Cu mintea-n ghips. (2/2)

10 Decembrie 2014 at 14:59 91 comentarii

Postat de Bască ilie în „Grădina publică

Anul următor, mă aflam în prima decadă a lunii septembrie; trecuse un an și jumătate de la concediul medical reformator de primăvară. Umărul meu drept nu suferea de niciun complex de inferioritate. Egalitatea de șanse între dreptul și stângul se explică prin acceptarea unei realități: există viață și după renunțarea la sporturile extreme, volei și tenis. Un alt sport se ținea scai de mine, să-mi pună în pericol locul de muncă, sănătatea și viața: libertatea independenței mele. Nu glumesc, am mai amintit prin Grădina Norei de acest crez al meu neastâmpărat. De regulă, eram destul de sârguincios și disciplinat în activitatea mea, ghidată de același crez, dar acum intervenise o stare de necesitate excepțională: aveam nevoie – ca de aer – de minim 20 de zile libere, între 22 sept și 11 oct, să plec în lumea mea la vreo 500 km de casă. Vestea bună se referea mai exact la 18 zile prestabilite într-un program și totuși liber 100%, plus două zile de drum dus-întors. Vestea proastă: efectuasem concediul de odihnă pe anul în curs. În vremurile aurite era complicat să obții, la mica învoială, o învoire mai mare de două zile. Peste acest barem intrai în altă ligă și te costa cât nu merita. Îmi mai rămăsese cam două săptămâni timp de gândire și soluționare a dorului de ducă. Independența mea avea limite, iar libertatea se simțea doar relativă, însă nu era de lepădat în lașitate sau alte forme de exprimare a abandonului confortabil. Mă lăsam ușor provocat de complexitatea încercării de când mă știu sau, mă rog, de când cred că mă știu. Experiența luxației din primăvara anului precedent nu m-a scutit de repercusiuni: durerile au persistat mai mult de zece zile de la trecerea prin spitalul de urgență și au continuat după concediul medical cu recuperarea timpului pierdut, când am fost nevoit să robotesc peste program sau să-mi iau de lucru acasă, să ajung la zi cu toate sarcinile rămase pe cap. Aceeași experiență m-a pricopsit cu două sechele: prima, mi-a încărcat memoria pe viață cu imaginea umărului meu singuratic, rămas necunoscut sau nevizitat de nimeni după prima zi de trecere prin spitalul urgențelor, inclusiv până la scoaterea ghipsului imaginar; a doua, tentația rezolvării dorului meu de ducă, din septembrie, după moda loteriei acelor vremuri amăgitoare ca la lozul în plic: „Mai trage o dată!” Alt plan nu se lipea de mintea mea, n-aveam alte oferte de ales; deja mă frământam cu găsirea modalității de a obține prima condiția necesară și aparent suficientă: adeverința medicală de start, din spitalul de urgență, pentru bolnavul închipuit. Nu eram atât de nebun încât să-mi provoc intenționat o luxație; oricum nu mai avea niciun farmec să plec în lumea mea cu o mână imobilizată sau să mă arunc la pilotaj auto într-o mână. Nu prea aveam relații cu lumea medicală; doar câțiva colegi de clasă din liceu, trecuți prin medicină, fără să știu cu precizie pe unde lucrează, cu excepția unuia foarte apropiat, culmea, chirurg ortoped și cu activitate didactică universitară la medicină: suficient cât să cunoască persoana potrivită pentru suferința mea încă nestabilită. Speram să aibă el o soluție mai buna ca a mea, l-am sunat și urma să ne vedem a doua zi la spitalul în care lucra la oase pe rupte. Vizita s-a lungit vreo două ore. I-am spus scopul și planul, legat de evenimentul anului trecut. Am declanșat o avalanșă de amintiri depănate, după ce prietenul a exclamat: „Ai rămas la fel de năstrușnic cu idei de-ți stă mintea-n loc”. N-o luați ca pe o laudă! Mai degrabă a fost o premoniție a fostului meu coleg de clasă liceală. (de aici se trage titlul postării). Era mai preocupat să rememoreze câteva năzbâtii de-ale adolescenței noastre, decât de problema mea de viață și soartă, acum în mâna lui. Traseul clasic prin spitalul de urgență ridica cele mai puține semne de suspiciune. A sunat un prieten, medic la urgență, și a vorbit cumva codificat: „Vine la tine și nu-l lași fără tratament”. Apoi m-a întrebat când prefer: a doua zi dimineață (prin altcineva) sau pe 13 când este de gardă chiar medicul de la telefon. Ușor de socotit primele 7 zile până pe 19 inclusiv, prima prelungire pe 20: ceva mai devreme decât vroiam eu, dar pe ansamblu era OK. În ziua de 13 a ghinionului m-am dus de dimineață să aflu cât mai devreme ce fel de zi mi-a fost sortită la spitalul de urgență falsă. În scurt, am amintit de prima luxație și am zis de ce am nevoie: adeverința necesară pentru primele 7 zile, fără alte detalii. După câteva minute ieșeam mulțumit pe poarta spitalului cu mâinile libere și nevătămate. Numai colegul meu de serviciu și cartier a știut adevărul, de când i-am dat adeverința ca să-mi aducă a doua zi primul certificat pe 7 zile de la medicul unității noastre socialiste. Din ziua precedentă îmi luasem acasă de lucru pentru prima săptămână înainte de plecare, cu intenția să previn aglomerarea de după revenirea mea din deplasare, cu continuare în perioada de recuperare balneologică. Pe 20 sept nu veneam direct de-acasă la ortoped, aveam bonul de ordine luat de dimineață, certificatul inițial și un alt bandaj de tifon în buzunar. Am ajuns pe la ora 12 și am intrat pe culoarul cu grupul sanitar pentru mascați machiați: pe canapeaua de la stomatologie așteptau patru femei: două în vârstă și două blonde mai tinerele. Am ieșit mascat din cabina de ocazie pe ușă cu vedere directă spre canapea și viceversa. Blondele s-au privit uitat una pe alta, de parcă s-ar fi întrebat dacă au observat aceeași mână lipsă la ciudatul din fața lor. La ortoped nu era niciun pacient la rând. Am intrat, medicul era singur. Caută fișa de policlinică din teanc și începe circul:
-Gips?
-Ghips.
Se uită la mine, apoi în fișă, iarăși la mine și în certificatul de 7 zile și exclamă:
-Nu se mai pune gips la recidivă. Soluția e numai intervenția chirurgicală.

S-a făcut întuneric, am rămas încremenit într-un gol cât un șoc. Ca să descriu ce am gândit în acel moment, trebuie să spun primul fapt palpabil: nu reușeam să gândesc nimic, mintea mea chiar se blocase ca-n ghips. Îmi amintesc ceva analog cu ce mai citisem despre succesiunea dinaintea morții a unor imagini semnificative din viață. Deosebirea în cazul meu: întrezăream ca prin ceață numai imagini viitoare cu reacția medicului înșelat și situația mea penibilă, prins cu ghipsu-n sac, mincinos și pedepsit la stâlpul cabinet al infamiei. Pe atunci încă nu circula îndemnul patriotic „Ieși afară, javră ordinară!”, dar asta nu era o garanție pentru mine că nu urma s-o aud atunci prima oară. (poate era primul semnal pozitiv pentru imaginile mele de groază anticipată: începeau să capete și sonor). Numai un miracol mai avea puterea să mă recupereze din coșmarul parcă fără sfârșit din cele doar 6-7 secunde. Incredibil, de neimaginat, minunea chiar a intrat pe ușă și avea înfățișarea unui înger: un înger păzitor în alb complet, halatul de doctoriță, vecină de cabinet cu spaima ortopediei și fosta mea colegă din aceeași clasă de liceu. Doamne, nu mai știu de câte nenumărate ori mi-am amintit acea secvență miracol de-a lungul anilor! De aproape un an ajunsese în policlinică și nu aflasem. Soțul ei era tot medic și coleg de-al nostru. Știam că lucrează împreună în același spital, dar specializați pe boli interne și nu mă gândisem deloc să-i caut cu recentele mele planuri osoase. Venise să-i spună ceva ortopedului legat de o promisiune de-a ei. Cum m-a văzut, surprinsă și entuziastă, m-a întrebat ce-am pățit și m-a îmbrățișat așa semi-întreg cum arătam pe dinafară. I-a lăsat ortopedului o hârtiuță și mi-a dat ordin să vin neapărat la ea în cabinetul apropiat, la distanță de două uși, să bem un nes până nu începe programul de după amiază cu pacienții. Am rămas cu medicul ortoped. Până la plecarea mea, n-a mai scos niciun cuvânt. Nu mai avea nicio enigmă de elucidat în jurul umărului meu. Observasem cu coada ochiului câteva mișcări de lucru ale pixului. Terminase de scris în fișă și trecea prelungirea pe certificatul medical. După trânta cu parafa, mi-a zis doar să vin la prelungirea din prima zi a lunii octombrie. Am țâșnit pe ușă, să nu-i las vreo clipă de răzgândire sau să-i stârnesc alte păsărele ortopedice. Singura hibă a planului meu turistic era întreruperea vacanței medicale, într-o fugă pe-acasă, pentru a doua prelungire la policlinică. La colega mea am stat mai puțin de 15 minute. N-am divulgat din detaliile planului meu decât două aspecte: am bandaj în loc de ghips, fiindcă am refuzat operația, iar ortopedul o ținea langa cu gipsul încât n-am găsit niciun motiv să-l contrazic; al doilea, intenția mea de plecare din localitate, încurcată de revenirea acasă pentru prelungirea concediului medical din 1 oct.
În câteva minute treceam de la agonie la extaz: Zâna momentului miraculos mi-a luat și grija prelungirii medicale; s-a oferit să preia certificatul următor de la ortoped, și-a notat într-un carnețel și mi-a dat cartea de vizită cu numerele de telefon de acasă și policlinică. Urma să stabilim când să iau de la ea certificatul și trimiterea pentru balneologia de recuperare.
Din cele patru urmăritoare de la stomatologie, se mai aflau pe canapeaua de așteptare una dintre doamnele mai în vârstă și cele două blonde. M-au luat la ochi de cum am intrat pe culoarul devenit acum pentru mine podium de parada modei invalizilor. Se citea de departe pe buzele lor un schimb de cuvinte, ușor de tradus din privirile ațintite spre mine ca pe cătarea azimutului într-un poligon de tragere. Să mă întorc din drum poartă ghinion și-apoi un hotărât ca mine nu se lasă descurajat de câteva necunoscute. Am intrat în cabina de machiaj sub filaj pe față cum nu se practica nici la Secu. Am oscilat un pic, gândindu-mă să ies tot cu mâna sub cămașă, să le las îndoite de vedeniile lor anterioare, de la ieșirea mea în urmă cu mai puțin de jumătate de oră,. insă de-acolo nu mergeam acasă și mă grăbeam. Mi-am scos cămașa și bandajul, apoi m-am îmbrăcat normal și am ieșit. Ce-o fi să fie! Între blonde s-a mișcat un cot ghiontit în coasta celeilalte: „Ce ți-am zis?” ar fi vrut să zică. Le-am lăsat ca la dentist și m-am îndepărtat pe culoar spre ieșire, simțindu-le privirile în ceafă.

Se spune: „Nici un meci nu seamănă cu altul”. La fel de diferit a decurs consultarea la altă simpatică doamnă medic balneolog, pe 13 octombrie, dimineață:
-Vreți cumva să-mi spuneți că ați avut aparat ghipsat?
-Nu vreau să spun nimic. Îmi ajunge cât am pătimit de când medicul ortoped și-a imaginat ghipsul meu, fără să-l combat cu bandajul de sub cămașă,
-Pentru bandaj mai primeați prelungire doar o săptămână.
-În cazul ăsta, am fost inspirat, nu?
Avea simțul umorului și puterea de înțelegere suficiente încât să închidă ochii migdalați; mi-a explicat de ce tratamentul de recuperare rămâne un rău necesar: să întărească veridicitatea scenariului în eventualitatea unui control picat pe subiect. Mi-a dat fișa de adunat semnăturile pentru trei proceduri: masaj subacvatic, un singur fel de electro-gâdilici și gimnastica. Prezența mea la locul faptei m-a îndemnat să încep imediat consumul din rația zilnică de tratament.
N-am avut cum să prevăd masajul subacvatic și să-mi iau de-acasă slip de rezervă. După îmbăiere, slipul ud din pantalonii uscați mă expunea la alte bănuieli ude și mai nedrepte decât ficțiunea ghipsată. O duduie cu aspectul unui buldozer de carieră nu mi-a acceptat explicația și era decisă să-mi semneze fișa numai după ce mă vede intrat la apă. N-am avut cale de scăpare, m-am conformat, după trecerea printr-o cabină de dezbrăcare, am intrat într-o cadă, a dat drumul la apă și am aștept să curgă până la un nivel acoperitor. Când slipul meu s-a scufundat sub apă, buldozerul s-a apropiat, a luat un furtun gros din imediata apropiere și a pornit un jet cu presiune peste și printre picioarele mele din apă. La fel ca medicul ortoped cu gipsul pe limbă, avea și ea o fixație cu furtunul; am lăsat muierea să ducă până la capăt muierea picioarelor mele sub presiune, până mi-a anunțat sfârșitul plăcerii inedite. Am intrat cuminte în cabina de schimb, am stors slipul cât m-au ajutat puterile, am ieșit îmbrăcat și hotărât să curm neînțelegerea cu buldozerul; mă aștepta cu fișa semnată și a zâmbit cu o față încântată de seriozitatea prestației îndeplinite:
– V-a plăcut, nu-i așa?
– Cel mai tare mi-a plăcut cum m-ați gâdilat la picioare și mi-ați lăsat în pace umărul drept adus degeaba cu mine la tratament.
-Vai, ce-am făcut? Vă rog să nu mă spuneți doctorului. Haideți înapoi la subacvatic!
– Chiar mă vedeți cu față de recidivist, gata să-mi storc încă o dată slipul cu o singură mână? Ajunge pe azi și sper să ne înțelegem perfect până la a zecea scufundare.
A fost de acord să-mi semneze în viitor și pe una-două zile din urmă (dacă absentam).
La fel am trecut în acea zi prin celelalte două probe. Tocmai când eram convins de strângerea de semnături fără obstacole, mi-a fost dată ultima învățătură de minte:
a doua zi n-am mai venit în tura de dimineață; la ora 19 eram invitat cu soția la cei doi foști colegi de clasă, miracolul și perechea de viață. La 18:30 colectam prima semnătură de la electrocutări și mergeam la gimnastică, în timp ce soția mă aștepta în mașină.(masajul subacvatic l-am lăsat pe ziua următoare, dimineață, pentru două semnături dintr-un foc). În sala de gimnastică, la masa obișnuită a cadrului medical, un tip necunoscut lucra de zor la gherghef. Când mi-a simțit prezența, gablonzul medical a tresărit și a ascuns jenat ghergheful sub nivelul mesei, pe banca de sub el.
Neinspirația mi-a dat impulsul să-l scot din încurcătură și să-l reabilitez în ochii mei pe omul rușinat la locul de muncă bărbătească:
– Nu vă ascundeți! Și eu lucrez la gherghef când am timp.
I-am zis din prima că mă grăbesc și, dacă este amabil, să-mi semneze, poate altă dată voi recupera cumva. Prea târziu. Era hotărât să-și etaleze în compensare conștiinciozitatea lui profesională în interesul pacientului:
-Nu se poate. E spre binele dv să efectuați toate ședințele de gimnastică.
Când am mai trecut pe-aici cu umărul afectat de-adevăratelea, am lucrat câteva mișcări de ridicare-coborâre a brațului numai la un scripete cu contragreutate. Acum eram sănătos și omul conștiincios s-a apucat să măture cu mine pe jos: mai întâi pe o saltea cu fața-n jos, să imit agitația peștelui pe uscat dintr-o aripă, apoi pe o banchetă, cu fața-n sus, și deja îmi mâncase 20 de minute din viață, înainte să-mi facă plinul la scripetele cunoscut de mine. Mai încerc o dată evadarea din disperare:
– Haideți s-o lăsăm acum! Mă așteaptă soția afară și întârziem la o întâlnire.
– O ședință trebuie să dureze între 30 și 40 de minute. Ultimul efort la scripete și gata!
Ipocrizia mea amabilă și prostească se apropia de limita de rezistență psihică. La scripete, cu brațul sănătos în mișcările repetate, sus-jos, mă simțeam ca o maimuță adusă la valoarea de întrebuințare sub cupola circului medical, cu cel mai apropiat spectator al meu lăsat afară, fără bilet de intrare. Nici dresorul nu m-a mai prins vreodată în cușca lui. Până la urmă, gimnastica incidentală nu mi-a afectat doza integrală de libertate, într-o probă de încercare epocală.

Anunțuri

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , , .

Cu mintea-n ghips. (1/2) Credit cu buletinul

91 comentarii Add your own

  • 1. noradamian  |  10 Decembrie 2014 la 17:12

    Ziua bună! Bsk, faină istorioara, transmite o anumită tensiune, are umor, autenticitate, pare un reportaj. Ritmul alert și detaliile dau impresia că lucrurile s-au petrecut ieri 🙂

    Apreciază

  • 2. noradamian  |  10 Decembrie 2014 la 17:16

    În schimb, netul meu pare că are pata pusă pe niste site-uri (probleme de încărcare a paginii!) Și aici am intrat greu, după mai multe schimbări ale ferestrei 🙄

    Apreciază

  • 3. Bască ilie  |  10 Decembrie 2014 la 21:58

    Mulțumesc, Nora!
    Somn ușor! 🙂
    *

    Apreciază

  • 4. Bască ilie  |  10 Decembrie 2014 la 22:28

    „Mic eseu despre democrație”
    Înscrie memorabil, ca un eseu spectaculos la rugby, dar în țara asta numai miracolul răstoarnă scorul defavorabil.
    Identificăm boala, ne mai lipsește doar leacul; în rest ne lecuiește rezultatul din 4 în 5 ani. 🙂
    Faliții politicii au talentul să prezinte rezultatul favorabil al autopsiei.
    *
    „Vedem ca politicienii au facut cativa pasi inapoi, speriati de furia strazii si sub presiunea opiniei publice, dar vor incerca sa-si recupereze statutul de atotputernici, care nu dau socoteala decat eventual o data la patru ani, de indata de in jurul lor se va instala iarasi indiferenta”.
    *
    Da, colosală (in)diferența! 🙂
    http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-18795425-mic-eseu-despre-democratie.htm

    Apreciază

  • 5. noradamian  |  10 Decembrie 2014 la 23:51

    Puse ori nepuse-n gips, se mai însănătoșesc lucrurile 🙂
    …pare că si democrația 🙂

    Apreciază

  • 6. noradamian  |  10 Decembrie 2014 la 23:57

    Bsk, uneori au și necazurile un sens pozitiv! Și dacă după un timp rezultă și o povestioară faină, asta ar fi ca bonus 🙂

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  11 Decembrie 2014 la 00:03

    B1 o ia la vale. Mădălina Puscalău, la plecare:
    „Pot spune ca nu ma mai simt parte din acest proiect, nu mai simt ca avem un drum comun, nu mai inteleg si nu mai rezonez cu multe dintre deciziile conducerii. In plus, influenta unor personaje toxice este atat de mare incat contamineaza intreaga atmosfera a postului.”

    Apreciază

  • 8. noradamian  |  11 Decembrie 2014 la 00:10

    Somn ușor, tuturor! 🙂

    Apreciază

  • 9. racoltapetru6  |  11 Decembrie 2014 la 15:22

    Jos basca (pălăria) pentru d-l Bască și ceea ce spune!

    Apreciază

  • 10. Bască ilie  |  11 Decembrie 2014 la 18:32

    Salve!
    Mulțumesc, Petru! Ne facem de cap, cu bască sau fără șapcă, bașca mai trântim pălăria, să nu ne furăm căciula. 🙂

    Apreciază

  • 11. noradamian  |  11 Decembrie 2014 la 20:04

    Hop și eu! Zi de muncă gospodărească, fraților, de-aia de categoria grea. 🙂

    Apreciază

  • 12. noradamian  |  11 Decembrie 2014 la 20:09

    Și ai lui ponta muncesc, pentru popor, desigur:
    „Bugetul României pe 2015 cu 9% mai puțini bani pentru Președinție, cu 18% mai puțin pentru Curtea Constituțională, cu 32% mai puțin pentru DNA și Înalta Curte de Casație și Justiție, față de 2014.
    În schimb, crește bugetul prea-obedientului Ciorbea!…”

    Apreciază

  • 13. Bască ilie  |  11 Decembrie 2014 la 21:25

    Muuuncesc muuult:
    *
    Mugetul cugetă bugetul,
    Răgetul susetă degetul,
    Loserul seacă ugerul,
    Iaca mulge vaca! 🙂

    Apreciază

  • 14. Creanga  |  11 Decembrie 2014 la 21:36

    Buna seara!
    Buna memorie are Basca ilie, 20 septembrie, 13 octombrie, dupa ce a trecut ceva vreme de atunci.
    Sa inteleg ca cei doi colegi, doctori amandoi, erau si ei in statiune balneo?Sau sedintele de tratament se tineau in Bucuresti?
    Cum spuneai ca ai muncit peste program, ai luat de lucru si acasa, inseamna ca nu ai pacalit statul multilateral dezvoltat.

    Apreciază

  • 15. Bască ilie  |  11 Decembrie 2014 la 21:54

    @Creangă-14
    Ușor de ținut minte ce-ți amintești permanent toată viața.
    „Cei doi colegi” medici (din clasa mea de liceu) erau trei: unul chirurgul ortoped de spital, zâna la policlinică de un an și soțul ei rămas cu bolile interne la un (alt) spital.
    „Cei doi colegi” medici, vorbitori la telefon pentru mine: primul tot chirurgul sus amintit, iar al doilea tot ortoped la spitalul de urgență.
    „Cei doi colegi” de Grădină, unul Creangă, altul Bască, primul aproape citește și cel mai probabil va ține minte toată viața 🙂 , altul traduce orice și oricând fără să se încurce azi. 🙂

    Apreciază

  • 16. Creanga  |  11 Decembrie 2014 la 22:00

    Basca ilie,
    Am citit aproape bine 🙂
    „la ora 19 eram invitat cu soția la cei doi foști colegi de clasă, miracolul și perechea de viață.”
    Eu intelesesem ca erai in statiune la tratament dar erai invitat la cei doi colegi de clasa, de asta intrebam daca faceai tratamentul in Bucuresti sau in statiune.

    Apreciază

  • 17. Bască ilie  |  11 Decembrie 2014 la 22:17

    „la ora 19” eram în 14 oct revenit acasă (din deplasarea 22 sep-11 oct, inclusiv drum) deci acasă de pe 11 oct. seara, ultima zi de concediu medical în „ghips” a fost 12 oct, prima zi de recuperare la balneologie (altă policlinică) pe 13 oct dimineața, iar a doua zi de tratament după 13 se făcea 14 după amiază (altă tură la aparatură) spre seară.
    Răspuns: tratamentul, în localitatea de domiciliu; vizita de la 19, tot în localitatea mea de domiciliu.
    N-am fost în nicio stațiune. 🙂

    Apreciază

  • 18. Bască ilie  |  11 Decembrie 2014 la 22:29

    Un amănunt, la ora 19 eram la a doua vizită în același loc; prima fu singur cu două zile în urmă, pe 12 seara, când mi-am recuperat trimiterea la balneologie și certificatul medical dat de ortopedul de policlinică pentru perioada 1 oct- 12 oct.
    La a doua vizită am fost invitat cu perechea.

    Apreciază

  • 19. Bască ilie  |  11 Decembrie 2014 la 22:36

    Un alt amănunt. Printre amintirile din „copilărie” liceală se află și una cu două idei trăsnite într-o postare viitoare. 🙂

    Apreciază

  • 20. Creanga  |  11 Decembrie 2014 la 22:37

    Da, acum e clar, ai avut dreptare, am citit aproape bine. Ai spus plecat pana pe 11, deci in aceasta perioada ai avut mana in ‘ghips’. Dupa 11 trebuia sa faci tratamentul de dupa scoaterea ‘ghipsului’, doar nu puteai face recuperarea bandajat. Pe mine balneo m-a dus cu gandul la o statiune de tratament. 🙂

    Apreciază

  • 21. Bască ilie  |  11 Decembrie 2014 la 22:49

    Se făcea recuperarea și după bandaj, nu doar după ghips, însă concediul medical pentru bandaj era de numai 2 săptămâni (în loc de 30 zile la ghips), adică prima săptămână după adeverința de la urgență, iar a doua era singura săptămână prelungire de la policlinică (în loc de două la ghips).
    N-am aflat dacă recuperarea după bandaj era tot de 10 zile sau mai puține. N-am apărut la balneologie în situația asta de după bandaj, cu toate că în niciuna n-am avut ghips. 🙂

    Apreciază

  • 22. Bască ilie  |  11 Decembrie 2014 la 22:55

    Vorbesc de 10 zile pline cu proceduri de recuperare (în realitate prindeai oricum și o duminică fără tratament, dar inclusă în concediul de la balneologie, total 11 zile pe certificatul medical)

    Apreciază

  • 23. Creanga  |  11 Decembrie 2014 la 22:56

    Bine ca nu ai avut mana in ghips, eu am avut si nu e placut. Era vara si ma manca de numai, ma scarpinam cu andreaua.

    Apreciază

  • 24. Bască ilie  |  11 Decembrie 2014 la 23:00

    Se poate spune așa: prima eroare a ortopedului de policlinică la care i-am fost complice mai mult involuntar mi-a adus un concediu nemeritat de lung (30 zile în loc de 14 + 11 recuperare), dar acea eroare mi-a fost de folosit a doua oară cu intenție (altfel nu-mi erau suficiente zilele de bandaj și eram nevoit să caut altă soluție: probabil o găseam 🙂 )

    Apreciază

  • 25. Bască ilie  |  11 Decembrie 2014 la 23:02

    M-am mâncat destul și bandajul ( o noapte, prima și ultima 🙂 ) Am scris în prima parte. 🙂

    Apreciază

  • 26. noradamian  |  11 Decembrie 2014 la 23:13

    Bsk, o tevatură neplăcută, cu complicații nedorite da’ și cu niscaiva avantaje plus reîntâlniri plăcute, merita ținută minte și imortalizată într-o istorioară spumoasă 🙂

    Apreciază

  • 27. Bască ilie  |  11 Decembrie 2014 la 23:19

    Nora,
    De la un moment dat se țin lanț. 🙂

    Apreciază

  • 28. noradamian  |  11 Decembrie 2014 la 23:19

    Am avut si eu parte de o fractură la o mână (am călcat cu voioșie, țopăind, pe un grătar de aerisire a unui beci, cu pantofi cu toc cui și, realmente, am zburat un metru 🙂 )

    Aoleu, ce am tras-o! 🙂

    Apreciază

  • 29. noradamian  |  11 Decembrie 2014 la 23:20

    Dragilor, aud că de mâine avem știri tari! … Și mai tari! 🙂

    Apreciază

  • 30. noradamian  |  11 Decembrie 2014 la 23:24

    Crengulin, înțeleg că la voi ninge, e iarnă serioasă 🙂
    Că aici plouă, plouă, plouă…

    Apreciază

  • 31. noradamian  |  11 Decembrie 2014 la 23:26

    … Și ca să nu trecem peste durerile de-acum!…

    Monica Macovei:

    „Ponta ia de la procurori și dă la hoți

    Micul Ceaușescu care, de ziua lui de naștere, ocupa cel mai mare stadion din țară și paraliza Bucureștiul pentru o petrecere scumpă și grandomană, s-a decis să fie zgârcit cu cei care apără banul public și îi destructurează partidul-mafie pe care îl conduce. Ponta a decis că procurorii n-au nevoie de bani și a propus reducerea bugetului Ministerului Public cu 32%, așadar și al DNA.

    În ultimii 2 ani, DNA a identificat si a cerut recuperarea a circa 500 de milioane de euro, bani furați de la români, și solicită acum un buget de 25 de milioane de dolari pentru 2015 pentru a putea în continuare recupera banii românilor de la cei care îi jefuiesc. Drept răsplată, PSD a decis să nu le dea acest buget procurorilor anticorupție, să le taie fondurile și să le dea acolo de unde se poate fura sau pentru a plăti dezmățul pomenilor electorale din 2014.

    În plus, faptul că bugetul DNA nu mai este precizat distinct înseamnă că va sta tot timpul cu mâna întinsă la procurorul general Nițu. Sau pregătește oare Ponta comasarea DNA cu alte structuri de parchet dacă nu mai precizează separat bugetul DNA, încălcând astfel legea?”

    Apreciază

  • 32. Bască ilie  |  11 Decembrie 2014 la 23:27

    @29
    Secret? Am rămas în urmă cu știrile tari. 🙂

    Apreciază

  • 33. noradamian  |  11 Decembrie 2014 la 23:31

    Andrei Bădin:

    Urmează dezvăluiri beton pe http://www.flux24.ro. De fapt în fiecare zi sunt, dar de acum trecem la nivelul superior. Să auzim numai de bine 🙂

    Apreciază

  • 34. noradamian  |  11 Decembrie 2014 la 23:39

    Noapte bună! 🙂

    Apreciază

  • 35. Bască ilie  |  11 Decembrie 2014 la 23:42

    De-acuma știm pe cine să urmărim. 🙂
    Somn ușor!
    Nu uitați, ceva rămâne și pentru mâine! 🙂
    *

    Apreciază

  • 36. noradamian  |  12 Decembrie 2014 la 14:29

    Ziua bună, prieteni! Urmărim și noi, ce ne iese-n drum 🙂
    Aici, Tiribombo demontat oficial 🙂

    Miron Damian:

    „Ei bine, toate plângerile dlui Năstase au fost declarate inadmisibile din acest motiv. Toate, una după alta. N-a rămas nimic din tot pomelnicul care să merite să fie judecat pe fond de CEDO. Punct cu punct și motivat, fiecare plângere a fost declarată ca fiind ”în mod vădit nefondată” și prin urmare respinsă. Toată producția juristului Adrian Năstase, tot efortul ”maestrului” Cazacu sau care va fi fost(*), toată susținerea mediatică a presei prietene și a altor ”maeștri” care vedeau în ”Trofeul Calității” abuzuri grave și condamnări sigure la Strasburg, toate au fost în van. Nu doar că principalul inculpat în ”Trofeul Calității” n-a avut vreun fel de succes cu sesizarea sa, dar, lăsându-i la o parte întinderea și sofisticarea, CEDO a tratat-o în același fel în care le tratează pe cele în care i se cere să anuleze amenzi de circulație sau să rejudece procese între vecini de bloc.

    Acestea fiind spuse, țin să-i mulțumesc public dlui Năstase, cu toată sinceritatea. E un caz de cui pe cui se scoate: cum spuneam, campania sa mediatică a reușit să influențeze, poate chiar să convingă o parte din public că e victima unui abuz. A plusat, a insistat să ducă aceleași argumente la CEDO, iar acolo i-au fost demontate categoric și dintr-o sursă de înaltă autoritate”

    http://www.contributors.ro/reactie-rapida/cedo-acorda-%E2%80%9Dtrofeul-calita%C8%9Bii%E2%80%9D-celor-de-la-dna-%C8%99i-iccj/?fb_action_ids=10203188758575572&fb_action_types=og.likes

    Apreciază

  • 37. noradamian  |  12 Decembrie 2014 la 14:36

    Silviu Sergiu:
    ”Încet-încet, lupta anticorupție va ajunge și la firmele ocrotite de serviciile secrete. Este inevitabil. Este necesar, pentru că serviciile au și ele corupții lor, pe care-I protejează. Cum altfel se explică faptul că niște politicieni suspectați de corupție, despre care s-au scris mii de articole, nu pățesc nimic. Serviciile au pârghii să-I protejeze, nelivrând procurorilor informații despre faptele lor. Dacă, în perioada următoare, controlul civil asupra serviciilor secrete, prin transparentizarea activității acestora, nu se va produce, cum vom ști dacă serviciile sunt sau nu corupte, sau dacă își protejează sau nu corupții? Vom fi nevoiți să ne bazăm pe cuvântul de onoare al SRI? În nicio țară democratică nu se întâmplă acest lucru.”

    http://www.evz.ro/analiza-de-silviu-sergiu-se-ascute-lupta-dintre-servicii-si-justitie-despre-evolutia-luptei-anticoruptie.html

    Apreciază

  • 38. Creanga  |  12 Decembrie 2014 la 14:44

    Ziua buna!
    Linkul de pe contributors nu merge, lipsea ceva din el %c8%….

    http://www.contributors.ro/reactie-rapida/cedo-acorda-%e2%80%9dtrofeul-calita%c8%9bii%e2%80%9d-celor-de-la-dna-%c8%99i-iccj/

    Apreciază

  • 39. noradamian  |  12 Decembrie 2014 la 14:46

    Multzam, Crengulin! Acu cred că merge 🙂

    Apreciază

  • 40. noradamian  |  12 Decembrie 2014 la 14:49

    Cum stați cu zăpezile?… Că noi sperăm s-avem măcar de Crăciun 🙂

    Apreciază

  • 41. Creanga  |  12 Decembrie 2014 la 14:55

    Foarte bine cu zapezile, de 3 zile tot curat la zapada. 🙂 Mare ‘noroc’ pe mine, lama utilajului care curata strada este orientata spre curtea mea, asa ca ma trezesc cu un surplus de zapada Pana la Craciun se anunta doar o zi cu plus asa ca o sa avem zapada pana la primavara, plus ca se anunta ceva ninsoare in ajun.

    Apreciază

  • 42. noradamian  |  12 Decembrie 2014 la 15:00

    ca pe vremea zăpezilor de altădată! …din copilărie.
    Are Olivia, săniuță? 🙂

    Apreciază

  • 43. Creanga  |  12 Decembrie 2014 la 15:08

    Da, ca in unchiul Andi detectiv, dadea matusa la zapada de numai. 🙂
    Totusi, putini lopateaza pe aici, unii angajeaza firme sa curate, altii sunt motorizati.
    Are una mica, trebuie upgradat. Cu cauciucul este frumos, mai ales pe partie mai lunga.

    Apreciază

  • 44. Bască ilie  |  12 Decembrie 2014 la 15:37

    Salutare!
    @Nora-37
    Câte-un pic, pic, pic,… 🙂

    Apreciază

  • 45. Bască ilie  |  12 Decembrie 2014 la 15:43

    Crenguleț, brăduț, drăguț, ninge peste tine! 🙂

    Apreciază

  • 46. Creanga  |  12 Decembrie 2014 la 17:10

    Bsk, ninge, ninge, ninge, vreme de sanius, repede cu placa, drept la derdelus. 🙂

    Apreciază

  • 47. Bască ilie  |  12 Decembrie 2014 la 17:19

    Leu cu leu ne pică greu!
    *

    Apreciază

  • 48. Creanga  |  12 Decembrie 2014 la 20:25

    Dati o para pentru DNA!
    Nu sunt 20 sunt 22, care e mai mare decat 20, dar mai mic decat 25 cerut:
    „DNA a avut anul acesta 20 de milioane de euro, va avea anul viitor 22 de milioane de euro. Deci, nu se taie, se pune.”
    http://www.romanialibera.ro/politica/institutii/tentativa-de-subminare-a-luptei-anticoruptie-la-nivel-inalt-360759

    Apreciază

  • 49. noradamian  |  12 Decembrie 2014 la 20:58

    Seara bună! 🙂
    Bsk, n-a jucat bine nașul maior și nici ăia dinaintea lui: conspirarea acoperiților e de-acum echivalentă cu deconspirarea acoperitorilor! La fel cum, protecția corupților a atins punctul culminant devenind, pentru toată lumea, echivalentă cu căzutu-n cap a protectorilor.

    Apreciază

  • 50. noradamian  |  12 Decembrie 2014 la 21:03

    Crengulin, DNA-ul fiind instituție a statului nu poate primi bani, chiar dacă unii i-ar fi donat cu entuziasm! Noroc cu
    Kovesi că nu s-a lăsat. Dacă nu ieșea la interval, bugetul rămânea cum l-au pixuit ponta&vâlcov. E tare, Codruța! 🙂

    Apreciază

  • 51. Creanga  |  12 Decembrie 2014 la 21:07

    Nora, tot nu a iesit cum a vrut ea, Ponta spune 22. Ramane de vazut docomentul.

    Apreciază

  • 52. noradamian  |  12 Decembrie 2014 la 21:08

    infatigabila lucia hossu longin are un binemeritat loc în galeria ororilor&caricaturilor postdecembriste:

    Apreciază

  • 53. noradamian  |  12 Decembrie 2014 la 21:10

    Crengulin, sper să nu cedeze Codruța! Oricum, nu va ieși nici cum intenționa ponta&comp.

    Apreciază

  • 54. Bască ilie  |  12 Decembrie 2014 la 21:12

    Oare pentru cine joacă micul acoperit? 🙂
    *
    „Victor Ponta spune ca DNA va avea un buget de 22 milioane de euro in 2015, adica mai putin decat a cerut”
    *
    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-18817155-victor-ponta-spune-dna-primi-22-milioane-euro-2015-mai-mult-decat-2014-dna-cerut-insa-25-milioane-euro.htm

    Apreciază

  • 55. noradamian  |  12 Decembrie 2014 la 21:13

    Auleu, ilieșiu! altă figură demnă de galeria ororilor! …tocmai l-am auzit, preț de 5 secunde, la B1! ”ponta cel mai bun premier…”

    Apreciază

  • 56. Bască ilie  |  12 Decembrie 2014 la 21:15

    @52
    Ce-i asta? Lotul Năstase sau Hotul Năstase? 🙂

    Apreciază

  • 57. noradamian  |  12 Decembrie 2014 la 21:18

    Bsk, greu de înțeles cine mânuiește sforile- și ce speră, manevrele cu care sunt obișnuiți, nu cred că-i mai ajută!

    Apreciază

  • 58. Bască ilie  |  12 Decembrie 2014 la 21:22

    M-am prins. Disidentul Năstase a început revoluția de auto-reabilitare în regimul Ponta și a ajuns TVR.

    Apreciază

  • 59. noradamian  |  12 Decembrie 2014 la 21:22

    galeria odioaselor: firea lu pandele, senatoarea anghel, rovana plumb, ana birchall, lucia hossu longin, olguța…

    Apreciază

  • 60. noradamian  |  12 Decembrie 2014 la 21:23

    ilegalistul bombonel 🙂

    Apreciază

  • 61. Bască ilie  |  12 Decembrie 2014 la 21:31

    Bombo, pentru boi, e Dinescu-doi.
    Revoluția aniversară. Un sfert de secol de represiune judiciară. 🙂

    Apreciază

  • 62. Creanga  |  12 Decembrie 2014 la 21:33

    Sa il puna si pe Mircea Basescu in documentar. Un dictator fara mila, isi baga si fratele la inchisoare.

    Apreciază

  • 63. Bască ilie  |  12 Decembrie 2014 la 21:39

    @59
    Doamnele luptă pentru egalitatea de șanse între cuvele politice și meseriașii cu vechime politică.

    Apreciază

  • 64. Bască ilie  |  12 Decembrie 2014 la 21:51

    A la Crin: Codoașe de vârsta a doua și a treia, la ușa de intrare în bordelul politicii românești, ca niște hoaște bătrâne. 🙂

    Apreciază

  • 65. Creanga  |  12 Decembrie 2014 la 21:55

    Tot se vorbeste de bordel:

    http://www.hotnews.ro/stiri-magazin-18817526-deprecierea-rublei-loveste-rusi-punctul-sensibil-pretul-prezervativelor-crescut.htm

    Rubla s-a depreciat fata de dolarul american cu 44% de la inceputul acestui an, iar moneda rusa isi continua caderea libera, ceea ce face ca importurile de bunuri – inclusiv prezervative – sa fie tot mai scumpe.
    Astfel, criza economica le afecteaza rusilor pana si viata sexuala: presa din doua regiuni a relatat saptamana trecuta ca prostituatele locale si-au majorat tarifele sau si le-au fixat in dolari.

    „Fetele nu pot lucra in pierdere”, este citat spunand un patron de bordel.

    Apreciază

  • 66. Bască ilie  |  12 Decembrie 2014 la 22:00

    @65
    Vai de rubla lor! 🙂

    Apreciază

  • 67. noradamian  |  12 Decembrie 2014 la 22:15

    Noapte bună, prieteni! 🙂

    Apreciază

  • 68. Bască ilie  |  12 Decembrie 2014 la 22:27

    Somn ușor!
    Nu uitați să găsiți puterea de a spune ce (nu) gândiți! 🙂
    *

    Apreciază

  • 69. Bască ilie  |  12 Decembrie 2014 la 22:39

    Haita pesedistă, în frunte cu procurorul general și ministrul justiției, înconjoară DNA-ul ca să-și marcheze teritoriu și să declanșeze încă un miracol marca prostan Ponta.

    Apreciază

  • 70. Bască ilie  |  12 Decembrie 2014 la 22:57

    „teritoriul”
    Prostul nu-i fudul destul, dacă nu-i recidi-full. 🙂

    Apreciază

  • 71. Bască ilie  |  13 Decembrie 2014 la 07:42

    Comisia la zdup în blană de adevăr.
    *
    Hotărârea Senatului Nr. 15 din 22 aprilie 2008
    privind aprobarea Raportului Comisiei de ancheta pentru investigarea afirmatiilor cu privire la existenta unor centre de detentie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor inchiriate de CIA pe teritoriul Romaniei

    1. Comisia de anchetă pentru investigarea afirmaţiilor cu privire la existenţa unor centre de detenţie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA pe teritoriul României a fost înfiinţată în temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. (4) din Constituţia României, republicată, prin Hotărârea Senatului României nr. 29 din 21 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.177 din 27 decembrie 2005. .

    Componenţa nominală a Comisiei de anchetă a fost stabilită astfel:
    1. Meleşcanu Teodor Viorel – Grupul parlamentar al Alianţei „Dreptate şi Adevăr”- P.N.L. – P.D.;
    2. Nicolai Norica – Grupul parlamentar al Alianţei „Dreptate şi Adevăr” – P.N.L. – P.D.;
    3. Radulescu Cristache – Grupul parlamentar al Alianţei „Dreptate şi Adevăr” – P.N.L. – P.D.;
    4. Vraciu Jan – Grupul parlamentar al Alianţei „Dreptate şi Adevăr” – P.N.L. – P.D.;
    5. Georgescu Radu Cristian – Grupul parlamentar al P.S.D.;
    6. Maior George Cristian – Grupul parlamentar al P.S.D.;
    7. Ţicău Silvia Adriana – Grupul parlamentar al P.S.D.;
    8. Ilaşcu Ilie – Grupul parlamentar al P.R.M.;
    9. Petrescu Ilie – Grupul parlamentar al P.R.M.;
    10. Stoica Ilie – Grupul parlamentar al P.C.;
    11. Szabo Karoly Ferencz – Grupul parlamentar al U.D.M.R.

    Biroul Comisiei de anchetă a fost ales în următoarea componenţă:
    1. Nicolai Norica – preşedinte;
    2. Maior George Cristian – vicepreşedinte;
    3. Petrescu Ilie -secretar.
    *
    http://www.legex.ro/Hot%C4%83r%C3%A2rea-15-22.04.2008-86708.aspx

    Apreciază

  • 72. Bască ilie  |  13 Decembrie 2014 la 08:07

    Comisia de pază la zdup în blană de NUP a fost de bază în țup cu trambulina la stup.
    Hei-rup, hey-rup de brigadier! 🙂
    Marele raport de acoperire a minciunii cuprinde niște formule comice de convingere, după metoda standard de lucru:
    Când vrei să îngropi un adevăr, înființezi o comisie parlamentară de încredere. Cu cât sunt numiți în comisie mulți fideli de bază, cu atât adevărul se face fidele și tăieței în lapte cu kakao. Toți lucrătorii de papă-lapte papă tot, pe nemestecate, și se fac de kakao la bot.
    *
    Ai grijă în ce acoperire te salți, nici nu știi cum îți va sări adevărul la beregată!

    Apreciază

  • 73. Bască ilie  |  13 Decembrie 2014 la 08:34

    *
    3.1. In raportul preliminar al Comisiei de anchetă prezentat la 21 iunie 2006, la pag. 2 pct. 5 se afirmă: „Cu privire la zborul N 313P din 25 ianuarie 2004, Comisia a stabilit că respectivul zbor a aterizat pe Aeroportul Bucureşti-Băneasa pentru realimentare şi servicii la sol. Niciun pasager nu a coborât sau urcat din/în avion. Există toate probele care arată fără niciun dubiu acest lucru, dar şi scopul escalei. Acelaşi lucru este valabil şi în cadrul zborului N 313P din data de 22 septembrie 2003.”
    *
    Cap 6
    „Concluzii finale
    1. La întrebarea dacă există sau au existat baze secrete americane în România, Comisia de anchetă răspunde negativ”.

    La întrebările de la 2 la 6 „Comisia de anchetă răspunde negativ”.

    „7. La întrebarea dacă a existat o anchetă profundă parlamentară pentru stabilirea alegaţiilor media privind existenţa unor centre de detenţie sau a unor zboruri cu prizonieri ilegali în România, Comisia de anchetă răspunde pozitiv”.
    *
    Când se-nfundă nu-i profundă. 🙂

    „4. La întrebarea dacă există posibilitatea unor fisuri în sistemul de control complet al traficului – civil sau militar – ori dacă, din neglijenţă, anumite zboruri ar fi putut trece nemonitorizate sau neînregistrate sau asupra lor nu s-ar fi aplicat procedurile la sol prevăzute în convenţiile internaţionale, Comisia de anchetă răspunde negativ”.

    Comisia, cu clanța, a astupat toate fisurile în analele civile și militare. 🙂

    Apreciază

  • 74. Bască ilie  |  13 Decembrie 2014 la 09:01

    Pentru merite deosebite în astuparea profundă a fisurilor adevărului din fundacul „Negru” de România, nașul Maior și-a câștigat titlul de continuator de drept al protejării analelor SRI și iaca d-aia fu numit director suprem la 6 oct. 2006!
    Nașul nașului vine de la CIA, cu acceleratul Congresului SUA via CEDO. Într-o țară bananieră încrederea se dobândește din hey-rup și alunecă rapid pe coaja de banană.

    Apreciază

  • 75. Bască ilie  |  13 Decembrie 2014 la 09:07

    Când pierzi ultimul tren personal, te calcă acceleratul. 🙂 🙂 🙂

    Apreciază

  • 76. Bască ilie  |  13 Decembrie 2014 la 09:19

    Nu vă speriați de americanii în stare să spună sub jurământ tot ce știu despre demnitarii români care le-au papat mita în 2003!
    Pocăiți-vă și resemnați-vă!
    Domnului Înalt Preaacoperit să ne rugăăăm! 🙂

    Apreciază

  • 77. Bască ilie  |  13 Decembrie 2014 la 09:32

    Crede și nu cerceta numirile de serviciu, din opoziție, după regula de voință exclusiv prezidențială! 🙂

    Apreciază

  • 78. Bască ilie  |  13 Decembrie 2014 la 09:39

    -Cum se împart obligațiile de putere în plată pe nemțește?
    -Juma-juma! 🙂

    Apreciază

  • 79. Bască ilie  |  13 Decembrie 2014 la 09:47

    @78
    -După ce metodă?
    -După dictare. C-așa-i în pedagogie. Pedagogul de școală nouă se conformează după școala veche.

    Apreciază

  • 80. Bască ilie  |  13 Decembrie 2014 la 10:05

    Mediafax, ieri:
    *
    Premierul Victor Ponta a refuzat, vineri, să prezinte poziţia Guvernului în ceea ce priveşte presupusele închisori ale CIA în România, relevate în presa internaţională în baza unui raport al Senatului SUA, menţionând însă că Ministerul de Externe ”va răspunde la orice alte întrebări”.
    *
    Cum știe mititelul premier să se eschiveze! Guvernul n-are poziție, are minister externalizat de poziție viitoare. Să vezi dresură de miniștri repoziționați pe trei picioare, două pe sol și unul în spate. 🙂

    Apreciază

  • 81. noradamian  |  13 Decembrie 2014 la 10:24

    Ziua bună! juma-juma, Ja 🙂 ! He, he,orice idolatrie, că-i pe românește ori că-i pe nemțește, se cheamă tot prostie 🙂

    Apreciază

  • 82. noradamian  |  13 Decembrie 2014 la 10:27

    Bsk, 74, 75 briza de peste ocean e mai tare decât crivățul din stepă 😀

    Apreciază

  • 83. Bască ilie  |  13 Decembrie 2014 la 10:38

    Salve, Nora!
    @82
    Vorba veche prin Grădină despre aceeași grădiniță:
    branșa dintr-un sânge apă nu se face. 🙂

    Apreciază

  • 84. Bască ilie  |  13 Decembrie 2014 la 21:04

    Nora,
    Un ceas rătăcit în noapte se strecoară printre șoapte. 🙂

    Apreciază

  • 85. noradamian  |  13 Decembrie 2014 la 21:57

    Bsk, m-aștept la orice din partea ta, ne surprinzi cu fiecare postare! nu m-aș mira să scrii în versuri. Poate revine și Crengulin la scris, îmi plăceau și vechile lui comenturi, spontane, cu rime 🙂

    Apreciază

  • 86. noradamian  |  13 Decembrie 2014 la 22:22

    Noapte bună! 🙂

    Apreciază

  • 87. Bască ilie  |  13 Decembrie 2014 la 22:58

    Uite aici rima dintre negare și recunoaștere! 🙂
    „Ioan Talpes, fost director SIE: Am fost derutat de scandalul cu inchisorile CIA. Noi am avut discutii doar privitoare la locatii de sprijin/ Noi nu am avut cunoastere despre detinuti, nu i-am administrat si nu am colaborat”
    *
    În timp ce neagă 🙂 , Talpeș recunoaște relația cu CIA – închiriere spațiu de zdup – și încearcă s-o scalde în cuvântul „locații”, de parcă asta ar însemna altceva decât asigurarea spațiului locativ secret.

    Se străduiește să se delimiteze de cunoașterea exactă a destinației spațiului. Mi se pare mai interesant pasul ăsta. 🙂
    1. Cine-i el să le știe pe toate? Nu mai era șef de serviciu din 1997, or aici vorbim de 2002-2003. Vorbește în calitate de fost consilier prezidențial în acea perioadă (până în 2004), or ilici tocmai ce zicea că n-are cunoștință de nimic, (în afară de închisori de-ale CIA), nici de problemă, nici de probe. Tufă prezidențială pe toate planurile!?

    2. Nu-i absolvă cu nimic minciuna ținută la secret în formă de locație. Cât timp neștiutorii români nu vedeau o închisoare în respectiva locație dată pe mâna americanilor, ce altceva își imaginau să fie? După cum s-a scris c-ar fi fost niște șpații la subsolul (pivnițe) ORNISS sau al(e) oricărei alte clădiri , nu le-au dat în folosință să fie camere de hotel și n-aveau decât să recunoască măcar atât, nu să nege ani de-a rândul orice legătură locație-CIA.

    3. Auzisem de o ascunzătoare, Talpeș folosește pluralul: locații. 🙂

    4. Ce facem de-acum cu membrii comisiei parlamentare a lui Pește mascat în blană de adevăr, după ce a negat posibilitatea circulației de persoane de la mijloace de transport aeriene – civile și militare – pe solul românesc, de nu trecea nici musca?
    Se cercetau agenții CIA între ei, în locațiile știute numai de Talpeș, sau își strecurau până-n pivnițe victimele în geamantane chinezești sigilate? 🙂

    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-18824499-ioan-talpes-fost-director-sie-fost-derutat-scandalul-inchisorile-cia-noi-avut-discutii-doar-privitoare-locatii-sprijin-noi-nu-avut-cunoastere-despre-detinuti-nu-administrat-nu-colaborat.htm

    Apreciază

  • 88. noradamian  |  13 Decembrie 2014 la 23:08

    Bsk, câte-un pic, pic, pic… 🙂

    Apreciază

  • 89. Bască ilie  |  13 Decembrie 2014 la 23:11

    Talpeș îl face cam mincinos pe ilici și deschide alt orizont de discuție; în niciun caz nu exclude șpaga vehiculată și îi confirmă necesitatea contra locații.

    Apreciază

  • 90. Bască ilie  |  13 Decembrie 2014 la 23:17

    Da, Nora, încep să cedeze câte-un pic din cauza lațului care se tot strânge de pici de râs cum și pe unde vor scoate capul. 🙂

    Apreciază

  • 91. Bască ilie  |  13 Decembrie 2014 la 23:25

    Somn ușor!
    Nu uitați, adevărul are și darul să chinuiască timpul trecut prin minciună! 🙂
    *

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 887,247 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.322 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 887,247 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: