Arhivă autor

Muzeul Brukenthal

Postat de tibi în „biblioteca din chioşc”

Pe 25 februarie 1817 îşi deschidea porţile pentru publicul larg, cel mai vechi muzeu din ţară, Muzeul Brukenthal din Sibiu, adăpostit în Palatul cu acelaşi nume, construit de baronul Samuel von Brukenthal între anii 1778 şi 1788. Practic, colecţiile de artă ale muzeului au fost accesibile publicului încă din 1790, cu trei ani înainte de inaugurarea muzeului Luvre din Paris. Puţini îşi amintesc faptul că în 1968, muzeul a fost călcat de hoţi, care şi-au însuşit opt pînze celebre, ( Moartea Cleopatrei – Anton van Dyck, Bărbat cu pipa la fereastră – Frans van Mieris cel Bătrîn, Portret de bărbat – Jorg Breu, Bărbat cu haină de blană – anonim, Portret de bărbat – Cristof Amberger, Ecce homo – Tiziano Vecello da Cadore, Portretul unei tinere femei (miniatură pictată pe fildeş) – Rosalba Carriera, şi cea mai valoroasă, Bărbat cu craniu în mînă – Maestrul legendei Sfîntului Augustin, un discipol de al lui van Eyck), a căror valoare în acel moment, era estimată la circa 25 de milioane de dolari. Ancheta a fost condusă de celebrul Ceacanica, dar în ciuda tuturor eforturilor echipei sale de circa o sută de miliţieni, nu a condus la nici un rezultat. Prilej pentru a emite felurite legende, dintre care cea mai verosimilă pare a fi aceea, că pe acolo îşi cam vîrîse coada nu Aghiuţă, ci Securitatea, şi anume ramura ultra fidelă clanului ceauşeştilor. Muzeul cuprinde mai multe secţii, respectiv Galeriile de Arta, Biblioteca Brukenthal, Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Istorie a Farmaciei, Muzeul de Vînătoare. Merita vizitat.

Up-date (Nora)

Putini mai sunt acum in viata pentru a se bucura de revenirea acasa a superbelor lucrari de arta (patru dintre ele regasite in America si repatriate in 1998), iar cei care mai traiesc o fac si astazi cu amintirea terifiantelor nopti de ancheta in incaperile intunecoase ale Palatului Brukenthal, intesate cu securisti si militieni adusi in pragul exasperarii de ingeniozitatea unor hoti, dar si de lipsa de prevedere a administratiei din acea vreme a muzeului.
Un mare mister al Romaniei postbelice
Opt tablouri, evaluate in perioada respectiva la peste 25 de milioane de dolari, au fost furate in noaptea unei frumoase duminici de mai (26 mai 1968) si scoase din tara intr-un timp-record, de numai trei zile. Locuri faimoase dintr-un Sibiu romantic, personaje de legenda ale militiei comuniste, securisti verosi si fara scrupule, valori de patrimoniu furate si doar partial regasite, toate acestea se amesteca inca in cel mai mare mister al Romaniei postbelice: disparitia tablourilor lui Brukenthal.

Pictori celebri pe simezele Brukenthal

Pieter Brueghel I
reprezentant al Renasterii flamande
Uciderea pruncilor (ulei pe lemn)

Pieter Brueghel cel Batrân a fost un artist vizionar, extrem de popular, preocupat de viata cotidiana a contemporanilor sai, pe care a reprezentat-o cu slabiciunile si excesele sale. Uciderea Pruncilor este o alegorie religioasa, plasata într-un peisaj glaciar flamand, personajele legendare fiind înlocuite de tarani autohtoni. Lucrarile lui Pieter Brueghel cel Batrân reprezinta dovezi icono-grafice ale unor aspecte sociale si de cultura populara din secolul al 16-lea.

Jan van Eyck
reprezentant al Renasterii flamande timpurii

Barbat cu inel /
Omul cu tichie albastra

(ulei pe lemn)

Jan van Eyck a perfectat tehnica picturii în ulei, generând stilul „van Eyck”. Dupa moartea artistului, au ramas 10 lucrari semnate de acesta, aspect foarte inedit pentru acea perioada. Omul cu tichie albastra uimeste prin realizarea tehnica, simbolistica continuta de lucrare, complexitatea intelectuala si realismul personajului, fiecare detaliu fiind menit sa preamareasca creatia divina.

Tiziano Vecellio da Cadore
reprezentant al Renasterii italiene târzii

Ecce Homo – lucrare recuperata în urma furtului din 1968.
(ulei pe pânza)

Titian a fost liderul scolii Venetiene de pictura în secolul al 16-lea si a uimit prin tehnica sa, care dadea viata lucrarilor, dupa cum spunea biograful sau, Giorgio Vasari. Titian, ca si ceilalti pictori din scoala Venetiana, a acordat o mare importanta culorii, pe care o procura din nordul Europei sau din Asia. Ecce Homo este o dovada în acest sens, culoarea fiind cea care sugereaza tragedia, tensiunea si intensitatea experientei.

David Teniers II
(cca. 1610-1690)
reprezentant al barocului burghez flamand

Consultatia / Consult medical
(ulei pe lemn)

David Teniers cel Tânar a fost un ambasador al artei în timpul sau, îndeplinind pe lânga rolul de pictor de curte si pe acela de curator al colectiei regale; în ceea ce priveste picturile sale, acestea abordeaza momente din viata cotidiana a taranilor, dar si a burghezilor, scene religioase si mitologice, portrete, adoptând un ton ironic si moralizator. În anul 1663, artistul fondeaza Academia de Arte din Antwerp.

Antonello da Messina
(cca. 1430-1479)
reprezentant al Renasterii venetiene timpurii

Rastignirea lui Christos
(ulei pe lemn)

Aceasta Crucificare, cunoscuta si sub numele de Crucificarea din Sibiu, este prima dintr-o serie de trei, celelalte doua aflându-se la Antwerp si la Londra. Influentat de studiul artistilor flamanzi, în special al lui Jan van Eyck, Antonello da Messina a introdus la Venetia pictura în ulei si tehnicile stilistice ale artei flamande.

Hyacinthe Rigaud
(1659-1743)
reprezentant al picturii baroce franceze

Le Notre, gradinarul lui Ludovic XIV
(ulei pe pânza)

Hyacinthe Rigaud a fost pictorul curtii franceze în timpul lui Ludovic XIV. Majoritatea picturilor sale sunt influentate de Van Dyck si scot în evidenta pozitia sociala a personajului, reprezentând importante referinte pentru moda vremii.

Maestrul Legendei Sfântului Augustin
(sf. sec XV)
reprezentant al Renasterii flamande timpurii

Barbat cu craniu
lucrare recuperata în urma furtului din 1968.
(ulei pe lemn)

Maestrul Legendei Sfântului Augustin, artist primitiv flamand, a fost influentat de Jan van Eyck, dar si de Renasterea italiana. Lucrarea Barbat cu craniu este o meditatie pe baza temei „Memento mori”. Personajul apare resemnat în fata mortii, enuntând fragilitatea si constrângerile existentei.

http://www.brukenthalmuseum.ro/index_en.htm

Anunțuri

25 Februarie 2010 at 12:55 97 comentarii

De la “PROSTIE” la “EROARE”

Postat de tibi în „biblioteca din chioşc”

Ideea secolului al XVI-lea că raţiunea este egal împărţită tuturor (mult mai veche fireşte – vezi Menon – dar transformată acum în principiu), a făcut ca ceea ce trecea înainte drept „prostie”, adică neputinţa izvorîtă din înzestrarea firească, să fie considerat acum ca „eroare”, ca simplă greşeală pusă pe seama lipsei de metodă. De unde importanţa primordială acordată metodei şi ideilor „clare şi distincte”, începînd de la Descartes şi Leibniz şi pînă în ziua de azi. Metoda era esenţială şi pentru Platon (dialectica), dar numai de la un anumit nivel încolo, ca ultimă fază a „paideii”, a formării spirituale, deosebirea dintre proşti şi deştepţi rămînînd altminteri la baza construcţiei, după cum rezultă din Republica. „Puţinii aleşi” erau filosofii. Iaraşi, logica aristotelică era şi ea o metodă de a gîndi just, dar era îndreptată împotriva sofistilor, iar peripatetismul era o şcoală de elită. Metoda modernă, în schimb, este un panaceu. Descartes repeta adesea în Regulae că metoda sa e „simplă”, înţelegînd prin asta că e la îndemîna oricui. „Clar şi distinct” nu presupune, precum dialectica platonică, înălţarea la o altitudine accesibilă doar cîtorva aleşi, ci o curăţire de zgură, o revenire în spaţiul bunului comun care este ‘le bon sens’, raţiunea. De aceea mărginirea spirituală, ramînerea neajutorată în pămîntesc, cu toate urmările ei, e înlocuită prin „eroare”. Iar eroarea este o simplă împuritate înlăturabilă prin claritatea raţionamentului, prin „rigurozitatea” lui, prin metodică. Aici nu e vorba de o trecere vertiginoasă de la vechi la nou, ambele moduri fiind prezente în proporţii diferite de-a lungul istoriei filosofiei, ci de o ‘răsucire’ a aşezării metafizice cu urmări considerabile. Esenţiala e „democratizarea” gîndită în filosofia lui Descartes şi Leibniz, în exoterismul ei iniţial, opus ezoterismului antic. Filosofia lui Descartes şi Leibniz este reducţionistă, în sensul că reduce filosofia la metoda ideilor clare şi distincte, la un bun ‘accesibil tuturor’, pe cînd la antici metoda devenea tot mai inaccesibilă pe măsura înălţării pe treptele cunoaşterii. Această concepţie filosofică stă la baza democraţiei moderne (secolele al XVIII-lea – al XX-lea) care, prin esenţa ei, este una ideologică, adică una care aşază la temelie o ideo-logie ce poate fi înţeleasă de oricine şi care este anume facută pentru a fi înţeleasă de oricine. Democraţia ateniană judeca după oameni şi cazuri, în timp ce noi judecăm după „idei”(concepţii politice).

fragment din Cinci Plecări din Prezent / Alexandru Dragomir / Humanitas

28 Ianuarie 2010 at 19:45 118 comentarii

CALLAS O VIATA (5) pierre-jean rémy

Ultimele trei capitole din aceasta carte se cheama pe rind, „Regina fara regat” , „Moartea lebedei” , „Tu in questa tomba”. „In 1959 masina Callas se opreste. Vocea se stinge. Regina a ramas fara regat. La 36 de ani, cariera Mariei Meneghini-Callas, care va deveni din nou Maria Callas, cunoaste un timp mort. In 1964-1965 va fi cintecul lebedei, o ultima zvicnire, citeva momente sublime si apoi nimic. De data asta este sfirsitul – si in mod iremediabil„. Totul este spus in aceste cuvinte. Maria Meneghini redevine Maria Callas pentru a deveni in urma insistentelor lui Aristoteles, Maria lui Onassis. Eliberata de tutela lui Meneghini, Maria Callas infiinteaza o fundatie care ii va purta numele si va incepe sa-si doneze onorariul in scopuri de caritate. Caci Maria mai cinta. In 1958 de 28 de ori in 7 roluri pe 6 scene. In 1959 de 11 ori in 3 opere pe 4 scene. In 1960 de 7 ori in 2 opere pe 2 scene. In 1961 de 5 ori Medeea la Epidaur si la Scala. In 1962 Apare de doua ori in Medeea la Scala si asta e tot. In 1963 nu cinta nimic, nicaieri. In 1964 Maria isi pregateste revenirea la Opera din Paris. Norma bineinteles.  Apoi, cinta de opt ori Tosca, de la 19 februarie la 10 martie 1965. Apoi seara de 29 mai. Ultima. Dupa primele doua acte, in cel de al treilea, Callas nu mai este capabila. „Cortina nu se va mai ridica la actul al patrulea. Incet incet, publicul paraseste sala„. Punctul final, Covent Garden in 5 iunie 1965. Numai ca publicul monden al Londrei, „cel care plateste o suta de lire un bilet pentru ca este pentru o opera de binefacere – ramine ca o stana de piatra atunci cind Tosca intra in biserica. Ea, cea care era intimpinata cu aplauze de cum striga prima data „Mario”, inca din culise… Niciodata, pe nici o scena din lume, Maria Callas nu va mai cinta vreo opera„.  Cum au fost ultimii 12 ani ai Mariei? Cine stie ? Legende si iar legende. Se spune ca … Cert este ca in 16 septembrie 1977, este „ultima miscare a unei simfonii lente, funebre si triumfale, in care Maria Callas intilneste dintr-o data fata-n fata si pe Violeta si pe Mimi si pe Tosca si pe Norma si pe Gioconda … Doua ore mai tirziu, pe cuvertura brodata, Maria Callas nu a fost niciodata mai frumoasa si mai tinara” …  Maria a intrat in eternitatea tuturor iubitorilor de arta sublima si fara de egal. Punct.

Apoi.

VACANŢĂ

 A devenit cum nu se poate mai limpede faptul că toată lumea a început să fie aşa cum este şi firesc, preocupată de Sărbătorile de Iarnă. Spiritul Crăciunului şi apropierea noului an, ne-au acaparat prioritar, pe toţi. Ne pregătim să ne reîntîlnim familiile şi prietenii, ne pregătim de bilanţul activităţilor noastre din acest an, proiectăm pentru noul an deziderate mai accesibile, sau mai dificile. Din cînd în cînd, ne-am adunat aici în grădina asta fermecată, unde am schimbat impresii, ne-am împărtăşit lucruri plăcute, am trăit la intensitate maximă adevărate momente de magie literar-artistică. Unii dintre noi/voi, au plecat sau se pregătesc să plece în vacanţe bine-meritate. Alţii, petrec aceste sărbători acasă, în familie. Grădina asta minunată, a oferit multora dintre noi/voi, momente de reîncarcare a bateriilor. Am contribuit şi eu după puterile mele, puterile unui debutant întîrziat, la magia grădinii, cu textuleţe puse în ‘biblioteca din chioşc’. Mulţumesc doamnei nora pentru amabila invitaţie pe care mi-a făcut-o. Vă mulţumesc vouă, celor care aţi catadicsit să citiţi ce am avut eu de spus. Mulţumesc atît pentru amabilele voastre vorbe bune, mulţumesc şi celor care m-au întîmpinat cu reţinere, mulţumesc şi celor care m-au persiflat mai subtil sau mai direct. Cer iertare celor pe care i-am supărat, cu sau fără voie. Vă iubesc pe toţi! prieteni dragi! Am şi eu nevoie de o mică vacanţă. Nu vă părăsesc. Cum aş putea ? Voi reveni. Pînă atunci, vă urez din tot sufletul meu, cu drag, Sărbători Fericite şi Un An Bun cu Împliniri Depline ! Să fiţi sănătoşi ! LA MULŢI ANI  !  tibi 

23 Decembrie 2009 at 23:40 138 comentarii

CALLAS O VIATA (4) pierre-jean rémy

PRIMA CINTAREATA A LUMII

 „In fond intorsatura pe care o va lua cariera, la drept vorbind teatrala a Mariei Callas, la sfirsitul anului 1954, corespunde uneia din tendintele majore ale operei de azi ( 1977, anul redactarii acestei carti , nm tibi). Si sub acest aspect Callas din stagiunea 54/55 de la Scala este prima cintareata a lumii moderne„. Daca pina la ea, opera fusese conceputa initial in jurul cintaretului ( Adelina Patti, Caruso), a dirijorului ( Toscanini, Karajan ), „stagiunea care incepe in 1954 va fi a a… Mariei Callas animata de Visconti si Zefirelli. Adica regizori importanti veniti din teatru sau cinema„… „Callas este alaturi de Wieland Wagner, personalitatea care a modificat cel mai mult istoria operei la mijlocul secolului XX„. Legenda Maria Callas, asa cum o cunoastem astazi, este urmare a intilnirii sale cu Visconti, care o va face pe aceasta „sa patrunda in inima si sufletul personajelor pe care le va interpreta„. Reprezentatii dupa reprezentatii. Sala este in delir. Asupra Mariei, se revarsa o ploaie de garoafe. Maria inainteaza maiestuoasa pe proscenium, culege o garoafa rosie si o ofera unui domn distins. Acesta, nu este nimeni altul decit Arturo Toscanini, „inflacarat suporter al Renatei Tebaldi care venise sa vada. Cucerit, tulburat, Toscanini alpauda„. Trio-ul Callas, Bernstein, Visconti redimensioneaza opere uitate : Vestala de Spontini, Somnambula de Belini. Maria mai interpreteaza o superba Traviata sub bagheta lui Carlo Maria Giuliani. „Aceste culmi … nu sunt rodul miracolului sau al geniului. Toti au lucrat pe rupte pina in ziua premierei, la 26 mai 1955„. Anterior, Maria stralucise in rolul Fiorillei din „un Turc in Italia”, in regia lui Zefirelli – 15 aprilie 1955. „An de an, pina la sfirsitul lui 1958, cariera Mariei va prezenta confirmarea unei suprematii pe scena internationala, fara precedent. Dar de asemenea si o succesiune de incidente, mai apoi scandaluri „. Vechi rivalitati ( cu Tebaldi, Cu Mario del Monaco) vor fi abil speculate de presa si transformate in scandaluri. „La fiecare spectacol cu Norma, Fedora, Traviata, Barbierul i se cauta nod in papura„. Numai ca de la stralucirea pe care o capatase cu Traviata, in Rolul Rosinei din Barbierul, Callas exagereaza si „pentru prima oara, un calificativ incredibil cazind asemenea cutitului  ghilotinei : vulgara. Ecourile presei se imprastie„. Stagiunea, incheiata cu Fedora, este totusi in regres fata de triumful Cu Traviata, Vestala si Somnambula, lucrate de si cu, Visconti. Publicul de la galerie, nu se sfieste chiar sa fluiere. „Dar abia s-au stins luminile rampei de la Scala, ca pentru Maria Callas se si aprind cele de la New York„. Numai ca America este o lume total diferita. In Italia, traise intre confrati, in mijlocul unui public avid si cunoscator care se hranea cu muzica. Aici, este tarimul oamenilor care pot cumpara orice. „…dupa reputatia care a precedat-o pe Callas cintareata, in primul rind ceea ce intereseaza acum este Callas vedeta. Muzica trece putin pe planul al doilea„. La Metropolitan Maria va cinta cinci Norma, doua Tosca si patru Lucia. Cu cassa inchisa. La negru, biletele au preturi ametitoare. Dar presa este aici interesata de altceva. Scormoneste trecutul si o descopera pe mama Mariei, care este nevoita sa munceasca pentru a se intretine impreuna cu sora Mariei, al carei succes ca pianista se lasa inca asteptat. Descopera rivalitatea cu Tebaldi pe care o provoaca : „presa americana are in fine ceea ce dorea, marea sa lupta intre femei„. Se mai iveste un sacal la orizont : primul impresar american al Mariei, isi cere partea sa, desi nu facuse niciodata nimic pentru ea. Maria se lupta cu citatii, marturii, intilniri cu avocati. Este acaparata de o ziarista mondena si atrasa in acest tip de viata. „Manipulata de Elsa Maxwell … Maria isi urmeaza calea destinului„.

Domnia Mariei Callas, domnia ei absoluta, va mai dura doi ani … CE ? Abia am consacrat-o la Milano … New York-ul o aclama … si vorbim de sfirsitul unei epoci ? Simti un frison rece pe sira spinarii … Callas a mers in mare viteza, a trait cu o ardoare nemaintilnita … si s-a mistuit, … am istovit-o cu dragostea noastra pina la a o distruge complet„.  Maria are proiecte cam peste tot. Scala, Londra, Viena, Elvetia, Germania, Edinburgh, Atena, San Francisco. Deocamdata, pentru Times, Maria este „intreaga arta care tainuieste arta … pentru prima data dupa treizeci de ani, asistam la un bis pe scena de la Covent Garden … la Scala, vor fi fi noi ore de glorie„. Totusi … sotul Mariei, Meneghini, dubleaza tarifele : „pentru a o asculta pe sotia mea, trebuie sa platiti„. Karajan este scandalizat. Viena nu plateste. Revenita la Atena, pretul cerut devine obiect de disputa politica. Contractul este totusi incheiat; „in seara de 15 august 1957 teatrul Irod Atticus este plin, cerul pur dar … Maria nu cinta„. Nu a fost in stare. Se pare ca acest concert ratat va fi inceputul sfirsitului. „Callas paraseste Atena, stiind prea bine ca ceva in ea se sfarimase„. De acum inainte, viata artistica a Mariei va alterna intre reusite, rateuri, renuntari la contracte. O reintilneste pe Elsa Maxwell care o convinge sa mearga la Venetia la un bal, care se va desfasura timp de opt zile intre saloanele doamnelor elvetiene, alcovurile de la cafeneaua Florian, mesele de la barul Harry si … iahtul lui Aristoteles Onassis. Armatorul a pus ochii pe Maria. Revenita la Milano, Maria va cinta in Balul Mascat, una dintre capodoperele lui Verdi. Va cinta numai de cinci ori. Dupa care „Callas, va da uitarii unul dintre personajele ei cele mai emotionante„. 1958. Roma, Scala, New York. Trei momente cruciale in viata Mariei. In realitate, trei esecuri. Ultima victorie, la Opera din Paris. Unde „ garzile republicane saluta cu sabia scoasa pe scarile Operei, primadona imbracata de Dior si pe domnii cu plastroane albe veniti sa aplaude o stea care cade „. Maria Callas devine o regina fara regat.

23 Decembrie 2009 at 17:29 42 comentarii

CALLAS O VIATA – 3 pierre-jean rémy

CUCERIREA SCALEI

 „…la deschiderea stagiunii 1951-1952, cintareata care apare in fata publicului cel mai dificil din lume … este o artista incercata„. In cei patru ani de la debutul din Verona, Maria Callas se concentrase intens pe doua planuri : „sa corijeze imperfectiunile vocii si sa ajunga la o muzicalitate si mai mare … trebuie sa remedieze faimoasele pasaje intre cele trei registre ale ei„. Maria este constienta ca trebuie sa reuseasca o „combinatie perfecta intre accentele diferite ale textului si muzica … trebuie sa te pui de acord cu dirijorul si cu ceilalti cintareti„. In plus de toate aceste constringeri, Maria stie ca trebuie sa-si permita unele libertati in interpretare, sa fie distincta, sa fie inconfundabila CALLAS ! Incepind cu 1951, Maria interpreteaza Vecerniile Siciliene, Norma, si Rapirea din Serai. „… incetul cu incetul Maria Callas isi defineste teritoriul … faimoasa stagiune 1954-1955 va fi probabil cea mai mare a carierei sale„. Totusi, parcursul Mariei nu avea deloc sa fie lipsit de asperitati. Deocamdata, ea nu este la Scala „decit o stea printre altele” . Renata Tebaldi in prim plan, apoi Rosana Carteri, Clara Petrella si Margherita Carosio, „sunt vedete, ba chiar de prima clasa„.  Pentru a evita exascerbarea rivalitatii dintre acestea, directorul Ghiringhelli va gasi o solutie de compromis : „Maria va cinta in prima parte a stagiunii, Tebaldi in a doua„. Maria va deschide stagiunea 1952 in 7 decembrie cu Lady Macbeth. „Callas a carei voce are posibilitati extraordinare, este mai mult decit o cintareata, ea este altceva o soprana supraomeneasca capabila in acelasi timp de deliruri monstruoase si de o dulceata suprema… (urmeaza) o avalansa netarmurita de aplauze … iar a doua zi toate ziarele sunt uluite de admiratie. Callas a cucerit Milano intr-o singura seara„. Oare ? Nu inca!. Tebaldienii abia asteapta sa arunce cu piatra. Caci dupa triumfatoarea  Macbeth, Gioconda este o deceptie. Apoi Callas, revalorizeaza Medeea, care va „face parte din cele cinci personaje feminine din opera italiana pe care Callas le va insemna cu amprenta sa de nesters„. Medeea va fi ultima aparitie a Mariei la Scala in 1962, Medeea va capata o stralucita interpretare si in Grecia, in teatrul antic de la Epidaur – teatrul cu sonorizare naturala uluitoare ! In lupta dintre cele doua dive, Toscanini este de partea Renatei Tebaldi. Dar cu Maria lucreaza acum, Bernstein, Karajan iar ulterior Carlo Maria Giulini. Daca la spectacolele Renatei, Maria asista si aplauda, Tebaldi refuza sa isi asculte rivala. „S-a ales o regina la Scala si aceea nu este ea ? Foarte bine, va cinta in alta parte. Ea nu va mai aparea la Scala decit atunci cind va pleca Maria Callas„. Elvira de Hidalgo, profesoara care incepuse sa slefuiasca vocea Mariei, avusese dreptate. Cucerind Italia, Maria va avea toata lumea la indemina ! In  noiembrie 1952 va cinta Norma la Covent Garden. Este gratulata cu epitete ca ‘fabuloasa’ , ‘incredibila’ , supraumana’. Dupa ezitari, va cinta si in SUA, la Chicago in 1954. „La 1 noiembrie, Callas purta valurile Normei : a fost un nou triumf. Primul ei triumf american„. […] Callas domina – dominatie atit de contestata, dar dominatie – fara echivoc posibil scena lirica internationala, … intre sublima stagiune 1954-1955 de la Scala si concertul de la Opera din Paris, din decembrie 1958„.

***

Tot astazi este ziua de nastere a lui Giacomo Puccini . Citeva date biografice, aici

http://ro.wikipedia.org/wiki/Giacomo_Puccini

22 Decembrie 2009 at 13:40 67 comentarii

TOMA DIN AQUINO

 Despre Guvernamint

 >>Volumul de fata cuprinde partea acceptata ca autentica a tratatului “De Regno” al Sfintului Toma din Aquino si un decupaj din celebra “Summa Theologiae” a aceluiasi autor. Traducerea exacta a titlului “De Regno” este – despre guvernarea regala – ; fragmentele din “Summa Theologiae” se refera la lege si la guvernare, iar noi am considerat problema guvernarii drept gen comun al acestor texte, motiv pentru care le-am dat titlul comun “Despre Guvernamint”, scrie Andrei Bereschi in nota introductiva […] Tratatul “DE regno ad regem Cypri” este o opera neterminata […] se pare ca acest tratat ii era menit spre folosinta tinarului rege Hugo al II-lea de Lusignan. […] Viata mult prea scurta a regelui caruia ii era dedicat tratatul (1256-1267) slujeste datarii scrierii sale, in jurul anului 1267, dar si a unei posibile explicatii a faptului ca lucrarea este neterminata. Acest volum aparut la editura Polirom in cplectia “Biblioteca medievala”, colectie coordonata de Alexander Baumgarten. “Filosofia politica a Sfintului Toma da seama de intregul unei lumi. Lumea la care se refera este mai reala decit cea indeobste reala. Tratatul arata felul oamenilor de a-si face salas so de a convietui in ea, este o lucrare a spiritului. Politicul pleaca de la Domnul si se intoarce tot in Domnul” mai scrie Andrei Bereschi tot in nota introductiva. “Politicul pleaca de la Domnul si se intoarce tot in Domnul”. Asa era atunci, in urma cu mai bine de 700 de ani.Cum e acum ? Oricum, numai pornind si intorcindu-se la Domnul, NU! Extrase din volum :

In toate cele ce sunt orientate catre o finalitate oarecare, […] este nevoie de ceva diriguitor prin care ceea ce trebuie implinit, sa fie dus la indeplinire in mod direct. Intr-adevar, o nava care se intimpla sa fie miscata de suflul unor vinturi potrivnice in directia contrara nu ar ajunge la destinatia finala daca nu ar fi dirijata inspre port prin straduinta capitanului”.[…] daca guvernarea nu este rinduita in vederea binelui comun al multimii, ci in vederea binelui privat al conducatorului, ea va fi injusta si vicioasa […] Aceste pacate fac obiectul judecatii lui Solomon cind spune :’are sa geama lumea dupa ce ticalosii vor fi pus mina pe putere’ […] ca sa ma folosesc de cuvintele lui Grigorie (Regula pastoralis) : si un nepriceput dirijeaza in directia buna o nava pe o mare linistita. […] nimeni nu se abate de la justitie decit daca este atras de dorinta unui anume cistig […] Mai mult : astfel de indivizi se caiesc rareori, deoarece sunt ingimfati de avintul trufiei […] pacatul lor se agraveaza pe masura demnitatii functiei primite. […] augustin a spus in “Civitate Dei” : Dumnezeu a voit ca omul, creat ca fiinta rationala dupa chipul sau, sa domneasca numai asupra celor fara ratiune si sa nu domneasca om asupra omului, ci omul asupra turmei (de animale)<<.

 N-am intentionat sa fac o recenzie a acestui volum. Ar fi, poate prea mult pentru puterile mele. In plus de asta, Toma a pledat pentru monarhie, eu sunt republican convins; am folosit numai citate care sunt valabile in general. De altfel, la sfirsitul volumului, cei interesati de subiect, pot citi un studiu lamuritor semnat de Molnar Peter, membru in consiliul stiintific al colectiei ‘Biblioteca Medievala”. Este totusi de mentionat ca Toma din Aquino si-ar fi alcatuit tratatul avind cunostinta de un text al Albert cel Mare – dascalul sau – care la rindul sau ar fi consultat o” traducere latina a Eticii (nicomahica) facuta dupa originalul grec, de catre un grup de traducatori englezi, condus si finantat de Robert Grossteste , fost Magister Theologiae la Oxford si devenit Episcop de Lincoln. Acest text a devenit traducerea standard a Eticii, pina in vremea Renasterii” O alta versiune a Eticii care circula in epoca, era o traducere arabo-latina a lui Hermann germanicul, care a terminat in 1240 versiunea latina a comentariului la Etica lui Averoes – de fapt o parafraza a textului aristotelic.

Am folosit acest titlu, ca pretext; vrem sau nu vrem, sintem cu totii la bordul acestei nave care se numeste Romania. Nava aflata in plina furtuna politica. De noi depinde daca alegem un capitan care sa ne scoata la liman sau alegem un capitan care sa ne faca sa esuam. De scufundat, nici nu vreau sa ma gindesc. tibi

24 Octombrie 2009 at 14:38 113 comentarii

Des MacHale

antologie de VORBE DE DUH

Daca tot am amintit de Radu Paraschivescu si de activitatea sa de traducator, si daca tot este sfirsit de saptamina, cred ca putin haz nu strica nimanui. Des MacHale este un matematician din Cork, un “antologator al vorbelor cu dichis “ care “culege rabduriu si jovial” citate, panseuri, ‘pe care le asaza intre coperte si le trimite la tipar.” Dintre multele volume pe care MacHale, le-a pus la dispozitia cititorilor, R. Paraschivescu a tradus si publicat la Humanitas, volumul din care am sa redau citeva citate. Volumul este structurat pe mai multe capitole, oarecum pe domenii cum ar fi, arta, educatie, literatura, muzica, diverse. Citez aici citeva, fara nici-o metoda.

Simplul fapt ca esti paranoic, nu inseamna ca nu vor sa puna mina pe tine/ Patrick  Murray.

Exista trei metode simple de a pierde bani. Cursele sunt cea mai rapida, femeile cea mai placuta, iar agricultura cea mai sigura. / Lordul Amherst

Daca exista cineva caruia ii datorez bani, sint gata sa uit daca uita si el. /  Errol Flinn

Daca toate celelalte metode dau gres, nemurirea poate fi asigurata intotdeauna printr-o greseala spectaculoasa. / John Kenneth Galbraith

Sint foarte mindru de ceasul acesta de aur. Il am de la bunicul meu, care mi l-a vindut pe patul de moarte. / Woody Allen

Multe bucatarese excelente se rateaza intrind in lumea artelor. /Paul Gauguin

Exista o singura diferenta intre un nebun si mine. Nebunul se crede sanatos. Eu stiu ca sunt nebun. / Salvador Dali

Salvador Dali a sedus multe femei, mai ales din America. Numai ca de obicei, aceasta seducere insemna ca le dezbraca la el in apartament, facea doua ochiuri, li le punea pe umeri si pe urma, fara un cuvint, le arata usa. /  Luis Bunuel

Justitia nu numai ca trebuie infaptuita, dar e nevoie s-o vedem ca sa credem in ea. / J. B. Morton

Nu ma ingrijoreaza cei care sint la inchisoare, ci cei care nu sint./ Arthur Gore

Un avocat incompetent poate taragana un proces luni sau ani de zile. Unul competent o poate face pe o durata mult mai mare. / Evelle J. Younger

Daca poti sa stai pe podea si sa nu te tii de nimic, inseamna ca nu esti beat. / Dean Martin

Nu beau niciodata apa din cauza lucrurilor dezgustatoare pe care le fac pestii in ea. /  W.C. Fields

Odata am dat mina cu Pat Boone si intreaga parte dreapta mi s-a trezit din betie. / Dean Martin.

A fost un mare patriot, un om de omenie si un prieten loial – asta, fireste, daca a murit intr-adevar. / Voltaire

Rezist la orice, in afara tentatiilor. / Oscar Wilde

26 Septembrie 2009 at 20:01 111 comentarii

Articole mai vechi


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

toateBlogurile.ro

Blog Stats

  • 892,072 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.354 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 892,072 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: