Martie în Israel (22)

1 Septembrie 2014 at 12:37 8 comentarii

Rachel

Pe ecran, un clip publicitar pe care-l mai văzusem zilele astea: o tânără şterpelind un borcan dintr-un market. La tribunal, rumoare-n sală. Judecătorul, un tip cam fioros, cere linişte. Moment de tesiune. Urmează sentinţa! Mai-nainte însă, judele gustă dintr-un borcănel identic. Se entuziasmează. Ce bun e! Zâmbeşte. Imposibil să te abţii!… Tânăra, (evreică româncă) trebuie iertată. La ceva atât de gustos, nu se poate nimeni abţine, spune judecătorul golind borcănelul, cu poftă, spre bucuria celor din sală…

Miriam n-are timp de televizor. Se-mbrăcase, mai are de ambalat frumos platoul cu dulciuri. „Eşti gata?” O aud  strigând din bucătărie. …E Purim. Singura sărbătoare veselă a evreilor. Pe scene şi în săli de spectacol, la radio şi la TV, în ziare şi reviste. În pieţe şi-n şcoli. În oraşe, kibutzuri şi moshavuri. În localuri şi pe terase.  E Purim, cu pietre şi cu răniţi în Hebron şi Bethleem… Ştiri obişnuite întrerupte de câte o reclamă. Cele mai multe reclame, remarc, sunt hazlii sau în manieră artistică, poetică. …Şi din nou, bătăi cu pietre, poliţie, ambulanţe, răniţi. În fiecare zi, ca un ritual. Evreii vin să se roage la mormântul “părinţilor”, Abraham şi Sara. Palestinienii  îi aşteaptă în poziţie de atac. Cele mai sângeroase episoade au loc tocmai de sărbători, când e multă lume în localuri şi pe terase, în locuri intens circulate. Nu numai în Hebron ci peste tot. Iar de Purim tensiunea e maximă. La Ierusalim ca şi  la Tel-Aviv. Chiar şi-n Bethleem…
–  Eşti gata? Mă-ntreabă iar Miriam. Ai ajuns ca mine. Toată ziua cu ochii la ştiri. Hai!…

“Cam nesinceră” mi-o descrisese Miriam pe Rachel. Face parte din felul ei de a fi. Ceva specific mediului din care venise, crede Miriam. Orice spune are şi o doză de închipuire. Nu cu un scop anume. O vreme, din acest motiv, o ocolise. Îi era greu să se obişnuiască, să accepte asta, îmi mărturisise pe drum. Problema e că ţine la ea! Rachel e alifie pe rană: afectuoasă, săritoare la necaz. Rar o femeie atât de bună!

Rachel ne pofteşte-n living. Robustă, trăsături orientale, privire caldă. Masa e deja plină cu bunătăţi şi ea continuă să aducă, pe lângă prăjiturile aromate cu scorţişoară, şi boluri cu fructe (migdale, curmale, smochine, fisticuri). Totuşi, dulciurile lui Miriam, spune Rachel, au ieşit mai bune ca ale ei…  Conversaţia se poartă-n ivrit. Pronunţia, felul în care vorbeşte îmi pare puţin diferit de al lui Miriam. E mai apropiat de al lui Yael. Miriam îmi traduce câte ceva. Doi băieţi din cei patru copii ai Rachelei sunt studenţi în America. Nu, nu crede că se mai întorc! Unul se-nsurase deja, în Florida, tot cu o evreică iraniană. Tare ar fi vrut să-i ştie aproape dar, dacă ei au ales aşa, speră să le fie bine.

E relaxant aici în livingul ăsta răcoros, luminat discret. Pardoseala, din gresie de un verde brun, aproape negru, cu modele geometrice fine, contrastează plăcut cu pereţii albi şi perdelele albe, simple, din muslină. Ferestrele, ca şi la Miriam, sunt glisante. Două picturi în ulei (peisaje din Galil, spune mândră Rachel, pictate de unul din băieţii ei) un vas în culori intense pe o pianină neagră, câteva rafturi cu cărţi. Pe peretele din spatele pianinei, un peisaj luminos cu ambarcaţiuni albe pe valuri.  Îmi place cum arată camera asta, îi spun… Rachel e încântată. Înţelege şi fără să-i traducă Miriam.

Pălăvrăgim…  Aroma cafelei umpluse încăperea. Rachel ne lăsase singure. Revine după vreo două minute împreună cu soţul ei. „Shimon”, se prezintă. Înalt, subţire, atletic, bronzat. Fizionomie de nordic. …Îmi place în Israel? Mă întreabă în engleză. Are un zâmbet prietenos. Evreu danez, îmi spusese Miriam. De ani buni profesor la Tehnion, de electronică. Shimon e în cărucior. Supravieţuise unui atentat în urmă cu trei ani.

din volumul “Martie în Israel”
Nora Damian, 2009

Anunțuri

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , .

Martie în Israel (21) Martie în Israel (23)

8 comentarii Add your own

  • 1. theo  |  1 Septembrie 2014 la 18:36

    bunä ,
    am citit cu multä pläcere fragmentele din cartea ta,
    oamenii astia vroiau o tzarä a lor, poate nu totzi, dar vtoiau
    sä aibä ceva al lor.
    multzi s-au realizat, altzii au fost prea bätrani sä pkece mai
    departe, copii sunt deschisi la lucruri noi-

    Apreciază

  • 2. theo  |  1 Septembrie 2014 la 18:44

    acum peste 40 de ani, a venit cu noi in germania un bäiat
    tanär cultivat din Brasov, sotzia era stomatolog dar incä in tzarä
    mai venea pela noi, ne-a povestit, ei plecase cu fam in izrael,
    cand a ajuns acolo nu s-a acomodat, povestea ” ce se constreste ziua, se bombardeazä noaptea si invers”;
    acolo este si azi fam fratelui, el locueste acum in germania cu
    fam. lui. mi-a povestit, la ultima vizitä acolo i-au dus cu tancul la aeroport.trebuie sä fie groaznic.

    Apreciază

  • 3. theo  |  1 Septembrie 2014 la 18:49

    ISRAEL, putea sä fie o oazä de luminä si liniste,
    atunci cand a dat „fasia gaza ” palestinienilor, nimeni
    nu s-a gandit, cä o sä creeze frontul mai aproape.
    multzi au fost contra, poate era mai bine dacä rämanea liberä

    Apreciază

  • 4. noradamian  |  1 Septembrie 2014 la 19:46

    Seara bună, Theo! Da,Israel, locul în care se-ntâlnesc trei continente un concentrat fabulos de istorie şi modernitate, de civilizaţii, religii şi culturi oferă mult mai mult decât „turism” unui vizitator interesat de ce reprezintă acest spaţiu.

    Apreciază

  • 5. theo  |  1 Septembrie 2014 la 20:01

    m-am amuzat in postarea 20, cu vanzätorul ce insista,
    am pätzit si eu, in Tunezia si Maroc, in medina-targul lor
    aveau lucruri artizanale superbe, dar originale cä peste tot
    sunt si chinezärime.eu mä descurc sä lase pretzul, cä il
    pun de 10 ori mai mare, dar sotzul meu dispare, nu suportä.
    nu se pricepe:

    Apreciază

  • 6. theo  |  1 Septembrie 2014 la 20:11

    noi avem cunostintze si prieteni de toate natziile, sincerä
    sä fiu deschiderea asta, a fost intodeauna, dar s-a inrädäcinat
    cand am avut ocazia sä-i cunosc, sä cälätoresc, sä-i väd acasä la ei.
    toate natziile au defecte, se victimizeazä,etc.dar se poate träii
    färä atacuri ,räzboaie,dusmänii. cä nemtzii cu austriecii se inpung, cä romanii fac acelas lucruu cu vecinii de peste granitzä ,se intamplä peste tot.
    totusi mi-as dorii sä nu mai existe räzboaie, atata durere.

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  1 Septembrie 2014 la 20:34

    theo, cu toată păţania, mă tem că nu m-am învăţat minte. În materie de piaţă, semăn cu soţul tău, nu-mi place să mă târguiesc. Cred că dacă mi-aş face cumpărăturile într-o piaţă orientală as da faliment 🙂

    Apreciază

  • 8. noradamian  |  1 Septembrie 2014 la 20:41

    theo, da asta e lumea! Până la un punct, toate supărările si certurile sunt fireşti, pot fi depăşite. Mai grav e când apar personaje defecte care vor cu tot dinadinsul eliminarea, acapararea ori distrugerea unuia sau altuia. Un comportament distructiv în orice mediu dar ca politică de stat, poate însemna război.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 890,709 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.359 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 890,709 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: