Arhivă autor

Motorul involuției, teama politrucilor de justiție

Poziționarea față de justiție a jucătorilor politici, o constantă cu caracter național, a determinat și determină de peste trei decenii parcursul politic din România postdecembristă. Pe măsura legitimării corupției, a avansului în spolierea statului, politicienii&clientela lor au găsit noi aliați, noi strategii, noi arme pentru lupta cu justiția. Și căpetenii potrivite, în pas cu schimbările de climat politic, dornice să scape de grija justiției, și să parvină, politic&material, prin acest război fără sfârșit.

Tot ce a făcut președintele în 6 (șase) ani de domnie înseamnă uselism sub paravan penelist. ANI, DNA deveniseră autonome și clientela USL era în pericol. Cele mai favorabile condiții, interne și externe, pentru relansarea a statului de drept au fost ratate, la scurt timp după preluarea mandatului său, din teama de justiție a vechii și noii puteri. Efectul acestei „altfel de politici” având ca inamic justiția și apărătorii ei, fiind regresul galopant al instituțiilor. Șase ani pierduți, șase ani fără reforme! În schimb, aceeași perioadă, 2014-2020, excelează în lovituri dure asupra statului de drept: alungarea lui Kovesi, numirile de miniștri și de șefi ai organelor judiciare, noi legi în favoarea infractorilor, etc. Guvernul Orban n-a făcut un an de zile decât să consolideze regresul. Infuzia PNL-ului cu pesediști concomitent cu menținerea anomaliilor legislative psd-iste și promulgarea altora în aceeași linie, hârjoneala de operetă cu PSD-ul pentru a-l menține adversar unic, convenabil, conform cutumei între vechii parteneri din FSN/ USL- manevre evidente prin care se menține butaforia uselistă. O anomalie care ocupă de prea mult timp scena politic-mediatică.

Dar cea mai șocantă probă a reuselizării politicii statului din teama mai marilor de justiție e de departe, repoziționarea lui Băsescu, președintele rebel al anilor 2004-2012, reformatorul în care-și pusese încrederea atâta popor. Cum Justiția pusă pe rol de Macovei și Kovesi nu l-a ocolit, așa cum se iluzionase, ba chiar a ajuns și în ograda lui, s-a răsucit cu 180 de grade și, din 2016, și-a canalizat constant ura spre USR, apoi, obsesiv, spre USR+. Și-a găsit armele de matroz fără inhibiții, a băgat batjocuri pe țeavă (Macovei, „Mandela”, Kovesi, „dulap, la închisoare cu ea”, Clotilde-USR, „Clotilduța”, Cioloș, USR +, „Julien”etc). Și-a făcut praf mandatele, a susținut mizerabilele OUG-uri anti-justiție din 2016- 2018, străduindu-se să devină dezirabil noului USL, scos din minți de posibilitatea ca partidul cu „fără penali” și „fără hoție”, să ajungă să-și îndeplinească obiectivul politic. Excepție, proaspăt penelizatul „Plicușor”, până nu de mult țintă de batjocuri băsesciene, care, de când a tras clapa USR-ului ca aghiotant servil al premierului Orban, a devenit omul care trebuie.

3 decembrie 2020 at 05:24 Lasă un comentariu

Modelul Trump

Pentru o masă uriașă de oameni, președintele Trump e modelul de capitalism triumfător, perfect sintetizat în titlul cărții scrise de nepoata lui: „Prea mult și niciodată destul”. O mărturie care va dăinui dincolo de gloria sa efemeră de Vițel de Aur. Atracția exercitată de miliardar asupra unor segmente de populație se bazează în primul rând pe lipsa de moderație și decență în exhibarea potenței sale financiare. Model comun de seducție , fascinează cu deosebire indivizi, organizații, grupuri, cu complexul ratării. Un model de succes potrivit perfect și cu notorietatea sa de playboy. Dar să admitem că așa s-au făcut, de când lumea, marile averi. Că acela care-și asumă riscurile ajunge unde vrea și ce vrea. Vis american, nu? Când e pervertit, însă, când încalcă valori fundamentale, când răzbește prin trufie și viclenie, visul ăsta sfârșește prin a fi un coșmar. Pentru mulți indivizi seduși de modelul creștinului Trump, educația, cultura ajung poveri inutile. Abandonându-și idealurile spirituale, presupunând c-au avut, se simt ușurați. La câtă falsitate e în lumea asta, nu le e greu să mimeze în continuare o aparență demnă ca să-și protejeze imaginea de cetățeni respectabili. Strălucirea megalomanică a favoritului, în schimb, acționează magnetic asupra lor chiar dacă mijloacele sale dubioase de parvenire sunt știute de toată lumea. Sau, poate, tocmai de aceea? Unii văd și în cele mai detestabile defecte ale lui, calități. „E grobian și mitocan? A, nu! e sincer. Minte fără jenă? O face pentru binele supușilor săi… ”Fascinația parvenirii spectaculoase, pe căi ocolitoare, are o forță distructivă complementară cu a ignoranței; și cu a falsului creștinism.

Milioane de indivizi de diverse confesiuni, înregimentați declarativ în creștinismul ideologizat, gol de conținut, au dat un test esențial. Testul Trump! Și l-au picat cu brio. Nicio deosebire de fariseii ortodocși. „Vrednici” sunt și unii și alții. Și unii și alții sunt prizonierii voluntari ai politizării idolatre. Poruncile biblice? Bune doar în predici. Viața lor e o răfuială permanentă cu ceilalți. Ură, bigotism ideologic, lipsă de empatie; și de realism, până la urmă. Se regăsesc în limbajul sărac al trolilor, în formulele lor uzate de atâta împrumut. Se bat în etichete (socialiști, neomarxiști, progresiști, etc) simptom tipic, nelipsit, al sărăciei lor spiritual-intelectuale. Prăbușirea idolilor acestor farisei care-i dau Cezarului ce ar trebui să-i dea lui Dumnezeu e organic legată de orbirea&trufia lor.

 

7 noiembrie 2020 at 00:28 Lasă un comentariu

De la Duminica Orbului la Duminica lui Dominic

Între analfabetismul funcțional, disonanța cognitivă și degradarea etică se stabilește în timp o relație de cauză efect. Votanților lui Piedone, de pildă, nu le poți pretinde să aleagă în baza principiilor morale pentru că nu le au. Pe această categorie, sărăcită psihic-mental, mizează dinozaurii politici și fauna lacomă din habitatele lor partinice. Criteriile lor bolnave aparțin unei lumi de grotă, o enclavă supraviețuitoare în istorie, imună la normele morale, deviate, de altfel, ideologic în proporție covârșitoare și speculate de politicieni de joasă speță. O buclă atemporală în care sintagma „criterii sănătoase, în societate sănătoasă”, cu trimitere la un celebru dicton, nu există.

Mituri în demolare, criterii în schimbare, țara în renovare

Vorbind de Timișoara, primul obstacol care se duce pe apa sâmbetei în Duminica lui Dominic e, paradoxal, tocmai criteriul etnic! Un criteriu nefericit, primitiv, folosit frecvent în scop manipulator care NU poate și nu trebuie să înlocuiască criteriile valorice individuale. Un calificativ atribuit în baza apartenenței de acest fel (ca si, mutas mutandis, la o ideologie, sau la o religie, de pildă) nu aduce ca atare, nimic bun. Instalează arbitrariul, anti-meritocrația,  mecanismul discriminării- negative sau pozitive, ambele deopotrivă de păgubitoare pentru că lucrează cu stereotipuri&clișee care  anihilează gândirea critică, creativitatea, și chiar spiritul comunitar. În lipsa meritocrației, o lume dresată să-și slujească idolii de carton pe criterii dominant-generalizatoare de apartenență e incapabilă să-și construiască viitorul.

Gândiți-vă ce anomalie se petrece într-o astfel de societate, când un personaj anost pe care nu-l dă inteligența și nici cinstea afară din casă, beneficiar politic al unor conjuncturi și manevre de culise, se trezește împopoțonat cu calități de mare om de stat în baza criteriului de apartenență etnică (plus alte „adaosuri” decorative!) Ca și reversul situației, ce tristă poate fi o societate în care oameni de excepție, cetățeni dedicați semenilor, de pildă, pot fi contestați doar în baza apartenenței etnice.
 
Duminica lui Dominic ar putea aduce un model sănătos total opus acestor percepții păguboase. Dominic Fritz și-a câștigat respectul timișorenilor, și nu doar a lor, nu pentru că e neamț (asta poate fi un corolar, având în vedere abilitățile dobândite în perioada în care lucra în administrația germană) ci pentru devotamentul firesc cu care și-a oferit sprijinul și experiențe unor categorii defavorizate, pentru viziunea sa revoluționară privind managementul unui oraș care merită o administrație sănătoasă.

Alt bolovan
din calea  criteriilor sănătoase ale jocului democratic în lumea noastră debusolată, jocul cu cărți măsluite, folosit cu succes de dinozauri, admirat de votanții atinși de sindromul degradării etice, deși pare în curs de expirare, produce în continuare mizerie publică. Ce oroare să-i apreciezi pe cei care se laudă cu cartea onorabilității în timp ce  se întrec în scheme insalubre! Ce nerușinare să induci în mințile defectate de mediul politic obscen că racolarea a mii de primari pesediști e din grijă pentru nație! Ori că jocul lipsit de scrupule, într-un moment electoral crucial, ar dovedi că nația are nevoie de „fortza Băse”. Tristă țară în care jocurile duplicitare, manevrele dosnice au parte de admiratori și laude. Tristă și greu de vindecat.

30 septembrie 2020 at 20:36 Un comentariu

Excepțiile

 Nu știu de niciun personaj mai acătării în PSD. Poate or fi. Am auzit doar de un primar de excepție al unei comune din Alba care a investit cu înțelepciune bani europeni modernizându-și localitatea după cele mai înalte standarde UE. Motiv pentru care a intrat în dizgrația șefimii PSD și l-au „concediat.”*** Sindrom tipic de organizație mafiotă, de partid -tumoare pe organismul debil al societății, în care un ales care-și slujește comunitatea în loc să fie servul grangurilor de partid e excomunicat. Dacă tumoarea ar fi localizată, poate ar fi operabilă. Dar cu mii de ramificații în toată structura statului, oricât ai fi de optimist, e greu de crezut.

 PNL, celălalt partid tumoare, poate cu mai puține excrescențe, și-a achiziționat și câțiva oameni de bună calitate pe care,  nominal, i-aș vota. Spre deosebire de PSD,  PNL știe să se folosească de imaginea lor. În loc să-i excomunice, îi scoate în față. Urâciunea e că în dosul vitrinei cumpără cu spor mafioți din rezerva  comună a familiei, consolidând ramificațiile din structura instituțional-administrativă a statului. Cele câteva persoane remarcabile cu care defilează PNL-ul, din păcate, nu au forța de a înlocui tumoarea cu țesut sănătos.

Dacă v-amintiți, ceva asemănător s-a întâmplat la PDL-ul condus de Traian Băsescu care a încercat să grefeze un grup de reformatori de excepție. Urmarea a fost respingerea brutală a grefei și absorbția PDL-ului în tumoarea mamă. În marele PNL! Cât despre micul PMP, nou zămislit atunci, un cadou cu fundiță roșie al ex-marelui bos pentru bombardiera Udrea, până la urmă i-a folosit tot lui, i-a permis să mai jongleze prin jungla politică, să ajungă în PE, să pună țepe justiției („eu te-am făcut, eu te omor”) să tragă sfori în sprijinul marelui PNL, cu deosebire să pună capcane perfide în calea USR+.  Specializat în intrigării, PMP e la ora asta un mărunt catalizator a tot ce e mai detestabil în celelalte două partide.

În fine, Alianța USR+, sabotată de la bun început de întreg spectrul șobolănimii politice, se vede că e tot ce n-ar putea deveni niciodată putregaiul fesenist. După cum e evident că, de la o vreme, a involuat. Cauza pricipală fiind chiar excepțiile care, în  cazul lor, din nefericire, strică. Așa cum în PNL excepțiile bune n-au cum să pozitiveze metabolismul partidului, în Alianță excepțiile negative pot s-o facă dacă n-au și făcut-o! În USR, primul partid cu profesioniști de valoare de care țara ar avea nevoie ca de aer, persistă și comportamente adolescentine rebele pentru care democrația de partid înseamnă un mijloc de etalare a ambițiilor individualiste. Dificil de compatibilizat într-o entitate funcțională&eficientă, cât timp fricțiunile între bisericuțe dominate de vanități personale le consumă energia, împiedicându-le afirmarea ca organizație orientată spre societate! Defect structural care poate fi depășit printr-o nouă paradigmă managerială, puternică&flexibilă în cadrul partinic oficial, cu statut ferm, funcții decise prin criterii acceptate, reguli clare.

Publicat în KAMIKAZE, rev. tipărită nr 30(539), 22-26 iulie 2020

19 iulie 2020 at 06:53 Lasă un comentariu

Continuitate

Trei ani de proteste. Neîntrerupte. Pașnice. Lăudate pentru civism și determinare. În toate orașele mari ale țării. Trei ani în care protestatarii au cerut repararea legilor justiției&reformarea structurilor judiciare. Au susținut referendumul consultativ pe tema justiției din 26 mai 2019. Au cerut depolitizarea instituțiilor statului. Tragem linie și socotim. Arestarea lui Dragnea,  întâiul mafiot al țării, un act dus la capăt de justiție. Înlocuirea guvernului Dăncilă cu guvernul Orban, o victorie politică. Și cu asta putem pune punct „victoriilor”. Nu și celor personale ale oportuniștilor.  Fiindcă legile justiției sunt la fel de injuste, instituțiile s-au depesedizat în mare parte doar ca să se penelizeze și chiar să se repesedizeze cu alți băieți  întreprinzători cu pedigree uselist. Trocul pe voturi&influență pe sub tejgheaua noului guvern, materializat în noi numiri în funcții bănoase&posturi cheie pe bază de Pile, Cunoștințe, Relații. Mituirea mediei e oficială. Afacerile pe banii statului, la vreme de pandemie, au explodat. Unii penali din funcții publice au fost înlocuiți cu alții. Fără penali, se vede, statul nu poate funcționa. Nu știu cine mai speră ca dosarele revoluției&mineriadelor să fie duse la bun sfârșit. Nu știu dacă  prădătorii patrimoniului economic vor da socoteală vreodată. Dar ar trebui să știm că un stat corupt n-are cum opri degradarea instituțională și socială.  Ar trebui să știm că aceia care întrețin acest stat corupt, ca și  în toată perioada postdecembristă,  se bazează pe susținerea idolatrilor, oportuniștilor și a celor interesați. Mulți dintre ei, se vede acum, nu pentru valori civice înnoitoare au protestat ci pentru mărunte interese personale, solidaritatea de gașcă sau scopuri politice. Și au învins! Avem o nouă garnitură la butoane. Care nu poate sau, mai degrabă, nu vrea să schimbe starea de lucruri. Care girează aceleași blestemății sub pavăza bunăvoinței oamenilor legii sau cu concursul lor. După dezastrul de la Colectiv, odioasele crime din vara trecută de la Caracal și atâtea alte orori mai vechi și mai noi nerezolvate sau mușamalizate,  cutremurătorul caz al adolescentei violate și incendiate de un criminal care s-a bucurat de mila justiției probează încă odată că actualii decidenți sunt la fel de nepăsători față de oameni, la fel de toleranți cu răul instituționalizat ca și cei precedenți. Numărul în crestere al copiilor abuzați, al adolescenților uciși, al femeilor violate, un indicator al continuității justiției politizate de navetiștii de la putere care favorizează penalii și răufăcătorii. Când cei care judecă dau vina pe victime, grija față de oameni e o iluzie. Reală e doar grija față de politruci&profitori.

15 iunie 2020 at 12:01 Lasă un comentariu

Articole mai vechi


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

toateBlogurile.ro

Blog Stats

  • 926.901 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.447 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 926.901 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: