Arhivă autor

Kövesi

Kövesi are o ținută (nu doar fizică) care o impune firesc, fără contribuția PR. Mai întâi nu-i o făcătură, ci o persoană. O persoană autentică nu se omoară să iasă în evidență. N-are nevoie de mască. N-are de ce. Un cetățean normal își înțelege rostul respectându-și semenii, profesia și, atât cât îi stă în putință, cadrul de drept. Într-o vreme a contrafacerilor, Kövesi e anormal de naturală. De aici tăria și echilibrul ei. Cred că nici nu-și dă seama că simpla ei prezență – impusă de acuzatorii oficiali, nu de dorința ei de a epata- e umilitoare în primul rând pentru ei,  apoi și pentru multe personaje de proastă factură, imbecili nerușinați ori isterici agresivi care fojgăie pe scena publică. În prezența celei pe care nu prididesc s-o toace, le cad măștile. Un test ireproșabil pentru iresponsabilitatea, goliciunea, hidoșenia, ipocrizia, micimea unei întregi galerii de figuri carnavalești. Personaje urâte, rupte parcă dintr-un bestiar politic, dintr-un film de animație prost jucat și prost regizat. Niște defecți moral ajutați și de chibiții lor; de nedumeriți, de înrăiți; de „obiectivi” care găsesc necesar acum, exact acum, ca punându-i sub semnul întrebării meritele, să reducă din sila publică față de scelerații care distrug statul, aruncând pe balanța lor coclită de vanități, pretexte dibuite de soborul gangsterilor. Îi vezi ici-colo, sărind ca broaștele opărite, să-și satisfacă patetic ego-ul frustrat. I-aș întreba dacă, în trei decenii, știu un decident din justiție care a avut mai multe cazuri de mare corupție trimise în instanță. Le-aș spune că LCK are și minusuri, nu e perfectă; că nu poate fi perfectă, perfect e numai contrafăcutul și artificialul. Într-o lume a fake-news-urilor, prea multe personaje se dovedesc artificiale. fake-uri! Ghinionul lor e s-apară oameni autentici. Care atrag oameni autentici.

Reclame

18 februarie 2019 at 14:55 3 comentarii

Conjurația crinbecililor

Despre Conjurația crinbecililor scrisesem în 2009, când un domn Crin împreună cu niște camarazi de luptă fuseseră cooptați în implementarea proiectului Grivco, precursorul godzillei USL. Ce se petrece acum arată că furnizorii de conjurații lucrează. După trei ani, candidatul Crin a intrat în parlament, via Teleorman.
Deși în structura respectivă s-au petrecut mișcări de cadre, nimic nu s-a pierdut.

2012, alegeri parlamentare. Crin Antonescu, trecut pe listă la Alexandria de dl. Dragnea- președintele Consiliului Județean la acea vreme, declară:   „Oamenii în stare să schimbe România, să îi dea o nouă stare şi un nou destin, de asemenea pentru oamenii capabili să dea o şansă nouă şi o şansă mare Teleormanului”.
Profetică declarație: liberalul Antonescu a intrat în parlament, a devenit șeful senatului și președinte interimar al țării. O șansă istorică, într-adevăr, poate cea mai semnificativă  dintr-un șir de șanse pentru pepiniera din Teleorman.  După zece ani, prefixul respectiv a rămas simplă notă de muzeu. Conjurațiile, nu.

Motto

„Dacă apare pe lume vreun geniu, îl vei cunoaşte sigur după acest semn şi anume, toţi imbecilii se vor uni într-o conjuraţie împotriva lui”
(Jonathan Swift)

 De fapt, prin părțile astea, nu-i nevoie de un geniu, e suficient s-apară cineva în stare să schimbe în bine situaţia ţării, să fisureze cooperativa furnizorilor de conjurații, că se vor mobiliza toți imbecilii să-l facă praf. Incoloră şi inodoră ca bănetul, varianta autohtonă a imbecilităţii active se referă la toate reflexele de acumulare maladivă, fără limite, din societate, indiferent că e vorba de bani, titluri, diplome, funcţii, distracţii, bunuri, sau combinaţiile lor, asociate cu un discurs public debordând de aroganţă, suficienţă şi agresivitate. Aplatisată, redusă la două dimensiuni, fără profunzime, fără înălţime şi adâncime, lumea crinbecililor e o structură quantity, fără memorie, principii şi valori. Conjuraţia crinbecililor are drept unic şi permanent obiect de activitate practică înlăturarea oricărei persoane capabile să dea altă dimensiune acestei societăţi. Sudarea la toate nivelele a puterilor statului, mai ales în zonele de maximă importanță, sensibile, unde se cere lucrat cu fineţe, la capete, gheare şi buzunare reprezintă principalul lor atu. De aceea se cere vigilență. Oricine dă semne de responsabilitate într-un domeniu sau altul al vieţii publice trebuie rezolvat mai-nainte ca demersurile sale să le slăbească structura. Tratat imediat pericolul dispare şi nivelul de imbecilitate revine la normal. Crinbecilii lucrează prin  divizare şi combinare. Prin împărţeală, energia animozităţilor de orice fel, inclusiv a celor personale e diseminată mediatic pentru declanşarea şi întreţinerea unei multitudini de încăierări infantile în spaţiul public. Negativizarea diferenţelor, zvonistica, cultivarea bârfei, suspiciunii, preferinţa pentru macabru, mizerie, jaf, au efect „quality” garantat. Prin combinare, dintr-un simptom temporar, imbecilitatea devine o stare morbidă permanentă la scară socială.

Un comando de crinbecili selectaţi&reciclați ţine politicul în tensiune şi lumea în nevroză. Un fond perfect pentru ca teleormanizarea actuală (precedată de vanghelizarea pregătitoare) analfabetizarea social-politică (precedată de sindicalizarea imbecilă a învăţământului) combinată cu promovarea modelelor anticulturale în media, să garanteze degradarea comportamentală generală. Divizii de crinbecili-pitbulli sfâşie la comandă, cu precădere în perioadele preelectorale. Doctrina permanentei conjuraţii, un liberalism troglodit combinat cu o falsă social-democraţie, e chiar odrasla generată de sudura cu pricina a puterilor siameze. Iar sudura e secretul supremației ei neîntrerupte. În misiunea lor de a înăbuși în fașă orice suflu înnoitor, conjurații sunt secondați constant de diverși influenceri, mercenari sau voluntari vicioși, care au grijă să țină vie crinbecilizarea, s-o perpetueze, să mai rotească actorii, s-o normalizeze! Să țină boborul în inacțiune, în neputință, în lipsă de respect de sine, copleșit de imaginea sa de bolnav cronic, cultivată insistent, într-un thriller fără sfârșit. Băieți deștepți, păi cum….

26 ianuarie 2019 at 09:49 2 comentarii

Stand-up uselist în deschiderea stagiunii electorale

Câte dovezi trebuie să-l lovească-n cap pe românul de omenie, după acest prim stand-up jucat de jupân Oprea, ca să înțeleagă în fine, că indiferent de sciziuni, de achiziții, de permutări, ADN-ul partidelor provenite din matrix-ul comunisto-fesenist e același? V-ați întrebat vreodată de ce n-au prins altoiurile reformiste în partidele feseniste? De ce PDL-ul, deși ajuns pe val, i-a rejectat pe reformiști și a revenit în matca „marelui PNL”? Nici promițătoarele achiziții altoite recent în trunchiul penelist nu vor avea altă soartă. Nu vor primeni principiile&practicile lor politice. Aisbergurile din adâncuri rezistă mai mult decât culmile lor expuse temporar (și atractiv) vederii. Utile exclusiv electoral, altoiurile reformiste n-au cum să le inducă mutații de fond. Natura lor a rămas neschimbată. Valoarea lor de întrebuințare se măsoară  după beneficiul șefilor. De-aia USR& partidul PLUS le dau frisoane.Reactivarea unsurosului Marius Oprea, specializat în treburi murdare în folosul unor mușterii feseniști, e simptomul fricilor unui USL care supraviețuiește în PNL. În toate organismele partinice derivate din comunism funcționează aceleași năravuri. Și-au schimbat blana. Au perfectat tehnologia de fabricare a dușmanilor, esențială în comedia pluripartitismului. Oricât de feroce ar fi luptele necurmate între actorii distribuiți în această panaramă, pe cât de sordidă pe atât de inepuizabilă, nimeni n-a murit după ce s-a tras cortina. Cum să speri c-ar mai fi posibilă lustrația când niciunul din participanții la nemernicia care a deschis drum actualului asalt asupra temeliei statului nu s-a dezis de USL? A manifestat vreun ex-uselist un dram de rușine c-a performat într-o malformație partinică securist-fesenistă ale cărei radiații nocive continuă să afecteze grav viața politică? Ofensiva uselistă a ținut doi ani, suficient ca târâtoarele varanului să afle că pot. Destul ca să-și testeze resursele, să reproiecteze tehnicile de prostire a boborului prin media, strategia de capturare a statului, a întregului sistem judiciar nu doar a câtorva „mașinisti și trăgători de sfori”. Să distribuie în roluri cheie parveniți din PRM&PD (Olguța Vasilescu, Codrin Ștefănescu, respectiv Dragnea, Vâlcov), dar și niște cameleoni cu pedigree de-ai fals liberalului Tăriceanu. Dacă tot nu s-a făcut lustrație în statul pe care-l domină de trei decenii, o s-o facă ei. După manualul lucrătorului securist.

20 ianuarie 2019 at 19:09 4 comentarii

Despre frică

la ordinea zilei!… de un deceniu

prin urmare, cum mai stau aleșii noștri cu frica?

Gradina de hartie

Cui i-e frică de frica lor?
( Articol postat în 5 decembrie, 2008)

Sub Ceauşescu, românilor ajunsese să le fie frică unul de altul. O culme a “spiritualităţii” comuniste. Singura, de altfel. În stare să paralizeze până şi speranţa, frica aceea, se ştie, a produs mutaţii valorice şi de comportament cu stabilitate în timp. Pe lângă aceste schimbări care ţin de cercetarea psihosociologică, există şi un alt aspect, mai puţin luat în seamă, anume o frică caracteristică prezentului, ale cărei efecte sunt bulversante pentru viaţa noastră de zi cu zi, dar pot deveni ireversibil nocive pentru fiecare din noi şi pentru noi ca naţie. O frica-pedeapsă pentru…cei ce o gestionau până nu de mult. Pentrucă, paradoxal, frica sălăsluieşte şi ia forme grave, în foştii ei producători profesionişti, care au preluat-o de la dictatorul urcat în elicopter. Dar şi în mai tinerii lor prozeliţi instalaţi confortabil şi rentabil în minciună şi…

Vezi articolul original 672 de cuvinte mai mult

20 ianuarie 2019 at 12:31 Lasă un comentariu

Anotimp

risipa luminii-i sporeşte belşugul
până târziu
adesea-
în lecţia de vară
ce desfide lanţul de ceţuri şi brume
pedeapsa-
extazul îngheţat
sub paza cătuşelor pufoase,
apoi
un exil boreal
„şi în a treia zi
evadarea”

 

 

povestește iarba,
fiarelor

26 decembrie 2018 at 12:49 10 comentarii

Dușmanul dinăuntru

Poate am fi scăpat de dușmanul dinăuntrul nostru, dacă l-am fi identificat. Încă nu s-a întâmplat. sau nu destul. Au avut grijă cei care ne controlează gânditul să ne ferească mobilizând alți dușmani, de-afară, care să-l activeze pe cel dinăuntru, pe numele lui mai modern lose-lose; pierzătorul nostru tradițional. Ăla din suconștient care mormăie „să-i lăsăm să facă rău, tot ce-i mai rău, până la capăt”. Dacă în tabăra puterii, a adunăturii de ocupație, cuvântul de ordine e supunerea absolută (câștigă cine-i cu stăpânii, cine nu-i supus, pierde) la ceilalți, cauza profundă a sentimentului de neputință&lehamite vine din înțepenirea tradițională în fața unei uși care abia se ține în țâțâni, pe care nu îndrăznim s-o împingem pentru a ne elibera. Când nu-s prinși în seducătoarea otravă a coruptibilității, conaționalii noștri, mare parte din ei, par atinși de o abulie fără leac, de un mioritism care-i închide într-o  bulă a indiferenței, a pierzaniei senine. Unii ajung să susțină, cu sinceritate, nevoia de a accepta răul ca oportunitate pentru a-l pune în evidență. Aceeași meteahnă liniștitoare a lui „las că merge și-așa.” Acceptarea „noului” ministru al învățământului, cu trei mandate de tristă amintire la activ, e semnificativă în cel mai perdant sens al acestei atitudini. Sigur, pentru cei care prestează la nivelul de jos o muncă zisă de educație e o binefacere. Dar a acredita ideea c-ar fi vorba de un cal troian adus acolo ca să dărâme guvernul catastrofă parcă e prea mult! Și chiar dacă cuiva i-ar trece prin cap o asemenea rezolvare, ea este una tipică de pierzător tradițional: acceptăm distrugerea învățământului sperând că distrugem guvernul; cu reforma de salvare a plagiarismului ca prioritate. Același gen de pledoarie ca și-n cazul „șanselor” acordate cu mărinimie partidului decăderii naționale: un premier, al doilea, apoi încă unul, al treilea, șansa șanselor… Unii găsind că lanțul ăsta de numiri dezastruoase ar fi, nici mai mult nici mai puțin, o strategie de dărâmare a guvernului.Cum s-ar spune, dărâmarea dărâmătorilor odată cu țara! Poate nu întâmplător am avut parte o jumătate de secol de cea mai silnică dictatură de pe continentul nostru. Poate nu întâmplător suntem iar îngenuncheați de cei mai nerușinați, mai lipsiți de scrupule, mai rapace indivizi. Poți face din supușenie o strategie de scoatere a țării din fundătură? Orice acceptare fără luptă a imposturii e un pas în gol. A socoti jocul „lose la dublu”, strategie e o păcăleală sinistră; un bluff. Dușmanul din interior ne ține sub talpă. Cum ne-a obișnuit.

România pierde accelerat forță de cercetare, de inovare&creativitate, forță de muncă, de educare, fonduri europene. Pierde, zi de zi, șansele de a rămâne în cursa pentru un viitor asigurat în lumea civilizată. Alunecând constant în văile incertitudinii și dezamăgirii, simțindu-ne permanent copleșiți de un dușman nevăzut, îl identificăm, exclusiv, în personajele corupte care fac și desfac legi în favoarea lor și defavoarea țării. Sursa acestor entități toxice pare inepuizabilă. Nu iese unul din scenă, c-apare altul, mai eficient, în același sens distructiv, susținut din subterane. Soluția sigură e una singură: ca proactivismul societății civice să depășească numeric&calitativ acționarii, mai mult sau mai puțin anonimi, ai structurilor mafiote. Asta presupune o schimbare de paradigmă, o înfruntare a dușmanului dinăuntrul nostru pentru a fi în stare să diferențiem dușmanii imaginari, induși mediatic, în mințile prea-curate, de cei reali dinafară.

https://www.quora.com/What-are-some-lose-lose-situations

https://revistacariere.ro/inovatie/studii-analize/educatia-in-romania-o-analiza-swot-si-posibile-solutii-partea-i/

11 decembrie 2018 at 11:28 5 comentarii

Noutăți din țara nemuritorului Dracula

Această asociere de brand e cam ieftină. Ardealul e un loc de vis, în topul celor mai frumoase 5 regiuni din Europa” spunea un vlogger irlandez venit în România ca „să-l omoare pe Dracula”, personajul unui roman de groază publicat acum 121 de ani de un conațional de-al lui. „Bram Stoker a scris „Dracula” având foarte puține cunoștințe despre Transilvania sau despre istoria ei și a scos personajul Vlad Țepeș din context făcându-l vampir în cartea sa. Conexiunea dintre Transilvania și faimosul vampir este fără valoare și întotdeauna mă face să zâmbesc ironic atunci când românii și vizitatorii străini nu sunt conștienți că Dracula este în esență creația fantastică a unui autor britanico-irlandez” , declarase, acum un an, într-un interviu , Conor Clyne. Până acum, Irlandezul Conor n-a reușit să ne scape de Dracula. Plăsmuirea horror din romanul lui Bram Stoker a fost bine protejată de aristocrația spoliatorilor post-decembriști ieșiți din incubatorul ceaușist. Contele Dracula e potrivit pentru a le autentifica noblețea. Și pentru că aduce bani. De-aia l-au făcut nemuritor. Un brand perfect pentru Utopia. Sângerosul personaj are un castel, are, de fapt, o țară întreagă la dispoziție, grădină a Maicii Domnului. Iar acum l-au glorificat și într-un filmuleț propagandistic guvernamental, în onoarea centenarului. În  filmuleț apare și un lup norvegian împrumutat de la Inquam Photos. Ca într-un ghiveci umoristic, apar și alte personalități, pe post de chibiți ai puterii. S-ar cuveni și o slujbă de pomenire a irlandezului Bram Stocker, cel care l-a creat pe Dracula (fără să anticipeze evoluția valorii de piață istorico-turistică a sângerosului său personaj) în noua catedrală. Poate ar contribui la mântuirea integrală a neamului.

Dear Conor, intențiile tale sunt nobile, dar în van: n-ai nicio șansă. Plăsmuire, neplăsmuire, „nemuritorul Dracula”, cum e aureolat în filmuleț, e blazonul lor aducător de faimă și bani. Ăsta-i tot secretul. Și, de fapt, nu-i secret.  Dacă nu crezi, urmărește filmulețul aniversar de promovare a Centenarului de pe site-ul guvernului. N-ar strica să vii cu niște corecții. Inclusiv, gramaticale.

Publicat în ediția tipărită a revistei „Kamikaze” nr. 49, 5-11 decembrie, 2018

30 noiembrie 2018 at 17:30 4 comentarii

Articole mai vechi


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

toateBlogurile.ro

Blog Stats

  • 911.587 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.427 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 911.587 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: