Cazul Panait, standard de lucru în „Cooperativa Avântul”(20)

Octombrie 17, 2013 at 11:36 26 comentarii

Postat de Bască ilie în „Grădina publică”
    2      3      4      5    6         8        10    11    12   13   14   15    16    17   18   19  20  21   22  23

38. Exagerarea ascunde disperarea lui Victor Ponta și adevărul.
Numai credulii superficiali (naivii cu discernământul la fără frecvență), manipulatorii și șantajiștii agreează și/sau susțin versiunea fantasmagorică, potrivit căreia Victor Ponta l-ar fi ucis – direct – pe procurorul Cristian Panait, în stilul aruncat de pe terasa blocului în care locuia și/sau, când afară plouă, l-ar fi azvârlit pe fereastră, ca pe un pachet – gol – de țigări. Acestor categorii enumerate le priește o asemenea distinsă gogoriță, după cum nu reușesc să distingă diferența dintre terasa și fereastra aceluiași apartament de la etajul 3, al blocului situat în strada Logofăt Luca Stroici nr 35. Cine (re)citește episodul 19 (litera c) și textul articolului scris de fantasmagogorița jurnalismului „Exploziv”- Simona Marcela Fica – are măsura exagerării uriașe, cât blocul dislocat de balaurul cu trei capete mincinoase. (performanță de invidiat: minciună cu puritatea 100%)
O astfel de exagerare este de fapt un model de diversiune specializată, menită să ascundă adevărul, prin deturnarea atenției de la indiciile scăpate din vedere de autorii crimei și distorsionarea pistelor de căutare; în același scop acționează manipulatorii intervenienți – cu trup și suflet comercial (prin reclame sufletiste)- specialiști în adulmecarea, protecția și ștergerea urmelor lăsate de Victor Ponta în cazul Panait; în paralel (de la „paralele/paralele”), în cel mai șantajist mod de operare, exagerarea îi arată sistematic lui Ponta balaurul-sperietoare pentru a-l ține permanent în priză executorie. Rezumate, cele trei capete mincinoase ale balaurului – diversiunea, ștergerea urmelor și șantajul – sunt de fapt premizele unui rechizitoriu cu trei capete de acuzare (dacă ar avea cine să le cerceteze și să identifice faptele criminale acolo unde se află ele în realitate, nu pe direcții fictive). Cercetarea reală a faptelor ar salva adevărul din lanțul „analizei psihiatrice” a exagerării.
Probabil voi fi mai explicit cu o exagerare similară, într-o situație echivalentă (în mare masură), datorită alegerii aceluiași personaj principal – micul Hercule, supradotat cu puterile divine ale mitomaniei patologice și ale protecției securizate, inclusiv din partea Tartorului-paralel-minune și a famigliei (operativă „famelie mare, renumerație mică, după buget”). Prin analogie, analizăm tot standardul de lucru, comparat cu implicarea sa eroică în soarta afacerii Roșia Montană:
*
Cu mânuța lui cea dreaptă, a vrut doar să mângâie vîrful Omu, dar stânga i-a înfrînt voința și, cu forța-i diabolică, Victor Ponta a smuls din pământ un munte „Carpați”, ușor, cât un pachet de țigări de aceeași marcă înregistrată, apoi l-a urcat în spate. A purces cu conștiința și spinarea încărcate spre Roșia Montană, precum „Carpatair” zburând, fluierând, cântând o singură dată „M-am născut lângă Carpați”, iar în restul timpului de zbor evoluat numai „M-a făcut mama năzdrăvan flămând”, cu refrenul preferat, plagiat trei-sferturi: „Cin’ se ia cu mine rău, n-o mai duce deloc”. Pe băile Herculane și de Aramă călcând, prin văi și peste alți munți cutreierând șase zile, șase nopți și șase escale sub numele codificat – 666 – până a ajuns la obiectiv. La Roșia Montană nici nu și-a mai tras sufletul; și-a luat soarta și muntele din spinare în mâini, apoi le-a azvârlit simultan ca niciodată, cu violență de mare precizie și cu vârfu-n jos, peste trei comune învecinate. Așa a creat micul Hercule lumea omului evoluat și groapa comună: un crater uriaș cât hăul și sănătos cât pârăul cianurat – ca mana cerească dintr-un meteorit căzut pe capul oamenilor locului – botezată „exploatare minieră auriferă”. În a șaptea zi s-a odihnit, nu înainte să se dezbrace de caracterul herculean și de puterea divină, redevenind micul Lucifer, așezat, la locul lui. Când s-a trezit, stăpân pe situație, a strigat o chemare: „Să vină la mine sufletul comerțului!” Și a venit: reclama agresivă Roșia Montană. Din capul locului, micul Lucifer nu-și mai putea desprinde privirea oablă de pe chipul reclamagiului plângăcios, înzestrat aidoma cu putere de chemare, impresionantă, cât un comunicat important către țară: Eu zic că-i destul să ne vedem copiii plecați prin alte țări și să-i vedem acasă! Cum îi copilul meu plecat, eu vreau să fie și alți copii acasă” (aici). Micul Lucifer n-a mai rezistat: a izbucnit într-un hohot violent de plâns cu lacrimi, numai la un ochi, sincer și mai convingător decât un bebeluș înțărcat prematur. Celălalt ochi l-a îndreptat spre ofițerul acoperit de SRI și infiltrat cu sarcini precise în obiectivul „Birou al Prim-Ministrului”. PM zis Ponta Mitomanul a exclamat cu jumătate de gură: „Voi face totul să-i aduc acasă copilul plecat”. Cu celălalt colț de gură, s-a entuziasmat curios: Aș fi diabolic, nu-i așa? Aș apărea ca un tată eroin pentru România”. Ofițerul acoperit de legătură, în timp ce-l ventila pe micul Lucifer cu un evantai uriaș – plagiat de premier, la pachet cu haremul din dotarea unui sultan vizitat – preia legătura și îi transmite coechipierului ventilat replica de serviciu: Încă din vremea când executam amândoi aceeași misiune în 2001-2002, când l-am urmărit și lucrat operativ pe Panait, ți-am tot spus rostul muncii noastre: Ce e bun pentru România, e bun și pentru noi. Ăsta-i un secret pe care nu-l mai putem ține numai pentru noi. Îți ordon: Declasificaaarea! La fel cum, în misiunea Panait, superiorul nostru din 2002 ne-a explicat atunci amândurora, acum ne-a repetat Naș-tu Maior în legătură cu afacerea Roșia Montană: „Blocarea misiunii este un risc pentru România, iar executarea ei o tratăm ca problemă de siguranță națională”. Când ai declarat asta în fața comisei speciale din Parlament, ți-ai aranjat din suflet darnic o reclamă de zile mari, micule premier!” Micul Lucifer-premier savura vorbele de duh ale colegului de serviciu în poziția culcat pe canapeaua guvernamentală, cu o nară pe sus, adulmecătoare, în timp ce cealaltă nu-și exprima încă nicio opțiune; ochii – oglinda sufletului – au recidivat mai clar definiți și concentrați ca nicicând: un ochi se holba cât ceapa, în timp ce celălalt juisa întredeschis de plăcerea ventilată sultănește. Cine s-ar fi uitat – în ochii lui – ar fi jurat că micul criminal a ochit un țânțar pe tavan și se concentrează să-l ucidă cu forța gândului. Dezechilibrele astea de sincronizare din familia parezelor țin de normalitate în familia de partidă bună, a premierului, unde Popa-socru poartă asimetria la modă tot de la o partidă bună, de vânătoare. Deodată, ofițerul de serviciu în grad de cavaler îl interoghează prietenește: „Da’ de ce-ai sărit așa, ca ars? Parcă nu urmărești ce-ți spun”. Cu reacție întârziată spontan, după cum e firea omului nostru nou, Ponta a sărit deocheat când auzise într-o ureche ordinul de declasificare a reclamei cu bunătățile României. Cu una din fețe, aia mai îngrijorată, și-a deconspirat disperarea: „Băi, ordonatorule de legătură! De peste 10 ani, tresar de câte ori aud cuvântul declasificare; ți-am mai spus-o și știi. Ce mă fac, dacă se va ajunge la declasificarea criminalilor acoperiți și protejați de arhivele noastre de siguranță națională? Habar n-ai cât mă rog pentru sănătatea Nașului, să ne trăiască! Nu mă mai simt suficient protejat de idol și șantajist. Ăștia găsesc prea des motive să-mi bage câte-o sulă-n coaste, ca tatăl nostru Ilici. Declasificarea asta ne-ar mai lipsi și ni se duce dracului toată șandramaua Cooperativei. N-ai văzut cât s-au împuținat completele noastre de judecată și încredere în Instanța Supremă? Datorită Liviei Stanciu și a altor judecători neadaptați la cerințele noastre, ne paște judecata supremă, dar – aici e buba – nu neapărat din cauza lor, ci fiindcă nu vom mai avem capacitatea din vremurile 2001-2004, să ne executăm persoanele incomode și crimele în condiții de siguranță națională. Așa cum ne-a zis recent șeful cel mare, aici aveam o mare vulnerabilitate, iar prevenția este mama, adică este și mama mea, însă nașul vorbea de mama înțelepciunii; după capul meu și al credulilor superficiali, ar fi totuna. După cum am discutat sub acoperișul Cooperativei noua listă cu persoane incomode – acoperiți de-ai noștri riscanți pentru scopurile și imaginea vulnerabilă a Cooperativei, judecători, procurori și oameni de afaceri – care s-au pus rău cu mine și cu interesele noastre, trebuie să dispară de pe fața Pămîntului. Adică nu lista întreagă, cei care vor rămâne înscriși pe lista neagră, după ce ne vom reorganiza o ultimă triere, inclusiv tragerea la sorți pentru câștigătorul tombolei „Norocosul cap de listă”. Noi luăm în serios capul de listă, nu ne jucăm. Când l-am desemnat pe Panait câștigător al tombolei anului 2002 – fără tragere la sorți- a fost o situație specială, presantă, generată de cooperatorii acoperiți-acoliți, afectați și nerăbdători cu cererile lor de execuție în regim de urgență. Dacă îți amintești, chiar cererea mea a fost prima, soluționată pozitiv, cu motivarea supra-comisiei noastre de evaluare-avizare sub acoperișul Cooperativei: eu am avut contribuția magna cum laudae la descoperirea vulnerabilităților neadaptatului magistrat, Cristian Panait, colegul meu la Parchetul General. Nu voi uita niciodată cum m-au susținut atunci, ca întotdeauna, idolul și șantajistul: la recomandarea entuziastă a lui Hrebe, Năstase a parafat motivarea în locul fostului președinte de supracomisie, dispărut într-o fugă suspectă, după un jogging cu un cancer galopant, ca tatăl Constituției; Hrebe și Năstase și-au detaliat poziția hotărâtoare în calitatea lor de cei mai apropiați cunoscători ai contribuției mele decisive, pe linie informativ-operativă, cu macaz de îndrumare-supraveghere în același nod de rețea. Nu-ți amintești cum împărțeam între noi doi sarcinile de urmărire? Pentru mine a fost mai dificil, fiindcă – faptic – chiar n-am fost niciodată coleg cu Panait la Parchetul General, cum mă laud doar pentru mintea credulilor superficiali, ca să nu mă întrebe ce altă treabă colegială am păzit pe lângă victimă. Cum care creduli? Naivii cu discernământul la fără frecvență; ăia menționați în primul rând de Bască ilie.
{Stimați vizitatori ai Grădinii de hârtie, întrerupem aici (e)misiunea de exagerare episodică, pentru un spo(r)t publicitar. Banii înainte de orice!
După pauza strategică-provizorie, veți avea posibilitatea să urmăriți (după sau în reluare] cuvântul final de ordine interioară din capul micului premier. Nimic nu se pierde, nimic nu se cîștigă, totul se reportează! Reclamă, dacă ai unde! Nu ezitați sub acoperiș, apreciați camera infraroșie montană, la mare, iarbă verde, motive de divorț, oriunde doriți să priviți! Cine vede câștigă, cât… văzând cu ochii-oglinda de suflet al comerțului posdecembrist. Ochii care nu se văd se uită pe unde nici nu te aștepți. Vă recomandăm marca de culoarea cea mai evoluată: Squadra azzura cu mani pulite ciuntite și înlocuite cu manipulatori evoluați, de ultimă generație. Prietenii speciei știu de ce.}
(continuare, fără reluare) Micule premier, eu înțeleg unde vrei să ajungi, dar spune-mi cum! Tânjesc la vremurile Procuraturii de unică folosință, din 2001-2004, ca să evităm riscul față-n față cu repartizarea aleatorie a dosarelor pe completele de judecată. Plantația speciei potrivite la locul potrivit ne garantează execuțiile asiguratorii și executarea sarcinilor de serviciu, în condiții de sigurață națională. Pentru atingerea acestui deziderat, crucial nu doar la figurat, numai restaurația noastră la nivelul Ministerului Public, în general, și al Parchetului General, în special cu DNA, ar mai reuși să golească de conținut dosarele periculoase, de urmărire penală. Phiii, câtă dreptate are mama! De când eram pionier în coasta lui Ceaușescu, mama m-a avertizat cu vorbele astea dulci: Ascultă, neterminatule! Când vei fi mare evoluat și vei ajunge pionier al crimei organizate, să nu-ți dorești niciodată să vină americanii! Ai înțeles?”

*
Stimați vizitatori ai Grădinii de hârtie, în analogia mea n-am reușit să exagerez de la cap la coadă. Puritatea în minciună 100% nu-i la îndemâna oricui. Vrând-nevrând, am scăpat niște concepții adevărate și reclame ștergătoare-ajutătoare, ambele strâns legate de standardul de lucru în discuția despre evoluția speciei; reclamele, chiar dacă-s reale și cunoscute, sunt ori mincinoase în esența lor manipulatoare, ori cu înțelesul dependent de discernământul fiecăruia. La fel cum același Ponta a fost servit, în cazul Panait, în interesul Serviciului de ștergere a urmelor, cu o serie de reclame ale prefăcutului procuror autoanchetator Picioruș (deocamdată, un exemplu retroactiv, de la pct.28 ep.16: Panait a avut „în ultimele săptămâni de viață, un comportament anormal.”)
Cuvintele cheie ale înțelegerii adevărului ascuns în orice reclame și direcții exagerate sunt: „Același rezultat” „Nu privi numai unde-ți dictează reclamagiul!” (manipulator, diversionist sau șantajist)

Câtă vreme ne vom uita numai după versiunea exagerată, indicatul avion „Carptair”, copilotat de năzdrăvanul nesătul, nu vom mai observa același rezultat – groapa comună a afacerii Roșia Montană – obținut pe altă cale: cu proiectata lege RM în mână, promovată pe mincinoasele intenții, declarații, reclame și practici adoptate/votate de aceiași exponenți ai manipulării/diversiunii grosolane.

Câtă vreme vom privi numai prin varianta fantasmagogoriței explo-fleoșc Simona Marcela Fica) cu stilul aruncat în forma șantajistă, exagerată și convenită cu cei interesați să obțină cu orice preț același rezultat – moartea necercetată a procurorului Cristian Panait – nu vom mai vedea nicio formă de adevăr, care să explice (dincolo de reclamele blocajului) relația de cauzalitate dintre comportamentul anormal și semnele clinice evidente, specifice otrăvirii/drogării, cu afecțiuni grave ale Sistemului Cerebral Central (stoparea creșterii părului, petele roșii, membrele reci ș.a,  prezentate în ep. 18), înainte de orice aruncare exagerată în derizoriu, o dată de pe terasa și de două ori pe fereastră.

Nu mi-am propus stabilirea adevărului, nici relativ, nici absolut. Ar fi posibilă numai în condiții de onestitate profesională, după o cercetare reală, riguroasă și prin administrarea probelor ascunse. Eu încerc doar să atrag atenția asupra direcțiilor, zonelor și persoanelor necercetate, indiferent cît de contestabilă este următoarea mea afirmație: cercetarea reală a fost blocată preventiv, intenționat și iresponsabil de cei implicați direct și de acoliții lor din aceeași organizație criminală.

39. Aruncarea de pe terasă. Filmul real, după adevărul declarat și acoperit.
Numai jumătate de adevăr (declarat) rezultă din sesizarea depusă de mătușa Eleni Dumitru la Curtea Supremă de Justiție, actual ICCJ, la 06.12.2002, în posesia căreia am intrat după ce-am scris ep.15. Cealaltă jumătate – acoperită – derivă din cauza ce face obiectul criminalității organizate. Cele două „jumătăți” de „adevăr”sunt doar un fel de a nu spune pe șleau cum ponderea hotărâtoare a adevărului acoperit – cu preșul și sub preș – a fost în realitate măturată, ștearsă, colectată și/sau ascunsă cu pubele de siguranță națională, de-a dreptul impertinent și disprețuitor, de lucrătorii și conducerea Serviciului de salubritate al „Cooperativei Avântul”
Ziua fatală: miercuri 10.04.2002. (continuare de la lit. A, ep.18)
„Era înainte de ora 16. Mi-a lăsat un bilet pe care a scris: „E bine ca nici dvs să nu știți”()…M-a rugat să-l las singur în bucătărie, se uita fix pe peretele dinspre răsărit. Se plimba agitat. I-am dat telefon prietenului lui, Traian Moraru, care mi-a spus că vine în jur de 17:15. I-am telefonat domnului Picioruș care mi-a spus să iau legătura cu Traian. () Totul s-a petrecut foarte rapid. Cristian a ieșit din bucătărie, ne-a dat la o parte, atât pe mine cât și pe mama sa. Am încercat să-l reținem, i-am rupt și chiloții în care era. Zadarnic, pentru că era foarte puternic. Mama lui a reușit o dată să-l tragă lângă zid. A căzut moale. Apoi s-a ridicat cu forță și a sărit, așa cum am mai spus, ca un Icar. M-am dus jos în stradă, nepotul meu era pe jumătate sub mașina lui Hagi. Capul, gâtul, fără nici o julitură. Trupul perfect întins. Cu mâinile întinse pe lângă corp, gemea prin gura ușor întredeschisă. Salvarea, o mașină veche din anii ’70, a venit după 40 de minute. Dl Picioruș cu Poliția dirijau mașinile care se strânseseră în jurul casei. Mulți șoferi dădeau telefon la salvare să vină. Nu am înțeles nici până acum de ce Poliția nu l-a fotografiat pe nepotul meu în poziția în care se afla sub mașina lui Hagi, pentru că s-ar fi văzut că nu avea niciun semn la cap. Nepotul meu, în cădere, probabil după ce a realizat ce a făcut, și-a protejat capul. Doctorița de la Salvare nici nu dorea să-l ducă la spitalul de urgență. De ce? L-am rugat pe Traian să intervină. Dorea pur și simplu să îl ducă la IML.”
*
De-aș fi jurnalist-moderator, procuror-acuzator sau judecător-întrebător, mi-aș exprima ultima dorință cu întrebarea – retorică – adresată direct micului premier:
-Pentru mama și mătușa lui Cristian, cine le mai aduce copilul acasă?
*
PS. Pentru categoria grea: „vivi” – „vuvu” – „bubu” sa, după cum le bubuie cel puțin de la momentul apariției ep. 18 (20 iunie anul trecut), când am formulat cîteva precizări de văzut în comentariile de aici.

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , , .

Creditarea vorbelor fără fapte- un risc mereu actual Miracole accesibile

26 comentarii Add your own

  • 1. theo  |  Octombrie 17, 2013 la 12:02

    fenomenale clisee, un cutremurätor adevär, si cei vinovatzi trebuie sä pläteascä. o crimä provocatä de mafiotzii securisti,
    scoala neo-comunistä.ar trebuzii cunoscutä de totzi romanii.

    Apreciază

  • 2. theo  |  Octombrie 17, 2013 la 12:08

    eu cred ,cä ar trebui fäcut un film, dar dupä scenariul scris de bascä ilie, poate trimes lui päunescu, s-au altul, care
    ar avea curajul si banii sä facä filmul. trebuie incercat, meritä.
    pare crud, dar trebuie däramat mozaicul colorat de minciuni,
    pe care il construieste ponta si haita rosie.

    felicitäri maistre pt. ADEVÄR

    Apreciază

  • 3. theo  |  Octombrie 17, 2013 la 12:15

    NU-MI PLACE f ALEXANDRU, este si vorbeste elevat, dar aceastä zidire in casta PDL, este veninoasä, nu aduce nimic bun.eu am sustin PDL candva; SUNT ACOLO SI OAMENI
    BUNI, dar adoptatä, arogantza, este ucigätor.

    Apreciază

  • 4. theo  |  Octombrie 17, 2013 la 12:45

    poate o carte ??????? s-ar vinde precis f. bine.
    poate intrebatzi pe dl. Liiceanu, ar fi un gest märetz..

    Apreciază

  • 5. noradamian  |  Octombrie 17, 2013 la 13:33

    Theo, as zice, mai degrabă film…

    Apreciază

  • 6. Nea  |  Octombrie 17, 2013 la 15:57

    Alexandru Solomon, ce ziceţi? Mai ales că a avut deja impact imens cu „Kapitalism: Our Secret Recipe”

    Apreciază

  • 7. Mih  |  Octombrie 17, 2013 la 16:02

    Salut!
    Incerc sa ajung „la zi” – nu pot accesa Cazul Panait /19 (???)

    Apreciază

  • 8. Ovidiu  |  Octombrie 17, 2013 la 16:22

    Salutare și aici,
    Mulțumim Bășcăliosului 🙂 ptr. edificare.
    Acest episod era piesa lipsă din puzzle.

    Apreciază

  • 9. FeliKs  |  Octombrie 17, 2013 la 17:03

    buna ziua
    Bsk multumiri
    @Mih 7
    https://noradamian.wordpress.com/2012/07/19/cazul-panait-standard-de-lucru-in-cooperativa-avintul19-3/

    Apreciază

  • 10. Mih  |  Octombrie 17, 2013 la 17:13

    FeliKs,
    Multumesc!

    Apreciază

  • 11. noradamian  |  Octombrie 17, 2013 la 23:22

    Seara bună , prieteni 🙂

    Mih, păi s-a adunat ceva material de citit.

    Nea, bună sugestie !

    Felics, mulţumim şi noi.

    Ovidiu, am înțeles de la Bsk că ep. 20 este abia reclama pentru piesele de bază în puzzle! Vor urma chestii din ce în ce mai interesante 🙂

    Apreciază

  • 12. theo  |  Octombrie 17, 2013 la 23:49

    este asa de interesant, abia astept ce urmeazä.
    oare cine este vizat ,o citii???? s-au cu tupeul
    nemäsurat, poate fi prins fäcand o crimä si el sä nege.
    acum spune ,cu derbedeii lui ce demonstreazä, tot Bäsescu
    este de vinä.

    Apreciază

  • 13. theo  |  Octombrie 17, 2013 la 23:58

    eu nu intzeleg, dece se bagä popii in politicä,proteste,etc.
    cred cä ar trebuii trimesi la pedepse in manästiri.

    Apreciază

  • 14. theo  |  Octombrie 17, 2013 la 23:59

    noapte bunä.

    Apreciază

  • 15. ovidiu  |  Octombrie 18, 2013 la 00:02

    11- Săr’na,
    Mi-ați stârnit interesul.
    Abia aștept continuarea.

    Apreciază

  • 16. noradamian  |  Octombrie 18, 2013 la 00:32

    Theo, când se bagă popii în de-astea, se bucură dracii 😉

    Ovidiu, nu mai durează mult si o să aflăm 🙂

    Apreciază

  • 17. noradamian  |  Octombrie 18, 2013 la 00:36

    Noapte bună! 🙂

    Apreciază

  • 18. theo  |  Octombrie 18, 2013 la 22:14

    ESTE INSPÄIMANTÄTOR CE MANEVRE FACE PONTA,

    pe o parte invräjbeste romanii contra americanilor, oameni simpli, isi bate joc de ONG-uri ce il servesc, nu guverneazä, nimic nu merge, dar merge in america la discutzii, dupä ce a colindat 20 de tzäri numai sä fie väzut.
    eu cred cä firul rosu al KGB-istului ILICI, este in functziune,
    dar ei mimeazä altceva.

    Apreciază

  • 19. noradamian  |  Octombrie 18, 2013 la 23:21

    Theo, seara bună, asa e! Doar că toată comedia asta tragică se desfăşoară la vedere şi nu cred că românii-s orbi! Nici ilici-kgb, nici urmaşii lui de acum cu ponta-n frunte, nu-s veşnici. Puţină răbdare! Trebuie doar să li se umple cupa… 🙂

    Să nu ne-ngrijorăm,

    Somn usor!

    Apreciază

  • 20. theo  |  Octombrie 19, 2013 la 12:53

    bunä,
    avem si noi un pic de soare, o sti el ce bucurie aduce oamenilor???

    Apreciază

  • 21. theo  |  Octombrie 19, 2013 la 15:25

    grädina este päräsitä, s-au atzi mers la plimbare?
    NE VEDEM MAI TARZIU!!!

    Apreciază

  • 22. noradamian  |  Octombrie 19, 2013 la 17:47

    theo, bună să-ţi fie inima, o fi părăsită,dară, n-ar fi prima dată🙄

    Oricum, nu ne supărăm, c-avem treburi multe 🙂

    Apreciază

  • 23. noradamian  |  Octombrie 19, 2013 la 17:48

    postare nouă

    Apreciază

  • […] Episoadele anterioare AICI […]

    Apreciază

  • […] Episoadele anterioare aici  şi aici  […]

    Apreciază

  • […]     7      8     9    10    11    12   13   14   15    16    17   18   19  20  21   […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 877,037 hits

Grădina de hârtie

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2,338 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 877,037 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: