Arhivă autor

Caricaturi

Reacțiile contradictorii ale românilor la caricatura din revista Charlie Hebdo trimit la un experiment  în care unor studenți li s-a cerut să recunoască figura ascunsă într-un desen. Unii au văzut o tânără grațioasă, ceilalți nu se îndoiau că desenul reprezintă o babă respingătoare; exercițiul urmărind testarea unor caracteristici psiho-mentale printr-un joc ingenios de intersecție a unor planuri contrastante.

În sensul ăsta, controversata caricatură din ireverențioasa revistă de satiră poate fi și un test edificator al nivelelor de percepție ale unui mesaj cu trimitere clară: strălucita victorie a unei campioane românce în anti-teză cu înțepeneala în mentalități&clișee antirasiste a unui segment din societatea franceză.

…Și ce conflagrație verbală a ieșit de aici! „Charlie Hebdo rămâne aceeaşi porcărie stângistă, rasistă, insipidă, nedemnă – tot ce are Franța mai grețos” (emanație de revoluționar furios auto-distribuit în rolul unui popor batjocorit care fierbe de revoltă). Alta: „Îi voi trimite o scrisoare lui Macron! Este un demers obligatoriu! Vreau să-i cer o poziție publică față de bătaia de joc la care a fost supusă campioana noastră și a lumii, Simona Halep!”(„Țațo! Per l”amour di Dieu”, știm că vezi enorm și simți monstruos da’ nu arunca mănușa, că nu va duela nimeni cu tine)

Simona Halep nu  joacă-n piesa asta. N-are a face cu răfuielile voastre sordide.
Caraghioșilor!

Participanții la ofensiva contra unui desen ar putea să apeleze totuși la arbitrajul justiției; sau măcar al cncd-psd. Sau, și mai bine, să lupte sub același steag.

Să apreciem însă noutatea&potențialul umoristic al acestei neobișnuite răfuieli planetare: războiala cu o revistă satirică! savuros subiect de caricatură…

Reclame

17 iunie 2018 at 17:15 10 comentarii

Machiavelescu

Atins prin mijloace murdare, scopul nu va aduce binele nimănui, niciodată. Chiar dacă durează un timp, chiar dacă dă iluzia unei victorii, pe termen lung e sursă de devalorizare socială sub toate aspectele: politic, cultural, economic…  Implacabilă lege, ca  toate legile obiective, ca destinul unui trufaș, a celui prea plin de sine ca să-și dea seama că nicio minciună nu-i e de folos nici lui, nici binelui public. O caznă prostească asociabilă mitului lui Sisif. Machiavelismului de rit ipocrit care buruienește endemic prin părțile astea (nu doar în viața politică) nu-i face față nicio construcție socială durabilă. În cele trei decenii în care România s-a tot învârtit în rezervația dosnică unde au plasat-o „patronii revoluției” până a ajuns aproape de unde a plecat, trezindu-se mai săracă și mai dezorientată decât a fost vreodată, ar fi trebuit să fie clar că soluțiile imorale&amorale compromit nu doar scopurile ci și pe cei care le folosesc. „Ia-te bine cu nărodul (ori norodul) până treci podul”. Numai că podul cu nărozi se dărâmă de fiecare dată și apele îi aduc de unde au plecat. La fel de proști. La fel de idolatri. La fel de loiali acelorași lideri duplicitari. Nu ne-am procopsit măcar cu unul care să fi condus țara spre un bine durabil. Momentul singular al demarării unor reforme vitale prin cooptarea micului grup reformist în partidul președintelui Băsescu a dispărut în neant, anulat fiind de politrucismul găunos al aparatnicilor ceaușiști incompatibil cu astfel de „obrăznicii”. Pentru viețuitoarele de stirpe fesenistă, un proiect statal în care cetățenii se implică, se simt respectați și utili e de neconceput. Primite cu entuziasm de fani, soluțiile imorale, atât cele declarate fățiș, cu cinism, cât- mai ales-  cele ascunse care ies la iveală mai târziu, i-au permis descurcărețului prezident să mai rămână la putere însă l-au ajuns din urmă după ce-a predat mandatul. Cu justiția-n „coastă”,  fostul rebel s-a răsucit cu 180 de grade (baletând puțin dreapta-stânga pentru a rămâne în atenție) dărâmând tot ceea ce susținuse în cele două mandate, cot la cot cu cei care, pentru a-și salva libertatea&furăciunile, se întrec în distrugerea statului.

Să nu uităm că, pe traseul post 89′, îmbâcsit de înșelăciuni distrugătoare, am votat nu odată, cu bună credință, politruci farsori, iluzionându-ne că prin ei, prin răul mai mic, vom scoate țara din stabilimentele roșii clonate sub diverse nume dar cu aceiași acționari via pcr&securitate alias fsn&servicii travestiți în salvatori! Până și actualul președinte, acum, din fericire, pe aceeași undă cu cei care apără independența justiției, apartenența la UE, a fost lansat în politica mare tot de USL, în 2013, prin crin antonescu, coechipierul buimac anti-UE al lui geoană… Dacă s-a desprins total de matcă, nu putem fi siguri acum, multe lucruri ies la iveală abia la încheiere de mandate; e sigur însă, că, pas cu pas, l-au curățat de prerogative. Priviți-i pe cartoforii politici care, simțind că dictatura lui daddy se surpă, dau năvală în scenă, precum dom profesor Brucan în ’89, ca să fie văzuți și auziți de „stupid people”… Priviți-i cum se ciorovăiesc, cu câtă nerăbdare și nerușinare fac trocuri murdare pe sub tejghele- dottore mitomanu paravanul lui ghiță fugaru, kkrău- trezindu-se din somn ca să-și preia gașca, cataramă, cu pretențiile lui de securist parvenit, sulfina, turnătoare de ultimă oră la presa de partid, tăricică multi-răzgândeanu -sponsorul sperjur al adevărului. Cu mațele încă încurcate, mefistofelix face și el ce poate. Plus invitatul de onoare, special guest băsescu traian cu mâna la nas…  mai lipsește nutzy în fruntea unei armate de băștinași costaricani, s-o execute definitiv pe Kovesi, să-și bage partidul în gentuța vuitton și să se-nscăuneze președintă.

Machiavelescu nu-și va da niciodată binele din mâna lui pe cel al țării de pe gard.

Publicat în ediția tipărită a revistei „Kamikaze” nr. 23, 6-12 iunie 2018

30 mai 2018 at 17:04 7 comentarii

Tensiuni

Construit pe o minciună fondatoare, regimul post-decembrist conservator de ceaușism reșapat este marcat de autodistrugere. Că fractura între vorbă și faptă duce, mai devreme sau mai târziu, la colaps, se vede limpede acum când farsa împopoțonării uzurpatorilor cu blazoane liberale și social-democratice se apropie, din abuz în abuz, de o criză inevitabilă. De aceea, inculparea lui Iliescu și a camarilei sale instalate în numele revoluției, deși cu 28 ani întârziere, e un imperativ moral, juridic și istoric.

Un lucru ar fi trebuit înțeles deja din nebulosul parcurs politic al deceniilor recente: nicio rețetă universală ori de împrumut nu poate schimba rădăcinile toxice ale partidelor de sorginte comunistă care parazitează țara&societatea cu efecte distructive acumulate în toate privințele și-n toate domeniile. După toți anii ăștia epuizanți de jocuri politice duplicitare văcsuite doctrinar menite să mascheze jaful resurselor &impulsurile totalitare, e nevoie de o reașezare politică flexibilă curățată de colcăiala uselistă care a contaminat prea grav și prea mult timp statul și societatea.

Faptul că dl. Cioloș nu-și închide partidul într-o politică înregimentată ideologic e un semnal corect în statul nostru secătuit de corupție, impostură, birocrație și războieli ideologice, vulnerabil la infecția totalitaristă. Corect și necesar, pentru că ar descuraja extremismele, ar descâlci amestecul puterilor în stat și ar neutraliza cât de cât dependența de ideologiile de carton care seacă energia societății. Bineînțeles că emanațiile peceriste și progeniturile lor politice, inamicii naturali ai profesionalizării și eficientizării politicilor publice, ca și ai civismului, trolii&mercenarii, testează deja tehnicile de prosteală în masă, rețetele de fake-uri etc. pentru sezonul electoral.

Nici USR, primul partid care a reușit să facă o breșă în fesenismul-pecerist și nici „România Împreună” nu-s compatibile cu bolovanii partinici post-decembriști. (Deloc întâmplător, debirocratizarea a fost prima măsură a guvernului Cioloș din 2016). Din nefericire, s-au adunat atâtea lucruri de reparat, atâta jeg de curățat, atâta obișnuință cu mizeria, încât va fi extrem de greu de însănătoșit stat&societate fără o educație politică serioasă, fără solidarizare socială&suportul majorității cetățenilor. Un program flexibil profesionist, generator de politici publice în care să-și găsească locul potrivit proiecte indispensabile societății- liberale (investiții, dezvoltare durabilă cu protecția resurselor, etc) și social-democrate (măsuri anti-sărăcie, educație, sănătate etc) ar putea aduce stabilizarea instituțională pe coordonate democratic-europene.

19 aprilie 2018 at 17:40 5 comentarii

Marfă proaspătă, neicusorule…

Ici-colo voci revoltate: „Facebook e o mare porcărie ideologică folosită în manipularea tefeliştilor ciuriburi”. „Facebook e o mizerie” etc. Cu toată greața insuportabilă pe care o afișează, anti-feisbuciștii înfulecă în continuare la cantina insalubră gratuită în timp ce-i avertizează pe alții că-i paște enterocolita sau icterul negru. Soldați neînfricați care îndură ororile războiului numai ca să-l curme; precum alcoolicul care bea tărie ca s-o stârpească. De fapt, din bula lor nu se văd decât păcatele pe care le pot atribui ideologiei adverse. Un soldățel trumpist, de pildă, trage în toate sursele media care-i terfelesc idolul dar ocolește cu grijă faptul că moartea atâtor tineri inocenți îl are autor moral și pe cel care a câștigat alegerile sponsorizat de NRA. Iar un soldățel democrat nu poate admite că presa casei  livrează realități la pachet cu fake-news. Funcționând la extreme, propaganda ideologică ar sucomba fără dușmani. Iar războiul s-ar isprăvi în lipsă de propagandiști și de prostănaci. Lac să fie…  Ce contează că sfeștite religios, găștile politico-ideologice sunt de fațadă, scorojită și aia, sau carnavalești ca prin părțile noastre unde Caragiale e mereu actual: „s-avem și noi faliții noștri”…

Aflăm surprinși că relațiile comunicaționale virtuale au devenit o resursă inepuizabilă pentru experții care au acces la date&tehnici de prelucrare. Că gospodarii rețelei de socializare colectează confidențele, interesele de orice natură și le folosesc. Și nu doar confesionalul FB e baltă de pescuit, ci și căutările noastre pe Google, filmele, emisiunile televizate pe care le urmărim, cumpărăturile on-line. Pe piața propagandei iar e coadă la conserve fără termen de valabilitate. Marfă proaspătă, neicusorule…

25 martie 2018 at 13:23 6 comentarii

Un flagel mortal

Rise Project a publicat ceva mai devreme investigația la care lucra colegul lor, slovacul  Jan Kuciak, când a fost asasinat. ”Jan muncea la acest subiect alături de alți jurnaliști de la Organized Crime and Corruption Reporting Project  (OCCRP) rețea din care face parte și RISE Project. O poveste despre o fostă candidată Miss Universe și fostă model topless care a devenit, inexplicabil, asistentă a premierului slovac, Robert Fico. Jan Kuciak a descoperit că în spatele femeii se contura una dintre cele mai violente grupări de crimă organizată din lume, ‘Ndrangheta”.   https://www.facebook.com/?ref=logo
#JanKuciak #TheStoryIsNotDead

Poate v-amintiți că, în decembrie 2013,  Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP)  a acordat premiul de „Coruptul Anului” Parlamentului Romaniei.(aici) Premiile OCCRP fiind destinate exclusiv unor „persoane şi grupuri organizate care promoveaza principiile unei societati fara respect fata de lege prin care recompenseaza  frauda si deturnare de fonduri, falsificare, furturi si mită. Un premiu rușinos, de o semnificaţie teribilă legată de contagiozitatea corupţiei din diverse ţări care tinde să devină un flagel global mai distrugător decât războaiele.”

Din motivaţia acordării premiului OCCRP legislativului din țara noastră: „In decembrie, Parlamentul roman a aprobat cateva amendamente la Codul Penal care vor da dreptul membrilor sai, ca si altor oficiali alesi, sa aiba imunitate in fata acuzatiilor de coruptie. Amendamentele, care au fost votate fara a fi dezbatute, ii declara pe presedintele tarii, pe senatori si deputati in afara categoriei functionarilor publici. In acest fel, ei nu mai pot fi invinuiti de luare de mita, abuz in serviciu, conflict de interese si alte acuzatii legate de coruptie. Oficialii guvernamentali deja condamnati pentru coruptie ar putea fi eliberati”. (…) Parlamentul Romaniei a dus coruptia la un nou nivel in Europa, transformand-o in ceva legal.(…) Modificarile propuse la Codul Penal „sunt in flagranta contradictie cu acordurile internationale ratificate de Romania”, potrivit procurorului general al Romaniei. Parlamentul  a trecut amendamentele. Ajutat de o parte a mediei care a denumit ziua respectiva ‘Martea Neagra’ a democratiei romanesti” preşedintele a reuşit în extremis să le respingă, se arata in textul distribuit in toata presa internationala. Parlamentul roman a propus, de asemenea, o lege a amnistiei (…) sub pretextul supraaglomerarii inchisorilor (…) pentru a elibera fostii ministrii incarcerati. In acest moment ( decembrie 2013) 28 de membri ai Parlamentului au fost condamnati sau sunt in curs de condamnare pentru coruptie. Mai mult de 100 de primari sunt judecati pentru abuz in serviciu, aminteste OCCRP.”

Au urmat șase luni în care, ca să demonstreze că-și merită rușinosul premiu,  parlamentul și-a protejat și promovat inculpații și infractorii exact pe criteriile OCCRP expuse mai sus. Ba unii au fost exportaţi cu viruşii corupţiei cu tot şi în nou alesul parlament european iar efectele nu s-au lăsat aşteptate nici acolo.

Istoria corupției post-89′ continuă. Primii candidați la premiu au furat o revoluție, au legitimat-o cu victime și s-au lansat în prăduiala sistematică a țării reușind, în parte, s-o legalizeze,  din mers. Ca hoți cu putere de decizie, cu averi fabuloase și posibilități de furt uriaș au instituit rapid un regim al minciunii, au făcut și contra-făcut constituții și legi după lor bunul plac, au consolidat treptat rețeaua corupției politico-mediatice cancerizând instituții, convinși că nimeni și nimic nu le va sta în cale. Faptul că acum, justiția, DNA mai cu seamă, în ciuda terfelelilor de tot felul, nu se dă bătută, că manifestațiile anti-corupție se extind, că rezistența crește, îi scoate din minți. Din mințile alea puține îmbâcsite de ipocrizie și ură.

28 februarie 2018 at 18:54 4 comentarii

De ce plâng crocodilii, mamă?

mirosul de supă umple bucătăria, umple casa
oho, ajunge și afară
ce bine miroase,
zice Mitruț dând buzna în bucătăria caldă
împiedicându-se de scăunelul meu de lângă sobă

când râde ochiul umflat i se face cât o dungă

îmi pune la ureche cutiuța cu cărăbuși
– mai am una și cu albine
mă trec frisoane
– ha, ha, nu te speria,
astea nu-s pentru tine, îs pentru frai-tu,
îl scol eu din boală

bine că nu-i maică-ta acasă, îi zic

mama îi oblojește ochiul vânăt
nu mai e milă în lume, oftează

albinele dau să iasă din cutia lui Mitruț
– mâine o să plângă, buburosu’
o să-l cotonogesc de-o să-i sară mucii

stau pe scăunel și citesc „Aventuri în Africa”
…mamă, de ce plâng crocodilii?

hai, toată lumea la masă
și tu,  jos din pat,
supa asta o să te înzdrăvenească,
spune mama
nu-i leac mai bun ca supa de pasăre

mâncăm supă cu găluște
Mitruț golește repede farfuria și pleacă
azi mai are de făcut o morișcă cu cărăbuși
și mâine o să-l cotonogească pe buburos de-o să-i sară mucii

 Nora Damian- Poeme
Revista Cenaclul de la Păltiniș nr. 60, noiembrie 2017

24 februarie 2018 at 10:23 5 comentarii

Pentru apărare

Numărul morților în incidente armate crește an la an dincolo de ocean. Numai în ultimii patru ani,  în Connecticut, Orlando, Las Vegas. Iar acum, din nou, Florida (la colegiul Marjory Stoneman Doglas High). Morți pe bandă care îngroașă numărul victimelor incidentelor armate, mai numeroase decât în toate războaiele petrecute pe teritoriul SUA. „Oamenii fac crime, nu armele”, repetă adepții cultului armelor. Armele-s doar pentru apărare. Vândute  liber, oricui. Într-o parte, 17 oameni secerați de gloanțe, în cealaltă, târg de arme. Se-ntâmplă, e normal, zic vânzătorii, asta-i viața. Viața merge înainte ca și moartea, iar businessul cu arme înflorește. Ipocrizia celor care fac bani din moarte nu are limite când invocă al doilea amendament, trecând peste „Freedom of speech”, primul amendament. Armele de top care ucid printr-o rafală tot ce e în raza lor de acțiune au ajuns la performanțe ucigașe incomparabile cu ale pușcoacelor din vremea colonizării Americii.

Susținuți de o mare parte a societății americane, elevii de la Colegiul din Florida acuză lipsa de control asupra armelor letale, acuză Asociația Națională a Producătorilor de Arme (NRA) și pe președintele Trump a cărui campanie a fost sponsorizată cu 30 milioane de dolari de NRA. Președintele Trump acuză FBI și partidul democrat care se ocupă de fake-urile rușilor în loc să aibă grijă de viețile oamenilor. Dreptacii extremiști, inclusiv cei de prin părțile noastre, visează o lume burdușită de arme. Pentru apărare. Ei își zic creștini. Își iubesc aproapele ca pe ei înșiși. După fiecare nou episod sângeros, vânzările de arme cresc spectaculos. Pentru apărare. Nikolas Cruz, în vârstă de 19 ani, asasinul celor 17 persoane din școala de unde fusese exmatriculat, și-a demonstrat în mod strălucit competențele de trăgător într-un program școlar susținut de NRA. Tot pentru apărare. Cu cât mai multe arme, cu atât mai multă siguranță, spune NRA. În 2016, Cruz, membru al echipei de școlari instruiți de NRA în mânuirea armelor letale a primit un grant de 10.000 de dolari din partea asociației. În 2015, Fundația NRA a acordat 2.2 milioane de dolari subvenții similare, care au promovat utilizarea armei în școli din toată țara. Subvențiile  includ  granturi „pentru școlile elementare și medii”.

https://thinkprogress.org/nra-cruz-donation-marksmanship-c7f68d54a25f/

21 februarie 2018 at 15:00 5 comentarii

Articole mai vechi


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

toateBlogurile.ro

Blog Stats

  • 900,523 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.361 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 900,523 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: