Posts filed under ‘7301634’

Omul bun din Seciuan

IMPRESII DE SPECTATOR

Regăsirea binefăcătoare a speranței, odată cu refacerea relațiilor întemeiate pe încredere între semeni, ar trebui să fie leacul pentru oamenii care și-au pierdut bunătatea în comunitățile declasate de înșelătorie și corupție. Asta ne arată Bertolt Brecht în „Omul bun din Seciuan”, un spectacol-parabolă de mare complexitate, morală și artistică, privind destinul unei comunități nefericite care avea nevoie vitală de o infuzie de bunătate pentru a se salva. Scrisă în plină expansiune a răului nazist, între 1938 și 1943, piesa dramaturgului german provoacă spectatorul să caute la rândul lui o ieșire pentru a nu fi nevoit să-și ducă viața într-un mediu copleșit de răutate și nimicnicie ca în Seciuan, o așezare imaginară locuită de o comunitate căreia i se poate atribui orice identitate spațio-temporală.

E posibil să renască o comunitate degradată? Dacă se găsește un suflet bun, poate. Prostituata din Seciuan va fi singura care, în strâmtorarea ei, acceptase să găzduiască peste noapte trei(zei)călători plecați în lume ca s-o vindece. Asta dezvăluie publicului, de la bun început, exoticul sacagiu știutor al secretelor comunității, fără să spere însă că locul acela nefericit nefericit se poate schimba.

Miracolul schimbării nu vine de la sine ci prin oameni deosebiți. Inimoasa Shen Te, prostituata din Seciuan care le oferise un adăpost de o noapte zeilor călători, își investește banii primiți ca răsplată într-o mică afacere, își oferă cu generozitate ajutorul unor consăteni sărmani, salvează un șomer de la sinucidere, se îndrăgostește de el, îl finanțează din puținul ei ca să-și îndeplinească visul de a deveni aviator!… și gata! Oricât s-ar strădui ea, de una singură, să-și ajute consătenii, nu mai poate face față lăcomiei, grosolăniei, amenințărilor care vin din toate părțile. Fără veste, Shen Te părăsește satul nu înainte de a-și trimite vărul să-i salveze mica afacere. Un om complet diferit de delicata Shen Te, dur și eficient, care nu se lasă intimidat de adunătura rapace, dezumanizată din Seciuan.

Mai oferă un asemenea model motivația de care are nevoie o populație pentru a se pune în mișcare? Pentru a ieși din fundătură, pentru a evada din alienarea istorico-politică ca dintr-o boală îndelungată? …Pentru a deveni comunitate?

Deși nucleul dramei e un sâmbure amar, învelișul artistic îi conferă atractivitatea de care are nevoie pentru a cuceri spectatorul. Pentru a convinge! Epicul e țesut armonios cu elemente muzical-poetice și coregrafic-acrobatice, inserții colorate de teatru popular, ici colo cu accente grotești. Diversitate, densitate, ritm.

Momentele pasive în care personajele stau în avanscena închipuind cartierele lor mizere alternează cu cele active în care, asemenea unor valuri tumultoase, actorii năvălesc în prim plan, cântă, se lamentează, se adresează publicului, uneori punând întrebări, alteori venind cu explicații. Fiecare val de acest fel probează o evoluție în atitudine care se adaogă însuflețirii, metamorfozei pozitive a comunității.

Convenția teatrală nu e importantă, spre deosebire de alte tipuri de piese,  spectacolul curge natural, fără ambiția perfecțiunii detaliilor care i-ar fi scăzut, presupun, din realism, aducând un suflu înviorător de teatru naiv. Actorii mută singuri decorurile în timp ce joacă sugerând ideea de autonomie. O regie neîncorsetată de reguli pune în valoare abilitățile remarcabile ale echipei de actori sibieni. Scenografia metaforizează spectacolul, potențându-i inspirat, mesajul.

Spectacol solicitant care reclamă un mare consum de energie fizică și nervoasă, mai ales din partea actorilor care joacă dublu rol; trecerea de la un rol la altul contribuie la realismul reprezentației. Admirabilă Diana Fufezan în rolul dublu al generoasei Shen Te și al raționalului ei văr! Fetișcana delicată, vulnerabilă și incasabilul ei văr, un duo contrastant în jurul căruia gravitează acțiunea piesei.

Prins în atmosfera acelui spațiu,  tu, spectator anonim, te confrunți cu lumea condensată pe o scenă, observând că decăderea morală de acolo pare că s-a propagat fără opreliști până-n timpul și locurile în care trăim, după experimentul eșuat al tehnologiei comuniste de reformare ideologică a conștiinței.

Drumul binelui, propus de teatrul brechtian rămâne, mereu, problematic. Te întrebi: e posibilă metamorfoza naturii umane? Avem- eu, tu, noi-  un rol în piesa asta?

TEATRUL RADU STANCA, SIBIU

OMUL BUN DIN SECIUAN

REGIA: Anca Bradu
SCENOGRAFIA: Alin Gavrilă
COREGRAFIA: Fatma Mohamed
COORDONARE MUZICALĂ: Ovidiu Iloc
CONCEPT VIDEO: Ionuț Gavrilâ
ÎN DISTRIBUȚIE: Diana Fufezan, Adrian Neacșu, Cătălin Pătru, Oana Marin, Florin Coșuleț, Codruța
Vasiu, Iustinian Turcu, Ștefan Tunsoiu, Ali Deac, Vladimir Petre, Gabriela Pîrlițeanu, Vlad Robaș, Pali
Vecsei

27 martie 2019 at 11:59 7 comentarii

Vulpile în vrie

Aproape uscată în ultimii ani, dădu și via noastră politică puțintel în floare și năvăliră vulpile. Cum câinii de pază ai democrației s-au umplut de jigodie (majoritatea!) vulpile par să stea mai bine cu analizele. Da’când emit pe aceeași lungime de undă cu javrele, efectul de fermentație e dezgustător.

Poate fi acceptată pretenția de echidistanță jurnalistică în raport cu nemernicia unui partid samavolnic care instaurează sub ochii noștri un regim dictatorial? Care duce un război pustiitor împotriva țării pe  care o conduce? Aceasta-i întrebarea!

Poate fi considerat jurnalism neutru obstinația cu care entitățile cu pricina vor să dea impresia că judecă solomonic părțile în timp ce recurg la atacuri brutale, de maidan, la adresa opozanților, preluate din arsenalul nemerniciei („nu-mi plac, sunt încrezuți, idioți utili, fanatici”.) Se pot încadra în rigorile jurnalistice&etice acuzele furibunde cu duhoare de zoaie pesediste? …E ceva ce n-am mai văzut?

Dacă semnalarea unor derapaje în câmpul politic e necesară, cotrobăitul obsesiv după niscaiva greșeli pentru a le folosi ca muniție în atacuri nedemne e chiar iscălitura presei „obiective” din gheretă. Datu-n stambă pentru declanșatul urii nu-i mai puțin imoral decât mercenariatul sinistru al televiziunilor din solda infractorilor. Otrăvurile cu care obiectivii cu ecuson își cinstesc vizitatorii or fi mai mai finuțe, dar nocivitatea e la fel. Bun prilej de aflat câtă neutralitate ipocrită zace-n ei!

Dar iată și oferta de sezon, promoțională, „două la preț de unu” cu care „echidistanții” profesioniști ies la înaintare pentru a atrage musculițele de oțet:
1- Îi enervează succesul  lui Kovesi ca și faptul că antipatia lor nu e contagioasă.
2- Fac alergie la USR-PLUS, folosesc orice prilej să-i îmbolnăvească și pe alții.

Prin „neutralitatea” lor atât de convenabilă politicienilor infractori, lighioanele toarnă oțet în burduful cu vin sperând să nu le năpârlească blana. Concret:
1.  – Pun semnul egal între Dragnea&PSD-ALDE, Tudorel&măcelarii justiției-  și USR-PLUS. Asta îi definește, e autograful lor deontologic.
2.  – Întrețin cu cinism&aroganță de hateri dezonorantul „mă piș pe el vot”.
3.  – Se vor, dacă nu producători de cutremure și fracturi, măcar disturbatori ai coeziunii alianței care-i preocupă ca o durere de burtă.

De fapt, strădaniile lor au efect invers. Râzgăielile infantile sub masca obiectivității jurnalistice produc anticorpi. Musculițele amatoare de zaharicale amare-s tot mai puține. Ce echidistanță poate funcționa în numele jurnalismului între interlopismul politic în forma sa cea mai malignă, de distrugător de țară, și alianța cea mai activ-combativă și singura nefesinizată, din cei peste doi ani de când a intrat în arenă?! Priviți vulpițele, cât suferă sărmanele! Nu c-ar fi ceva nou…  dar cum ce nu te doboară te face mai puternic, poate năpârlitele intrate în vrie merită mulțumiri.

Publicat în ediția tipărită a revistei „Kamikaze” nr. 11, 13-19 martie 2019

4 martie 2019 at 18:30 6 comentarii

Kövesi

Kövesi are o ținută (nu doar fizică) care o impune firesc, fără contribuția PR. Mai întâi nu-i o făcătură, ci o persoană. O persoană autentică nu se omoară să iasă în evidență. N-are nevoie de mască. N-are de ce. Un cetățean normal își înțelege rostul respectându-și semenii, profesia și, atât cât îi stă în putință, cadrul de drept. Într-o vreme a contrafacerilor, Kövesi e anormal de naturală. De aici tăria și echilibrul ei. Cred că nici nu-și dă seama că simpla ei prezență – impusă de acuzatorii oficiali, nu de dorința ei de a epata- e umilitoare în primul rând pentru ei,  apoi și pentru multe personaje de proastă factură, imbecili nerușinați ori isterici agresivi care fojgăie pe scena publică. În prezența celei pe care nu prididesc s-o toace, le cad măștile. Un test ireproșabil pentru iresponsabilitatea, goliciunea, hidoșenia, ipocrizia, micimea unei întregi galerii de figuri carnavalești. Personaje urâte, rupte parcă dintr-un bestiar politic, dintr-un film de animație prost jucat și prost regizat. Niște defecți moral ajutați și de chibiții lor; de nedumeriți, de înrăiți; de „obiectivi” care găsesc necesar acum, exact acum, ca punându-i sub semnul întrebării meritele, să reducă din sila publică față de scelerații care distrug statul, aruncând pe balanța lor coclită de vanități, pretexte dibuite de soborul gangsterilor. Îi vezi ici-colo sărind ca broaștele opărite să-și satisfacă patetic ego-ul frustrat. I-aș întreba dacă, în trei decenii, știu un decident din justiție care a avut mai multe cazuri de mare corupție trimise în instanță. Le-aș spune că LCK are și minusuri, nu e perfectă; că nu poate fi perfectă, perfect e numai contrafăcutul și artificialul. Într-o lume a fake-news-urilor, prea multe personaje se dovedesc artificiale. fake-uri! Ghinionul lor e s-apară oameni autentici. Care atrag oameni autentici.

18 februarie 2019 at 14:55 3 comentarii

Stand-up uselist în deschiderea stagiunii electorale

Câte dovezi trebuie să-l lovească-n cap pe românul de omenie, după acest prim stand-up jucat de jupân Oprea, ca să înțeleagă în fine, că indiferent de sciziuni, de achiziții, de permutări, ADN-ul partidelor provenite din matrix-ul comunisto-fesenist e același? V-ați întrebat vreodată de ce n-au prins altoiurile reformiste în partidele feseniste? De ce PDL-ul, deși ajuns pe val, i-a rejectat pe reformiști și a revenit în matca „marelui PNL”? Nici promițătoarele achiziții altoite recent în trunchiul penelist nu vor avea altă soartă. Nu vor primeni principiile&practicile lor politice. Aisbergurile din adâncuri rezistă mai mult decât culmile lor expuse temporar (și atractiv) vederii. Utile exclusiv electoral, altoiurile reformiste n-au cum să le inducă mutații de fond. Natura lor a rămas neschimbată. Valoarea lor de întrebuințare se măsoară  după beneficiul șefilor. De-aia USR& partidul PLUS le dau frisoane.Reactivarea unsurosului Marius Oprea, specializat în treburi murdare în folosul unor mușterii feseniști, e simptomul fricilor unui USL care supraviețuiește în PNL. În toate organismele partinice derivate din comunism funcționează aceleași năravuri. Și-au schimbat blana. Au perfectat tehnologia de fabricare a dușmanilor, esențială în comedia pluripartitismului. Oricât de feroce ar fi luptele necurmate între actorii distribuiți în această panaramă, pe cât de sordidă pe atât de inepuizabilă, nimeni n-a murit după ce s-a tras cortina. Cum să speri c-ar mai fi posibilă lustrația când niciunul din participanții la nemernicia care a deschis drum actualului asalt asupra temeliei statului nu s-a dezis de USL? A manifestat vreun ex-uselist un dram de rușine c-a performat într-o malformație partinică securist-fesenistă ale cărei radiații nocive continuă să afecteze grav viața politică? Ofensiva uselistă a ținut doi ani, suficient ca târâtoarele varanului să afle că pot. Destul ca să-și testeze resursele, să reproiecteze tehnicile de prostire a boborului prin media, strategia de capturare a statului, a întregului sistem judiciar nu doar a câtorva „mașinisti și trăgători de sfori”. Să distribuie în roluri cheie parveniți din PRM&PD (Olguța Vasilescu, Codrin Ștefănescu, respectiv Dragnea, Vâlcov), dar și niște cameleoni cu pedigree de-ai fals liberalului Tăriceanu. Dacă tot nu s-a făcut lustrație în statul pe care-l domină de trei decenii, o s-o facă ei. După manualul lucrătorului securist.

20 ianuarie 2019 at 19:09 4 comentarii

Despre frică

la ordinea zilei!… de un deceniu

prin urmare, cum mai stau aleșii noștri cu frica?

Gradina de hartie

Cui i-e frică de frica lor?
( Articol postat în 5 decembrie, 2008)

Sub Ceauşescu, românilor ajunsese să le fie frică unul de altul. O culme a “spiritualităţii” comuniste. Singura, de altfel. În stare să paralizeze până şi speranţa, frica aceea, se ştie, a produs mutaţii valorice şi de comportament cu stabilitate în timp. Pe lângă aceste schimbări care ţin de cercetarea psihosociologică, există şi un alt aspect, mai puţin luat în seamă, anume o frică caracteristică prezentului, ale cărei efecte sunt bulversante pentru viaţa noastră de zi cu zi, dar pot deveni ireversibil nocive pentru fiecare din noi şi pentru noi ca naţie. O frica-pedeapsă pentru…cei ce o gestionau până nu de mult. Pentrucă, paradoxal, frica sălăsluieşte şi ia forme grave, în foştii ei producători profesionişti, care au preluat-o de la dictatorul urcat în elicopter. Dar şi în mai tinerii lor prozeliţi instalaţi confortabil şi rentabil în minciună şi…

Vezi articolul original 672 de cuvinte mai mult

20 ianuarie 2019 at 12:31 Lasă un comentariu

Anotimp

risipa luminii-i sporeşte belşugul
până târziu
adesea-
în lecţia de vară
ce desfide lanţul de ceţuri şi brume
pedeapsa-
extazul îngheţat
sub paza cătuşelor pufoase,
apoi
un exil boreal
„şi în a treia zi
evadarea”

 

 

povestește iarba,
fiarelor

26 decembrie 2018 at 12:49 10 comentarii

Dușmanul dinăuntru

Poate am fi scăpat de dușmanul dinăuntrul nostru, dacă l-am fi identificat. Încă nu s-a întâmplat. sau nu destul. Au avut grijă cei care ne controlează gânditul să ne ferească mobilizând alți dușmani, de-afară, care să-l activeze pe cel dinăuntru, pe numele lui mai modern lose-lose; pierzătorul nostru tradițional. Ăla din suconștient care mormăie „să-i lăsăm să facă rău, tot ce-i mai rău, până la capăt”. Dacă în tabăra puterii, a adunăturii de ocupație, cuvântul de ordine e supunerea absolută (câștigă cine-i cu stăpânii, cine nu-i supus, pierde) la ceilalți, cauza profundă a sentimentului de neputință&lehamite vine din înțepenirea tradițională în fața unei uși care abia se ține în țâțâni, pe care nu îndrăznim s-o împingem pentru a ne elibera. Când nu-s prinși în seducătoarea otravă a coruptibilității, conaționalii noștri, mare parte din ei, par atinși de o abulie fără leac, de un mioritism care-i închide într-o  bulă a indiferenței, a pierzaniei senine. Unii ajung să susțină, cu sinceritate, nevoia de a accepta răul ca oportunitate pentru a-l pune în evidență. Aceeași meteahnă liniștitoare a lui „las că merge și-așa.” Acceptarea „noului” ministru al învățământului, cu trei mandate de tristă amintire la activ, e semnificativă în cel mai perdant sens al acestei atitudini. Sigur, pentru cei care prestează la nivelul de jos o muncă zisă de educație e o binefacere. Dar a acredita ideea c-ar fi vorba de un cal troian adus acolo ca să dărâme guvernul catastrofă parcă e prea mult! Și chiar dacă cuiva i-ar trece prin cap o asemenea rezolvare, ea este una tipică de pierzător tradițional: acceptăm distrugerea învățământului sperând că distrugem guvernul; cu reforma de salvare a plagiarismului ca prioritate. Același gen de pledoarie ca și-n cazul „șanselor” acordate cu mărinimie partidului decăderii naționale: un premier, al doilea, apoi încă unul, al treilea, șansa șanselor… Unii găsind că lanțul ăsta de numiri dezastruoase ar fi, nici mai mult nici mai puțin, o strategie de dărâmare a guvernului.Cum s-ar spune, dărâmarea dărâmătorilor odată cu țara! Poate nu întâmplător am avut parte o jumătate de secol de cea mai silnică dictatură de pe continentul nostru. Poate nu întâmplător suntem iar îngenuncheați de cei mai nerușinați, mai lipsiți de scrupule, mai rapace indivizi. Poți face din supușenie o strategie de scoatere a țării din fundătură? Orice acceptare fără luptă a imposturii e un pas în gol. A socoti jocul „lose la dublu”, strategie e o păcăleală sinistră; un bluff. Dușmanul din interior ne ține sub talpă. Cum ne-a obișnuit.

România pierde accelerat forță de cercetare, de inovare&creativitate, forță de muncă, de educare, fonduri europene. Pierde, zi de zi, șansele de a rămâne în cursa pentru un viitor asigurat în lumea civilizată. Alunecând constant în văile incertitudinii și dezamăgirii, simțindu-ne permanent copleșiți de un dușman nevăzut, îl identificăm, exclusiv, în personajele corupte care fac și desfac legi în favoarea lor și defavoarea țării. Sursa acestor entități toxice pare inepuizabilă. Nu iese unul din scenă, c-apare altul, mai eficient, în același sens distructiv, susținut din subterane. Soluția sigură e una singură: ca proactivismul societății civice să depășească numeric&calitativ acționarii, mai mult sau mai puțin anonimi, ai structurilor mafiote. Asta presupune o schimbare de paradigmă, o înfruntare a dușmanului dinăuntrul nostru pentru a fi în stare să diferențiem dușmanii imaginari, induși mediatic, în mințile prea-curate, de cei reali dinafară.

https://www.quora.com/What-are-some-lose-lose-situations

https://revistacariere.ro/inovatie/studii-analize/educatia-in-romania-o-analiza-swot-si-posibile-solutii-partea-i/

11 decembrie 2018 at 11:28 5 comentarii

Articole mai vechi


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 914.397 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.435 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 914.397 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: