii tale.

    Ca nişte ritmice ciocane
    Răsună paşii pe asfalt:
    Sunt ghete mari „americane”
    Şi ghete mici cu tocul nalt…

    Acum odaia-ţi pare mică.
    Te uiţi cu silă împrejur…
    Un fum subţire se ridică
    Din lampa ta cu abajur…

    Şi iată, ca-n atâtea rânduri,
    Ai devenit sentimental,
    Privind cu ochii duşi pe gânduri
    Pantoful delicat de bal.

    În căptuşala-i de mătasă
    Te-ndeamnă visul tău curat
    Să pui o formă graţioasă
    De picioruş aristocrat…

    O vezi la bal… aşa, înaltă
    Şi elegantă ca o floare…
    În ploaie de confetti saltă
    Perechile dănţuitoare…

    Şi visul tău acum te-arată
    Frumos ca un locotenent,
    Când vii în faţa ei deodată
    Şi-i faci uşor un compliment:

    – Dansaţi cu mine, domnişoară?
    – Mersi! răspunde ea încet…
    Şi-n luxul care vă-nconjoară,
    O strângi la pieptul tău, discret.

    Te prinde redingota bine.
    Sunt mândre ghetele de lac:
    Zâmbeşti, încrezător în tine…
    Apoi, când muzicile tac,

    La braţ vă strecuraţi afară,
    Prin parcul liniştit să stai
    Cu ea, pe-o bancă solitară,
    În noaptea tainică de mai…

    Şi-ţi tremură deodată mâna
    Când te gândeşti c-ai săruta,
    În raza lunii, pe stăpâna
    Pantofului din mâna ta.

    O, mâna ta rudimentară,
    Cu piele aspră, de toval!…
    Acum în pieptul tău coboară
    Revolta caldă, ca un val.

    Alungi vedeniile triste
    Din lumea celor fericiţi,
    Şi mii de gânduri anarhiste
    S-aprind în ochii tăi trudiţi.

    O, cum ai răscula norodul,
    „Sărmana plebe care-asudă”, –
    Ai da nebun cu calapodul
    În rânduiala asta crudă!

    Va trebui să vie-odată
    Acel feeric viitor…
    Şi-n mintea ta înfierbântată,
    Te vezi deodată orator:

    Înflăcărat rosteşti tirade,
    Porneşti mulţimea după tine.
    Se-nalţă mii de baricade
    Şi cad palatele-n ruine.

    Tu vezi în noapte mii de torţii,
    „Femei cu părul despletit”,
    Prin aer trece duhul morţii
    Şi-al răzbunării vânt cumplit!…

    Dar până-atunci, la judecată,
    Pe trepiedul tău barbar,
    Cu fruntea-n mână rezemată
    Ai adormit… Sărman cizmar!

    Apreciază

  • 62. noradamian  |  13 Mai 2013 la 22:57

    Fini, inspirate muze- nopţile de mai- şi pentru poezie ca si pentru muzică! …Şi la fel- pentru alegerile sensibile făcute de tine-n seara asta.

    Multzam 🙂

    Apreciază

  • 63. noradamian  |  13 Mai 2013 la 23:01

    „Veniţi, privighetoarea cântă şi liliacul a-nflorit!”

    …”apogeul la care sufletul atinge
    Când poartă cântece-ntre aripi dă naștere la răzvrătiri,
    Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge
    Și muzele că vor rămâne amăgitoare năluciri?”

    Somn usor 🙂

    Apreciază

  • 64. skorpion  |  14 Mai 2013 la 08:48

    neata,

    Dor de Romania?!? – un text care doare…

    Autor: Alin Fumurescu

    Alin Fumurescu – preda filosofie politica la Indiana
    University-Bloomington

    Te arde. Stiu ca te arde. Dar daca vii in Romania, asteapta-te sa gasesti aici o societate profund polarizata, profund schizoida. Din ce in ce mai polarizata si mai schizoida de la an la an. Ma tem ca ai sa gasesti – ca si mine – o majoritate ponosita, subjugata compromisului si lipsita de drepturi, despuiata pina si de propriile potentialitati, peste care troneaza vulgar si arogant o minoritate, indraznesc sa spun ucigasa, cu „gipane” supradimensionate, gata sa te spulbere cu zile pentru singura vina de a te fi aflat in fata scumpilor lor bolizi, gata sa te stilceasca in bataie pentru simplul moft de a-i fi incurcat in grandomania lor fara limite. Sint indivizi care si-au pierdut orice reper nu doar crestin, ci uman. Iar lege nu exista. Decit, poate, pentru prosti, in fond, asta e si ideea. Sarmanii ii urasc pe bogati, ii dispretuiesc pentru comportamentul lor, dar in adincul inimii ii invidiaza, le admira
    viata si ar vrea sa fie ca ei. Sa poti ajunge din terorizat terorist, iata visul ce merita visat!.

    Oamenii au uitat sa(-si) vorbeasca si latra.
    Se comunica aproape monosilabic: bai, mai, vino, du-te, hai, ma-ta; toate formulele de
    politete, de bunavointa, cuvintele acelea galante, cu consistenta,
    noima si duh, care te imbogatesc, care iti descretesc fruntea si iti
    fac ziua agreabila – multumesc, buna ziua, ce mai faceti, ma bucur
    pentru dumneavoastra – par sa fi iesit din uz. Traiesc numai in
    dictionare si, din cite imi dau seama, dictionare nu prea mai
    foloseste nimeni.

    Lumea se imbulzeste in zona ta privata la banca, la posta, la magazin.
    Lumea nu e senina si demna. Lumea care „se descurca” e mereu grabita,
    repezita, agresiva. In realitate, se fusereste la greu, si totul pare
    dus numai pina la jumatate. Hai, maximum pina la trei-sferturi, dupa
    care „e bine si asa”, se schimba brusc directia, viziunea,
    prioritatea. Fidelitatea fata de un principiu asumat e taxata drept
    rigiditate, criteriile-s bune doar in teorie. Flexibilitatea e
    cuvintul de ordine azi, mai ales cea morala. Se practica, in plus, o
    exhibare degradanta, gretoasa a sexualitatii; senzualitatea femeii nu
    mai e cu perdea, e pornografie; machiajul e greu, decolteurile – adinci, barbatii – atitati in
    animalicul lor. Lucrurile sfinte sint subiect de banc, iar spatiul public este nespalat.

    De gura adolescentilor sa te feresti. Multi dintre ei nu mai respecta
    nimic si pe nimeni, nici chiar (de fapt, asta in primul rind) pe ei insisi.
    Rusinea a murit, cuviinta isi da ultima suflare.
    Prin cartiere, cofetariile s-au transformat in cazinouri.

    Manelele au evadat din muzica si s-au instalat in haine, in
    arhitectura, in maldarele de gunoaie din mijlocul parcurilor
    nationale, in drujbe si in termopane. Kitsch-ul acopera ultimele
    bastioane ale solemnitatii si ale decentei. Piese de o frumusete
    elegant trasata cad in miinile unor demolatori nu doar fara cultura,
    ci lipsiti chiar si de acea innascuta delicatete in fata puritatii
    simple. Unii demoleaza chiar construind. Demoleaza autenticul si
    frumosul, slutesc peisajul si handicapeaza sufletele privitorilor.
    Natura, creatie a lui Dumnezeu, e incendiata,
    braconata, furata, retezata la pamint, lasata sa se iroseasca sub scaieti.
    Asa trateaza mai-marii darul. Tara-i un SRL. Al lor.

    Preotia se vinde si se cumpara, mosiile sufletesti se transeaza ca si
    imobiliarele. Spiritul trebuie ancorat cu lanturi in trotuar, ca nu
    cumva sa leviteze. Trebuie indesat cu talismane din pleu. Crucile
    trebuie impanate ca niste toape ale tranzitiei, cu flori de plastic
    indesate in jumatati de PET-uri pline de praf. Evlavia se exprima in
    doze mari de beton, in pseudo-icoane si in podele sclipicioase.
    Lucrurile bune trebuie sa fie mari. Bigotismul a devenit virtute si
    vorbeste in citate aproximative. Ai senzatia ca sufletele ratacesc razlete undeva intr-un
    gulag invizibil, iar trupurile derutate, tracasate de griji, se
    preumbla singure, pustii si pline de riduri de colo pina colo,
    punindu-si ca unic tel banul – fara de care esti nimeni. Daca nu ai
    bani, nu ai drepturi, nu primesti respect, nici ingrijire, demnitatea
    persoanei umane sta in dimensiunea portofelului, in succes, in numarul
    de plecaciuni efectuate periodic fata de pile suspuse. La cantitatea
    de munca si de stres pe care o presupune, o minima prosperitate te
    costa sanatatea, casnicia si viata personala. Toti vor sa ajunga
    bogati repede, doar o viata au, si ea se consuma integral aici, intre
    hoti si smecheri, in aceasta perpetua senzatie de nesiguranta.
    Da, asteapta-te ca in Romania sa te simti in nesiguranta.
    Asteapta-te de asemenea sa gasesti lucruri mai proaste decit „dincolo” la
    preturi mai mari decit „dincolo”, la salarii mai mici decit „dincolo”.

    Cine mai are oare instinctul de a produce realmente ceva, si inca
    lucruri de calitate? O mai fi viu instinctul acela al taranului harnic
    si cu scaun la cap de a diversifica, de a fi pregatit, de a umple
    hambarul cu lucrul miinilor lui? Ori pasiunea mestesugarului de a lasa
    ceva solid in urma, peste generatii? Mai tine cineva la ideea lucrului
    durabil si bine facut ca la o satisfactie personala? Nu pot sa iti dau
    mari sperante. Se practica intermedierea, comertul, mutatul dintr-o
    parte intr-alta a lucrurilor produse de altii. Se practica mulsul.
    Mulsul de bani de la stat, mulsul din fonduri europene. Toata tara
    pare o teapa. Totul pare gestionat, legiferat si administrat, de parca
    ar avea in vedere un unic obiectiv: teapa. Cit mai mare si cit mai repede.

    Asteapta-te ca acela care a comis o ilegalitate sa iti pretinda sa
    platesti in locul lui, iar daca refuzi sa o faci, sa se indigneze ca „nu e drept”.
    Smecheria e numai a lui, dar vinovatia e la comun, ca la comunisti. Cind e
    de luat, sa ia singur, dar cind e de dat, sa dea toti. Pretutindeni
    manipulare, dezinformare, naivitate intretinuta, saracie. Democratia
    nu functioneaza, fiindca daca ar functiona ar insemna ca poporul ar
    avea puterea, or eu nu vad asta niciunde. Educatia e dinamitata, dupa
    cum e si familia. Copiii ramin de izbeliste, devorati de oboseala,
    precaritatea materiala, visele consumiste sau ambitiile de cariera ale
    parintilor.
    Sanatatea e un cadavru in putrefactie, iar – daca-mi permiti metafora
    – la morga nu functioneaza nici frigiderele, nici aerul conditionat.
    Agricultura e in colaps; turismul e o gluma sinistra (avem brand, dar
    n-avem produsul propriu-zis); sportul e cvasi-inexistent. Drumurile
    sint omor cu premeditare.

    Ai senzatia ca tara nu e guvernata. Ai senzatia ca singurul care mai
    duce la o coeziune de vreun fel e fotbalul. Vei resimti cu o acuitate
    dureroasa dezagregarea, disolutia, absenta oricarei strategii a
    poporului roman pentru poporul roman. Cine sintem? Cine vrem sa fim?
    Daca iti pui asemenea intrebari, daca te intereseaza ce cerem noi de
    la noi insine ca neam si ca stat, unde anume avem de gind sa ne
    pozitionam in matricea natiunilor, din punct de vedere cultural,
    politic, economic, unde ne vedem peste zece ani si ce intreprindem,
    concret, pentru asta, ma indoiesc ca vei afla in tara un raspuns.
    Oamenii nu mai cred, nu mai spera, nu ii mai motiveaza nimic decit
    interesul propriu, chinurile si frustrarea acumulata, dar zac inerti
    civic, vociferind inutil in fata televizorului sau pur si simplu
    epuizati, preferind sa se lase condusi. Direct in stilp sau in sant.
    Pare ca nu-i mai socheaza nimic, nu-i mai oripileaza nimic, nimic nu
    li se mai pare strigator la cer.

    Patria e enclavizata. Caci da, singurele care mai traiesc, care mai
    respira cit de cit normal, care mai tintesc catre ceva, care nu au
    fost carbonizate inca in acest razboi civil mocnit, dar generalizat
    sint citeva discrete enclave de dreapta judecata, de deschidere, de
    initiativa, de profesionalism, de activitate creatoare, de revolta si
    constructie, de demnitate, de marturisire, de crestinism autentic, de
    delicatete revigoranta, de daruire si bunatate, de gindire pe termen
    lung, de convingere in niste valori perene, clare si nenegociabile. In fata
    acestor oameni, care se incapatineaza sa dea ce au mai bun din ei in
    aceste conditii (pe care tu abia reusesti sa le suporti in trecere),
    iti vei pleca fruntea si te vei simti inferior. Unii zic ca enclavele
    sint majoritare si probabil ca e adevarat. Dar nemaiputind comunica
    intre ele, neputindu-se uni si actiona in front comun, sint, practic,
    anihilate. Urletul ubicuu al imposturii ii ascunde, vrind sa ii faca
    muti si invizibili. Cauta sa le discrediteze eforturile, ii bruiaza si
    descurajeaza sistematic, ca intr-un plan perfid menit sa convinga
    ca verticalitatea aici e imposibilitatesi povara. Uneori reuseste.
    Enclavele bine-crescute isi accepta marginalitatea, efectuind miscari
    retractile catre forul interior a propriei fiinte, refugiindu-se in anonimat
    ca sa se salveze macar pe sine.

    Intelepciunea lor proaspata, rabdarea lor purificatoare se transmite ca
    alchimia numai pe filiere de initiati, iar copiii lor vor suferi precum
    ciudatii si inadaptatii societatii.

    Vino, daca insetezi tare, dar ai sa pleci mai indurerat si mai confuz,
    realizind ca, de fapt, alternativa perpetua in care traiesti, dulcele
    intangibil, posibilitatea acelui acasa la care visezi mereu si-n care,
    ca emigrant roman, esti suspendat o viata intreaga, de fapt nu exista.
    A murit si, incet-incet, va muri si in tine.

    Apreciază

  • 65. noradamian  |  14 Mai 2013 la 14:52

    Salut! Skorpion, desi cu o percepţie integral negativă a realităţilor noastre bazat în bună parte pe impresii, cum spune chiar autorul, textul e bun, e de luat în seamă. O mică enclavă avem si aici! Mai sunt si altele. Şi orice enclavă ca si orice om de bună credinţă e si o sursă pozitivă cu rază mai mică sau mai mare, pentru cei din jur. Sper să nu dispară si astea, în cele din urmă… 🙄 .

    Apreciază

  • 66. noradamian  |  15 Mai 2013 la 19:00

    Seara bună şi senină! Mâine se face frumos 🙂

    Apreciază

  • 67. noradamian  |  15 Mai 2013 la 19:02

    postare nouă

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Nora Damian Facebook nora.damian@gmail.com

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 886,351 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.316 urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 886,351 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: