Apele din Ditrău

1 februarie 2020 at 22:32 2 comentarii

Evenimentele recente de la Ditrău mi-au adus în minte cea mai neconformistă reprezentație pe care am reușit s-o văd în 2016 la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, „Apă de mină”, parte a „Trilogiei minelor”. Scrisă în 2013, piesa lui Csaba Szekely aduce pe scenă o țesătură tragică de situații fără ieșire, dintr-o zonă minieră dezafectată, uitată în sărăcie, din secuime. Dramele unei comunități pauperizate, anchilozată în mentalități deformate pe care le acceptă cu resemnare. În fața spectatorilor se derulează în toată urâciunea lui șocantă, tabloul dezolant al degradării unei comunități rurale supraviețuind în izolare&ignoranță. Cu reacții brutal de sincere, exprimate frust dar urmate dezolant de recăderea în resemnare, cu izbucniri episodice de revoltă candidă care nu duc și la acțiuni de eliberare a personajelor victime. Supusă bisericilor rivale locale, catolică și reformată, ambele la fel de imorale, comunitatea le acceptă ipocrizia&abuzurile și decade odată cu ele. Resemnare care anihilează tragismul situațiilor. Povestea, pe cât de veridică pe atât de revoltătoare, nu te-ar prinde totuși, dacă n-ar fi prezentată de tânărul dramaturg într-un registru briliant, nonconformist, cu un umor tăios, ca un laser.

Din discuțiile libere post-spectacol ale autorului&regizorul&actorilor cu publicul, am înțeles că regizarea piesei a fost declinată de primul regizor, apoi și de al doilea și încheiată, într-un sfârșit, de al treilea, nu rețin cum îl cheamă. Actorii au jucat admirabil, au intrat perfect în pielea personajelor, aș fi pus pariu că sunt de etnie maghiară, abia după spectacol am aflat că distribuția era în întregime românească. Am reținut și faptul că piesa s-a bucurat de un succes răsunător la Tg. Mureș, Budapesta și New York. Nu stiu însă dacă s-a jucat și în comunități rurale din categoria respectivă, din secuime și din toată țara (condiții  de același fel produc probleme similare și-n alte locuri) unde ar fi avut un rost semnificativ. Poate nu i-ar fi amuzat pe localnici, dar rolul educativ, impulsionarea schimbărilor de atitudine, ar prima succesului de o seară. Comunitatea din Ditrău o dovedește.

Entry filed under: 7301634, Teatru- ce rămâne. Tags: , , , , , , , , .

Iran, vedere din avion Anticipatele sub capac

2 comentarii Add your own

  • 1. racoltapetru6  |  2 februarie 2020 la 07:12

    Mi-ar plăcea să văd și eu acea piesă, dat fiind faptul că-i atât de relevantă pentru societatea noastră.

    Apreciat de 1 persoană

  • 2. noradamian  |  2 februarie 2020 la 11:17

    Sper să se joace în cât mai multe spații teatrale din țară. În ciuda specificității, probleme de acest fel există în multe comunități sărace și izolate din toată țara.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 924.393 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.445 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 924.393 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: