Posts filed under ‘7301634’

Frica

Am fost dresați prin frică zeci de ani. Am supraviețuit acceptând, unii revoltați, alții nu, viața-n umilință. Nu odată prin duplicitate ca soluție de supraviețuire, știind că frica degradează ființa interioară. Că e mai contagioasă decât orice virus. O societate dominată de frică are conștiința paralizată. Cedează fără să lupte. Paradoxal, în climatul de teribilă tulburare globală în care ne aflăm fără voia noastră și fără să știm ce ne așteaptă, frica, asemenea stresului util, ne poate fi de folos, dacă ne activează responsabilitatea,  dacă ne face atenți la riscuri,  dacă  ne determină să facem tot ce ține de noi, de fiecare din noi, pentru a ne fi de ajutor nu doar nouă, ci și medicilor și, implicit, comunității.  Cu condiția să nu lăsăm frica să treacă de frontiera rațiunii fiindcă ar deveni coșmar; o stare paranoică, paralizantă spiritual, pentru comunitățile de orice fel și întreaga societate! Gradul de înfricoșare pe persoană depinde de educație, empatie, caracter. Amplificată, din nefericire, de apocalips-teveurile care hrănesc publicul cu otrăvuri în folosul patronilor politici. De cei câțiva tartori ai mediei care trăiesc în huzur pe seama unui public prizonier, consumator permanent de spaime&psihoze (V-amintiți cum se aliniaseră toate televiziile în toamnă, ca să  bage groaza-n noi cu „cea mai grea iarnă a secolului?”)

Există însă și unele aspecte specifice țării noastre, nefavorabile epidemiei, care țin, paradoxal, de lipsa reformelor civilizaționale: întârzierea dezvoltării comunităților urbane, precaritatea sistemului medical, sărăcia vieții sociale în multe comunități, izolarea localităților rurale. Factori de deplâns în vremuri normale care pot limita „natural” contagiunea,  având în vedere că prima măsură e izolarea.  Dacă în statele cu sisteme de sănătate bine puse la punct, cetățenii fug la medic la cea mai mică indispoziție, la noi, după trei decenii pierdute pentru reforma sistemului sanitar, mulți concetățeni opun instinctiv o rezistență de oameni pățiți. Experiențele nefericite legate de incompetența și/sau de conduita dezagreabilă a unor cadre medicale, de dotarea precară a clinicilor& spitalelor, își spun cuvântul.  Tragedia de la Colectiv, cel mai terifiant experiment „salvator” din istoria recentă, chinurile de neimaginat îndurate de supraviețuitorii lăsați de diriguitorii sănătății să-și aștepte sfârșitul au produs o undă uriașă de neîncredere în serviciile de urgență de stat.  Acum suntem împinși în frica de necunoscut. Nu știm magnitudinea riscului potențial pentru populația țării expusă unui pericol care se apropie galopant de fiecare din noi. Nu putem calcula măcar, spre ce ne îndreptăm, ce se va întâmpla cu tot ce ține un stat în stare de funcționare, fie și la o limită inferioară. Cu frica asta e greu de luptat dacă autoritățile nu inspiră încredere. Iar încrederea nu-i o lozincă și nu poate fi impusă cu forța.  Dacă recuperează întârzierea, dacă fac ce spun și spun ce fac, fără minciuni și populisme ieftine, vom ieși și din strâmtoarea asta.

16 martie 2020 at 18:52 3 comentarii

Anticipatele sub capac

PSD&PNL au fost USL de când au apărut. Țara e patronată de USL de trei decenii. Oficial și neoficial. Cu sateliți folosiți când de unul când de altul, când de ambii, cu trocuri pe sub tejghea, cu încăierări sângeroase dar cordiale la răscruci de mandate. Tehnici de ținut electoratul captiv. În 2011 s-au luat și cu acte. Deși s-au separat după doi ani, tot pe ciorovăieli legate de împărțeli, concubinează profitabil în continuare, prin aceleași rețele ale corupției instituționalizate. Ca să-și păstreze monopolul, sunt nevoiți să-i extragă periodic pe cei cu valoarea de întrebuințare compromisă. Îi trec în regim de conservare&sterilizare, până le vine iar rândul. Între timp, caută „prospături” pentru funcții de reprezentare. De fapt, mușterii de-ai casei ținuți „calzi” în anticameră. Dacă au și niscaiva bube, cu atât mai bine. Important e să aducă cu ei un story cu priză la norod. Figurile noi conving mai lesne boborul care vede doar la suprafață, aude doar ce i se spune că trebuie să audă, uită tot ce ar trebui ținut minte; și care, în schimb, e format în cultul obedienței și al vorbelor goale. Și pentru intrarea în UE a României, după 17 ani de fesenism, jupânii aveau nevoie de împrospătare pe palierul de reprezentare. Înnoirea cu personaje din fondul de rezervă, prin urmare, era o mișcare necesară. Raed Arafat și Klaus Iohanis, venind din zone diferite, pe trasee diferite, au ajuns cam în același timp la etajul de sus al puterii. Continuitatea la putere a ocupanților post ’89 era asigurată. Cel puțin pentru un timp. Alungarea rebelului Băsescu era primul pas. N-a fost atât de greu, indezirabilul de două mandate s-a învins singur până la urmă, eșuând rușinos, uman și politic, undeva în apele lor teritoriale. A doua problemă de „politică altfel” era consolidarea puterii partidelor ex-useliste, pornind de la palierul baronatelor. În același timp, ascensiunea rapidă a grupării Dragnea devenind o amenințare la menținerea supremației în teren a celor două partide, pericolul trebuia anihilat. Deloc ușor, având în vedere și a treia problemă, cea mai deranjantă pentru cartel, apariția în 2016 a USR, ulterior USR+. „Intrusul” care demonstrase în trei ani că poate trimite fesenismul în istorie! După Băsescu, Cotroceniul avea de rezolvat deci, pe de o parte, gruparea indezirabilă Dragnea-Dăncilă și, pe de alta, Alianța deranjantă a domnilor Barna&Cioloș. Ușor de decriptat planul combatanților via Cotroceni! Făcând-o țintă pe Dăncila, un adversar ridicol, lipsit de șanse, presedintele&premierul se vedeau eroii care înving capul hidrei pesediste, trimițând pe tușă, totdată, USR+. Asta după ce „strategii” și-au însușit succesul celei mai importante mișcări civic-politice benefice țării, „Fără penali”! Recuperarea, pe șest, a părții salubre din PSD pentru a reînnoda, neoficial, jumătățile useliste, urmând a se face după „VICTORIE”. Exact ce a făcut Orban în cele patru luni de guvernare, socotindu-se victorios fiindcă a terminat-o pe Dăncilă, că le-a tras clapa USR+, și că a recuperat strategic pesedime din rețelele casei (mai lipsea o serenadă cu dedicație, stil my way). Strategie de carton! Marele asalt liberal s-a dovedit o cacealma. Anticipatele ar fi mers șnur după căderea lui Dăncilă când PSD era o găină fără cap. Era suficient să fie propuse niște persoane total indezirabile pentru PSD, la justiție în primul rând (NU Predoiu!) și anticipatele le-ar fi ieșit ca la carte. După 4 luni de guvernat prin compromisuri dezonorante, șansa de reușită a anticipatelor a ajuns aproape nulă. Revenit din buimăceală PSD își adună trupele. Să mai spunem că, dezvăluindu-și disponibilitatea pentru compromisuri inacceptabile cu penalii, PNL și-a fracturat grav credibilitatea?

25 februarie 2020 at 10:51 2 comentarii

Apele din Ditrău

Evenimentele recente de la Ditrău mi-au adus în minte cea mai neconformistă reprezentație pe care am reușit s-o văd în 2016 la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, „Apă de mină”, parte a „Trilogiei minelor”. Scrisă în 2013, piesa lui Csaba Szekely aduce pe scenă o țesătură tragică de situații fără ieșire, dintr-o zonă minieră dezafectată, uitată în sărăcie, din secuime. Dramele unei comunități pauperizate, anchilozată în mentalități deformate pe care le acceptă cu resemnare. În fața spectatorilor se derulează în toată urâciunea lui șocantă, tabloul dezolant al degradării unei comunități rurale supraviețuind în izolare&ignoranță. Cu reacții brutal de sincere, exprimate frust dar urmate dezolant de recăderea în resemnare, cu izbucniri episodice de revoltă candidă care nu duc și la acțiuni de eliberare a personajelor victime. Supusă bisericilor rivale locale, catolică și reformată, ambele la fel de imorale, comunitatea le acceptă ipocrizia&abuzurile și decade odată cu ele. Resemnare care anihilează tragismul situațiilor. Povestea, pe cât de veridică pe atât de revoltătoare, nu te-ar prinde totuși, dacă n-ar fi prezentată de tânărul dramaturg într-un registru briliant, nonconformist, cu un umor tăios, ca un laser.

Din discuțiile libere post-spectacol ale autorului&regizorul&actorilor cu publicul, am înțeles că regizarea piesei a fost declinată de primul regizor, apoi și de al doilea și încheiată, într-un sfârșit, de al treilea, nu rețin cum îl cheamă. Actorii au jucat admirabil, au intrat perfect în pielea personajelor, aș fi pus pariu că sunt de etnie maghiară, abia după spectacol am aflat că distribuția era în întregime românească. Am reținut și faptul că piesa s-a bucurat de un succes răsunător la Tg. Mureș, Budapesta și New York. Nu stiu însă dacă s-a jucat și în comunități rurale din categoria respectivă, din secuime și din toată țara (condiții  de același fel produc probleme similare și-n alte locuri) unde ar fi avut un rost semnificativ. Poate nu i-ar fi amuzat pe localnici, dar rolul educativ, impulsionarea schimbărilor de atitudine, ar prima succesului de o seară. Comunitatea din Ditrău o dovedește.

1 februarie 2020 at 22:32 2 comentarii

Iran, vedere din avion

Istoria recentă a Iranului este istoria intervențiilor succesive ale jucătorilor puternici de pe scena lumii- britanici, americani, apoi și ruși, pentru petrol și control strategic în Orientul Mijlociu. Sub Reza Shah Pahlavi (ca și în Turcia sub Mustafa Kemal) Iranul cunoscuse un sfert de secol de reforme în toate domeniile. Lovitura de stat din 1953, dată de SUA-prin CIA (autorizată de Dwight Eisenhower) cu sprijin britanic (pentru interese comune legate de petrol și de controlul strategic al zonei) a răsturnat guvernul Mohammad Mosaddegh, ales democratic, împingând Iranul în mizerie și instabilitate. Țara se afla deja, de vreo doi ani, sub embargoul britanicilor care încercau astfel să-l facă pe Mosaddech să renunțe la legea de reducere a concesiunii terenurilor petroliere. Răsturnarea guvernului său prin lovitura de stat din 1953 a dus la Revoluția din 1979- cu suportul unei părți a populației(embargoul provocase o criză prelungită) și a unor elemente declasate plasate acolo de marii jucători amintiți. Șahul pro-occidental a fost detronat și monarhia înlocuită cu o republică islamică anti-occidentală. Ulterior, documentele doveditoare ale implicării protagoniștilor occidentali au fost, în mare parte, șterse.
Semnificativă observația lui William O. Douglas, Judecătorul Curții Supreme de Justiție a Statelor Unite ale Americii, care a vizitat Iranul atât înainte cât și după lovitura de stat: „când Mossadegh și Persia au început reformele de bază, am devenit alarmați. Ne-am unit cu britanicii să-l distrugem; am reușit; și de atunci, numele nostru nu a fost unul onorabil în Orientul Mijlociu”.
Sub lovitura din1953, democrația abia pusă pe picioare din Iran s-a prăbușit pregătind terenul pentru dictatură. După revoluția din 1979 care a statuat republica islamică, civilizația&cultura Iranului au intrat pentru nu se știe cât timp, în declin. Iranienii trăiesc azi, ca și noi înainte de 89 sub Ceaușescu, în frică și umilință. Teren pe care a înflorit (și exportat constant) doar panislamismul&terorismul. Stăpânii câmpurilor petrolifere nu s-au dat bătuți, dimpotrivă, și-au adaptat metodele.
În 2000, Madeleine Albright, secretarul de stat american, a avut curajul să declare că intervenția brutală a SUA în afacerile interne ale Iranului din 1953 a constituit un pas înapoi pentru guvernarea democratică.  Majoritatea iranienilor consideră că lovitura de stat a demonstrat duplicitatea Statelor Unite, care s-a prezentat ca un apărător al libertății, dar nu a ezitat să folosească metode neonorabile să răstoarne un guvern ales democratic pentru a se potrivi propriilor sale interese economice și strategice“, lăsând loc terorii și dictaturii.
Cartea lui Kinzer „Toți oamenii șahului: O lovitură de stat americană și rădăcinile terorii în Orientul Mijlociu” a fost cenzurată în Iran prin eliminarea contribuției ayatollahului Abol-Ghasem Kashani la  lovitura de stat anglo-americană. Mahmood Kashani, fiul lui Abol-Ghasem Kashani, „unul dintre membrii de vârf ai elitei conducătoare de acum“-căruia Consiliul Gardienilor Iranieni i-au aprobat de două ori candidatura la președinție, neagă faptul că a avut loc lovitura de stat din 1953, spunând Mosaddegh s-a supus planurilor britanice de subminare a rolului clericilor șiiți.

Iranienii sunt prinși între ciocan și nicovală trăind în sărăcie și teroare sub dictatura ayatollahului Muhammad Ali Khamenei și a ultraconservatorului  Mahmud Ahmadinejad, într-o țară spoliată de resursele de petrol de către „prieteni”.

Momentul de trezire, de oroare și revoltă, produs de tragicul accident aviatic petrecut în țara lor „dintr-o eroare umană” acum patru zile zile ar putea fi „lebăda neagră” capabilă să-i urnească din această strâmtorare nefericită din istoria lor.

Surse

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/fundamentalismul-islamic-in-orientul-apropiat-si-mijlociu

https://www.goodreads.com/book/show/46347.All_the_Shah_s_Men3,
Revoluția islamică

12 ianuarie 2020 at 20:17 2 comentarii

Calfe călătoare, ucenici zburători, meşteri rătăcitori şi licenţiaţii peste plan la hectar

Intrăm în August. Ca-n fiecare vară, la Sibiu își fac apariția calfele călătoare.

Drumul spre Mirhinia

Ca-n fiecare vară, de câţiva ani încoace, la Sibiu şi-au făcut apariţia calfele călătoare. În general băieţi, uneori şi câte o fată, în costume tradiţionale, diferenţiate pe bresle după croială şi colorit (cămăşi albe, romantice, veste, cravate asortate, unele accesorii specifice, pantaloni evazaţi din postav sau catifea, pălării) vin să practice ce au învăţat şi să deprindă lucruri noi. Îi vezi ridicînd ziduri, reparând porţi, acoperişuri, scări, sau, lucrând în miniateliere mobile de dulgherit, fierărie sau olărit prin oraşul istoric, mai cu seamă. Absolvenţi din Germania, Austria, Franţa şi din alte ţări europene, după cei trei ani de şcoală de meserii mai fac încă trei de practică la ei acasă şi abia după aceea, în urma unui examen serios, pot deveni calfe călătoare. Urmează alţi trei ani pe care-i petrec în lumea largă lucrând oriunde găsesc ceva interesant legat de meserie, neretribuiţi în alt fel decât cu un adăpost şi…

Vezi articolul original 438 de cuvinte mai mult

25 iulie 2019 at 18:37 Lasă un comentariu

Vară capricioasă

din ultimii ani se înscriu în hei-rupul solidar de stopare a ascensiunii „intrușilor”, cu toate nu se aștepta ca tehnocratul „cuminte” pe care-l pusese în fruntea unui guvern temporar post-Colectiv sub paza strictă a PSD să-i devină rival politic. Ba mai mult, să-l vadă urcând în ierarhia UE ca inițiator al Renew Europe- unde, ca și Kovesi, a scăpat de sub controlul lor. Atât recentele numiri ale unor ambasadori pesediști de către Președintele Iohannis, cât și promovarea surprinzătoare a d-lui Geoană în aparatul NATO par a avea legătură cu această războială mocnită a cărei miză, repet, încă nu e complet descifrată.

Nimic din ce se petrece acum pe scena politică nu e întâmplător. Câteva date lămuritoare aici:
https://noradamian.wordpress.com/2014/06/20/ce-mai-fac-pucistii-patriei/

18 iulie 2019 at 14:39 2 comentarii

De unde atâția oameni de tinichea?

Realitatea bate povestea! Poate Dorothy a fost luată pe sus de un mezociclon cu curenți rotativi ca acela din Halkidiki…

Drumul spre Mirhinia

Wonderland a căzut,
se anunță la știri
o armată de tinichele a ocupat povestea
Alice a fugit
ultima dată a fost văzută într-un grup de emigranți
pe puntea Titanicului
și, mai de curând, în OZ
când se dădea drept Dorothy
Pălărierul era cât pe ce s-o creadă deși crescuse,
păluga,
de nu mai încăpea în altă istorie
Leul murise de inimă rea
iar Dorothy a dispărut
poate o fi fost luată de ultimul uragan
sau a înghițit-o Balena albastră
se gândi Pălărierul
dar cine să m-ajute?
Sperietoarea?… e moartă de spaimă
la 112 sună mereu ocupat
și Vrăjitorul e acuzat de evaziune fiscală

Nora Damian, „Spirală”, editura „Excelsior Art”, Timișoara, 2016

 

Vezi articolul original

12 iulie 2019 at 16:57 Lasă un comentariu

Articole mai vechi


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 923.462 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.445 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 923.462 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: