Arhivă autor

Neîntrerupta ofensivă asupra justiției

Ce nevoie l-a determinat pe președinte să-și pună în joc statutul, și bruma de autoritate cu care mai ținea proștii în bănci? Să declanșeze o criză în care rezultatul e lose-lose pentru toate părțile implicate? Pentru actanți ca și pentru victime? Oamenii au nevoie rapidă de răspunsuri.  În memoria colectivă refrenul „STAȚI LA LOCURILE VOASTRE” e declanșator de tsunami. Indiferent de forma în care e livrat. 

Regresul politic, moral, cultural, degradarea vieții din ultimii șapte ani desfășurați sub lozinca prezidențială „altfel de politică”, toate astea au fost permanent acoperite, de  către scutierii înaltului personaj cu scuze hilare: 
– are consilieri slabi (de parcă i-ar fi impus cineva!)
– are un plan B, veți vedea (l-a văzut cineva?)
– e un om corect, respectă legea (fărădelegea!)
– vinovată de fraudă e nevastă-sa, el, săracu, n-a știut ce semnează. 
– și ce atâta vorbă, se compară căsuțele lui cu palatele lui Dragnea? 
– e prost (scuza asta duioasă a funcționat cel mai bine)
 
Felul brutal în care coaliția a fost făcută praf  și țara împinsă în criză nu-i ceva nou. Precedentul s-a petrecut în 2007 când premierul Tăriceanu s-a „răzgândeanu” și a exclus miniștrii PD spărgând coaliția pentru a scăpa de Monica Macovei, considerată persona non grata de mafioții politici. 

Rămas minoritar, executivul Tăriceanu a guvernat țara până-n 2009 cu sprijin la două capete, PNL și PSD (cum recunoscuse cu cinism, mentorul lui, Patriciu). În 2007, ca să vezi întâmplare, au intrat bani grămadă în primăria Sibiului, devenită, în tandem cu Luxemburgul, capitala culturală europeană. Premierul Tăriceanu a fost răsplătit cu titlul de cetățean de onoare al urbei. Cu trei luni înainte de încheierea mandatului, invincibilul Tăriceanu și-a mituit clienții din teritoriu cu niște milioane din vistieria guvernului. 

Și, ironie a destinului, azi, 7octombrie când scriu textul ăsta, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că fostul premier Călin Popescu Tăriceanu poate fi judecat în dosarul în care este acuzat c-ar fi primit 800.000 de dolari mită.

Criza din 2007 însă n-a fost girată de președintele în exercițiu. Asta e marea diferență față de ce se petrece acum. Că după al doilea mandat Băsescu s-a răzgândit și el intrând în plutonul anti-justiție (anti Macovei, anti Kovesi) nu era previzibil la data aceea și nici în următorii 5 ani. 

După mazilire, Monica Macovei a apărat  statul de drept din poziția de euro parlamentar, între anii 2009- 2013.

Iar L.C. Kovesi a reușit de una singură să parcurgă un drum extrem de dificil la capătul căruia, spre stupefacția faunei politice din țară, în 2019 a fost confirmată drept prima procuroare șefă europeană.

10 ani după scoaterea din cărți a Monicăi Macovei de Tăriceanu, 3 ani după demiterea d-nei Kovesi, președintele Iohannis l-a executat la fel de brutal și pe Stelian Ion, ministrul USR al justiției, adăugând încă un act de supunere mafiotă față de comandamentele corupției sistemice.

Elementul comun al acestor crize sistemice, limpede ca lumina zilei, e respingerea prin orice mijloace a reformei&reformatorilor Justiției.
 
Ca și pe vremea lui Ceaușescu, cu sau fără dosare, biata nomenklatură penelistă aplaudă în genunchi.
 
Până la urmă, vor ieși la lumină și motivele, pe persoană fizică, ale fricii de justiție, sursa răului provocat acestei țări.  
––––––––––––––-
https://www.reporteris.ro/iasi/justitie/item/109527-%C3%AEccj-c%C4%83lin-popescu-t%C4%83riceanu-poate-fi-judecat-%C3%AEn-dosarul-%C3%AEn-care-este-acuzat-c%C4%83-ar-fi-primit-800-000-de-dolari-mit%C4%83.html?fbclid=IwAR3aKUTBjljQ_ZPNlxAhzf7VbTjaECSX-M41bSgWQSvLwhkKiUJAjrfWs8I
 
 

8 octombrie 2021 at 15:19 Lasă un comentariu

Blazonul unui naș din est

În plină catastrofă pandemic-umanitară în statul pe care-l conduce, slujit de un partid (al lui), de un guvern (al lui) și de o echipă câștigătoare (tot a lui) Supremul a atins maximum de glorie. Cel puțin cât înălțimea statuii celebrului fost guvernator al Transilvaniei istorice. Cum tocmai i-a eșuat statul (ghinion!) avea nevoie de un premiu care să-l propulseze în galeria marilor oameni de stat europeni. L-a primit și pe ăsta. La țanc! Cu laude și aplauze. Cine a mai reușit așa performanță? Cu mărețul Brukenthal turnat în bronz onorându-l forever, cu sclipicioasa medalie Charlemagne la gât, și-a lustruit blazonul nobiliar (sau imobiliar?) Un naș din est, glorificat de neamuri din vest. În sfârșit, e momentul să scape și de brelocul Cîțu. Că un popor prost și needucat nu-l stimează la înalta lui valoare, nu mai  contează. Nu-l merită. Acum a aflat și Europa .

3 octombrie 2021 at 18:06 Lasă un comentariu

Laudele deșănțate produc monștri

După șapte ani, s-a petrecut, în sfârșit, demistificarea mega-succesului fabricat al alegerilor din noiembrie 2014, repetat în măsură mai mică în 2019. Un dezastru pentru o țară care avea nevoie ca de aer să scape de dinozaurii fesenisto-comuniști! Dar de unde atâta orbire? Faptul că am votat, într-un context restrictiv (dirijat astfel), un președinte, nu obliga să fie și preamărit! Reflexele totalitariste însă, imprimă și-acum multora o obediență dezgustătoare. Nu mă refer la cohorta de lingăi obișnuiți să-și găsească rostul în slugărirea tartorilor vremelnici ai societății. Ăștia-s nelipsiți ca omizile din livezi. Și nici la mărunții oportuniști, la vânătorii descurcăreți de relații profitabile! De la sterilul ăsta care parazitează endemic bunul simț civic, n-ai ce aștepta! Mai trist e că, ocupată cu ea însăși, mare parte din intelighentia societății nu s-a sinchisit că turma e împinsă în șanț. Asta nu e problema ei! N-a protestat față de derapajele anti-democratice ale mult lăudatului președinte instalat la Cotroceni la finalul anului 2014 și devenit iute discreționar. Dezinteresul față de țară, numirile scandaloase în justiție, deciziile favorabile corupților, trecerea cu vederea a sălbăticiilor petrecute în 10 august, sprijinul acordat marilor evazioniști etc n-a contat pentru lumea bună arondată diverselor centre instituționale de putere penelistă, inclusiv universitare. Puținii jurnaliști nealiniați, ca și alte câteva persoane publice, cu respect pentru societate și profesiunea lor, care au semnalat constant prejudiciile aduse statului de abuzurile camarilei conducătoare n-au avut ecou. Voci în pustiu! Și-atunci de ce ne mirăm că o societate întreagă, la dispoziția unui personaj recrutat pe criterii useliste, urcat în cea mai înaltă funcție în stat, împodobit ca un pom de crăciun, susținut de niște clovni politici siniștri, a dat cu capul în gard? 

27 septembrie 2021 at 18:27 Lasă un comentariu

Fețele răului

De regulă, oriunde în lumea democratică, la fiecare rundă de alegeri, dezamăgit de răul în funcțiune, electoratul aleargă spre răul mai mic. Pentru că formațiunea ideală, proiectul genial, ideologia absolută nu există. Democrația nefiind perfectă, cum nici societățile n-au cum fi, poate lesne eșua dacă nu e apărată de pericolul utopiilor. Iar asta presupune existența unui electorat responsabil, capabil să aprecieze dacă și în ce măsură, structura politică căreia i-a încredințat, temporar, exercitarea puterii în stat, și-a îndeplinit misiunea. 

Ceea ce deosebește din capul locului democrația noastră originală de balansul democratic normal enunțat mai sus e că aici cele două rele și anexele lor fac corp comun. Sunt unul și același. Un Ianus clocit în decembrie ’89, rămas trei decenii cu buzunarele, ghearele și burdihanele lipite. Așa a absorbit dubla Godzilla tot ce-i dădea greutate politică, așa a înghițit tot ce-i asigura forța economică, financiară, mediatică. Neavând alternativă, cu statura sa plăpândă democratic, cetățeanul nostru s-a mulțumit cu rolul de figurant, de prost util sau de șmecher prost, în comedia absurdă a alegerii între cele două rele de nedezlipit. În felul ăsta, la fiecare macaz electoral, Golemul politic înhață potul cel mare. Cu o față sau cu cealaltă Pentru monstrul PERFECT, micul USR+, odrasla imperfectă, scăpată-n scenă din greșeala cerberilor statului captiv, e răul absolut care trebuie anihilat cu orice preț.

22 septembrie 2021 at 16:36 Lasă un comentariu

Cianură+politicianism= LOVE

Poate v-amintiți siguranța cu care „profetul din Dămăroaia” aprecia în ianuarie ’90 incapacitatea poporului, de a pricepe exercițiul democratic. „Abia peste 20 de ani <stupid people> va intelege ce e democrația~, zicea atunci, rânjind disprețuitor, don profesor Brucan.

Exact la 20 de ani de la revoluție, în 2010, „stupid people” ieșea în stradă în apărarea patrimoniului natural de la Roșia Montană. Au fost primele proteste stradale post ’89 cu motivație socială superioară: nu pentru beneficii sindicale&personale, ci pentru binele țării&comunității. 

 Rectific: n-a ieșit poporul, ci grupuri de tineri (mulți, foarte mici în ’89, sau încă nenăscuți) care au îndrăznit să se pună de-a curmezișul poftei pantagruelice de aur a politrucilor băștinași uniți în cuget și lăcomie. Obsesia pentru vițelul de aur, cel mai tare liant al prădătorilor politici.

Protestele izbucnite atunci rămân în istorie prin efecte:
1. Au legitimat o formulă originală de proteste, cu accente ludice, care a evoluat în marile mișcări de rezistență din anii trecuți. 
2. A dovedit că PSD, PNL și sateliții clociți în matricea lor erau din aceeași fibră post-comunistă pusă pe rapt care s-au regăsit ulterior în USL.
3. A demonstrat ipocrizia președintelui Băsescu&PDL-ului său pretinși artizani ai statului de drept. Autogolul dat în percepția publică a fost primul semn al falsului lor statut de reformatori.
4. A contribuit la coagularea USR+ și, totodată, a unor organizații anti-corupție, de apărare a patrimoniului natural al țării, a statului de drept și a drepturilor civice: Declic, Vă vedem, Rezistența și altele)

Reacția anti-protestatari de-atunci s-a prăvălit cu o forță egală cu pofta de aur a barosanilor politici&trolilor lor prin toate căile de comunicare.  Batjocuri de șanț, conspirații „maghiaro-ecologiste” și alte „cianuri” pe măsura fanteziei iubitorilor de RMGC, risipite în social media, presă, pe blogurile pro-RM. Am avut parte atunci de destule atacuri pe blog, știu ce forță alienantă are fanatismul ideologic ajuns în slujba jefuitorilor.

Când e vorba de bani, discuţiile despre ireversibila distrugere a naturii din zona apuseană a ţării aflată în bătaia intereselor unor bravi vânători de comori contează tot atât de puţin cât un panou de avertizare cu cap de mort pentru orbi pe drumul spre un lac sinistru. Ca să nu mai vorbim de irelevanţa unor dezbateri într-un climat infernal ideologizat&politizat otrăvit de interese care anulează dimensiunea civic-umană.

În locul munţilor unui ţinut unic, de o frumuseţe şi fertilitate neasemuită, ar rămâne o zonă moartă. Asta au vrut decidenții atunci, asta vor și cei de acum. Da’ cu ceva lingouri în plus la banca naţională, cum promitea preşedintele Băsescu. Și cum salivează acum Cîțu, premierul heavy-metal.

Pe pofta cui ar fi reluarea golănelii? Mai e cineva care nu ştie de devastatoarele tunuri la resursele naţiei? De înstrăinările de minerale rare? De munții cheliți, izvoarele ucise și pădurile hăcuite? De atacul penelisto-tăricenist la petrolul Mării Negre care a fost dat în vileag şi stopat în ultimul ceas? S-a refăcut cumva, economia acestei ţări plutind în derivă după atâtea resurse pierdute la masa de joc şi n-am aflat? Au făcut, măcar, o reţea modernă de infrastructură în locul miilor de tone de petrol şi gaze dispărute din patrimoniul țării? 

Ce țară se lasă de bună voie mutilată?  Ca un amărât disperat care, pentru o pungă de galbeni, renunţă la rinichi? 
 
Iată ce scria atunci pe blog Traian Ungureanu (dreapta) europarlamentar PDL și partizan al prăduirii RM:
„Acum, distinșii protectori ai păpădiei și rîmelor, își pot adăoga încă un merit: mizerie garantată pentru Apuseni”. 
 Sau, dl. Ponta, alt leșinat după bănuții din resursele patriei (stânga) elastic ca o râmă, care s-a declarat public împotriva proiectului (premierul Victor) în timp ce deputatul Viorel a votat pentru!
Două curente nocive înfrățite în același mâl

În fine, decidenților actuali le-aș recomanda puțintică prudență. Să nu uite că marii partizani ai cianurării au dispărut din prim-planul politic fără să ajungă la comoară. Băsescu, Berceanu,  Ponta, Videanu ș.a. …Cine mai poftește? 

 

9 iulie 2021 at 21:10 Lasă un comentariu

Articole mai vechi


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

toateBlogurile.ro

Blog Stats

  • 931.513 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 931.513 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: