Posts filed under ‘7301634’

Cianură+politicianism= LOVE

Poate v-amintiți siguranța cu care „profetul din Dămăroaia” aprecia în ianuarie ’90 incapacitatea poporului, de a pricepe exercițiul democratic. „Abia peste 20 de ani <stupid people> va intelege ce e democrația~, zicea atunci, rânjind disprețuitor, don profesor Brucan.

Exact la 20 de ani de la revoluție, în 2010, „stupid people” ieșea în stradă în apărarea patrimoniului natural de la Roșia Montană. Au fost primele proteste stradale post ’89 cu motivație socială superioară: nu pentru beneficii sindicale&personale, ci pentru binele țării&comunității. 

 Rectific: n-a ieșit poporul, ci grupuri de tineri (mulți, foarte mici în ’89, sau încă nenăscuți) care au îndrăznit să se pună de-a curmezișul poftei pantagruelice de aur a politrucilor băștinași uniți în cuget și lăcomie. Obsesia pentru vițelul de aur, cel mai tare liant al prădătorilor politici.

Protestele izbucnite atunci rămân în istorie prin efecte:
1. Au legitimat o formulă originală de proteste, cu accente ludice, care a evoluat în marile mișcări de rezistență din anii trecuți. 
2. A dovedit că PSD, PNL și sateliții clociți în matricea lor erau din aceeași fibră post-comunistă pusă pe rapt care s-au regăsit ulterior în USL.
3. A demonstrat ipocrizia președintelui Băsescu&PDL-ului său pretinși artizani ai statului de drept. Autogolul dat în percepția publică a fost primul semn al falsului lor statut de reformatori.
4. A contribuit la coagularea USR+ și, totodată, a unor organizații anti-corupție, de apărare a patrimoniului natural al țării, a statului de drept și a drepturilor civice: Declic, Vă vedem, Rezistența și altele)

Reacția anti-protestatari de-atunci s-a prăvălit cu o forță egală cu pofta de aur a barosanilor politici&trolilor lor prin toate căile de comunicare.  Batjocuri de șanț, conspirații „maghiaro-ecologiste” și alte „cianuri” pe măsura fanteziei iubitorilor de RMGC, risipite în social media, presă, pe blogurile pro-RM. Am avut parte atunci de destule atacuri pe blog, știu ce forță alienantă are fanatismul ideologic ajuns în slujba jefuitorilor.

Când e vorba de bani, discuţiile despre ireversibila distrugere a naturii din zona apuseană a ţării aflată în bătaia intereselor unor bravi vânători de comori contează tot atât de puţin cât un panou de avertizare cu cap de mort pentru orbi pe drumul spre un lac sinistru. Ca să nu mai vorbim de irelevanţa unor dezbateri într-un climat infernal ideologizat&politizat otrăvit de interese care anulează dimensiunea civic-umană.

În locul munţilor unui ţinut unic, de o frumuseţe şi fertilitate neasemuită, ar rămâne o zonă moartă. Asta au vrut decidenții atunci, asta vor și cei de acum. Da’ cu ceva lingouri în plus la banca naţională, cum promitea preşedintele Băsescu. Și cum salivează acum Cîțu, premierul heavy-metal.

Pe pofta cui ar fi reluarea golănelii? Mai e cineva care nu ştie de devastatoarele tunuri la resursele naţiei? De înstrăinările de minerale rare? De munții cheliți, izvoarele ucise și pădurile hăcuite? De atacul penelisto-tăricenist la petrolul Mării Negre care a fost dat în vileag şi stopat în ultimul ceas? S-a refăcut cumva, economia acestei ţări plutind în derivă după atâtea resurse pierdute la masa de joc şi n-am aflat? Au făcut, măcar, o reţea modernă de infrastructură în locul miilor de tone de petrol şi gaze dispărute din patrimoniul țării? 

Ce țară se lasă de bună voie mutilată?  Ca un amărât disperat care, pentru o pungă de galbeni, renunţă la rinichi? 
 
Iată ce scria atunci pe blog Traian Ungureanu (dreapta) europarlamentar PDL și partizan al prăduirii RM:
„Acum, distinșii protectori ai păpădiei și rîmelor, își pot adăoga încă un merit: mizerie garantată pentru Apuseni”. 
 Sau, dl. Ponta, alt leșinat după bănuții din resursele patriei (stânga) elastic ca o râmă, care s-a declarat public împotriva proiectului (premierul Victor) în timp ce deputatul Viorel a votat pentru!
Două curente nocive înfrățite în același mâl

În fine, decidenților actuali le-aș recomanda puțintică prudență. Să nu uite că marii partizani ai cianurării au dispărut din prim-planul politic fără să ajungă la comoară. Băsescu, Berceanu,  Ponta, Videanu ș.a. …Cine mai poftește? 

 

9 iulie 2021 at 21:10 Lasă un comentariu

Israel sub Netanyahu

Netanyahu, cel mai longeviv premier israelian, e socotit de mare parte a evreilor un scut de neînlocuit în fața organizațiilor teroriste islamiste. Motivată până la un punct, în atmosfera tulburată de războiul perpetuu din zonă, percepția, întreținută de frecventele atentate, îl readuce periodic în funcția de prim-diriguitor.
În ciuda acuzelor de corupție care-l fac indezirabil pentru o parte a electoratului israelian, „super-scutul” Trump i-a întărit poziția când cu jocul politic de-a mutarea ambasadei; și a lăsat și ceva rezerve de „gaz” la o adică.

Odată cu căderea protectorului de peste ocean, aura lui Netanyahu a pălit, protestele civice ale israelienilor provocate de învinuirile nerezolvate de corupție la adresa sa au reizbucnit.

Situația lui politică e pe muche de cuțit, nereușind nici până acum să-și legitimeze un guvern.
Iar ultima speranță de supraviețuire politică vine, cum se vede, tot pe fondul faimei sale de scut în momente de acutizare a amenințării islamice.

Dar situația explozivă în extindere de acum e mult mai periculoasă decât în alte momente critice din istoria recentă. Mult diferită de pildă, de conflictul sângeros între localnici arabi și armată de pe muntele Har Homa din Ierusalimul de Est, provocat de demararea construcției unei colonii evreiești ca urmare a deciziei din februarie 1997 a lui Ariel Sharon, ministru construcțiilor în primul guvern Netanyahu.

Au urmat multe alte conflicte de-atunci, însă acela a însemnat prima mea luare la cunoștință cu realitatea cotidiană din Israel, într-o lună martie încărcată de ciocniri și atentate pe fondul veselei sărbători de Purim.

Haifa, început de martie 1997. Eram la prima ceașcă de cafea a zilei planificând ieșirile în peisaj, când, pe postul în limba română al radioului din bucătăria gazdelor mele, știrea despre ciocnirea unor localnici arabi cu comandoul israelian al ministrului Ariel Sharon întrerupsese programul matinal.

Generalul-buldozer, cum era alintat, altfel un erou incontestabil, emblematic, al Israelului, odată ajuns ministru, a adăugat memorabilelor sale acte de curaj în războaiele pentru apărarea tânărului stat Israel atacat de vecini, măsuri ofensive ale căror efecte au generat mari controverse. Nu toți evreii le socoteau bine venite.
„Ierusalimul a fost și trebuie să rămână capitala sacră a Israelului și a lumii”, izbucnise, într-un acces de revoltă, soțul prietenei mele din liceu, un om deosebit de blând, cultivat și credincios, descendent al unei familii rabinice din vestul României.

Atunci fusese un conflict local, acum e un conflict cu un uriaș potențial de amplificare, greu de controlat.
Pericolul vine nu doar din partea teroriștilor Hammas și Hesbollah, ci și de la revolta arabilor pașnici din marile orașe israeliene, în proporție de 20 procente raportată la totalul populației.

Asocierea premierului cu fundamentaliștii ortodocși face situația și mai inflamabilă.

În plus, parcă nu era destul, evenimentul toarnă gaz peste antisemitismul deja activat, pe ici pe colo, mai în toată lumea.

Situație extrem de critică în care, Netanyahu, asemenea unui pompier amenințat că-și pierde postul, apreciază pericolul prin perspectiva interesului său de a supraviețui politic. 

Problema e că în situația de acum, sunt nevoiți să-l susțină sperând că va reuși. Nu există altă soluție.

14 mai 2021 at 13:53 Lasă un comentariu

Reforma d-lui Cîțu

 Delegarea unor funcții civice unui comandament militar, mituirea presei, sinecurile și relațiile transpartinice, inflația de consilieri din guvern, comportamentul dictatorial al premierului în raport cu partenerii de coaliție, toate astea dovedesc slăbiciune. Și prostie. O putere obsedată de control e incapabilă să conducă în beneficiul societății. Se știe culpabilă. Nu poate reforma nimic. Dimpotrivă. Caută să amplifice homeostazia sistemului bolnav. Cum se întâmplă, de pildă, acum, în sistemul de sănătate a cărui stare se agravează. Reformarea unui sistem e imposibilă fără diagnoză. Fără identificarea „bolilor”cronicizate ale sistemului, a cauzelor lor. Când aceste acțiuni sînt împiedicate de la vârf, înseamnă că acolo e buba! O corupție sistemică răscolită cât de puțin stârnește reacții de o agresivitate direct proporțională cu gravitatea bolii sistemului, așa cum a dovedit-o demiterea brutală a ministrului Voiculescu și a epidemiologului Andreea Moldovan. Tabloul e limpede deși nu e complet. După dezvăluirile ministrului demis, făcute în condiții de ostilitate inacceptabilă a „anchetatorilor” din tribunalele TV, după ce-au mai scos la iveală puținii jurnaliștii de investigație, ar trebui să urmeze și alte date de care e nevoie pentru a reforma sistemul. Dar cine să se încumete într-un stat captiv păzit de o presă (aia cu pedegree!) în fază avansată de jigodism? 

Cele câteva luni în care specialii&familiile lor, în locul bătrânilor și persoane cu afecțiuni cronice a căror imunizare era prioritară, au beneficiat de vaccinare preferențială în centre secrete au dus la infectări și decese ale unor oameni din grupa respectivă de risc. Ca și în cazul Colectiv, familiile care au suferit din cauza acestui abuz politic ar trebui să se asocieze și să ducă problema în justiție. Măcar atât.

La Seminarul organizat de DNA în Mai 2018, pe tema corupției din sistemul sanitar, Laura Codruța Kovesi avertizase că sistemul are vulnerabilități majore din cauza corupției și a fraudelor în cinci domenii: 
1 achiziții publice,
2 servicii medicale,
3 bugetarea unităților spitalicești,
4 accesul personalului în sistemul medical și
5 autorizarea farmaciilor.

În cele aproximativ 100 de zile cît a fost lăsat să conducă ministerul sănătății, Vlad Voiculescu a demarat un program axat exact pe vulnerabilitățile consemnate în raportul DNA.
1 A pus la dispoziția spitalelor 50 de milioane de euro, bani europeni, împreună cu Cristian Ghinea, pentru ca managerii din spitale să vină cu proiecte și să-și remedieze toate deficiențele; –
2 A dat OUG 12/2021 pentru transparentizarea achizițiilor publice din sănătate pentru a elimina corupția din sistem;
3 A adus la conducerea CNAS un om integru, cu doctorat în UK;
4 A scos la concurs toate posturile de director general ale caselor județene de sănătate
5 Pregătea  transparentizarea totală, astfel încât fiecare asigurat să poată cheltuielile pe care CNAS le-a făcut pentru el;  
6 În iulie urma scoaterea la concurs a posturilor de manager de spital; 
7 Eliminarea plafonului la norma de hrană din spitale, acesta rămânând la latitudinea managerului de spital; 
8 Devoalarea centrelor secrete de vaccinare; 
9 Stoparea banilor către presă;
10 Suplimentarea paturilor ATI până la 1687; 
11 Crearea liniei de sprijin psihologic pentru persoanele afectate de pandemie
12 Înființarea acelui ombudsman, un fel de avocat al poporului pentru pacienți.
13 Elaborarea programulului prin care se asigură 3.4 mld euro pentru construcția de spitale noi prin PNRR
14 Asigurarea prin Banca Europeană de Investiții a echipelor de constructori, proiectanți, arhitecți
15 Se aflau în evaluare șefii de la DSP, urmând schimbarea lor 
16 Pregătea scoaterea la concurs a șefiei INSP

Stoparea bruscă a acestui program prin demiterea ministrului, „o vitejie istorică” a premierului Cîțu! Aparatul de partid s-a mobilizat imediat și a activat echipele de intervenție rapidă, hârșite în împrăștiat mizerii, la unison cu televiziunile și site-urile de presă, plătite sub pretextul promovării măsurilor de combatere a pandemiei. Mituirea presei, un pact execrabil al statului cu Mafia, o pată de neșters  în CV-ul PNL, are efecte durabile. Seară de seară  câteva televiziuni, Trustul Antena 3 (cel mai bine răsplătit) RTV, Realitatea, își bat joc nu doar de captivii pe care-i droghează mediatic ci și de tătucul guvern de vreme ce le face reclamă doamnelor Șoșoacă, Groșan, Alberts și altor personaje promovate mediatic care obstrucționează sistematic lupta medicilor cu pandemia, promovînd conspiraționismul, antivaccinismul.

21 aprilie 2021 at 12:21 Lasă un comentariu

Aprilie

Aventuri în grădina de hârtie

Aprilie

ramură înflorită de măr

pe deal
în grabă
urcă via
se-mpiedică
în poalele-i verzi
suspină
cu lacrimi de miere

din candelabrele
merilor
plouă lumină

N D

Vezi articolul original

1 aprilie 2021 at 03:36 Lasă un comentariu

Deconturi

Am fost teribil de impresionată când Sara mi-a arătat fotografia a două fetițe, verișoarele ei, în josul căreia scria „Au murit la Auschwitz”. Mai erau și alte fotografii în albumul de familie al prietenei mele, cu rudele ei care pieriseră în cuptoarele de la Auschwitz, însă imaginea fetițelor vesele, cu codițe, ținându-se după umeri, nu pot s-o uit.

Ne conduceam una spre alta când ieșeam de la școală povestind ore în șir despre visele noastre copilărești influențate puternic de impresiile lăsate de lecturi. La cincisprezece ani, Sara citise deja o căruță de cărți din biblioteca  școlii, mai ales literatură universală clasică. Știa deja vreo trei limbi (română, maghiară, idiș) și învăța, de una singură, engleza. Dacă era lăudată pentru cunoștințe, pentru logica sclipitoare și pasiunea ei neobișnuită pentru cunoaștere, se apăra spunând că e tocilară. Când a dat peste „Capitalul” lui Marx a fost convinsă că acela e drumul căutat.

Nu odată mi-am amintit de acele zile, de convorbirile noastre în care eu eram, într-un fel, învățăcica ei, interesată de ce spunea, dar incomparabil mai superficială și mai puțin tenace. Nu m-a atras „Capitalul” și nici pe Sara n-a mai pasionat-o. Orele de socialism din programa școlară au lecuit-o. Mai târziu, am înțeles interesul timpuriu al Sarei pentru filozofia marxistă, ca reacție la tragediile cauzate de nazism familiei ei.

Am „aplicat” această axiomă a preferinței instinctive pentru o cale sau alta, în funcție de experiențele trăite, mai cu seamă când e vorba de unele intens dramatice sau tragice, și am descoperit că pe temelia acestor alegeri (personale sau colective) s-ar putea cartografia hărți ideologice întregi, pe zone, pe baza cărora pot fi înțelese, întrucâtva, destinele unor popoare mereu în derivă și, de regulă, nefericite.

Încă o  amintire, recentă, cu valoare de parabolă pentru mine.
Sibiu, Iunie, 2017, Mihail Barîshnikov, la FITS:

„Nu mai știu unde e locul meu acum, m-am născut sub Stalin, am fugit de Brejnev şi am ajuns la Trump. Nu e chiar corect”, a glumit, într-o întâlnire restrânsă cu presa, celebrul dansator, unul dintre cei mai mari balerini şi coregrafi ai lumii prezent la Festivalul de Teatru de la Sibiu cu „Brodski/Barîshnikov”, spectacol eveniment, o co-producţie Letonia-Statele Unite ale Americii, o confesiune autobiografică coregrafic- poetică bazată pe poemele lui Joseph Brodski.

Cu un tată despotic, stalinist convins, colonel în armata rusă, Barîshnikov știa de copil ce e tirania. După ce mama sa, fire sensibilă și artistică, s-a sinucis, adolescentul Mișa și-a căutat libertatea în dans. Și dansul l-a făcut celebru în toată lumea. După un spectacol în Canada, reușește  să evadeze. Nu se va mai întoarce niciodată acasă, își va duce însă cu el toată viața, iubirea de țara natală, ca și Brodski, cu ale cărui versuri rezonează impresionant în spectacolul neuitat de la Sibiu.

Necontaminată ideologic, mintea unui artist e ca a copilului din poveste care vede un împărat gol și spune ce vede.
La fel se comportă toți oamenii maturi și responsabili, cu gândire critică nealterată ideologic și cu motivații superioare.

Bineînțeles că pe lângă reperele care imprimă direcțiile urmate de mase din motive legate de experiențele profunde ale vieții lor, mai mult sau mai puțin conștientizate, există și mulțimile amorfe care se lipesc, la un pol sau la altul, precum pilitura de fier, fără să înțeleagă bine de ce, cine și ce le împinge. O hartă greu de descifrat, nu știu cât de utilă, din cauza benzilor de circulație întrerupte de nelipsiții oportuniștii care domină mai cu seamă societățile în tranziție.

Nu așa se explică și „stângismul” de care e acuzat chiar Papa Francisc în grija lui expresă pentru cei sărmani? Originar dintr-un continent care a trăit tragediile produse de loviturile de stat dictate de interesele americane, are exact atitudinea umană firească indusă nu de o ideologie, ci de suflet. IDEOLOGIC însă, din ororile trăite de popoare într-o parte sau alta a lumii, se zămislește nefastul ANTI care susține cursa ororilor tot printr-un ANTI, urmat de altul…

Procesul alunecării periodice a umanității spre extreme, un lanț de reacții care se auto-generează succesiv poate ajunge la un punct de acumulări explozive. De pildă, dacă dictaturile de dreapta din continentul Sud-American l-au generat pe Fidel Castro, iar fascismul european l-a produs pe Hitler provocând expansiunea comunismului răsăritean și polarizarea întregii lumii, ceea ce urmează pare a fi o combinație inflamabilă a ANTI-urile precedente cu efecte cumulate.

29 martie 2021 at 17:03 2 comentarii

Articole mai vechi


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 931.179 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.450 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 931.179 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: