Cazul Panait, standard de lucru în „Cooperativa Avântul”(23)

Noiembrie 12, 2013 at 19:03 16 comentarii

          2      3      4      5    6         8        10    11    12   13   14   15    16    17   18   19  20  21   22  23
Postat de Bască ilie în „Grădina publică”


43.Un triunghi amoros-sângeros: procuror Ilie Picioruș – XY – WZ.

Motto: Pluralismul politic este una din cele mai mari cacealmale postdecembriste, pentru o competiție iluzorie, concepută de Ilici pe termen incredibil de lung. „În toate cele ce sunt” vârfurile triunghiului, precum în jurul lor, se vede din avion structura de rezistență… a PSD: „Partidul e-n toate, e-n cele ce sunt și-n cele ce mâine vor râde de noi”. De două (spre trei) decenii ne jucăm de-a partidulețele; toate se întrec și se petrec în jurul aceleiași structuri (stabilă, puternică, aparent invizibilă), într-o amețitoare mișcare de revoluție în jurul aceluiași centru… de putere; oricât de onești sunt și vor fi oamenii din (unele) partide, precum și susținătorii acestora, întrecerea iluzorie se va repeta într-o competiție dezechilibrată din start… la infinit, dacă nu surmontează sistematic și performant acest handicap istoric, dacă nu realizează că structura de rezistență nu le aparține tuturor partidelor; doar le mai împrumută partidulețelor – cu detașare strategică – niște jucători de încredere, specializați în autogoluri, câți ar fi necesari să nu se înregistreze o bătaie prea la scor (să nu bată la ochi). Are și structura de rezistență vulnerabilitățile ei, când mai scapă (din ochi) la înaintare câte un arbitraj independent sau când se încrede excesiv în propria siguranță infailibilă… până cade cu neglijențele în capcanele timpului. În rest, ne face din ochi: ochii care nu se văd se uită pe unde nici nu te aștepți. Eu, unul, nu mă aștept ca tupeul și siguranța (națională) ale lui Victor Ponta să-i parvină din altă parte. Atât timp cât – în fața necunoscutului „invizibil”- reținerea cu ochii închiși și pudoarea cu plecăciune par mai confortabile, fiecare va fi liber să-și gândească așternutul cum crede de cuviință în Eterna și Fascinanta Românie.
V1-Ilie Picioruș, dovada vie a faptului că istoria se repetă.
Ne-a fost scris să vedem o mulțime de situații identice și asemănări formidabile între două dispariții din lumea noastră reală: disidentul Gheorghe Ursu și procurorul Cristian Panait, doi martiri ai României postdecembriste. Moartea lor la distanță de peste 17 ani – 17.11.1985, respectiv 10.04.2002 – plus 11 ani de la plecarea lui Cristian, ne arată măsura timpului pierdut, 28 de ani, pentru (și din) cauza lor comună: și-au dorit aceeași lume mai curată, respirabilă, oblăduită, credibilă și demnă. Au fost nimiciți în împrejurări asemănătoare și în imediata apropiere a aceluiași portret robot: procurorii siamezi Ilie Picioruș și Alexandru Tuculeanu. Coincidență de coșmar… nevisat! Cei doi martiri ai noștri ne-au lăsat o mulțime de urme edificatoare și motive să deschidem ochii, să vedem cum se nasc monștrii în somn. Desigur, în somnul națiunii adormite din timpul plecăciunilor antedecembriste, cu ochii închiși în unitatea de Securitate a statului la tuns, ras și frezat, spălat și frecționat, stors și șters, uscat și călcat, periat și plecat la alegere: fie după eterna chemare: „Mai poftiți pe la noi!”, fie direct în eternitate. După 1989, națiunea s-a emancipat ca o doamnă mai prezentabilă, mai grasă și sulemenită, cu aspirații de toată frumusețea: să fie umblată prin lumea civilizată, se vrea modernizată și mai arătoasă. Cu aceleași metehne, însă, conservate în sechelele plecăciunii cu ochii închiși (parcă) de plăcere, se lasă mai nou păruită, aranjată, curățată și vopsită cu mijloace moderne în aceeași unitate… de măsură a timpului pierdut. În același scop, cu chemare de firmă mai luminoasă, de reclamă mai atrăgătoare și convingătoare. Pe scurt, istoria se repetă pe termen lung: „Clientul nostru, stăpân pe dracu” și „Clientul lor, martirul nostru”.
a) Unitatea SRI-ului de Coafură și Cosmetică.
Vorbim de Serviciul nostru cel de toate zilele posdecembriste și trecătoare în numărătoare inversă. Coafura și Cosmetica (în stilul CC-comitetul central din toate timpurile), practicate de niște băieți și fete de comitet din unitatea de referință a SRI, nu sunt invențiile mele. Unde inventez sau îmi imaginez (atras de gânduri nenumărate), poate ați observat, vă spun dinainte sau recunosc deîndată după ce le-am așternut pe hîrtia din Grădină. În rest, plantez linkuri de referință, înfloritoare, să ne formăm o idee despre ideile altora. Fără discriminare, adică nu ascund nimic din ceea ce știu, oricare ar fi sursa, dar asta nu înseamnă să-mi interzic propriile idei, raționamente și interpretări ale detaliilor în care se ascunde diavolul, pus de tat-su să ne facă din ochi. Imaginile captate din unitatea de Coafură și Cosmetică a SRI ne-au fost arătate cu degetul, îndreptat spre un dosar, pe lângă multe alte adevăruri detaliate. Toate astea, alături de vizibilitatea și orientarea sporite, le datorăm unui om deosebit, cu energie și tenacitate admirabile, ieșite din comum, de neegalat. Are avantajul terenului bătătorit mai mult de două decenii, ticsit de corespondențe și dosare, cereri și refuzuri, documente diverse și diversioniste, probe și declarații, hotărâri și contestații, încercări și mici satisfacții. Dispune de simțul realității și rigoarea argumentației, vorbește în cunoștină de cauză, se consideră „nevoit să creadă” în justiția din România, speră în curățirea morală și fermă a societății, deja întîrziată, crede în dimensiunea și rolul Justiției, punctează cu precizie esența actului de Justiție, în sensul de a „impune normele etice și sociale acceptate, în care să putem avea încredere”. Eu am încredere în merituoasa atitudine a fiului disidentului martir: Andrei Horia Ursu. O adevărată enciclopedie cu suflet uriaș; cinstește excepțional memoria tatălui său. Demersurile sale mai cuprind percepții curajoase despre mecanismele de frânare a actului (real) de Justiție și ne facilitează parcursul în analiza comparată Ursu-Panait. Andrei Ursu a fost invitat recent la o emisiune Digi-24. Moderatoarea indiscretă, curajoasă, frumoasă, fâșneață și fără menajamente editoriale [am enumerat câteva motive de privit (e)misiunea], l-a întrebat de documentele obținute în legătură cu unul din cele mai active personaje implicate în angrenajul criminal din anul 1985… până în zilele noastre: maiorul de Securitate Marin Pârvulescu (Direcția a VI-a). Andrei a vorbit despre dosarul de urmărire informativă al tatălui său, întocmit de Securitate. (min 2:00- ”Practic dovezile care îl încriminează pe Marin Pârvulescu sunt documente, mărturii?”). Andrei: „Documente și mărturii, documente de la Securitate, avem un dosar întreg. Nu a fost ușor să obținem aceste documente; foarte greu SRI-ul s-a despărțit de acel… (dosar), l-au considerat secret până în anul 2000. A fost ceva efectiv ridicol, ca dosarul de urmărire informativă a unui disident din ’85 să fie secret de stat pentru SRI până în anul 2000. A fost nevoie de hotărârea statului pentru ca acest dosar să fie dat la parchet”[…]; (min. 11): „Am descoperit până la urmă, cum vă spuneam, cu dificultate am obținut acel dosar de urmărire informativă. Era în proporție de 90% contrafăcut și, să vă spun sincer, în mod nici măcar foarte profesionist. Copii puse alandala, niște dosare… șapte volume fuseseră la dosarul de urmărire informativă al tatei, acum erau pline cu maculatură, efectiv; câteva file rămăseseră, din care am tras concluziile acestei operațiuni de mușamalizare pe care au încercat s-o facă” aici  Unitatea SRI a cosmetizat radical dosarul Ursu pentru radierea faptelor și urmelor omorului premeditat, obstrucționarea actului de justiție, scutirea de condamnare a celor mai grele piese de puzzle și plasarea cerului lor deasupra legii: mr. Marin Pârvulescu, procurorii siamezi Alexandru Tuculeanu și Ilie Picioruș. Nu primii doi vor înlocui cele două necunoscute din titlu: XY și WZ. Avem alte vârfuri de proeminență însemnată, fiecare cu proprii inseparabili de echipă. Unitatea stilistică de Coafură și Cosmetică ne face permanent, în timp ce ne veghem soarta în vis, pe termen superlong și sub cerul lor liber, ca niște azzorei și grivei lăudabili, magna cum laudae: „Cățeluș cu părul creț, dormi cu monștrii în coteț!”
b) Din demontarea minciunilor procurorilor Picioruș și Tuculeanu rezultă premeditarea și complicitatea acestora cu Securitatea la infracțiunea de omor calificat, sub comanda Securității.
Nu veți întâlni nicăieri raționamentul următor. Mă bazez în principal pe semnificațiile unui act procedural – de prelungire a arestării preventive- urmărite în rechizitoriul finalizat de Picioruș la 21.nov.1985, data trimiterii dosarului în instanța Judecătoriei sector 6. Demontez minciuna potrivit căreia procurorii siamezi l-au trimis post-mortem în judecată pe Gheorghe Ursu fiindcă n-ar fi știut de moartea acestuia (17.11.1985). Verificăm dacă s-au comportat ca doi neștiutori. Urmărim actele din dosarul de cercetare penală și sarcinile procurorilor Picioruș și Tuculeanu (sinceri, până la proba contrarie). Înscrisurile relevante au fost citite și menționate de instanța Curții de Apel București, în complet format de un judecător: Viorel Adrian Podar; sunt cuprinse în motivarea sentinței de condamnare a milițienilor din Inspectoratul General (IGM) col. Tudor Stănică și col. Gheorghe Creangă (sentința din 2003- aici). Sarcinile procurorilor sinceri ne sar în ochi din Codul de procedură penală (Cpp, în vigoare în anul 1985 – aici). Două mențiuni deosebit de importante apar în sentință la pag 3, final (St-pg 3): „În data de 15.08.1985 Direcția Parchetelor Militare a aprobat neînceperea urmăririi penale pentru infracțiuni contra securității statului (vol. 6, fila 29)”. De Sfânta Maria Mare, 1985, Ursu Gheorghe scăpase – oficial – de acuzațiile Securității: scrisori de protest trimise la „Europa Liberă”, un jurnal colosal, început din tinerețe, 61 caiete cu peste 6000 pagini despre calitățile „nutritive” ale regimului, refuzul de a-și turna prietenii și complicii. Cu alte cuvinte – tot oficial – procurorii Tuculeanu și Picioruș din Procuratura locală sector 6 au pornit acțiunea penală și au dispus arestarea numai pentru o găinărie: prescurtat „deținere de valută”- circa 17 dolari. (după mintea lor, atât valorează viața unui om, aproape de 60 ani, tată, disident, inginer, poet, scriitor). A doua remarcă importantă a instanței CAB (St-pg 4) se referă la dosarul de urmărire informativă, deschis de Securitate împotriva disidentului Ghe. Ursu: „Deși dispusese neînceperea urmăririi penale pentru infracțiuni contra securității statutului, interesul organelor de Securitate a continuat și după 21.09.1985, [data arestării] avînd în vedere deschiderea dosarului „Udrea”, care nu a fost închis decît la data de 1.08.1987 (la doi ani după decesul lui Ursu Ghe Emil)”. Orice alte justificări și implicații ale procurorilor siamezi – care exced competențelor stabilite de lege, obiectului oficial al inculpării/arestării (găinăria valutară) corespunzător temeiului legal al încadrării juridice (obiectului dosarului de cercetare penală) și limitelor procedurale privind întocmirea rechizitoriului de trimitere în judecată – îi plasează pe procurorii siamezi în complicitate cu Securitatea și în culisele premedării sub comanda Securității.
-(St-pg 6) „sîmbătă, 21.09.1985, s-a luat declarație inculpatului Ursu de către procuror cu ocazia arestării (vol6)”;
-(St-pg 7)„luni 21.10.1985 , s-a luat declarație inculpatului Ursu de către mr. Popescu (vol. 6) și s-a prelungit arestul cu încă 30 zile , până la 21.11.1985”(mr. Popescu reprezintă organul de Miliție din IGM, Serv. cercetări penale; nu scrie el „a prelungit”, ci „s-a” prelungit, adică numai procurorul era abilitat să prelungească mandatul, mai exact Procuratura Municipiului București – șeful ierarhic superior lui Tuculeanu – potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 2 și 3 Cpp)
-(St-pg 8) „miercuri,13.11.1985, s-a luat ultima declarație inculpatului Ursu de către mr. Popescu (col.6), în care, ca și în cele precedente, Ghe Ursu recunoaște consecvent acuzația de deținere de valută”.
-(St-pg 8- tot 13 nov) „Este ultima zi și noapte în care Ursu Ghe. a stat în camera 30. S-a stabilit prin hotărâre definitivă, că, Cliță Marian l-a bătut grav pe Ursu Ghe, acesta din urmă decedând la 17.11.1985”.
-(St-pg 8) „Sâmbătă 16.11.1985 Direcția Cercetări Penale din IGM a trimis dosarul la Procuratura Locală a sectorului 6, cu propunere de trimitere în judecată”.
-Despre autopsia din 20.11.1985, [cu o zi înainte de trimiterea în judecată] judecătorul mai menționează (St-pg 10,jos): „Deși s-au constatat leziuni de violență, s-a concluzionat că moartea a fost urmare unor cauze neviolente, fapt pentru care, la data de 21.01.1986, s-a dispus neînceperea urmăririi penale de către Procuratura Municipiului București, în legătură cu moartea acestuia”.
c) Ipoteză absurdă. Urmărim cum a lucrat Picioruș până în 21 nov la rechizitoriul 1830/P/1985, dar presupunem, prin absurd, adevărată afirmația c-ar fi aflat de deces abia pe 28nov (din adresa spitalului penitenciar Jilava). Vedem actele din dosar și urmărim dacă sau când apare actul de prelungire a mandatului de arestare de la 21nov până în decembrie. Sunt două concluzii posibile: siamezii au propus sau n-au propus prelungirea arestării. Presupunem ambele situații pe rând și le urmărim; să ne convingem care a fost posibilă din cele două.
c1) Picioruș și Tuculeanu au propus prelungirea arestării.
Dosarul de cercetare penală, trimis la 16nov de organul de Miliție din IGM la Procuratura sector 6, a ajuns la procurorul de caz Picioruș.
Art. 263 alin. 1 Cpp, referitor la „cuprinsul rechizitoriului” îl obliga pe procurorul de caz Picioruș să scrie „măsura preventivă luată și durata acesteia”. N-avea cum să uite de grija asta nici dacă ar fi vrut. Mandatul inițial de arestare preventivă- 261/21.09.1985, emis de Tuculeanu (până la 21oct) – a fost prelungit o dată până la 21nov. Numărătoarea inversă a agitației procurorilor Picioruș și Tuculeanu începea de la 18nov, odată cu întrebarea: “mai prelungim sau nu?”; (cu trei zile înainte de 21nov- art 156, Cpp- organul de Miliție încheiase cercetarea, iata propunerea de prelungire revenea oricum Procuraturii locale sector 6). Dilemă mare! Să ceară sau să nu mai ceară prelugirea arestării de la Procuratura Municipiului București?
{art. 155 alin 3: „În cazul cînd mandatul de arestare a fost emis de procurorul șef [Tuculeanu] al unitatii de procuratură în cadrul careia se exercita [Picioruș] supravegherea cercetarii penale, prelungirile prevazute in alineatul precedent se dispun de procurorul sef al unitatii ierarhic superioare. [Procuratura Municipiului]}.
{Art. 157 alin 1: „Procurorul sef este obligat sa se pronunte asupra prelungirii in termen de 24 de ore de la primirea propunerii, după examinarea dosarului, luarea avizului procurorului [Picioruș] care supraveghează cercetarea penala și ascultarea inculpatului.}
Procuratura Municipiului, ca să aprobe o eventuală a doua prelungire, din 21nov până în decembrie, nu avea cum să mai asculte inculpatul.
Ursu Ghe, bătut crunt 3 zile la rând -14,15,16 nov și lăsat în chinuri groaznice pe 16 nov- fără îngrijiri medicale – transportat abia a doua zi la spitalul penitenciar Jilava, a murit în aceeași zi, 17 nov. Procuratura Municipiului București a aflat automat de deces, indiscutabil, altfel n-ar fi ordonat autopsia efectuată pe 20 nov.
Cu ipoteza absurdă – sinceritatea siamezilor – observăm că începând cu 18nov, până pe 21nov, dacă Picioruș și Tuculeanu s-ar fi adresat Procuraturii Municipiului- în primul rând ar fi aflat de moartea lui Ursu Gheorghe; apoi, cum să mai obțină prelungirea arestării de la aceeași Procuratură a Municipiului care fusese înștiințată de moartea inculpatului? (tocmai îndeplinea formalitățile de solicitare a serviciilor IML, odată cu formularea întrebărilor în materie medico-legală). Pentru Procuratura Municipiului București, prelungirea mandatului de arestare fără ascultarea incupatului ar fi însemnat o expunere grosolană într-o situație de fapt imposibilă. (ușor de depistat). În fine, dacă ar fi existat actul de prelungire a arestării, ar fi fost menționat printre cele enumerate în sentința CAB. Concluzia c1 nu poate fi adevărată.
c2) Picioruș și Tuculeanu nu au propus prelungirea după 21nov.
În acestă situație, cu dosarul ajuns în intanță pe 21 nov (ziua când a expirat măsura arestării preventive) Judecătoria sector 6 și Procuratura sector 6 au intrat într-o belea fără ieșire. În primul rând, Procuratura lui Tuculeanu reprezenta acuzarea prin intermediul unui procuror de ședință; subordonatul și-a pierdut ținerea de minte, nu a mai susținut în instanță nici dosarul beton al lui Picioruș, nici arestarea inculpatului (art. 140 alin.1, lit. a, Cpp: „Măsurile preventive încetează de drept: a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare;). Fără prelungirea arestării- Tuculeanu și Picioruș pretind de fapt culmea absurdului ridicol: n-au știut de moartea lui Gheorghe Ursu, în schimb l-au lăsat în libertate. S-a ales praful din toată persitența acuzatoare a procurorului de caz Picioruș, încât, după 21nov 1985, Ursu Gheorghe aștepta să fie citat la domiciliu. Andrei Ursu ar fi anunțat public o asemenea gogomănie, mare cât Judecătoria sector 6. Ultima încercare cu ipoteza absurdă -prelungirea arestării în instanță- imposibilă! Art. 159 Cpp: „Procedura prelungirii arestarii de catre instanta”: („participarea procurorului este obligatorie”; „dosarul cauzei este prezentat de procuror”); alin. ultim: „Inculpatul este adus in fata instantei si poate fi asistat de aparător”. De unde să fie adus? Cu asta am epuizat toate încercările. Destul! Toate concluziile care derivă din urmărirea eventualului act de prelungire a măsurii preventive de arestare, precum și din expirarea ultimei prelungiri a arestării la data de 21.11.1985, răstoarnă ipoteza absurdă. Problema are un singur rezultat: procurorii siamezi Picioruș și Tuculeanu au mințit cu nerușinare. Au cunoscut de la început și până la sfârșit toate detaliile.
c3) Concluzia adevărată: procurorii siamezi, în complicitate cu Securitatea, nu l-au trimis în instanță pe Gheorghe Ursu, ci doar au simulat trimiterea în judecată: în deplină cunoștință de cauză și la înțelegere securistă cu conducerea Judecătoriei sector 6, care a dosit dosarul până la noi ordine. Nici vorbă de vreo intenție de judecată, întrucât știau cu toții din start că procurorul de ședință din Procuratura locală sector 6 nu are pe cine să mai acuze, iar instanța nu are pe cine să mai citeze, să-l mențină în stare de arest sau să-l judece. Acuzația – găinăria deținerii de valută – a fost de fapt o simplă afișare la gazeta de perete a Securității naționale, drept răspuns sfidător la adresa forurilor și personalităților internaționale care interveniseră în apărarea disidentului Gheorghe Ursu. De asemenea, fără scoaterea în evidență a acuzației în materie penală de drept comun, Securitatea rămânea prea evident descoperită și expusă unei întrebări inerente, fără replică rezonabilă: „Din ce cauză a fost cercetat și a murit Gheorghe Ursu, dacă nu a fost executat cu premeditare din motivele Securității de siguranță națională, ascunse în detaliile dosarului de urmărire informativă și în complictatea procurorilor?” În acea perioadă, președintele dosnic și josnic al Judecătoriei sectorului 6 era Silvia Georgeta Caramihai, o instruită de nădejde la școala de artă și meserii de la CEPECA –aici și cooperatoare în același sector 6 pe lângă procurorul-șef A.Tuculeanu (Silvia Caramihai, vicepreședinte al aceleiași Judecătorii sector 6), în liga mare- „Magistrati dresati de securitate” aici. De remarcat data când s-a emis rezoluția de încetare a procesului penal împotriva inculpatului Gheorghe Ursu- nr.3036/P/19.12.1985 – după o lună de la trimiterea rechizitoriului la Judecătoria sectorului 6, adică trei săptămâni după 28.nov.1985, când Ilie Picioruș pretinde c-ar fi aflat de moartea inculpatului din adresa spitalului penitenciar Jilava. Nu se grăbeau să închidă afișarea dosnică de la Judecătoria sector 6. ( aici si  aici   beton și beton armat-aici). Gazeta de perete betonat ținea să afișeze cât mai durabil faptele criminale într-o găinărie cu coada sus.
d) Chinezăriile premeditate de procurorii siamezi și Securitate.  Maiorul de Securitate Marin Pârvulescu și-a demonstrat capacitățile de cel mai activ anchetator torționar al disidentului Gheorghe Ursu și coordonator al crimei organizate cu stridenta complicitate a procurorilor siamezi Ilie Picioruș și Alexandru Tuculeanu, fără de care n-ar fi fost posibile arestarea și aducerea inculpatului, acuzat de găinăria valuară, în incinta Direcției de Cercetări Penale din calea Rahovei nr. 37-39. Fără încriminarea procurorilor complici, imaginea incompletă a jocului cu piesele decizionale de puzzle îl va favoriza de protejatul de serviciu mr. Marin Pârvuleascu. Securistul torționar a declarat recent: „Nu cunosc cine a dispus arestarea lui și unde a fost închis. Ulterior, am aflat că a fost închis la organele de miliție”aici. Voi prezenta în episodul următor chinezăriile din acest subtitlu. Până atunci, poate apreciați în ce cheie se citesc vorbele mincinoase spuse în apărare de mr. Pârvulescu:
D1-„De ce vă legați direct de mine? În ordine ierarhică, urmau să fie acuzați la rând procurorii care l-au arestat și închis unde au vrut ei ”.
D2-„Procurorii și ceilalți colegi securiști ar face bine să-și mențină puterea de influență, încât să mă scape de condamnare; altfel, s-ar putea să-mi amitesc nu doar cine și după ce criterii a fost ales din Procuratura sector 6 să execute comanda arestării, ci mai ales în ce scop l-au dus pe Ursu Ghe cu găinăria valutară la cele mai înalte organe de miliție”.
D3-„Dacă, pe 21.11.2013, CCR mă va scăpa de imprescribilitatea crimei, adică va face praf legea susținută de Monica Macovei, nr.27/2012, atunci îi voi mulțumi lui Victor Ponta pentru reușita misiunii lui; când s-a prefăcut afectat de judecătorii CCR și a simulat harța, pe motivul că ei ar încuraja evaziunea fiscală a insolvenților, ca să nu se prindă azzoreii și griveii de diversiunea lui aranjată în apărarea noastră, a cooperatorilor din toate timpurile colectivizate. Nu vor scăpa de pedeapsă doar coordonatorii minerilor, teroriștii revoluționari și torționarii, toți ai secolului XX. Vor fi mai salvați de prescripția răspunderii penale criminalii secolului al XXI-lea; pe lângă procurorii siamezi și alți cooperatori implicați în cazurile Ursu-Panait, de-aia avem un premier de comitet: Victor Ponta se scapă pe el. Mare vizionar Ion Cristoiu! Dacă CCR ne va face bucuria asta cu decizia de salvare națională, pe 21 noiembrie s-ar putea să-mi amintesc și tot atunci voi spune cum va fi fost votul judecătorilor din CCR, adică scorul: 5:4 pentru SRI”.

Cu verdele-n susaici

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , , , , , , .

Identificări utile Suferinţele tânărului Crin

16 comentarii Add your own

  • 1. filadel  |  Noiembrie 12, 2013 la 21:12

    Tnx Bsk, Nora!

    Apreciază

  • 2. noradamian  |  Noiembrie 12, 2013 la 21:49

    Fila, a bien tot!

    Apreciază

  • 3. theo  |  Noiembrie 12, 2013 la 23:14

    bäscutzä,

    f. frumos scris, felicitäri.
    un film?

    Apreciază

  • 4. noradamian  |  Noiembrie 12, 2013 la 23:35

    Noapte bună!

    Apreciază

  • 5. theo  |  Noiembrie 13, 2013 la 00:17

    multumesc, mä duc linistitä la culcare,
    noapte bunä.

    Apreciază

  • 6. Mih  |  Noiembrie 13, 2013 la 20:37

    Buna seara!🙂

    Intuim, stim, vedem, simtim din ceea ce traim si se intampla in jurul nostru de aproape un sfert de veac…Dar cand in fata ti se astern dovezile concrete (respect pentru efortul colosal, tenacitatea si iscusinta cu care @Basca Ilie aduce lumina Adevarului in tenebrele Raului), te cutremuri…
    Multumiri autorului si Norei!

    „Cine crede ca practicile Securitatii au disparut se inseala”
    http://www.contributors.ro/global-europa/masluiri-penibile-ultimul-autocrat-al-europei

    Apreciază

  • 7. theo  |  Noiembrie 13, 2013 la 20:55

    PRACTICILE DE SANTAJ; HÄRTZUIRE; MITOCÄNIE-SECURISTE
    ce practicä plagiatorul, sunt cele invätzate si practicate in haita nästase-stänoiu, etc
    poate isi primeste räsplata nenorocitul pt. räul fäcut atunci si acum, cu aceleas metode.

    Apreciază

  • 8. theo  |  Noiembrie 13, 2013 la 20:57

    asta este instare de orce, este plin de complexe, oportunist,intrigant,tupeist, un färä scrupule monstru.

    Apreciază

  • 9. theo  |  Noiembrie 13, 2013 la 20:59

    cat de bine redä bascutzä caracterul si manipularea securistä;
    felicitäri.

    sincer ; plagiatorul mitoman este un monstru ca si voiculescu:

    Apreciază

  • 10. noradamian  |  Noiembrie 13, 2013 la 23:23

    Seara bună! Theo, trăim în ţara pe care niste capi de bandă si-au însuşit-o hoţeşte, practic fără rezistenţă. Cu excepţia lui Băse şi a unor magistraţi integri care poartă un război la limita imposibilului.

    Apreciază

  • 11. noradamian  |  Noiembrie 13, 2013 la 23:24

    Mih, viaţa în acest mediu dominat de securisti şi de activisti de sorginte comunistă seamănă, uneori, cu o călătorie într-un tărâm al urâtului. Mai ales din 2012 de când îşi permit, fără jenă, abuzuri.

    Apreciază

  • 12. noradamian  |  Noiembrie 13, 2013 la 23:29

    noapte bună!

    Apreciază

  • 13. Mih  |  Noiembrie 13, 2013 la 23:36

    Il aduc si in Gradina pe tanarul Calin Calfa, cel care a primit anul trecut un premiu de 400 de lei si pe care ANAF il someaza sa plateasca 13 lei impozit…

    Apreciază

  • 14. Mih  |  Noiembrie 13, 2013 la 23:36

    Noapte buna! 🙂

    Apreciază

  • 15. noradamian  |  Noiembrie 13, 2013 la 23:40

    Multzam, Mih, bine te-ai gândit!
    🙂

    Somn usor!

    Apreciază

  • 16. noradamian  |  Noiembrie 14, 2013 la 11:37

    postare nouă

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 877,037 hits

Grădina de hârtie

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2,338 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 877,037 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: