Atenție la CCR! Ne așteaptă rușinea națională în folosul criminalității și în disprețul jurisprudenței europene

19 Noiembrie 2013 at 11:11 57 comentarii

Postat de Bască Ilie în „Grădina publică”

  Scrisoare proscrisă! Dragi criminali din toate categoriile – încă neidentificați,             preferențial necercetați, în orice alt mod protejați și amânați, încarcerați sau dornici să recidivați – nu aveți motive de disperare și îndreptare. Judecătorii CC veghează la favorizarea infractorului ca prioritate de siguranță națională, până scăpați cât mai rapid odată cu împlinirea termenului de prescripție penală. Ăcesta-i mijlocul și scopul legii penale, în viziunea CCR de pericol social, paralelă cu interesul general și argumentată paralitic de supremația legii infractorului.
1. Joi, 21 noiembrie 2013, dacă nu va interveni un nou termen în amânare, CCR va soluționa o cerere de desființare a efectelor principale ale Legii 27/2012, lege inițiată și susținută de Monica Macovei. Sesizarea urmărește să blocheze prelungirea prescripției de executare a pedepsei și tinde să elimine imprescriptibilitatea răspunderii penale. Vor fi scutiți de răspunderea penală autorii și complicii lor în infracțiunile de omor și alte infracțiuni intenționate urmate de moartea victimei, pentru fapte săvârșite până la intrarea în vigoare a legii noi, 23.03.2012. Vor scăpa teferi și nevătămați: nedescoperiți și descoperiți, necercetați și cercetați, condamnați de nevoie și evadați de bună voie, neprotejați și protejați prin tergiversare sau ascunderea premeditată din calea justiției, culminînd cu autotergiversați și autoprotejați de propria autoritate. Aceștia din urmă și-au dobândit și conservat autoritatea prin complicitatea unei armate de însemnați contributori la invazia criminală fără pedeapsă, oferită de prescripția răspunderii penale de salvare națională. Legea Macovei a fost publicată anul trecut în Monitorul Oficial de ziua echinocțiului de primăvară – 20.03.2012- și în curând își va găsi sfârșitul de ziua eclipsei totale a jurisprudenței europene. Destinul de rușine națională în folosul criminalilor ne va fi fost scris de stelele criminalității organizate, după standardul de lucru în trepte de viteză lucrativă: amăgirea credulilor din aproape în aproape, timp de peste două decenii, până la victoria finală – cu lovitura de grație – de ziua eclipsei totale. Dreptatea și adevărul vor fi devenit două cuvinte strâmbate în conținut și profund antagonice, strâns legate de criminalii din epoca de aur, mineriade revoluționare și în special criminalii postrevoluționari ai secolului al XXI-lea, toți conservați – o viață pentru o idee criminală – împotriva societății românești. Statul își protejează statul împotriva firii și a menirii Statului.
2. Consolare iluzorie în cușca de sub cerul liber al infractorului.
După pronunțarea deciziei CCR de favorizare a criminalității, azzoreii și griveii sunt invitați să-și guste consolarea amarnică în păstrarea parțială a dispozițiilor legii Macovei, doar pentru viitor: nu vor mai beneficia de salvatoarea prescripție criminalii care au avut neinspirația să comită faptele abominabile după intrarea în vigoare a acestei legi, 23.03.2012. Asemenea imprescriptibilitate a răspunderii penale doar pentru omorul viitorului va avea un efect penibil de iluzoriu:
a) Qui prodest? Abia peste vreo 15-22 de ani, 2028-2035 (eventual, în câteva cazuri izolate) s-ar ajunge la situația benefică social, ca efect al eliminării prescripției de salvare a criminalilor și complicilor neprotejați. Probabilitatea extrem de mică se explică în primul rînd prin singurătatea criminalului de cursă lungă (lipsit de protecție și tratat cu toată considerația), identificat, preluat imediat în custodia unui parchet al Ministerului Public, cercetat, inculpat și trimis în judecată. În instanțe, măsurile reformatoare antitergiversare sunt deja vizibile (prevenirea amânărilor excesive sau de lungă durată). În concluzie, criminalul neprotejat și complicii lui vor fi oricum condamnați în timp util (rezonabil) prin hotărâre definitivă – cu mult înainte de împlinirea termenul de prescripție prevăzut în legea penală veche – or asta se traduce în lipsa efectelor reale ale imprescriptibilității răspunderii penale pentru viitor.
b) Qui… pe cui se scoate. Ce pericol social mai mare decât conservarea arsenalului criminal postrevoluționar și potențial, cu ajutorul proximei decizii a CCR, își mai poate dori o societate fără căpătâi? Criminalitatea organizată din trecut ne omoară viitorul, nu criminalii izolați în viitor – neprotejați de nimeni și nimic – pentru faptele comise după echinocțiul din primăvara anului trecut. Izolarea acestora de restul societății se produce aproape instant; pericolul social este relativ și de scurtă durată. Ce pericol social mai mare rămâne… în stare de libertate? Să ne facă permanent… destinul, din cauza unei simple scutiri de răspundere penală, necercetați și favorizați ca un scop în sine prin mașinații criminale, preventive și conservatoare. Structura cu nivelul ridicat al puterii de influență și raza mare de acțiune determină standardul de lucru al conservaților și are un principiu evident: gradul de pericol social al acoperiților este direct proporțional cu puterea lor de influență și de sustragere de la aplicarea legii penale. Nu avem motive de consolare cu efectele imprescriptibilitatății pentru viitor, aproape inexistente în mediul lor izolat, din moment ce predomină necercetarea celor mai periculoși protejați – abuziv, complice și iresponsabil – precum scăparea lor în libertate în regim de urgență și sub aceeași protecție… în formă continuată. Pe seama prescripției cu termen limitat, îmbrățișată de CCR la fel – abuziv, complice și iresponsabil – criminalii protejați pentru conservare sunt și vor rămâne generatoarele cele mai performante de infracționalitate organizată. CCR ne propune, cu nerușinarea argumentelor imaginare, să trăim realitatea în cușca de sub cerul libertății lor fundamentale.
3. O mică scânteie se va dovedi un fitil aprins în toată regula.
Mi-a sărit în ochi un articol Evz din 15.10.2013. Procurorul șef al Parchetului de pe lângă Tribunalului Militar Teritorial București, col. Covei Stelea – reactivat în Ministerul Public dintr-o detașare (să-i zicem, mai secretă, anul trecut) pe filiera de reclamă „Armata e cu noi”, și-a trimis recent în instanță (cu sarcini de serviciu) un subordonat de ședință – procurorul militar Octavian Opriş – să apere interesele statului de-a’ndoaselea. În loc să reprezinte Statul în acuzare, să apere interesul general și principiul legalității – așa cum îi șade bine unui procuror responsabil – a devenit subit avocatul diavolului și al securistului torționar Pârvulescu. Nu-i interzis unui procuror să invoce motive în apărarea acuzatului, dar să fie întemeiate, nu de favorizare cu orice preț. Procurorul de ședință, Opriș, s-a pus opriș de-a curmezișul acțiunii familiei disidentului |Ursu Gheorghe. L-a apărat pe maiorul securist Marin Pârvulescu, cu un motiv incredibil: (după cum relatează Evz- aici) „a propus judecătorului să respingă plângerea familiei pe motiv că termenul de prescripţie specială ar fi început în 1990 şi ar fi expirat, după calculele sale, în iunie 2012”. Extraordinar! Trei magistrați – reactivatul, procurorul avocat și judecătorul militar – Gunescu Gabriel – dacă aveau scaunul la cap, ar fi observat că iunie 2012 înseamnă circa trei luni după data intrării în vigoare a Legii Macovei nr. 27/2012. Această Lege precizează cât se poate de limpede, la art. 121: (alin. 2) „Prescripția nu înlătură răspunderea penală în cazul: a) infracțiunilor contra păcii și omenirii, indiferent de data la care au fost comise; b) infracțiunilor prevăzute la art. 174-176 și al infracțiunilor intenționate urmate de moartea victimei” (și alin. 3) „Prescripția nu inlatură răspunderea penală nici în cazul infractiunilor prevazute la alin. 2 lit. b) pentru care nu s-a implinit termenul de prescriptie, generală sau specială, la data intrării în vigoare a acestei dispoziții”. (aici) Chiar dacă judecătorul Glumescu n-avea intenția rețină un motiv de pornire a acțiunii penale împotriva securistului Pârvulescu pentru faptele săvărșite sub incidența alin. 2 lit. a), răspunderea penală nu poate fi considerată prescrisă nici pentru omor calificat (art. 175 Cp), întrucât la data intrării în vigoare a legii Macovei – 23.03.2012- nu se împlinise termenul de prescripție specială prevăzut de legea anterioară. Legea Macovei nu are efect retroactiv, atât timp cât nu împiedică încetarea urmăririi penale (sau a procesului penal) împotriva persoanelor pentru care prescripția s-a împlinit înainte de întrarea în vigoare. (în cazul disidentului Ursu Ghe, termenul s-ar fi împlinit abia în iunie 2012, deci legea Macovei este – deocamdată – aplicabilă în această speță; contrazice flagrant motivul invocat de procurorul militar). Cei trei misionari magistrali ori au probleme grave de orientare (calendaristică) în timp și spațiu, ori au considerat încă din 15.10.2013 că, cel puțin pentru ei, așa ceva – Legea 27/2012 – nu există. Renegarea asta profesionistă, după ideea lor scânteietoare din sursele lor sigure, sugerează fitilul deja băgat aprins în incinta CCR, gata să ne explodeze în față odată cu desființarea imprescriptibilității. Sfidător tupeu, să nu recunoască o lege în vigoare, nu cumva să-i păteze securistului gradul, vestonul și blazonul! (nici măcar pentru o perioadă scurtă de timp, până când fi-va ruptă în două legea Macovei). Cei trei jucăuși magistrali, cu uniforma lor călcătură pe lege, în pas de defilare, lucrează prin telepatie cu sursele din și de pe lângă CCR? Chiar dacă judecătorul militar Glumescu își va adapta motivarea hotărârii la soluția ordonată în curând de CCR, gafa rămâne și face de toată rușinea, transparentă, conspirația Parchetului Militar și protejarea slugarnică a maiorului Securității. Niciun pic de rușine, însă, mai presus de legea în vigoare! Lucrează pe sub robă numai cu legea favorizării infractorului. Cu ce drept batjocoresc o țară întreagă acești farisei ai magistraturii? Dreptul Cu tupeul de a-l trimite pe Andrei Ursu la CEDO cu hotărârea lor definitivă, să ne afle o lume întreagă… legile bananiere și decizile CCR pronunțate în disprețul jurisprudenței europene. Azzoreii și griveii abia mai scot capul în lume cu imaginea asta, bananieră, parcă ireversibil atârnată ca o tinichea de coadă. În același timp, în țară colcăie și proliferează criminalitatea organizată și protejată la nivelul CCR, care nu-și concepe existența și legea română fără principiul favorizării infractorului pentru viitor.
4. Diversiunea securistică a lui Ponta, perfidă și nerăbdătoare.
Premierul mitoman și avocatul poporului pesedist or fi repere ale adevărului pentru dresații lor. Ponta a sărit atât de spectaculos cu acuzația de pomină jurnalistică dresată – „CC încurajează evaziunea fiscală” (a insolvenților) – încât se pune imperios întrebarea: de ce i-a mai permis avocatului popular să atace codul insolvenței, vădit neconstituțional, în ograda CCR? Ponta s-ar conforma umil indicațiilor presante ale președintelui Traian Băsescu, la fel cum m-aș repezi eu să-l votez pe Ponta după indicațiile lui Năstase. Dacă ținea atît de tare la insolvența codificată, avea motive să nu riște deloc și i-ar fi interzis tranșant avocatului poporului uselist să iasă din banca lui (acesta nu-i obligat să vadă motive de neconstituționalitate acolo unde nu-i cad bine la scaun, oricât l-ar trage de mânecă Traian Băsescu). Avocatul poporului din 22.01.20013, Crișu Anastasiu, propus de Ponta cu ipocrizie spoită într-o independență ilară, este un arbitru în titluri academice și cadru de nădejde de-al lui Ponta în unitatea univesitară de drept București- aici. Mobilizarea și diversiunea exemplare ale premierului perfid le traduc prin nerăbdarea lui de a-și vedea visul cu ochii la eclipsa programată împotriva legii 27/2012: își va etala libidinoasa satisfacție, după îndeplinita misiunea de exterminare a legii Macovei, cu acuzațiile lui standard despre rebuturile legislative cu același nume… nesuferit, din motivele lui istorice. Va urma placa turnată, de patefon: „De-acuma trebuie să respectăm deciziile CCR, fie ne plac, fie nu vă plac criminalii și pușcăriașii; după cât m-am muncit să vă fixez în memorie reacția mea de Batman contra CC- și eu, la rîndul meu de premier, am fost executat de aceeași Curte fără milă de codul insolvenței și am suferit ca un câine, ham-ham, ha, ha!” Azoreii și griveii, din momentul de vitejie anti-constituțională a unicului Ponta la gâtul CCR, s-au bucurat de microcipul de memorie implantat sistematic și de criticii renăscuți prematur și întru aceeași diversiune de presă cu adevărul dresat; aceiași exponenți de presă încă nu-și șterseseră balele recente și laudele demente, pe sub același fundal al premierui erou național; o presă în diversiune mai edificatoare decât adevărul despre adevăr. Nici nu mai contează urmele lăsate după misiunea îndeplinită de-a patra putere în statul la coadă: câinele de pază al câinelui.
5. CCR a decis deja neconstituționalitatea majorării cu doar o treime a termenului de prescripție, darămite s-o permită nelimitată până la imprescriptibilitate. Motivul: CCR ține morțiș la favorizarea infractorului cu vechime în câmpul muncii.
Decizia nr 1.092/18.12.2012: „Constată că prevederile art.124 din Codul penal, care constituie obiectul excepției de neconstitutionalitate formulate direct de Avocatul Poporului, sunt constitutionale in masura în care nu impiedica aplicarea legii penale mai favorabile faptelor săvârșite sub imperiul legii vechi”. Notăm cu N prescripția generală, adică neîntreruptă, prevăzută la art. 122 Cod penal; Cu alte cuvinte, pentru faptele săvărșite sub imperiul legii vechi, este neconstituțională prescripția specială 2xN (majorată prin legea nouă cu o treime), fiindcă trebuie să se aplice termenul de prescripție stabilit de legea veche – 1,5xN (N+0,5N) – mai favorabil criminalilor și altor infractori. A interzis majorarea termenului de prescripție pentru infracțiunile comise înainte de intrarea în vigoare a legii noi!
Art. 124 Cod penal (nou, prin Legea 63/2012, sancționat de CCR):
„Prescriptia specială” – aici – „Prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut la art. 122 este depășit cu înca o dată”. (art. 124 Cod penal anterior- în loc de „cu încă o dată”, prevedea „cu încă jumătate”). Aceeași problemă de neconstituționalitate va fi soluționată joi, 21 nov: va bloca majorarea prescripției de executare a pedepsei la fel cum a interzis prescripția răspunderii penale. CCR nu concepe nicio prelungire a termenului de prescripție, care să-l defavorizeze pe criminal prin aplicarea legii noi. În fond, considerentele CC sunt aceleași, indiferent cu cât se prelungește prin legea nouă; „cu încă o dată”, de șapte ori mai mare sau nelimitată, CCR tânjește numai după modificări mai favorabile infractorilor cu vechime, conservați pentru faptele săvărșite până la intrarea în vigoare a legii Macovei, 23.03.2012. Criminali buni de elibererare și reutilizare. Jurisprudență CCR ultimul răcnet: Favorizați condamnații și criminalii vechi, pentru o viață nouă a azzoreilor și griveilor!
6. Autosesizarea unui insomniac agitat, prins cu mâța-n sac.
Încă din toamna anului trecut, avocatul poporului pesedist-uselist nu mai putea să doarmă de grija criminalilor afectați de prescripția majorată prin modificarea art. 124 Cod penal (legea 63/2012- aprilie). Nu s-a repezit direct la legea 27/2012 (din martie); a încercat marea (criminalitate) cu degetul pe art. 124, un test de verificare prealabilă a reacției publice. Avocatul popular, agitat și nedormit, nu și-a mai suportat invidia pentru felul cum toarce articulat – cu nr. 124 – pisica cu pricina în brațele Monicăi Macovei. S-a hotărât instantaneu să rupă simultan insomnia și pisica, i-a pus în frunte eticheta de articol 124 și uite-așa a ajuns cu mâța-n sac în poarta CCR, la judecata de apoi, pe 18 decembrie 2012; ca să doarmă liniștit, cu sărbătorile de iarnă fericite, la sânul partidului de salvare criminală. La judecata de apoi i-a rupt laba, i-a scos ochii și a făcut-o pe biata mâță în toate felurile… neconstituționale. Insomnia a fost recompensată – în folosul criminalității – cu decizia CCR nr. 1092 din 18.12.2012. Cin’ să fie, cin’ să fie avocatul insomnie? Un vârf de atac și apărare criminală, înălțat între timp actual judecător CCR, Valer Dorneanuu! În Curte, joi 21 nov, va juca miuța cu mâța-n sac. El a degajat terenul din curtea avocatului poporului, el preia mâța șutată în Curtea Constituțională, tot el dă cu capul, el înscrie și uite-l acuși tot el arbitrează… într-o terapie de grup al ciudaților. Joi va fi discutată aceeași mâță de comă profundă, moartă clinic, doar îi schimbă eticheta cu numărul de articol: lipește 125 în loc de 124; decizia CCR de joi presupune aceeași miuță cu aceeași mâță. Din capul anului 2013, se anunța apărarea Siciliană în războiul restaurației și prevenției în materie penală criminală: atac și apărare, cu mâța-n sac! Cu un asemenea agitat ca Valer Dorneanu în CCR și încă vreo patru de talia lui, cum să nu parieze diversionistul Ponta pe mâța minuțios aranjată și schilodită în ultimul hal?
7. Decizia CCR 1.092/18.12.2012, o probă de scamatorie infantilă!
Strategia pregătită pentru eclipsa totală de hotărâri CEDO și se vede cu ochiul liber în standardul de lucru cu materialul clientului: CCR. Scamatoria infantilă de grup rezultă din motivare și cuprinde două gafe monumentale, ambele în scopul eludării jurisprudenței europene ca să ajungă în chinuri la favorizarea infractorului cu vechime.
a) Scamatoria: intepretează tendențios și lamentabil urm. text:
„Constituție, art. 20, alin (2): Dacă există neconcordanțe între actele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Judecătorii CCR se prefac că nu înțeleg drepturile fundamentale ale omului și hotărârile sau deciziile CEDO, inventează o neconcordanță față de legile interne și li se pare c-ar fi suficient să dobândească astfel dreptul suprem de a încalca orice prevedere din Declarația Universală a Drepturilor Omului sau să ignore jurisprudența europeană.
b) Neconcordanța. Au amestecat – ca musca în lapte- dreptul procesual [normă de procedură(musca): înlăturarea răspunderii penale (prin prescripție)] și dreptul material [substanțial (laptele): referitoare la încadrarea juridică a faptelor, cuantumul pedeapsei, complicitate, tentativă ș.a)] De ce au băgat judecătorii CCR musca-n lapte? Pentru că le dădea peste cap planul de favorizare a infractorului (urmărit în finalul art. 20 alin 2 ), nu le convenea caracterul specific al normei procedurale: de aplicare imediată. (nu este condiționată de timp, se aplică inclusiv pentru fapte penale comise sub legea veche).
Cu alte cuvinte, caracterul „mai favorabil” al unei dispoziții din legea română se identifică (în cel mai fericit caz) din rândul normelor de drept material (nu dintre cele de procedură), or judecătorii CCR n-au cum să apuce din lapte preferința lor stringentă – „mai favorabil” – fiindcă lipsește musca (înlăturarea răspunderii penale). Au băgat musca fără cap cu forța între produsele lactate și au început să joace de bucurie țonțoroiu în jurul articolului 124 nou (sancționat ca neconsituțional pt infractorii vechi, fiindcă i-ar defavoriza dacă li s-ar aplica și lor).
Din motivarea deciziei, musca sare în ochi (cu oricare din următoarele sintagme: drept procesual, aplicare imediată, normă de procedură sau înlăturarea răspunderii penale). Dacă gugăliți „sancțiuni procedurale”, veți găsi hotărâri judecătorești și teorie de drept procesual: includ sancțiunea prescripției răspunderii penale (idem prescripția de executare a pedepsei) în normele de procedură. Strategia scamatoriei infantile se vede cu ușurință din motivarea deciziei: judecătorii CCR preiau un extras dintr-o hotărâre CEDO, recunoasc aplicarea imediată a sancțiunii prescripției invocată în hotărăre, dar nitam-nisam au sărit tot ca musca fără cap… în recidivă.
Decizia CCR 1092/18.12.2012aici: „Este adevarat ca art.7 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu poate fi interpretat in sensul impiedicarii prelungirii duratei termenelor de prescriptie a raspunderii penale, sens in care, prin Hotararea din 22 iunie 2000, pronuntata in Cauza Coeme si altii impotriva Belgiei, paragraful 149, Curtea de la Strasburg a statuat ca prelungirea termenului de prescriptie nu implica o incalcare a drepturilor garantate de art.7, intrucat aceasta dispozitie nu poate fi interpretata ca interzicand o prelungire a termenelor de prescriptie, prin aplicarea imediata a unui drept procedural in cazul in care infractiunile relevante nu au devenit obiectul unor limitari. Dupa cum se poate observa, in legislatia supusa atentiei instantei europene termenul de prescriptie are, spre deosebire de legislatia romana, valente procedural penale si, prin urmare, era susceptibil de aplicarea imediata a legii noi.Ca asa stau lucrurile o dovedeste aceeasi jurisprudenta a Curtii Europene a Drepturilor Omului – Sectia intai, care, 4 ani mai tarziu, si-a nuantat pozitia prin Hotararea din 10 noiembrie 2004, pronuntata in Cauza Achour impotriva Frantei, paragraful 35, statuand ca starea de recidiva este o componenta a sanctionarii penale a unei persoane, astfel incat regulile privind neretroactivitatea legii trebuie sa functioneze si in aceasta materie”.
Monica Macovei și coechipierii ei de inițiativă parlamentară nu au adus nicio atingere drepturilor garantate de art.7 din Convenția drepturilor omului, ci doar au prelungit termenul de prescripție (cât cuprinde, nelimitat), or asta înseamnă exact ce precizează CEDO mai sus: aplicarea imediată a unui drept procedural nu se intepretează ca fiind interzisă de prevederile aceluiași art. 7. Recidiva, agățată în batjocură și doar în scopul favoarizării infractorilor, ca obsesie lucru, n-are nicio relevanță legată de procedura de înlăturare imediată a răspunderii penale prin aplicarea sancțiunii prescripției. La fel ca și cum ar fi motivat lucrătura invocând starea vremii – nefavorabilă pentru infractorii cu vechime – deci art. 124 din Codul Penal este neconstituțional pentru acaestă categorie grea.
8. Prescripția este o sancțiune procedurală împotriva Statului comod și complice al protejaților, nu împotriva infractorului.
Toate cazurile de înlăturare a răspunderii penale, după împlinirea termenului de prescripție, sunt prevăzute în Codul de procedură penală, art. 10 și art. 11.
Art. 10 Cpp: „Actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca: g) a intervenit amnistia, prescriptia ori decesul faptuitorului” – Art. 11. pct 1, Cpp: „In cursul urmaririi penale procurorul, la propunerea organului de cercetare penala sau din oficiu, dispune: c) incetarea urmaririi penale, in cazurile prevazute in art. 10 lit. f)-h), i^1) si j), cand exista invinuit sau inculpat in cauza”- Art. 11. pct 2, Cpp: „In cursul judecatii instanta pronunta: b) incetarea procesului penal in cazurile prevazute in art. 10 lit. f) – j)”.
Judecătorii CCR au cusut cu ață roșie motivara deciziei, refuzând să înțeleagă aplicarea imediată a sancțiunii prescripției – de răspundere penală, idem de execurare a pedepsei – și s-au gândit să încerce o lucrătură mai convingătoare cu așa-zisa asemănare între prescripție și recidivă, ca sancțiuni. O gravă eroare, fără asemănare! Recidiva sună și se potrivește ca nuca-n perete: sancțiunea recidivei se aplică numai infractorului, pe când prescripția este o sancțiune numai împotriva titularului dreptului la acțiune – Statul comod, sancționat pentru delăsarea acțiunii, pasivitate și complicitate cu infractorul protejat de reprezentanții autorităților statului – nicidecum împotriva învinuitului, inculpatului sau condamnatului. Din acest motiv CEDO a sancționat în mai multe rânduri Statul român și l-a obligat la plata despăgubirilor din contribuțiile azzoreilor și griveilor, condamnați să suporte practicile unor iresponsabili de jalnică demnitate publică. Complicitatea autorităților cu criminalii din toate categoriile enumerate în aceastră postare proscrisă, inclusiv privind crimele acoperite ale revoluției – Hotărîrea CEDO din 24 mai 2011 – plasează CCR în fruntea autorităților responsabile de protejarea criminalilor. Cu argumentul paralitic, Curtea Constituțională vegheză la supremația legii infractorilor, în complicitate cu celelalte autorități ale Statului, care- culmea, ce putere de sacrificiu, se cer sancționate pe calea prescripției!- fiindcă nu suportă imprescriptibilitatea… în defavoarea criminalității: Puterea Judecătorească prin instanțele de judecată, Ministerul Public prin parchete, Ministerul de Interne ș.a. În incinta CCR am utilizat laptele doar ca produs eufemistic. De fapt musca – procedură de aplicare imediată a prescripției și judecătorii din CCR se află într-un rahat substanțial… nu numai de mâță. Dacă joi, 21 nov, judecătorii CCR nu-și vor schimba jurisprudența din aceeași substanță de drept material, mâine-poimâine, cu mâța-n sac, vor anunța public:
Nu are gust de lapte.

Anunțuri

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , , , , , .

Băsescu. Manual de neîntrebuinţare Fumegaţii

57 comentarii Add your own

  • 1. noradamian  |  19 Noiembrie 2013 la 12:35

    Ziua bună! Deşi toate semnele par să prefigureze că poimâine, 21 noiembrie,CCR ar putea da, juridic, de data asta, o gravă lovitură statului de drept, bine ar fi să nu se petreacă, iar avertismentul lui Bsk să fie infirmat. Aşteptăm. Numai mâine nu-i joi… 🙄

    Apreciază

  • 2. Mih  |  19 Noiembrie 2013 la 12:55

    Buna ziua!

    Cumplit!
    Va fi (nu sunt destul de optimista ca sa spun „ar fi”) cea mai grava lovitura data statului de drept, pentru ca va marca in fond, victoria puciului de anul trecut.

    Apreciază

  • 3. noradamian  |  19 Noiembrie 2013 la 13:07

    Mih, servus! Da, se pare că asta intenţionează, chiar dacă, să presupunem, vor amâna decizia. Dar mai mult decât o atenţionare de acest fel ce poate fi făcut?…

    Apreciază

  • 4. tucu2  |  19 Noiembrie 2013 la 13:13

    Buna ziua,
    Tabloul este cumplit.
    Cumplit prin efecte nu numai de ordin juridic.
    Noi cei ce credeam ca o parte determinanta a judecatorilor CCR sunt „”incoruptibilii”” , in cazul unei decizii salvatoare de criminali , ne vom pierde speranta ca exista o institutie a statului care sa ne apere de gasca de infractori instaurata in 89.(de cei dinainte ne scapa usor usor Cel de Sus).

    Imi pare bine ca l pot citi din nou pe maestrul Ilie Basca.

    Apreciază

  • 5. Mih  |  19 Noiembrie 2013 la 13:48

    Nora,

    In mod normal, opozitia (cea politica, fie ea parlamentara sau extraparlamentara) ar trebui sa lase orice altceva deoparte, sa stranga randurile si sa dea semnalul de adunare pentru toti cei care, dincolo de diferente, isi doresc stat de drept, democratie autentica, libertate si apartenenta la lumea civilizata.
    Dar cat putem miza pe „normalitate” (a politicienilor si a societatii civile, deopotriva)???

    Suntem ingraditi de limitele democratiei si angajamentele luate in tratatele cu partenerii occidentali, dar ca sa fiu extrem de sincera (si poate din disperarea neputintei), as vedea o solutie TEMPORARA intr-o perioada scurta, dar dura (pentru unii) si eficienta (pt tara asta) de…nu stiu cum sa-i spun…contra-lovitura de stat. In forta: as da jos guvernul, as dizolvarea parlamentul, as aresta pe toti cei implicati in puciul de anul trecut…Dar repet, vorbesc din disperare fata de tot ce se intampla de aproape doi ani in tara asta…

    Apreciază

  • 6. noradamian  |  19 Noiembrie 2013 la 13:49

    Tucu, salut! Odată ajunşi la putere, infractorii nu se vor ocupa decât de protecţia infracţiunilor.Trecute şi viitoare. Este ceece se petrece sub ochii nostri acum.

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  19 Noiembrie 2013 la 13:53

    Mih, ai pus degetul pe rană: opozitia, cea politica, parlamentara sau extraparlamentara, cum spui, fiind angrenată excesiv în răfuieli interpersonale, intergrupuleţe, n-are vreme „de pierdut” cu problemele grave ale ţării…

    Apreciază

  • 8. tucu2  |  19 Noiembrie 2013 la 13:59

    Buna ziua Nora,
    Abuzurile au inceput deja.De aici pina la infractiune pasul este extrem de mic.De fapt cred ca si abuzul este o infractiune.Noi nu o sezizam pentru ca suntem invati si cu abuzul si cu calomnia si cu minciuna .Au intrat toate in normalitatea nostra.Probabil ca urmeaza jaful si crima in interes public.Si mai probabil ca se mizeaza pe capacitatea noastra de a pleca capul in fata puterii.

    Apreciază

  • 9. Bască ilie  |  19 Noiembrie 2013 la 14:02

    Saluttare!
    Următorii (șapte) judecători CCR au fost prezenți la pronunțarea deciziei 1092/2012
    Augustin Zegrean *
    Mircea Ștefan Minea*
    Puskas Vaelntin Zoltan
    Tudorel Toaderr
    *
    Trei din șapte s-au dus… la pense:
    Aspazia Cojocaru
    Acsinte Gaspar
    Ion Predescu
    Au avut grijă să lăse decizia: moștenire grea.
    Să le fie pensia ușoară! 🙂
    **
    Cinci noutăți:
    Daniel Morar*
    Valer Dorneanu
    Mona Pivnoceru
    Petre Lăzăroiu – absent la deciza 1092/2012 *
    Iulia Antoanella Motoc – absentă la decizia 1092/2012 *
    ***
    Primii 4 și ultimii 5 compun acum în CCR.
    Îmi doresc să-mi răstoarne argumentele sau să schimbe scamatoria moștenită.
    Vă asigur, voi fi un român fericit. 🙂
    *
    Am pus câte un asterisc al speranței: Adidas torsion! 🙂

    Apreciază

  • 10. Dan  |  19 Noiembrie 2013 la 14:07

    Îmi fierbe sângele ! Cum naiba am ajuns atât de jos ?

    Apreciază

  • 11. Bască ilie  |  19 Noiembrie 2013 la 14:47

    Adidat torsion cu o soluție cât de cât strecurabilă. 🙂
    Art. 124 Cod penal – sancționat cu decizia 1092/18.12.2012 – nu face nicio disctincție între înfracțiunile de omor (plus cele intenționate urmate de moartea victimei, toate cuprinse în Legea Macovei) și celelalte infracțiuni. Asta înseamnă că decizia a urmărit să interzică majorarea termenului de prescripție pentru toate infracțiunile. Dacă nu ar fi intenționa așa o ispravă, ar fi precizat în concluzia deciziei (dispozitiv) și în motivare.
    Cu toate astea, puțină bunăvoință poate răsturna decizia precedentă, prin distingerea (separarea) în decizia de joi a infracțiunilor din legea Macovei ca infracțiuni relevante (speciale, exceptate).

    Ps. Apare o asemena distincție în extrasul din hotărârea CEDO (prins în postare): „prin aplicarea imediata a unui drept procedural in cazul in care infractiunile relevante nu au devenit obiectul unor limitari”.
    Faptul că judecătorii implicați în scamatoria din decizia 1092/18.12.2012 nu aveau nici cea mai mică intenție să apeleze ulterior la o asemenea separare rezultă din altă frază a motivării:
    *
    „Imprejurarea ca in alte legislatii europene este posibila extinderea termenului de prescriptie si aplicarea imediata a noii reglementari izvoraste din indeplinirea unor conditii cumulative referitoare la caracterul de norma procesual penala a prescriptiei si la imprescriptibilitatea infractiunilor de omor, a crimelor de razboi si a crimelor impotriva umanitatii”.
    *
    Adică la alții se poate extinde termenul de prescripție pentru infracțiunile de omor (și celelate ) fiindcă ar îndeplini cumulativ (simultan) și condiția privind „caracterul de norma procesual penală”, or – tocmai asta zicem aici în decizia de pomină românească- la noi e ca la nimeni, nu (vrem să) îndeplinim această condiție, deci nu avem nici prescripție de aplicare imediată.
    Au pregătit cu grijă terenul pentru ruperea ulterioară a legii Macovei: 27/2012.

    Apreciază

  • 12. Bască ilie  |  19 Noiembrie 2013 la 15:10

    În linkul de mai jos se vede decizia de pe site-ul CCR (ieri nu funcționa, de asta n-am vrut să risc cel puțin pentru azi și am ales alt site cu decizia)
    Obsesia pregătitoare pentru scamatorie se observă din prima lor grijă enunțată în motivare (după CURTEA- la pag 4) cu scris boldit. Acolo se află chiar inversarea intenționată (ca ipoteză de lucru infantil):
    *
    “(deoarece) prescriptia apartine dreptului penal material, si nu dreptului procesual penal”
    *
    http://www.ccr.ro/files/products/D1092_12.pdf

    Apreciază

  • 13. Mih  |  19 Noiembrie 2013 la 15:13

    Pentru ca azi Monica Lovinescu ar fi implinit 90 de ani…

    (o sa citez integral ultimul paragraf al articolului Doinei Jela)

    „Ce urmă a lăsat așadar trecerea Monicăi Lovinescu prin nenorocita noastră viață sub comunism și bicisnicul și confuzul nostru postcomunism? Dacă a lăsat vreuna, în afară de cărțile ei, multe, din fericire, urma aceea, ca un imperativ categoric, al neacceptării compromisului, al situării mereu de partea victimei, a adevărului, al credinței în cuvânt și al demnității, nu se mai distinge astăzi decât cu greu. Asta în ciuda faptului că da, ea este „vocea care a ținut în viață România”, cum titrează Angela Furtună manifestările din aceste zile de la Suceava-Fălticeni. Sau poate tocmai de aceea. Puținătatea și micimea morală, orgoliile și vanitățile au făcut în fond să-i dispară numele de pe frontispiciul site-ului menit să i-l păstreze în conștiința publică, sub pretext că „n-a fost singura”, cum mi-a răspuns, în privat, la o interpelare publică, domnul director al IICCMER-ului, căci despre site-ul lor este vorba. Confuzia, oboseala, compromisul, în fine, neîncrederea în memorie, estompează, șterg cel puțin azi, această urmă. Dar cum ar fi fost oare, fără această trecere a neverosimilei ei ființe printre noi? Fiindcă n-a fost singura, dar a fost cu certitudine, unică, și cu trecerea anilor, este tot mai necesar să amintim faptul că, deși semiclandestin azi, cultul ei înseamnă în fond, cultul Memoriei.”

    http://www.contributors.ro/cultura/neverosimila-fiin%C8%9Ba-a-monicai-lovinescu/

    Apreciază

  • 14. nightmare  |  19 Noiembrie 2013 la 16:16

    Dramatic tablou …..daca,se prabuseste si CCR ,ne-am dus dreaqu toti ,încăpem total pe mana hotilor ….era cam ultimul Bastion,iar la suspendare ,toată democrația din România ,a stat intr-un singur om al PSD ,care a mai avut un dram de constiinta .

    Trista soarta are tara asta .

    Apreciază

  • 15. nightmare  |  19 Noiembrie 2013 la 18:03

    In tot acest dramatism care ne așteaptă ,vin cu o poveste luminoasa

    Povestea Micului Suflet…

    O data ca niciodata, a existat un Suflet Mic care i-a declarat lui Dumnezeu:

    – Stiu cine sunt!

    Si Dumnezeu a raspuns:

    – Ce-mi spui e minunat! Si cine esti tu?

    Sufletelul a strigat :

    – Eu sunt Lumina!

    Dumnezeu a zambit cu drag:

    – Ai dreptate! Esti, intr-adevar, Lumina.

    Micul Suflet era extrem de fericit; tocmai deslusise misterul pe care intreg Regatul dorea sa-l descopere.

    – Oau ! spunea Micul Suflet, “asta e grozav!”

     

    Dar curand, doar a sti nu i-a mai fost suficient. Micul Suflet a inceput sa-si doreasca sa fie ceea ce tocmai descoperise ca este. Si astfel, Micul Suflet a mers din nou la Dumnezeu (ceea ce nu e deloc o idee rea pentru sufletelele care-si doresc sa fie Ceea ce Sunt cu Adevarat) si i-a spus :

    – Acum ca stiu ce sunt, pot sa si fiu ceea ce sunt ?

    – Adica vrei sa FII Ceea ce ESTI cu Adevarat? il intreba Dumnezeu.

    – Pai, raspunse Sufletelul, una este sa stiu ce sunt si cu totul alta e sa fiu ceea ce sunt. Vreau sa simt cum e sa fiu Lumina.

    – Dar tu chiar Esti Lumina! ii raspunse Dumnezeu cu un zambet larg.

    – Intr-adevar! Dar eu chiar vreau sa simt cum e sa fii lumina, se tot plangea Micul Suflet.

    – Asa deci ? raspunse Dumnezeu razand in barba-i, ar fi trebuit sa-mi dau seama de asta mai devreme, mereu ai fost un spirit aventuros.

    Atunci privirea lui Dumnezeu se schimba :

    – Ar fi totusi un lucru…

    – Ce?  intreba Sufletelul.

    – Pai, exista doar Lumina. Vezi tu, am creat doar ceea ce esti tu, si astfel, nu exista nici o modalitate prin care tu sa experimentezi Ceea ce Esti atata vreme cat nu exista opusul a ceea ce esti.

    – Adica ? intraba confuz Micul Suflet.

    – Hai sa ne gandim in felul urmator, ii spuse Dumnezeu: tu esti ca o lumanare in Soare. Esti acolo impreuna cu alte milioane, miliarde de lumanari pentru a crea Soarele. Si Soarele nu ar fi el insusi fara de tine; el nu ar fi Soarele fara una din lumanarile sale… si fara tine el nu ar mai fi Soarele, pentru ca nu ar mai straluci la fel de puternic. Deci, cum ai putea sa te cunosti pe tine insuti ca fiind Lumina cand tu esti in Lumina?

    – Pai, ii raspunse Sufletelul, tu esti Dumnezeul, gandeste-te la o solutie…

    Dumnezeu zambi din nou si-i spuse :

    – Am gasit deja solutia. Pentru ca nu te poti vedea ca fiind Lumina atata vreme cat tu esti in Lumina, atunci te vom inconjura cu intuneric.

    – Ce este intunericul ? intreba Micul Suflet.

    – Este ceea ce tu nu esti.

    – Imi va fi frica de intuneric ? intreba Micul Suflet.

    – Doar daca alegi tu sa-ti fie frica. Nu are de ce sa-ti fie teama, decat daca tu decizi asta. Vezi tu, noi ne jucam; doar ne prefacem ca e intuneric.

    – Aaa ! exclama Micul Suflet, deja m-am linistit.

    Apoi Dumnezeu il explica ca pentru a putea experimenta ceva anume, exact opusul starii respective va trebui sa apara :

    – Si asta este un mare dar, pentru ca fara aceasta nu ai putea afla cum sunt toate de fapt. Nu ai putea sa cunosti Caldura fara ajutorul Frigului, Sus fara Jos, Rapid fara Incet, Stanga fara Dreapta, Aici fara Acolo, Acum fara Atunci.

     

    Si astfel, incheie Dumnezeu, sa nu ridici pumnul ori vocea impotriva intunericului, nici sa nu-l blestemi. In schimb fii Lumina in Intuneric si nu te intrista din cauza lui. Atunci vei sti Cine Esti cu Adevarat si toti ceilalti vor sti asta.

    Lasa-ti Lumina sa straluceasca pentru a afla si ceilalti cat de special esti.

    – Vrei sa spui ca e in regula sa-i las pe cei din jurul meu sa vada cat de special sunt? intreba Micul Suflet.

    – Bineinteles! raspunse Dumnezeu razand; este perfect in regula!

    Dar aminteste-ti, “special” nu inseamna “mai bun”. Totii sunt speciali, fiecare in felul sau. Desi multi dintre ei au uitat lucrul acesta. Isi vor da seama ca este in ordine sa se considere si ei speciali la randul lor doar atunci cand tu vei reusi sa accepti ca esti special.

    – Minunat ! radea Micul Suflet sarind in sus de bucurie, pot sa fiu oricat de special imi doresc!

    – Si poti sa incepi lucrul acesta chiar acum!  ii mai spuse Dumnezeu, care dansa de bucurie impreuna cu Micul Suflet. Apoi, il intreba :

    – In ce mod iti doresti tu sa fii special ?

    – Nu inteleg… raspunse Micul Suflet.

    – Pai, a fi Lumina inseamna a fi special si a fi special are multe aspecte.

    Este special sa fii bun.

    Este special sa fii bland.

    Este special sa fii creativ.

    Este special sa fii rabdator.

    Poti sa-mi spui in ce fel ai mai putea sa fii special?

    Micul Suflet a ramas tacut pentru un moment :

    – Ma pot gandi la multe feluri de a fi special! exclama Micul Suflet.

    Este special sa fii de ajutor.

    Este special sa fii darnic.

    Este special sa fii prietenos.

    Este special sa fii bun fata de altii.

    – Intr-adevar,  ii raspunse Dumnezeu, iar tu poti sa fii toate acestea sau orice parte iti doresti, oricand! Asta inseamna sa fii Lumina.

    – Stiu! Stiu! Stiu ce vreau sa fiu! striga Micul Suflet cu mult entuziasm, vreau sa fiu special fiind iertator. E special sa fii iertator?

    – O da! e foarte special.

    – Ce bine! Asta vreau sa fiu! Vreau sa fiu iertator! Vreau sa experimentez ce inseamna sa fii iertator.

    – Bun, spuse Dumnezeu, dar inainte ar trebui sa stii ceva.

    Micul Suflet devenea putin nerabdator. Parea ca mereu apar unele complicatii.

    – Ce anume ar trebui sa stiu? ofta Micul Suflet.

    – Nu ai pe cine sa ierti…

    – Nimeni? Micul Suflet abia putea crede asta.

    – Nimeni! raspunse Dumnezeu. Tot ce am creat este perfect. Nu exista nici macar un suflet in toata creatia care sa fie mai putin decat perfect. Uita-te in jurul tau!

    Abia atunci observa Micul Suflet marea multime ce se adunase in jur. O multime de suflete venisera din toata imparatia, pentru ca se raspandise vorba cum ca Micul Suflet purta aceasta conversatie cu Dumnezeu si cu totii erau curiosi sa o auda.

    Privind in jurul lui, Micul Suflet a trebuit sa-i dea dreptate: nu exista nimeni mai putin minunat, mai putin magnific, pai putin perfect decat el insusi. Atat de minunata si stralucitoare era multimea din jur incat Micul Suflet abia o putea privi.

    – Atunci pe cine ai putea ierta ? intreba Dumnezeu.

    – Of! Nu va mai fi deloc distractiv, se imbufna MiculSuflet. Imi doream sa experimentez iertarea. Doream sa aflu cat e de special sa fii iertator.

     

    Si astfel Micul Suflet tocmai aflase cum e sa fii trist. Dar chiar atunci un Suflet Prietenos iesi din multime si si apropie.

    – Nu te intrista Suflet Micut, ii spuse Sufletul cel Prietenos, te voi ajuta eu.

    – Da ?!? se lumina Micul Suflet, dar cum?

    – Iti voi aduce pe cineva pe care sa ierti.

    – Poti face tu acest lucru ?

    – Cu siguranta!, ciripi Sufletul cel Prietenos, pot sa apar in viata ta urmatoare si sa ma comport in asa fel incat tu sa ai pe cine ierta.

    – Dar de ce? De ce ai face lucrul acesta?, intreba Micul Suflet. Tu, care esti o fiinta atat de perfecta! Tu, care vibrezi atat de putermic incat abia te pot privi. Ce te-ar putea face sa vrei sa-ti incetinesti vibratia atat de mult incat Lumina ce-o radiezi acum sa se transforme intr-un Intuneric dens ? Ce te-ar putea face pe tine – care esti atat de usor incat dansezi deasupra stelelor si te misti prin imparatie cu viteza gandului – sa apari in viata mea si sa comiti asftel de lucruri ?

    Micul Suflet fu suprins de raspuns.

    – Nu fi atat de mirat, spuse Sufletul cel Prietenos si tu ai facut acelasi lucru pentru mine. Nu-ti amintesti? Ohooo, am dansat de multe ori impreuna, noi doi. Am dansat impreuna de-a lungul vreacurilor. Ne-am jucat impreuna de multe ori si in multe locuri. Tu doar nu-ti amintesti.

    Am fost amandoi un Tot.

    Impreuna am fost Sus-ul si Jos-ul, Stanga si Dreapta, Aici si Acolo, Acum si Atunci. Am fost Femeia si Barbatul, Bunul si Raul, am fost amandoi si Victima si Asupritorul. Astfel ne-am intalnit de nenumarate ori, noi doi, fiecare aducandu-i celuilalt exact ceea ce avea nevoie pentru a putea experimenta Ceea ce Suntem cu Adevarat.

    Sufletul cel Prietenos  explica mai departe:

    Voi veni in viata ta urmatoare si voi fi «cel rau» de data asta. Iti voi face niste lucruri groaznice, si abia atunci tu vei putea experimenta cum e sa fii Cel care Iarta.

    – Dar ce anume imi vei face de va fi atat de inspaimantator? intreba Micul Suflet putin speriat.

    – Pai, ne vom gandi noi impreuna la ceva, raspunse Sufletul cel Prietenos facandu-i un semn cu ochiul.

    Sufletul cel Prietenos devenise deodata serios si spuse cu o voce slaba :

    – Ai avut dreptate inainte, sa stii.

    – La ce te referi ?

    – Va trebui sa-mi incetinesc vibratiile si sa devin violent pentru a putea face toate aceste lucruri nu prea placute…Va trebui sa ma prefac ca sunt cineva foarte diferit de ceea ce sunt defapt. As avea o favoare sa-ti cer.

    – Cere-mi orice! striga Micul Suflet, incepand sa danseze si sa cante: Voi putea fi Iertator! Voi putea fi Iertator!

    Atunci MiculSuflet observa ca Sufletul cel Prietenos ramase foarte tacut.

    – Ce anume doresti sa-mi ceri? Ce as putea sa fac pentru tine? Esti un inger sa faci toate acestea pentru mine…

    – Bine-nteles ca Sufletul cel Prietenos este un inger, interveni Dumnezeu.

    Toti sunt ingeri.

    Aminteste-ti asta mereu: Eu va trimit doar ingeri.

     

    Si atunci MiculSuflet nu-si dori nimic mai mult decat sa indeplineasca dorinta prietenului sau:

    – Ce pot sa fac pentru tine ?

    Sufletul cel Prietenos raspunse:

    – Atunci cand te voi lovi si te voi izbi… in momentele in care iti voi face cele mai groaznice lucruri pe care ai putea sa ti le imaginezi, in chiar acel moment… aminteste-ti, te rog, Cine Sunt cu Adevarat.

    – Oooo, imi voi aminti! plangea Micul Suflet, iti promit! Mi te voi aminti exact asa cum esti acum, aici.

    – Bine, raspunse Prietenul sau, pentru ca, vezi tu, eu ma voi preface atat de bine, incat voi uita si eu la randul meu. Si daca nu iti vei aminti tu cine Sunt cu Adevarat, s-ar putea sa nu mai fiu in stare sa-mi reamintesc pentru o perioada lunga de timp. Si daca uit Cine Sunt, s-ar putea ca si tu sa uiti Cine Esti. Si astfel vom fi amandoi pierduti. Va fi nevoie ca un alt suflet sa vina si sa ne aminteasca amandurora Cine Suntem.

    – Nu, nu vom uita, ii promise MiculSuflet, iti voi reaminti eu. Si iti voi multumi ca mi-ai adus acest dar  – sansa de a experimenta Cine Sunt cu Adevarat.

     

    Si astfel cei doi cazusera de acord. Micul Suflet isi incepuse noua viata, emotionat sa fie Lumina, ceea ce era foarte special si entuziasmat sa faca parte din acel ceva foarte special numit Iertare.

     

    Micul Suflet astepta cu nerabdare sa fie in stare sa traiasca experienta Iertarii, si sa multumeasca oricarui suflet care facea acest lucru posibil. Si ori de cate ori un nou suflet aparea in preajma lui, chiar daca acel nou suflet ii aducea bucurie ori tristete – dar mai ales daca ii aducea tristete – Micul Suflet isi amintea ce-i spusese Dumnezeu :

    – Adu-ti aminte, eu va trimit doar ingeri.

    Neale Donald Walsch

    “The Little Soul and The Sun”

    Apreciază

  • 16. nightmare  |  19 Noiembrie 2013 la 18:08

    Scuze pentru lungimea povestirii.

    Apreciază

  • 17. nightmare  |  19 Noiembrie 2013 la 20:12

    Apreciază

  • 18. noradamian  |  19 Noiembrie 2013 la 20:20

    Seara bună,prieteni! Ofensiva asta brutală are si o cauză profundă usor de intuit: greilor usele le e tot mai teamă. Şi asta îi va pierde. Deocamdată,însă,ţara pierde…

    Night, povestioara e ca o adiere de prospeţime şi blândeţe. Un balet al luminii! Tnx!

    Apreciază

  • 19. noradamian  |  19 Noiembrie 2013 la 20:26

    Mih, avem nevoie mai mult ca oricând de „cultul memoriei”. Şi, sper, să păsească si alţii pe urmele de nesters lăsate de Monica Lovinescu.

    Apreciază

  • 20. Bască ilie  |  19 Noiembrie 2013 la 23:03

    Resaluttare!
    CCR are la însemână o soluție simplă să dreagă busuicul și să iasă din ce s-a băgat ca musca fără cap. Busuiocul chiar miroase mai acceptabil și nu se răspândește dincolo de granițele României.
    În decizia 1092/2012, CCR nu a avut de soluționat o problemă de constituționalitate, ci una de interpretare și aplicare a legii, or singura instanță competentă în acest caz era ICCJ.
    În nenumărate decizii anterioare – ochiometric, peste 95 % – CCR a repins sesizările pe acest considerent. Când are interes să-și bage musca în locul neindicat, capătă apucăturile lui Alzheimer și nu mai ține în memorie cele 95% de cazuri când s-a spălat pe mâini… cu lapte.
    *
    De aici derivă și soluția pentru joi, 21 nov., dar o voi spune mâine dimineață.
    Noapte bună!
    *

    Apreciază

  • 21. noradamian  |  19 Noiembrie 2013 la 23:22

    Nu ne rămâne decât să asteptăm, atunci!
    Noapte bună! 🙂

    Apreciază

  • 22. Bască ilie  |  20 Noiembrie 2013 la 11:58

    Saluttare!
    Înainte să scriu despre ce-am promis aseară – soluția simplă pentru CCR ca să dreagă busuiocul (salvează aparențele) – dau o definiție personală, necesară pe viitor petru scurtarea suferințelor ( să nu ne chinuim reciproc cu prea multă teorie nedigerabilă)
    ȘARLATANJ – ( la urmă cu „J” de la justiție) = șarlatan cu interese dependente de sistemul judiciar: șpaga și/sau instinctul.
    (judecători, procurori, avocați, cadre universitare, alți specialiști în favorizarea infractorului, complici și tăinuitori ai autorilor în infracțiunea de omor sau altele intenționate urmate de moartea victimei).
    Instinctul este unul specific, îl voi lămuri în episodul nr. 24, Cazul Panait, standard de lucru în „Cooperativa Avîntul”.
    *
    CCR poate alege joi una din două soluții simple:
    1. Respinge acțiunea (cererea) ca inadmisibilă
    (nu soluționează cauza în fond, pasează mâța schilodită la instanțele judecătorești pe moticul că CCR nu are competență să rezolve probleme de interpretarea și aplicarea textului de lege din articolul contestat, adică la fel ca în circa 95% din cazurile similare)

    2. Admite acțiunea (soluționează fondul cauzei, decide reanimarea prescripției în materie penală odată cu neconstituționalitatea articolului contestat din legea Macovei și repetă motivarea din decizia 1092/2012- adică restul de 5% din cazurile similare, dar ca musca-n obiectul substanțial al dreptului )
    **
    Surprize-surprize deloc surprinzătoare!
    **
    Indiferent de soluția aleasă din cele două, ambele conduc de fapt la același rezultat final : readuc în vigoare prescripția favorabilă criminalilor și complicilor lor pentru fapte săvârșite până la intrarea în vigoare a legii Macovei – 23.03.2012 – adică oricum se va elimin imprescriptibilitatea prevăzută în toate cazurile de omor menționate în legea 27/2012.

    Dacă veți auzi joi soluția nr. 1, să știți dinainte: ar fi doar o cacealma pentru dregerea busuiocului, adică pasează mâța ruptă în două și ascunde rahatul sub preșul de la CCR; ar predomina un timp emanația de busuioc frecat la rece deasupra preșului. Tot motivarea deciziei CCR 1092/18.12.2012 va dicta ordinea și disciplina în ICCJ, implict în instanțele de judecată- indiferent dacă se va ajunge – hăăt cândva – la un eventual recurs în interesul legii sau mai degrabă aceeași ICCJ va emite pentru Curțile de Apel din țară o recomandare… în formă de scrisoare proscrisă. Mirosul de busuioc va amâna etalarea imaginii reale a sistemului judiciar aflat sub oblăduirea CCR; tot sarlatanjia va emana în România. Cu soluția nr. 1 rahatul de sub preșul CCR mocnește, nu se risipește. Evident, cu soluția nr. 2, nici preș nu mai folosește: emanația de drept substanțial izbucnește direct.
    *********
    Rezolvarea reală și consistentă – Qui pe cui se scoate! – înseamnă ca judecătorii onești, responsabili profesional și conștienți de unicitatea rezovării corecte să ne spună cinstit câți sunt de toți. Să respingă cererea ca neîntemeiată (nu inadmisibilă), adică după cercetarea fondului problemei și schimbarea făcăturii de jurisprudență imprudentă din decizia 1092/18.12.2012, pe considerentul respectării juriprudenței CEDO și prevederilor din Convențiile ratificate de România, în conformitate cu dispozițiile Constituției din art 20 alin. 1 (nu alin. 2).
    Inclusiv hotărârile CEDO menționate în motivarea deciziei 1092/2012, care a schilodit mâța imprescriptibilității, cer repararea mâței și nu pasarea ei în aceeași stare, adică prescripția (de răspundere penală, idem de executare a pedepsei) este o normă de procedură și de aplicare imediată, nicidecum de drept substanțial. Oricum nu are ce să caute în acestă soluționare ideea „mai favorabilă” pentru criminali, sub niciun imperiu al legii, nici nou, nici vechi: în toate cazurile de imprescriptibilitate impuse de Legea Macovei, nu se pune nicicum problema aplicării retroactive, din moment ce împlinirea termenului de prescripție înainte de 23.03.2012 nu-l mai afectează cu nimic pe Scăpăcel Scăpatu, indiferent din ce categorie criminală face parte.
    *
    Aplicarea imediată a sancțiunii prescripției împotriva statului- abuziv de puturos, complice și iresponsabil – îi pune un pic la punct pe șarlatanjii din aceleași instituții reprezentative și de pe lângă ele.
    Șarlatanjii știu ce-i “mai favorabil” pt ei. Eliminarea prescripției în materie penală le-ar afecta grav sănătatea celor două interese: șpaga și/sau instinctul (și-ar pierde obiectul muncii și/sau sensul existenței)

    Apreciază

  • 23. Bască ilie  |  20 Noiembrie 2013 la 13:45

    Șarlatanjii creează curente periculoase de opinie și se sprijină reciproc.
    Invadează ca muștele pe aceeași materie de drept substanțial și nu suportă să-și recunoască punctele nevralgice (cum este în speță prescripția o normă de procedură de aplicare imdiată, adică imprescriptibilitatea Macovei se aplică deîndată și se răsfrânge inclusiv asupra criminalilor vechi, care NU mai scapă, întrucât împlinerea termenului vechi de prescripție s-ar produce ulterior intrării în vigoare a legii Macovei, iar odată cu aplicarea iprescriptibilității Satul urmează să nu mai fie deloc sancționat cu prescripția, iar criminalii pierd salvarea; șarlatanjilor și criminalilor protejați nu le convine să-și lungească momentul tranșării definitive și salvatoare; nu se știe cum revine la putere un susținător al statului de drept și îi lovesc drept acolo unde nu se așteaptă cu legea și Constituția pușcăriașului Năstase, toate vechi și nouă… doar imprescriptibilitatea 🙂 )
    Când un șarlatanj este scos din uz, ceilalți din vecinătatea lui cad în avalanșă (așa cum obișnuiesc să spun) ca vacile din biblioteca Radio Erevan.

    Apreciază

  • 24. Bască ilie  |  20 Noiembrie 2013 la 14:05

    Spre deosebire de șarlatanji, eu n-am niciunul din cele două interese – șpaga și instinctul- de asta îmi permit să spun adevărul despre minciună și sarltanjie.
    Da, pușcăriașul Năstase și ceilalți sarlatanji din jurul lui au introdus șarlatanjie alineatul 2 din art. 20 (menționat în postare), cu ocazia revizuirii Constituției din 2003. Intenția clară, de sarlatanj: să bulverseze ulterior jurisprudența CEDO prin intepretări tendențioase, concertate și cu ținte precise, așa cum se întâmplă acum cu favorizarea criminalilor împotriva legii Macovei.

    Apreciază

  • 25. Bască ilie  |  20 Noiembrie 2013 la 14:08

    …adevărul despre minciună și șarlatanjie. (m-am grăbit, ca de obicei)
    Asta mă conduce la un pic de pauză. 🙂

    Apreciază

  • 26. noradamian  |  20 Noiembrie 2013 la 14:25

    Salut! Bsk, dădui şi eu pe aicea între treburi şi umblături cu treburi
    Alerta continuă!
    O zi bună, tuturor!

    🙂

    Apreciază

  • 27. Bască ilie  |  20 Noiembrie 2013 la 14:29

    Salve Nora! Ți-am trimis o rugăminte în ladă.
    *
    Oricum stați, dacă judecați drept, veți vedea cum se bat cap în cap cele două alineate din Constituție.
    Eu voi mai scrie pe parcurs cât și de ce. 🙂
    *
    Tratatele internaţionale privind drepturile omului
    Articolul 20

    (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

    (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

    Apreciază

  • 28. basismul e soarele  |  20 Noiembrie 2013 la 14:39

    Nora spune: cu o lozincă pe post de nume, n-avem ce discuta.

    Iar jignirile nu-s opinii.

    Apreciază

  • 29. Bască ilie  |  20 Noiembrie 2013 la 14:47

    Nu fiți supărați pe mine! Pe parcurs, nu azi. 🙂
    *
    Azi și acum mă simt cu musca pe căciulă, îmi mai dau una de corecție peste mână și caracter (la poz 23):

    nu se știe cum revin la putere niște susținători ai statului de drept și îi lovesc drept acolo unde nu se așteaptă cu practica de sarlataj, legea și Constituția pușcăriașului Năstase, toate vechi și nouă… doar imprescriptibilitatea. 🙂

    Apreciază

  • 30. Bască ilie  |  20 Noiembrie 2013 la 15:02

    Practica de șarlatanj ne dă lecții despre teoria favorizării infractorului, fiindcă principiul legiferării – cu susținerea devotată a sarlatanjilor săritori din toate categoriile – țintește aplicarea legii ca la autoservire (lege și-așa văzută ca mâța-n calendar și amânată la utilizare… cât mai în zare)
    Cum mai ziceam:
    legea neaplicată sau neaplicabilă este ca mireasa furată de tot și cu toate în noaptea nunții.

    Apreciază

  • 31. Bască ilie  |  20 Noiembrie 2013 la 15:08

    @28
    Soarele tău e șarlatanjul săritor să ne orbeacă, dar neputincios la contraargumente pertinente, punctuale sau convingătoare.

    Apreciază

  • 32. Bască ilie  |  20 Noiembrie 2013 la 15:14

    Orbit, am scris orbeacă în loc de orbească.
    Mai vino seara pe la noi, drag șarlatanj din scrisoarea proscrisă!

    Apreciază

  • 33. Bască ilie  |  20 Noiembrie 2013 la 15:37

    Poate ne înțelegem. Încearcă!
    Deocamdată înțeleg să iau o pauză de orbire. Ghinion!
    Dacă ai ceva de zis, Ok, dar să nu te aștepți să-ți răspund la devieri. Îmi ajunge cât am făcut cunoștință.

    Apreciază

  • 34. basismul e soarele  |  20 Noiembrie 2013 la 15:39

    Nora spune: intervenţia intempestivă a postacului cu nume de lozincă demonstrează că subiectul deranjează. QED.

    Apreciază

  • 35. nightmare  |  20 Noiembrie 2013 la 15:44

    37

    Atunci ce cauti pe aici,daca tot nu citești???…..ce te interesează ????….vezi de drumul tau ,uslamistule

    Apreciază

  • 36. Bască ilie  |  20 Noiembrie 2013 la 15:45

    Numai una pentru luminal.
    Dacă nu ai de zis ceva la obiect, poate reușeşti măcar să precizezi unde i-am adus elogii piratului. Recunosc, sunt băsist-macovist, dar sunt curios de unde ți se trage… concluzia de azi.

    Apreciază

  • 37. basismul e soarele  |  20 Noiembrie 2013 la 15:54

    si cu ocazia asta imi vad si de drum…

    Apreciază

  • 38. Bască ilie  |  20 Noiembrie 2013 la 15:55

    După asta chiar mă retrag un pic.
    @Luminal
    Poate crezi că vei reuși să mă impresionezi cu impertinența și mă dai gata.
    Cu încercarea asta iei țeapă.
    Vrei să te convingi? Insistă!

    Apreciază

  • 39. nightmare  |  20 Noiembrie 2013 la 16:32

    41 …postacule, nu interesează absolut deloc parerea ta ….deci ,la revedere.!!!!…

    Apreciază

  • 40. nightmare  |  20 Noiembrie 2013 la 19:28

    Apreciază

  • 41. Bască ilie  |  20 Noiembrie 2013 la 19:36

    @Nightmare
    Mi-a venit și mie o idee.
    -Cel mai frumos mesaj de noapte bună. Nu acum. La urmă. 🙂

    Apreciază

  • 42. nightmare  |  20 Noiembrie 2013 la 20:03

    Leonard Cohen, acum în vârstă de 78 de ani, pare să fi avut în viața lui o legătură strânsă cu România, nu doar pentru concertele sale atât de aprieciate în prezent de publicul de pe plaiurile mioritice. Artistul se pare că a avut o relație cu o româncă extrem de sexy, care-și spunea Michelle.

    A cunoscut-o la 45 de ani ,cind depresiv fiind s-a retras la proprietatea lui din Grecia …se pare ca Mihaela a fost mai mult decât o iubire ,ea sustinindu-l sa treaca peste perioada nefasta si încercarea de sinucidere,provocată de respingerea publicului .

    Apreciază

  • 43. nightmare  |  20 Noiembrie 2013 la 20:18

    Apreciază

  • 44. nightmare  |  20 Noiembrie 2013 la 20:30

    Apreciază

  • 45. noradamian  |  20 Noiembrie 2013 la 21:22

    Seara bună! Night, nu stiam despre LC decât că mentorul lui spiritual e Garcia Lorca. Nu stiam nici că ar fi trecut peste o perioadă de declin şi nici de românca Michele! Interesante aspecte, tnx! Muzica lui, după mine, rămâne deasupra timpului. Am trecut în septembrie pe la reşedinţa lui din Grecia de pe insula Hydra ( o insulă muntoasă căreia i se spune Insula artiştilor) Pe drumurile din piatră ale insulei se circulă fie pe jos, fie cu măgăruşi. Casa lui Leonard Cohen, albă cu obloane albastre ca marea, acoperită de tufe de Bouganvillea era nelocuită. Vecinii spuneau că nu mai vine acolo demult.

    Minunate piesele alese!

    Apreciază

  • 46. noradamian  |  20 Noiembrie 2013 la 21:25

    Acum să vedem ce are de spus Băse.

    „Noapte bună”, vă spun de-acum, c-am avut zi grea!
    🙂
    Somn usor, tuturor!

    Apreciază

  • 47. Bască ilie  |  20 Noiembrie 2013 la 21:35

    Ce mai caută și piratul ăsta la B1? 🙂 🙂 🙂

    PS. Nora, un pic de ladă.

    Apreciază

  • 48. nightmare  |  20 Noiembrie 2013 la 21:38

    Buna seara ,Nora …..încerc sa vin cu „noutati”. :)…..îmi place mult Leonard Cohen….timbrul glasului,versurile si muzica

    Apreciază

  • 49. Bască ilie  |  20 Noiembrie 2013 la 22:08

    Noapte bună!
    Mesaj tri-direcționat!
    Pentru toți vizitatorii, oriunde v-ați afla… veți afla, după locul unde vă bâzâie muscoiul atras de scopul lui substanțial:
    -PESTE, PE sau ÎN cap.
    Fiecare cu propriul motiv, luați-o pe direcția bineînțeleasă!
    Eu mi-s băsist-macovist, îmi simt viața de substanță și, în concluzie,
    m-am săturat până PESTE cap.
    Scumpul din imagine arată ultimele două direcții, adică:
    -Înapoi, la fel !
    Cum o ia cu labele și, mai degrabă, de unde ia ultima… apucătură.
    Din aia apucătură, vă returnați pe măsură! 🙂
    *

    Apreciază

  • 50. Bască ilie  |  20 Noiembrie 2013 la 22:09

    La separeu discriminatoriu pentru băsiști și macoviști:
    -Somn ușor și mai vedem… ce visăm! 🙂
    *

    Apreciază

  • 51. Bască ilie  |  20 Noiembrie 2013 la 22:12

    Am scăpat din greșeala altceva.
    Ăsta-i pentru somn ușor! 🙂
    *

    Apreciază

  • 52. felixks  |  20 Noiembrie 2013 la 22:55

    Buna seara

    Domnule Basca, multumiri pentru postare si lamuririle ulterioare.
    Imi permit sa dedic CCR, cerandu-mi scuze tuturor gradinarilor,
    urmatoarea:

    Apreciază

  • 53. Bască ilie  |  20 Noiembrie 2013 la 23:15

    @Feliks 🙂
    *
    Un articol din revista 22, cu o serie de completări utile:
    *
    http://www.revista22.ro/22-plus-nr-347–imprescriptibilitatea-crimelor-comunismului-32896.html

    Apreciază

  • 54. nightmare  |  20 Noiembrie 2013 la 23:51

    Noapte buna domnu’ Basca ….thx pentru melodii si pentru lamuriri….bun Piratul in seara asta ….foarte bun ….a descalcit toate ițele ,numa’ prost sa fi sa nu intelegi . 🙂

    Apreciază

  • 55. felixks  |  21 Noiembrie 2013 la 01:59

    @Bască ilie

    inca un multumesc!

    Apreciază

  • 56. noradamian  |  21 Noiembrie 2013 la 12:40

    postare nouă

    Apreciază

  • […] dovedi un fitil aprins în toată regula” – (inclusiv linkul cu știrea de presă – AICI), am menționat nu doar neinspirata alegere a colonelului glumeț (termenul T2) ci și adaptarea […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Nora Damian Facebook nora.damian@gmail.com

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 882,685 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.287 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 882,685 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: