Frica

16 martie 2020 at 18:52 3 comentarii

Am fost dresați prin frică zeci de ani. Am supraviețuit acceptând, unii revoltați, alții nu, viața-n umilință. Nu odată prin duplicitate ca soluție de supraviețuire, știind că frica degradează ființa interioară. Că e mai contagioasă decât orice virus. O societate dominată de frică are conștiința paralizată. Cedează fără să lupte. Paradoxal, în climatul de teribilă tulburare globală în care ne aflăm fără voia noastră și fără să știm ce ne așteaptă, frica, asemenea stresului util, ne poate fi de folos, dacă ne activează responsabilitatea,  dacă ne face atenți la riscuri,  dacă  ne determină să facem tot ce ține de noi, de fiecare din noi, pentru a ne fi de ajutor nu doar nouă, ci și medicilor și, implicit, comunității.  Cu condiția să nu lăsăm frica să treacă de frontiera rațiunii fiindcă ar deveni coșmar; o stare paranoică, paralizantă spiritual, pentru comunitățile de orice fel și întreaga societate! Gradul de înfricoșare pe persoană depinde de educație, empatie, caracter. Amplificată, din nefericire, de apocalips-teveurile care hrănesc publicul cu otrăvuri în folosul patronilor politici. De cei câțiva tartori ai mediei care trăiesc în huzur pe seama unui public prizonier, consumator permanent de spaime&psihoze (V-amintiți cum se aliniaseră toate televiziile în toamnă, ca să  bage groaza-n noi cu „cea mai grea iarnă a secolului?”)

Există însă și unele aspecte specifice țării noastre, nefavorabile epidemiei, care țin, paradoxal, de lipsa reformelor civilizaționale: întârzierea dezvoltării comunităților urbane, precaritatea sistemului medical, sărăcia vieții sociale în multe comunități, izolarea localităților rurale. Factori de deplâns în vremuri normale care pot limita „natural” contagiunea,  având în vedere că prima măsură e izolarea.  Dacă în statele cu sisteme de sănătate bine puse la punct, cetățenii fug la medic la cea mai mică indispoziție, la noi, după trei decenii pierdute pentru reforma sistemului sanitar, mulți concetățeni opun instinctiv o rezistență de oameni pățiți. Experiențele nefericite legate de incompetența și/sau de conduita dezagreabilă a unor cadre medicale, de dotarea precară a clinicilor& spitalelor, își spun cuvântul.  Tragedia de la Colectiv, cel mai terifiant experiment „salvator” din istoria recentă, chinurile de neimaginat îndurate de supraviețuitorii lăsați de diriguitorii sănătății să-și aștepte sfârșitul au produs o undă uriașă de neîncredere în serviciile de urgență de stat.  Acum suntem împinși în frica de necunoscut. Nu știm magnitudinea riscului potențial pentru populația țării expusă unui pericol care se apropie galopant de fiecare din noi. Nu putem calcula măcar, spre ce ne îndreptăm, ce se va întâmpla cu tot ce ține un stat în stare de funcționare, fie și la o limită inferioară. Cu frica asta e greu de luptat dacă autoritățile nu inspiră încredere. Iar încrederea nu-i o lozincă și nu poate fi impusă cu forța.  Dacă recuperează întârzierea, dacă fac ce spun și spun ce fac, fără minciuni și populisme ieftine, vom ieși și din strâmtoarea asta.

Entry filed under: 7301634, Grădina de hârtie, Meșterul Manole construind Turnul Babel. Tags: , , , , , , .

Anticipatele sub capac Populism contra populism

3 comentarii Add your own

  • 1. Raluca Andrei  |  17 martie 2020 la 12:33

    Cunosc situatia din Spania pentru ca am prietene acolo, pe unele dintre ele stiindu-le doar de pe retelele de socializare. Sper, din tot sufletul, sa nu se ajunga in Romania ca in Spania, ca in Italia, sa nu ti se interzica sa mergi in parc DE TEAMA CORONAVIRUS-ului. S-au inchis scolile acolo, s-au interzis reuniunile cu mai mult de 10 persoane, s-au inchis restaurante cafenele. Acolo este avantajat cine are casa lui cu o curte mai mare sau mai mica. Nu li se interzice sa stea afara in curte. Eu, din pacate, nu am dar locuiesc aproape de un parc unde pot merge si pe jos. Sper sa nu se ajunga sa fiu somata sa ma opresc pe strada – sambata sau duminica pentru ca in cursul saptamanii nu am timp, si sa fiu intoarsa acasa. Am inceput, deja, sa ma autocenzurez, eu fiind o fire extrem de sociabila si prietenoasa. Este grav. Nici in perioada regimului trecut, inainte de 1989 nu am fost asa. Nici atunci. Cu tristete. Raluca.

    Apreciat de 1 persoană

  • 2. noradamian  |  17 martie 2020 la 15:44

    Trist, da! Și nu stim ce va urma. Nesiguranța ne face anxioși, bine ar fi să avem speranță&credință.

    Printre temerile istoricului israelian Yuval Noah Harari (autorul bestsellerilor Sapiens, Scurtă istorie a viitorului, 21 de lecții pentru secolul XXI.) una care se referă exact la ce spui în comentariu:

    „Unul dintre pericolele puse de actuala epidemie este că va justifica supravegherea în masă, mai ales cea biometrică. Nu doar acum, ci și după ce va trece epidemia.”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 926.272 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.447 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 926.272 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: