Posts filed under ‘7301634’

Excepțiile

 Nu știu de niciun personaj mai acătării în PSD. Poate or fi. Am auzit doar de un primar de excepție al unei comune din Alba care a investit cu înțelepciune bani europeni modernizându-și localitatea după cele mai înalte standarde UE. Motiv pentru care a intrat în dizgrația șefimii PSD și l-au „concediat.”*** Sindrom tipic de organizație mafiotă, de partid -tumoare pe organismul debil al societății, în care un ales care-și slujește comunitatea în loc să fie servul grangurilor de partid e excomunicat. Dacă tumoarea ar fi localizată, poate ar fi operabilă. Dar cu mii de ramificații în toată structura statului, oricât ai fi de optimist, e greu de crezut.

 PNL, celălalt partid tumoare, poate cu mai puține excrescențe, și-a achiziționat și câțiva oameni de bună calitate pe care,  nominal, i-aș vota. Spre deosebire de PSD,  PNL știe să se folosească de imaginea lor. În loc să-i excomunice, îi scoate în față. Urâciunea e că în dosul vitrinei cumpără cu spor mafioți din rezerva  comună a familiei, consolidând ramificațiile din structura instituțional-administrativă a statului. Cele câteva persoane remarcabile cu care defilează PNL-ul, din păcate, nu au forța de a înlocui tumoarea cu țesut sănătos.

Dacă v-amintiți, ceva asemănător s-a întâmplat la PDL-ul condus de Traian Băsescu care a încercat să grefeze un grup de reformatori de excepție. Urmarea a fost respingerea brutală a grefei și absorbția PDL-ului în tumoarea mamă. În marele PNL! Cât despre micul PMP, nou zămislit atunci, un cadou cu fundiță roșie al ex-marelui bos pentru bombardiera Udrea, până la urmă i-a folosit tot lui, i-a permis să mai jongleze prin jungla politică, să ajungă în PE, să pună țepe justiției („eu te-am făcut, eu te omor”) să tragă sfori în sprijinul marelui PNL, cu deosebire să pună capcane perfide în calea USR+.  Specializat în intrigării, PMP e la ora asta un mărunt catalizator a tot ce e mai detestabil în celelalte două partide.

În fine, Alianța USR+, sabotată de la bun început de întreg spectrul șobolănimii politice, se vede că e tot ce n-ar putea deveni niciodată putregaiul fesenist. După cum e evident că, de la o vreme, a involuat. Cauza pricipală fiind chiar excepțiile care, în  cazul lor, din nefericire, strică. Așa cum în PNL excepțiile bune n-au cum să pozitiveze metabolismul partidului, în Alianță excepțiile negative pot s-o facă dacă n-au și făcut-o! În USR, primul partid cu profesioniști de valoare de care țara ar avea nevoie ca de aer, persistă și comportamente adolescentine rebele pentru care democrația de partid înseamnă un mijloc de etalare a ambițiilor individualiste. Dificil de compatibilizat într-o entitate funcțională&eficientă, cât timp fricțiunile între bisericuțe dominate de vanități personale le consumă energia, împiedicându-le afirmarea ca organizație orientată spre societate! Defect structural care poate fi depășit printr-o nouă paradigmă managerială, puternică&flexibilă în cadrul partinic oficial, cu statut ferm, funcții decise prin criterii acceptate, reguli clare.

Publicat în KAMIKAZE, rev. tipărită nr 30(539), 22-26 iulie 2020

19 iulie 2020 at 06:53 Lasă un comentariu

Continuitate

Trei ani de proteste. Neîntrerupte. Pașnice. Lăudate pentru civism și determinare. În toate orașele mari ale țării. Trei ani în care protestatarii au cerut repararea legilor justiției&reformarea structurilor judiciare. Au susținut referendumul consultativ pe tema justiției din 26 mai 2019. Au cerut depolitizarea instituțiilor statului. Tragem linie și socotim. Arestarea lui Dragnea,  întâiul mafiot al țării, un act dus la capăt de justiție. Înlocuirea guvernului Dăncilă cu guvernul Orban, o victorie politică. Și cu asta putem pune punct „victoriilor”. Nu și celor personale ale oportuniștilor.  Fiindcă legile justiției sunt la fel de injuste, instituțiile s-au depesedizat în mare parte doar ca să se penelizeze și chiar să se repesedizeze cu alți băieți  întreprinzători cu pedigree uselist. Trocul pe voturi&influență pe sub tejgheaua noului guvern, materializat în noi numiri în funcții bănoase&posturi cheie pe bază de Pile, Cunoștințe, Relații. Mituirea mediei e oficială. Afacerile pe banii statului, la vreme de pandemie, au explodat. Unii penali din funcții publice au fost înlocuiți cu alții. Fără penali, se vede, statul nu poate funcționa. Nu știu cine mai speră ca dosarele revoluției&mineriadelor să fie duse la bun sfârșit. Nu știu dacă  prădătorii patrimoniului economic vor da socoteală vreodată. Dar ar trebui să știm că un stat corupt n-are cum opri degradarea instituțională și socială.  Ar trebui să știm că aceia care întrețin acest stat corupt, ca și  în toată perioada postdecembristă,  se bazează pe susținerea idolatrilor, oportuniștilor și a celor interesați. Mulți dintre ei, se vede acum, nu pentru valori civice înnoitoare au protestat ci pentru mărunte interese personale, solidaritatea de gașcă sau scopuri politice. Și au învins! Avem o nouă garnitură la butoane. Care nu poate sau, mai degrabă, nu vrea să schimbe starea de lucruri. Care girează aceleași blestemății sub pavăza bunăvoinței oamenilor legii sau cu concursul lor. După dezastrul de la Colectiv, odioasele crime din vara trecută de la Caracal și atâtea alte orori mai vechi și mai noi nerezolvate sau mușamalizate,  cutremurătorul caz al adolescentei violate și incendiate de un criminal care s-a bucurat de mila justiției probează încă odată că actualii decidenți sunt la fel de nepăsători față de oameni, la fel de toleranți cu răul instituționalizat ca și cei precedenți. Numărul în crestere al copiilor abuzați, al adolescenților uciși, al femeilor violate, un indicator al continuității justiției politizate de navetiștii de la putere care favorizează penalii și răufăcătorii. Când cei care judecă dau vina pe victime, grija față de oameni e o iluzie. Reală e doar grija față de politruci&profitori.

15 iunie 2020 at 12:01 Lasă un comentariu

Când combați un rău cu alt rău, le amplifici pe amândouă

Prin  extinderea mișcărilor anarhice, terorismul urban ia amploare peste ocean și în Europa. Cel puțin două surse ale actualelor mișcări anarhice în extindere, cunoscute nu de azi de ieri, continuă să contamineze lumea cu ură. 

1.
Anti-FA
Definindu-se inițial ca o mișcare opusă fascismului, Anti-FA i-a preluat treptat metodele devenind  la rândul ei tot un  fascism asociat stângii radicale. Transformarea, neluată în serios un timp, ține de reintroducerea de către protestatarii anti-fasciști, în societatea post război, a practicilor aplicate de grupările de forță care au contribuit la ascensiunea partidului nazist din Germania anilor ’30 și a partidului lui Mussolini în Italia de după primul război mondial.

Modelul german al acestei organizații a pătruns și în alte state europene, apoi și în SUA, dând tonul luptelor de stradă, vandalismului proprietăților private, demonstrațiilor neautorizate, baricadării&blocării arterelor stradale, atacării forțelor de ordine. În plus, rețelele se ocupă cu evadarea celor arestați solidarizându-se cu deținuții din închisori, cu realizarea de materiale necesare acțiunilor.

Prin recurgerea la acțiuni violente împotriva rasismului, sexismului, homofobiei și islamofobiei, având ca adversari politicieni cu vederi radicale de dreapta, instigând la revoltă salariații defavorizați de politica unor mari companii, Anti-FA a luat amploare odată cu  instalarea președintelui Trump în ianuarie 2017.  Intervențiile brutale ale statului fiind, de regulă, motivele căutate de activiștii  mișcării pentru a declanșa acțiuni anti-sociale și anti-statale, prin distrugere și intimidare ca argumente politice de forță în extindere prin rețelele lor transfrontaliere. Uciderea bestială a lui George Floyd, nu de un  oarecare ci de către un reprezentat al unei instituții de forță a statului funcționând în acest caz ca un declanșator al anarhiei.

2. Ku Klux Klan
Apărută în 1865 în statul Tenessee, Ku Klux Klan, temuta rețea a organizațiilor extremiste din sudul SUA e încă activă pe ici pe colo deși a fost desființată de vreo două ori. Ca și la Anti-FA, scopurile inițiale ale organizației erau aparent nobile: „protejarea celor nevinovați și neajutorați” și „ajutorarea celor oprimați”. Organizația se intitula „Klanul invizibil”  și considera incceptabil faptul că foștii sclavi dobândiseră drepturi egale cu ei.  Ca urmare, membrii Klanului, au ocupat satele și orașele și au ucis în neștire negri, fără a fi pedepsiți. Oficial organizația s-a desființat în 1859, dar grupări locale au continuat să terorizeze populația de culoare, conservând segregaționismul și activându-l în momente prielnice.

În 1915 Klanul s-a reactivat în Georgia, victimele terorii  fiind toți cei bănuiți de liberalism. Înainte de a fi sacrificați erau avertizați cu cruci în flăcări.  Membrii Klanului își manifestă de altfel violent și antisemitismul, anti-catolicismul și homofobia. Multe din acțiunile lor s-au soldat cu crime. Deși în 1944 Klanul a mai fost dizolvat odată, în 1968 l-au asasinat pe Martin Luther King, pastor baptist și militant pentru drepturile negrilor. Pe capul lui, Klanul pusese o recompensă uriașă. Iar în anii 90 au incendiat bisericile. În statele din sudul SUA se mențin simbolurile confederației, figurile marcante de politicieni și generali sudiști fiind omagiate, iar atașamentul față de extrema dreaptă exprimat public.

Autorul atacului din 2015 asupra bisericii negre din Charleston s-a pozat în fața drapelului sudist înainte de a ucide nouă credincioși de culoare. Altă crimă s-a petrecut în 2017, Charlottesville, la manifestația Unite Right care cerea retragerea statuii generalului Robert Lee, șef al armatelor confederației în războiului civil.

În Europa occidentală, în rezonanță cu mișcările de peste ocean, terorismul urban practicat de organizațiile extremiste- de dreapta și de stânga- se raportează, specific, la divergențele legate de migranții mai vechi și mai noi.

 Lumea noastră labilă și fragilă n-are nevoie de niciuna din excrescențele răului, cele menționate sau altele, și nici de simpatizanții lor. Are nevoie în schimb, de politicieni înțelepți, echilibrați și dedicați oamenilor.  Iar cetățenii ar trebui ca în deplină cunoștință de cauză să denunțe urâciunile nu să le opună una alteia. Și, mai cu seamă, să fie mult mai atenți la starea morală&mintală, la competența și civismul celor pe care-i votează, dacă vor să trăiască în pace.

 

13 iunie 2020 at 20:23 2 comentarii

Bricheta de aur

Nu-i nevoie să fi psiholog ca să-ți dai seama că atitudinea abuzivă a unor părinți sau educatori față de copii le provoacă acestora traume si resentimente pe termen lung care arareori se vindecă în timp. Același lucru se-ntâmplă și în cazul unor autorități obtuze&abuzive (perfect portretizate în ferma animalelor a lui Orwell) care, în aroganța lor de lideri infailibili, nu contenesc să-și arate mușchii ca niște derbedei de cartier, să zgândăre adversarii, să răscolească resentimente sociale (e plin pământul de victimele nedreptăților) în loc să cultive energiile creative ale societăților pe care le conduc. Dar pentru asta e nevoie de înțelepciune, empatie, dedicare, inteligență (politică, culturală, emoțională) și dorința de face bine.

Unde vezi așa ceva? În niciun caz la chiriașul de la Casa Albă lipsit cu desăvârșire de aceste calități (indispensabile pentru bunul mers al țării pe care s-a angajat s-o facă din nou mare). Nimic bun de așteptat nici de la puzderia de politotologi, experți, jurnaliști răspândaci, acupuncturiști, maseuri și fizioterapeuți politici care expun exclusiv efectele, le anunță pe ton sumbru de băgat spaima-n prostime, având grijă să eludeze cauzele. Asaltul ideologic actual al blamatei stângi americane, de bună seamă, e reacția previzibilă la găunoșenia dreptei (actuale) trumpiste care a depășit orice limită. A fost suficient ca acel individ incult, imoral și plin de bani să ajungă pe un tron al puterii (cât de mărunt să fii ca să sprjini un asemenea ins?) și lumea s-a bulucit să caște gura la cafteala rinocerilor care-l susțin (pe el și pe cei de teapa lui) cu anti-rinocerii care-l detestă în forme tot mai puțin pașnice. Statui demolate, filme pedepsite, contextualizări idioate. Spectacol planetar susținut orgasmic de ieșirile la rampă ale minților înfierbântate. În ce privește doftorii ideologici de pe aici, a căror vocație e învrăjbirea societații, nu-i de mirare că am rămas captivi, ca soldatul japonez uitat după război într-o tranșee, pe același front al proștilor în care stânga declasată, campioană la furăciuni se bate cu dreapta roasă de corupție și corectitudinea politică în faza dementă- cu incorectitudinea rapace, luând pe rând în stăpânire fermele animalelor politice.

După șase ani de război și milioane de vieți masacrate în timpul holocaustului, la 10 decembrie 1948, la Paris, Adunarea Generală a Națiunilor Unite (58 de state) a adoptat Declarația Universală a Drepturilor Omului, un set de reguli privind drepturile și libertățile universal valabile și recunoscute,  menite să împiedice repetarea condițiilor nefaste care au condus la conflagrațiile mondiale. Un act fundamental al lumii post-război având ca modele Declarația de Independență a SUA din 1976 și Declarația franceză a drepturilor omului și cetățeanului din 1789 care a statuat drepturile esențiale (civile, politice, economice, procedurale, sociale) fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie. Se mai ține seamă de aceste reguli în noul mileniu? Sau trăim într-o lume inflamabilă în care niște sociopați ajunși la butoane, în dispreț suveran față de reguli, își aprind brichetele de aur…

11 iunie 2020 at 10:43 Lasă un comentariu

Contagiozitatea extremelor

Nimic nu se conservă mai durabil în mersul lumii decât răul. Rasismul, fascismul, comunismul, xenofobia și-au conservat forța germinativă prin care pot reactiva, în forme actualizate, boli teribile pe care le credeam eradicate. Dacă ororile istorice care au bântuit omenirea s-au succedat în epoci istorice diferite, în prezent, ajunsă la un minim de imunitate, societatea globalizată le-a adunat pe toate.

Pământul pare acum o reședință cu geamurile sparte. Fără perspectiva clară de a fi puse la loc. Cine s-o facă? Marii lideri ai lumii se comportă ca niște puberi excedați de propria importanță. Captivi ai insațiabilei lor pofte de putere, infatuați  și aroganți, lipsiți de cumpătare și reținere. Au acumulat periculos de multă putere și se văd depășiți de situație. Au generat conflicte pentru a controla gloata și, scăpată de sub control, gloata li s-a întors împotrivă. În extremul orient, Hong Kong e sub asediul Chinei, iar în SUA, manifestările anarhice acoperă protestele pașnice.

Un demers pe placul publicului din partea unui lider are o forță uriașă comparativ cu un semnal similar, sau chiar mai bun, din partea unui ins oarecare. Simetric, orice intervenție dezagreabilă din partea unui lider e sursă de incendii sociale. Moment în care purtătorii de boli istorice la conservă reacționează brutal dezlănțuind reacții și mai brutale. Liderii care prin gesturile lor nechibzuite dau foc, ici colo, lumii, devin cel mai mare pericol. Pentru activarea stării conflictuale indusă politic în mentalul  societății, ideologiile sunt combustibilul optim. Poate urma haosul generalizat, justificarea perfectă pentru nivelul următor, cel predictatorial. Eroul acestor zile s-a ascuns deja într-un bunker pregătindu-se să-și ia țara înapoi.

Priviți în jur și o să vedeți că „modelele” din est și de peste ocean au prozeliți activi și prin vecini. Ungaria, Polonia au deja un avans serios în restrângerea drepturilor civile. Observați ce izbitoare e potriveala, în acest sens, între  ideologii de stânga și de dreapta. Și unii și alții, niște semințe seci pentru care pâinea cea de toate zilele e răfuiala permanentă. Și unii și alții au trecere la populații traite în obediență, cu o gândire critică reactiv-agresivă sau deformată politic. Să ne gândim măcar, unde poate duce conflictualismul peren din mințile ideologizate în care se conservă răul!

Măsura în care valorile fundamentale sunt uzurpate de cele ideologice se reflectă în starea relațiilor sociale. În societățile puternic ideologizate (indiferent sub ce emblemă) relațiile sănătoase își pierd seva, se usucă, oamenii își pierd încrederea unii în ceilalți, comunitățile-și pierd suflul, cultura&educația nu-s prețuite, societatea îmbătrânește ca atinsă de progerie. Dacă în sistemul relațional intervine și religia ideologizată politic, accesul la valorile credinței creștine&laice e compromis. Destinele marcate de boli psihice ale marilor ideologi ai planetei, o dovadă în plus.

Ca un caz particular, societatea noastră n-a apucat în trei decenii să deprindă suficient valoarea libertății ca s-o poată folosi în edificarea ei sănătoasă fiind capturată imediat după ’89 de același monstru remontat, cu o față pe dreapta, alta pe stânga, și băgată direct în cuibul lui de cuci căptușit cu un mix de ideologii în stare febrilă unde purtătorii de boli istorice conservate o pot ține sub control.

2 iunie 2020 at 13:28 Lasă un comentariu

Articole mai vechi


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 925.321 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 925.321 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: