Arhivă autor

Anticipatele sub capac

PSD&PNL au fost USL de când au apărut. Țara e patronată de USL de trei decenii. Oficial și neoficial. Cu sateliți folosiți când de unul când de altul, când de ambii, cu trocuri pe sub tejghea, cu încăierări sângeroase dar cordiale la răscruci de mandate. Tehnici de ținut electoratul captiv. În 2011 s-au luat și cu acte. Deși s-au separat după doi ani, tot pe ciorovăieli legate de împărțeli, concubinează profitabil în continuare, prin aceleași rețele ale corupției instituționalizate. Ca să-și păstreze monopolul, sunt nevoiți să-i extragă periodic pe cei cu valoarea de întrebuințare compromisă. Îi trec în regim de conservare& sterilizare, până le vine iar rândul. Între timp, caută „prospături” pentru funcții de reprezentare. De fapt, mușterii de-ai casei, ținuți „calzi” în anticameră. Dacă au și niscaiva bube, cu atât mai bine. Important e să aducă cu ei un story cu priză la norod. Figurile noi conving lesne boborul care vede doar la suprafață, aude doar ce i se spune că trebuie să audă, uită tot ce ar trebui ținut minte; și care, în schimb, e format în cultul obedienței și al vorbelor goale. Și pentru intrarea în UE a României, după 17 ani de fesenism, jupânii aveau nevoie de împrospătare pe palierul de reprezentare. Înnoirea cu personaje din fondul de rezervă, prin urmare, era o mișcare necesară. Raed Arafat și Klaus Iohanis, venind din zone diferite, pe trasee diferite, au ajuns cam în același timp la etajul de sus al puterii. Continuitatea la butoane a ocupanților post ’89 era asigurată, cel puțin pentru un timp, începând cu alungarea rebelului Băsescu. N-a fost atât de greu, indezirabilul de două mandate s-a învins singur până la urmă, eșuând rușinos, uman și politic, undeva în apele lor teritoriale. A doua problemă de „politică altfel” era consolidarea puterii partidelor ex-useliste, pornind de la palierul baronatelor. În același timp, riscul indus de ascensiunea rapidă a grupării Dragnea devenind o amenințare la menținerea supremației în teren a celor două partide trebuia anihilat. Deloc ușor, având în vedere și a treia problemă, cea mai deranjantă pentru cartel, apariția în 2016 a USR, ulterior USR+. „Intrusul” care demonstrase în trei ani că poate trimite fesenismul în istorie! După Băsescu, Cotroceniul avea de rezolvat deci, pe de o parte, gruparea indezirabilă Dragnea-Dăncilă și, pe de alta, Alianța deranjantă a domnilor Barna&Cioloș. Ușor de decriptat planul combatanților via Cotroceni! Făcând-o țintă pe Dăncila, un adversar ridicol, lipsit de șanse, presedintele&premierul se vedeau eroii care înving capul hidrei pesediste, trimițând pe tușă, totdată, USR+. Asta după ce strategii și-au însușit succesul celei mai importante mișcări civic-politice benefice țării, „Fără penali”! Recuperarea, pe șest, a părții salubre din PSD pentru a reînnoda, neoficial, jumătățile useliste, urmând a se face după „VICTORIE”. Exact ce a făcut Orban în cele patru luni de guvernare, socotindu-se victorios fiindcă a terminat-o pe Dăncilă, că le-a tras clapa USR+, și că a recuperat strategic pesedime din rețelele casei (mai lipsea o serenadă cu dedicație stil my way). Strategie de carton. Marele asalt liberal s-a dovedit o cacealma. Anticipatele ar fi mers după căderea lui Dăncilă când PSD era ca o găină fără cap. Era suficient să fie propuse niște persoane total indezirabile pentru PSD, la justiție în primul rând, (NU Predoiu!) și anticipatele le-ar fi ieșit ca la carte. După 4 luni de guvernare prin compromisuri dezonorante șansa de reușită a anticipatelor a ajuns aproape nulă. Revenit din buimăceală PSD își adună trupele. Să mai spunem că, dezvăluindu-și disponibilitatea pentru compromisuri inacceptabile cu penalii, PNL și-a fracturat grav credibilitatea?

25 februarie 2020 at 10:51 2 comentarii

Apele din Ditrău

Evenimentele recente de la Ditrău mi-au adus în minte cea mai neconformistă reprezentație pe care am reușit s-o văd în 2016 la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, „Apă de mină”, parte a „Trilogiei minelor”. Scrisă în 2013, piesa lui Csaba Szekely aduce pe scenă o țesătură tragică de situații fără ieșire, dintr-o zonă minieră dezafectată, uitată în sărăcie, din secuime. Dramele unei comunități pauperizate, anchilozată în mentalități deformate pe care le acceptă cu resemnare. În fața spectatorilor se derulează în toată urâciunea lui șocantă, tabloul dezolant al degradării unei comunități rurale supraviețuind în izolare&ignoranță. Cu reacții brutal de sincere, exprimate frust dar urmate dezolant de recăderea în resemnare, cu izbucniri episodice de revoltă candidă care nu duc și la acțiuni de eliberare a personajelor victime. Supusă bisericilor rivale locale, catolică și reformată, ambele la fel de imorale, comunitatea le acceptă ipocrizia&abuzurile și decade odată cu ele. Resemnare care anihilează tragismul situațiilor. Povestea, pe cât de veridică pe atât de revoltătoare, nu te-ar prinde totuși, dacă n-ar fi prezentată de tânărul dramaturg într-un registru briliant, nonconformist, cu un umor tăios, ca un laser.

Din discuțiile libere post-spectacol ale autorului&regizorul&actorilor cu publicul, am înțeles că regizarea piesei a fost declinată de primul regizor, apoi și de al doilea și încheiată, într-un sfârșit, de al treilea, nu rețin cum îl cheamă. Actorii au jucat admirabil, au intrat perfect în pielea personajelor, aș fi pus pariu că sunt de etnie maghiară, abia după spectacol am aflat că distribuția era în întregime românească. Am reținut și faptul că piesa s-a bucurat de un succes răsunător la Tg. Mureș, Budapesta și New York. Nu stiu însă dacă s-a jucat și în comunități rurale din categoria respectivă, din secuime și din toată țara (condiții  de același fel produc probleme similare și-n alte locuri) unde ar fi avut un rost semnificativ. Poate nu i-ar fi amuzat pe localnici, dar rolul educativ, impulsionarea schimbărilor de atitudine, ar prima succesului de o seară. Comunitatea din Ditrău o dovedește.

1 februarie 2020 at 22:32 2 comentarii

Iran, vedere din avion

Istoria recentă a Iranului este istoria intervențiilor succesive ale jucătorilor puternici de pe scena lumii- britanici, americani, apoi și ruși, pentru petrol și control strategic în Orientul Mijlociu. Sub Reza Shah Pahlavi (ca și în Turcia sub Mustafa Kemal) Iranul cunoscuse un sfert de secol de reforme în toate domeniile. Lovitura de stat din 1953, dată de SUA-prin CIA (autorizată de Dwight Eisenhower) cu sprijin britanic (pentru interese comune legate de petrol și de controlul strategic al zonei) a răsturnat guvernul Mohammad Mosaddegh, ales democratic, împingând Iranul în mizerie și instabilitate. Țara se afla deja, de vreo doi ani, sub embargoul britanicilor care încercau astfel să-l facă pe Mosaddech să renunțe la legea de reducere a concesiunii terenurilor petroliere. Răsturnarea guvernului său prin lovitura de stat din 1953 a dus la Revoluția din 1979- cu suportul unei părți a populației(embargoul provocase o criză prelungită) și a unor elemente declasate plasate acolo de marii jucători amintiți. Șahul pro-occidental a fost detronat și monarhia înlocuită cu o republică islamică anti-occidentală. Ulterior, documentele doveditoare ale implicării protagoniștilor occidentali au fost, în mare parte, șterse.
Semnificativă observația lui William O. Douglas, Judecătorul Curții Supreme de Justiție a Statelor Unite ale Americii, care a vizitat Iranul atât înainte cât și după lovitura de stat: „când Mossadegh și Persia au început reformele de bază, am devenit alarmați. Ne-am unit cu britanicii să-l distrugem; am reușit; și de atunci, numele nostru nu a fost unul onorabil în Orientul Mijlociu”.
Sub lovitura din1953, democrația abia pusă pe picioare din Iran s-a prăbușit pregătind terenul pentru dictatură. După revoluția din 1979 care a statuat republica islamică, civilizația&cultura Iranului au intrat pentru nu se știe cât timp, în declin. Iranienii trăiesc azi, ca și noi înainte de 89 sub Ceaușescu, în frică și umilință. Teren pe care a înflorit (și exportat constant) doar panislamismul&terorismul. Stăpânii câmpurilor petrolifere nu s-au dat bătuți, dimpotrivă, și-au adaptat metodele.
În 2000, Madeleine Albright, secretarul de stat american, a avut curajul să declare că intervenția brutală a SUA în afacerile interne ale Iranului din 1953 a constituit un pas înapoi pentru guvernarea democratică.  Majoritatea iranienilor consideră că lovitura de stat a demonstrat duplicitatea Statelor Unite, care s-a prezentat ca un apărător al libertății, dar nu a ezitat să folosească metode neonorabile să răstoarne un guvern ales democratic pentru a se potrivi propriilor sale interese economice și strategice“, lăsând loc terorii și dictaturii.
Cartea lui Kinzer „Toți oamenii șahului: O lovitură de stat americană și rădăcinile terorii în Orientul Mijlociu” a fost cenzurată în Iran prin eliminarea contribuției ayatollahului Abol-Ghasem Kashani la  lovitura de stat anglo-americană. Mahmood Kashani, fiul lui Abol-Ghasem Kashani, „unul dintre membrii de vârf ai elitei conducătoare de acum“-căruia Consiliul Gardienilor Iranieni i-au aprobat de două ori candidatura la președinție, neagă faptul că a avut loc lovitura de stat din 1953, spunând Mosaddegh s-a supus planurilor britanice de subminare a rolului clericilor șiiți.

Iranienii sunt prinși între ciocan și nicovală trăind în sărăcie și teroare sub dictatura ayatollahului Muhammad Ali Khamenei și a ultraconservatorului  Mahmud Ahmadinejad, într-o țară spoliată de resursele de petrol de către „prieteni”.

Momentul de trezire, de oroare și revoltă, produs de tragicul accident aviatic petrecut în țara lor „dintr-o eroare umană” acum patru zile zile ar putea fi „lebăda neagră” capabilă să-i urnească din această strâmtorare nefericită din istoria lor.

Surse

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/fundamentalismul-islamic-in-orientul-apropiat-si-mijlociu

https://www.goodreads.com/book/show/46347.All_the_Shah_s_Men3,
Revoluția islamică

12 ianuarie 2020 at 20:17 2 comentarii

Calfe călătoare, ucenici zburători, meşteri rătăcitori şi licenţiaţii peste plan la hectar

Intrăm în August. Ca-n fiecare vară, la Sibiu își fac apariția calfele călătoare.

Drumul spre Mirhinia

Ca-n fiecare vară, de câţiva ani încoace, la Sibiu şi-au făcut apariţia calfele călătoare. În general băieţi, uneori şi câte o fată, în costume tradiţionale, diferenţiate pe bresle după croială şi colorit (cămăşi albe, romantice, veste, cravate asortate, unele accesorii specifice, pantaloni evazaţi din postav sau catifea, pălării) vin să practice ce au învăţat şi să deprindă lucruri noi. Îi vezi ridicînd ziduri, reparând porţi, acoperişuri, scări, sau, lucrând în miniateliere mobile de dulgherit, fierărie sau olărit prin oraşul istoric, mai cu seamă. Absolvenţi din Germania, Austria, Franţa şi din alte ţări europene, după cei trei ani de şcoală de meserii mai fac încă trei de practică la ei acasă şi abia după aceea, în urma unui examen serios, pot deveni calfe călătoare. Urmează alţi trei ani pe care-i petrec în lumea largă lucrând oriunde găsesc ceva interesant legat de meserie, neretribuiţi în alt fel decât cu un adăpost şi…

Vezi articolul original 438 de cuvinte mai mult

25 iulie 2019 at 18:37 Lasă un comentariu

Vară capricioasă

din ultimii ani se înscriu în hei-rupul solidar de stopare a ascensiunii „intrușilor”, cu toate nu se aștepta ca tehnocratul „cuminte” pe care-l pusese în fruntea unui guvern temporar post-Colectiv sub paza strictă a PSD să-i devină rival politic. Ba mai mult, să-l vadă urcând în ierarhia UE ca inițiator al Renew Europe- unde, ca și Kovesi, a scăpat de sub controlul lor. Atât recentele numiri ale unor ambasadori pesediști de către Președintele Iohannis, cât și promovarea surprinzătoare a d-lui Geoană în aparatul NATO par a avea legătură cu această războială mocnită a cărei miză, repet, încă nu e complet descifrată.

Nimic din ce se petrece acum pe scena politică nu e întâmplător. Câteva date lămuritoare aici:
https://noradamian.wordpress.com/2014/06/20/ce-mai-fac-pucistii-patriei/

18 iulie 2019 at 14:39 2 comentarii

De unde atâția oameni de tinichea?

Realitatea bate povestea! Poate Dorothy a fost luată pe sus de un mezociclon cu curenți rotativi ca acela din Halkidiki…

Drumul spre Mirhinia

Wonderland a căzut,
se anunță la știri
o armată de tinichele a ocupat povestea
Alice a fugit
ultima dată a fost văzută într-un grup de emigranți
pe puntea Titanicului
și, mai de curând, în OZ
când se dădea drept Dorothy
Pălărierul era cât pe ce s-o creadă deși crescuse,
păluga,
de nu mai încăpea în altă istorie
Leul murise de inimă rea
iar Dorothy a dispărut
poate o fi fost luată de ultimul uragan
sau a înghițit-o Balena albastră
se gândi Pălărierul
dar cine să m-ajute?
Sperietoarea?… e moartă de spaimă
la 112 sună mereu ocupat
și Vrăjitorul e acuzat de evaziune fiscală

Nora Damian, „Spirală”, editura „Excelsior Art”, Timișoara, 2016

 

Vezi articolul original

12 iulie 2019 at 16:57 Lasă un comentariu

Stephan Ludwig Roth

Mărturisesc că n-am avut nicicând afinități deosebite pentru vreun personaj istoric, de aici sau de aiurea,  cu o unică excepție: Stephan Ludwig Roth, personalitate atipică, deschizător de drum în Ardealul primei jumătate a secolului XIX, într-o regiune mult întârziată în mentalități retrograde&reguli feudale față de vestul Europei. Am o prețuire statornică pentru Roth, nu doar ca fostă elevă la Liceul care-i poartă numele în Mediaș ci, mai ales, pentru Stephan Ludwig Roth- o conștiință-reper pentru orice vreme. Continui să cred că a-l readuce pe Roth în conștiința contemporanilor ar fi benefic pentru societatea noastră (și nu numai) din varii motive, toate importante. Mai întâi, pentru carisma sa de om care și-a depășit în toate privințele generația slujindu-și necondiționat compatrioții de toate etniile, luptând până la sfârșitul vieții pentru drepturile lor, în mod deosebit ale românilor majoritari ținuți într-o condiție de umilință&inferioritate în imperiul austro-ungar în raport cu ungurii și sașii. Apoi, pentru că și-a asumat un destin de luptă și sacrificii expunându-se permanent la suferințe și decepții, nu pentru glorie și câștig ci pentru Transilvania și binele transilvănenilor. Pentru ei a înfruntat vicisitudinile unui regim anchilozat în reguli umilitoare, s-a luptat cu obtuzitatea birocraților imperiali ai cancelarului Metternich, cu amenințările Dietei maghiare din Cluj, cu piedicile și batjocurile din partea intelectualilor locali aserviți puterii, cu șicanele permanente ale patricienilor maghiari&sași care-și apărau privilegiile.

Roth a devenit fermentul înnoitor al societății transilvane abia în tumultul revoluției pașoptiste alături de Avram Iancu, Ghe Barițiu, Stefan Moldovan, Papiu Ilarian, ș.a. colaborând cu revoluționarii de dincolo de munți. Îndrăzneala de a fi justificat cu argumente istorice și demografice primatul limbii române ca limbă firesc oficială a întregii populații din Transilvania i-a adus condamnarea la moarte din partea guvernului maghiar care, mânat de ambiții imperiale era în plină ofensivă de maghiarizare a Ardealului. Cu sași cu tot! „Dacă scăpăm de cozile birocrației austriece, să nu ajungem sub stăpânirea mustăților maghiare”, spunea Roth, pecetluindu-și soarta. Comisarii guvernului maghiar l-au luat pe sus, de acasă, din Moșna, l-au dus la Cluj, n-au ținut cont de amnistia decretată de generalul Bem conducător al contrarevoluției, și, în 11mai 1849 l-au executat în Citadela din Cluj.

Ca potențial epic-dramatic pentru o eventuală traspunere cinematografică, atâta cât reușesc eu să-mi imaginez, există câteva episoade semnificative din viața lui care pot da o dimensiune emoțională aparte unei pelicule cu acest subiect. Copilăria&școala primară, într-un mediu tradiționalist săsesc, liceul, în care deja făcea notă aparte („un tânăr cu un exagerat simț al demnității personale”, a rămas scris în foaia lui matricolă de la Liceul din Sibiu); apoi, studenția în cele mai prestigioase universități europene, doctoratul la Tübingen, contactul cu iluminismul, cu intelectualii progresiști din apus, contestați de conservatorii de atunci (din nou asemănare cu prezentul). Primele scrieri. Perioada fertilă petrecută în Yverdon, în Elveția, la recomandarea pedagogului Pestalozzi. Revenirea în Transilvania. Privațiunile vieții de dascăl, atitudinea lui deranjantă pentru mediul încremenit într-un învățământ sec, anacronic care-i aduce excluderea de la catedră. Devine pastor luteran și întemeietor de școală agricolă la țară. Îndrumător&prieten al iobagilor români, sași și unguri. Luptător pentru eradicarea iobăgiei. Grijile pentru numeroasa sa familie și lipsa de grijă pentru sănătatea proprie nu-l opresc din scris, publicistică, ajutorarea sătenilor, animarea cercurilor cultural-revoluționare transilvane. Nici seria de tragedii în familie și sângeroasele represalii maghiare antirevoluție. Înfiază o fetiță unguroaică, găsită aproape înghețată, abandonată de mamă, în pădurea Moșnei. Martorii ultimelor ore din viața lui pe pământ au fost profund impresionați de demnitatea, ținuta îngrijită, felul deschis în care-și privea paznicii, liniștea cu care-și petrecuse noaptea dinaintea execuției.

În scrisoarea adresată familiei în noaptea dinaintea execuției, îmbărbătându-și copiii, le spune: „Rog ca bietul copil maghiar pe care l-am luat să-l cresc, să fie îngrijit mai departe. Numai dacă întâmplător părinții l-ar cere, au dreptul să-l ia. Fiindcă eu tot nu mai am niciun drept pe lume.() Am avut cele mai bune gânduri pentru națiunea mea, fără să fi voit răul celorlalte națiuni.” Cu un ceas înaintea execuției, reafirmă: „Țin să afirm că nici cât am trăit, nici acum, în clipa morții, nu am fost un dușman al națiunii maghiare. Doresc ca aceste cuvinte ale unui condamnat la moarte să fie crezute măcar acum, în clipa în care ipocrizia este lipsită de sens”. Îi răspunde soldatului care-l soma să urce mai repede pe poteca abruptă spre citadelă: „Aș vrea eu să văd cât de repede ai urca tu poteca care te duce la moarte!” În fața plutonului, îndeamnă soldații să se ferească de ațâțările naționaliste.

9 mai 2019 at 20:13 6 comentarii

Articole mai vechi


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

toateBlogurile.ro

Blog Stats

  • 922.882 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.444 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 922.882 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: