Posts filed under ‘7301634’

Aprilie

Aventuri în grădina de hârtie

Aprilie

ramură înflorită de măr

pe deal
în grabă
urcă via
se-mpiedică
în poalele-i verzi
suspină
cu lacrimi de miere

din candelabrele
merilor
plouă lumină

N D

Vezi articolul original

1 aprilie 2021 at 03:36 Lasă un comentariu

Deconturi

Am fost teribil de impresionată când Sara mi-a arătat fotografia a două fetițe, verișoarele ei, în josul căreia scria „Au murit la Auschwitz”. Mai erau și alte fotografii în albumul de familie al prietenei mele, cu rudele ei care pieriseră în cuptoarele de la Auschwitz, însă imaginea fetițelor vesele, cu codițe, ținându-se după umeri, nu pot s-o uit.

Ne conduceam una spre alta când ieșeam de la școală povestind ore în șir despre visele noastre copilărești influențate puternic de impresiile lăsate de lecturi. La cincisprezece ani, Sara citise deja o căruță de cărți din biblioteca  școlii, mai ales literatură universală clasică. Știa deja vreo trei limbi (română, maghiară, idiș) și învăța, de una singură, engleza. Dacă era lăudată pentru cunoștințe, pentru logica sclipitoare și pasiunea ei neobișnuită pentru cunoaștere, se apăra spunând că e tocilară. Când a dat peste „Capitalul” lui Marx a fost convinsă că acela e drumul căutat.

Nu odată mi-am amintit de acele zile, de convorbirile noastre în care eu eram, într-un fel, învățăcica ei, interesată de ce spunea, dar incomparabil mai superficială și mai puțin tenace. Nu m-a atras „Capitalul” și nici pe Sara n-a mai pasionat-o. Orele de socialism din programa școlară au lecuit-o. Mai târziu, am înțeles interesul timpuriu al Sarei pentru filozofia marxistă, ca reacție la tragediile cauzate de nazism familiei ei.

Am „aplicat” această axiomă a preferinței instinctive pentru o cale sau alta, în funcție de experiențele trăite, mai cu seamă când e vorba de unele intens dramatice sau tragice, și am descoperit că pe temelia acestor alegeri (personale sau colective) s-ar putea cartografia hărți ideologice întregi, pe zone, pe baza cărora pot fi înțelese, întrucâtva, destinele unor popoare mereu în derivă și, de regulă, nefericite.

Încă o  amintire, recentă, cu valoare de parabolă pentru mine.
Sibiu, Iunie, 2017, Mihail Barîshnikov, la FITS:

„Nu mai știu unde e locul meu acum, m-am născut sub Stalin, am fugit de Brejnev şi am ajuns la Trump. Nu e chiar corect”, a glumit, într-o întâlnire restrânsă cu presa, celebrul dansator, unul dintre cei mai mari balerini şi coregrafi ai lumii prezent la Festivalul de Teatru de la Sibiu cu „Brodski/Barîshnikov”, spectacol eveniment, o co-producţie Letonia-Statele Unite ale Americii, o confesiune autobiografică coregrafic- poetică bazată pe poemele lui Joseph Brodski.

Cu un tată despotic, stalinist convins, colonel în armata rusă, Barîshnikov știa de copil ce e tirania. După ce mama sa, fire sensibilă și artistică, s-a sinucis, adolescentul Mișa și-a căutat libertatea în dans. Și dansul l-a făcut celebru în toată lumea. După un spectacol în Canada, reușește  să evadeze. Nu se va mai întoarce niciodată acasă, își va duce însă cu el toată viața, iubirea de țara natală, ca și Brodski, cu ale cărui versuri rezonează impresionant în spectacolul neuitat de la Sibiu.

Necontaminată ideologic, mintea unui artist e ca a copilului din poveste care vede un împărat gol și spune ce vede.
La fel se comportă toți oamenii maturi și responsabili, cu gândire critică nealterată ideologic și cu motivații superioare.

Bineînțeles că pe lângă reperele care imprimă direcțiile urmate de mase din motive legate de experiențele profunde ale vieții lor, mai mult sau mai puțin conștientizate, există și mulțimile amorfe care se lipesc, la un pol sau la altul, precum pilitura de fier, fără să înțeleagă bine de ce, cine și ce le împinge. O hartă greu de descifrat, nu știu cât de utilă, din cauza benzilor de circulație întrerupte de nelipsiții oportuniștii care domină mai cu seamă societățile în tranziție.

Nu așa se explică și „stângismul” de care e acuzat chiar Papa Francisc în grija lui expresă pentru cei sărmani? Originar dintr-un continent care a trăit tragediile produse de loviturile de stat dictate de interesele americane, are exact atitudinea umană firească indusă nu de o ideologie, ci de suflet. IDEOLOGIC însă, din ororile trăite de popoare într-o parte sau alta a lumii, se zămislește nefastul ANTI care susține cursa ororilor tot printr-un ANTI, urmat de altul…

Procesul alunecării periodice a umanității spre extreme, un lanț de reacții care se auto-generează succesiv poate ajunge la un punct de acumulări explozive. De pildă, dacă dictaturile de dreapta din continentul Sud-American l-au generat pe Fidel Castro, iar fascismul european l-a produs pe Hitler provocând expansiunea comunismului răsăritean și polarizarea întregii lumii, ceea ce urmează pare a fi o combinație inflamabilă a ANTI-urile precedente cu efecte cumulate.

29 martie 2021 at 17:03 2 comentarii

Răfuieli în casa de cultură

Destui scriitori, poeți, artiști sunt cunoscuți nu doar pentru operele lăsate posterității ci și pentru unele comportamente scandaloase și obiceiuri bizare neconforme cu normele. Cum azi transparența e mai mare ca oricând, totul se descoperă despre oricine. Viața lor s-a dus, operele lor, ale celor mai buni, trăiesc, inspiră și îmbogățesc spiritual.
Așa e bine și normal. Prin urmare, nu e nicio problemă dacă unii se dau în stambă acum  dezvăluindu-și reciproc părțile umbrite sau vulnerabile, la prețul zilei. Proba timpului va decide. Mai ales de când inflația de veleitari crește exponențial, invers proporțional cu durabilitatea mărfurilor lor.
Semnificativ ar fi dacă, abandonate de public și lipsite de susținerea securist-revoluționară, soap-operele să cerșească atenție în piața publică fără ca cineva să vrea să le ardă.

Din fericire,  realizările culturale de incontestabil folos pentru memoria colectivă și calitatea generațiilor viitoare vor dăinui.

De pildă, „neprofitabilul” Memorial de la Sighet va rămâne unicat de valoare pentru generațiile care vin, chiar dacă pentru culturnicii snobi, amatori de delicatese useliste,  prețuitori ai ghiveciurilor condimentate cu Mambo Siria ale inventivului slobozean, nu interesează. Iar librăriile Humanitas vor continua să țină vie dorința de lectură și cunoaștere.

 

15 martie 2021 at 11:21 Lasă un comentariu

Am putea uita toate astea dacă…

Vechile idolatrii politice lasă urme de nevindecat în mintea mărșăluitorilor fanatici care se întorc, de câte ori scapă din casa rațiunii, pe vechile drumuri de glorie. Săracii, nu pot pricepe că bătrânii idoli s-au trădat și i-au trădat prăbușindu-se rușinos. În mințile lor ideologizate, ocupă același loc. În străfulgerările lor de luciditate, fac crize de ură și invidie față de cei pe care-i consideră vinovați de uzurparea tronului zeităților politice adorate. Alzheimerul politic îi ține încuiați în fața icoanelor unor foști țăcăniți odioși, dictatori cărora le-au pus la picioare ființa lor sau, mai aproape de prezent, a unor prezidenți găunoși care n-au adus nimic bun țării. Cel mai tragic prizonierat e al minții. Nicio realitate nu-l poate elibera.

Dar asta nu e singura problemă a realității în care trăim. Poziționarea radicală a unui nucleu reprezentativ al reperelor noastre culturale e și ea ciudată. Spre deosebire de intelectualii occidentali- profesori, artiști, scriitori- acuzați pe la noi de stângism- (deși cu unele excepții, acolo nu se poartă obsesiile ideologice) în România post 89, o serie de personalități culturale s-au fixat la dreapta extremă generând un curent social-cultural intolerant, agresiv chiar pe alocuri. Au trecut, bătăioși, la operarea literaturii ante-decembriste, au epurat pe criterii ideologice și ce trebuia (maculatura dedicată PCR și autorii ei) dar și lucrări discutabile pe care le-au lipsit de orice șansă de a mai fi criticate măcar, odată ce au fost aruncate la groapa cu deșeuri cu autorii lor cu tot, găsiți vinovați de a fi plătit cotizația la BOB. „Tăiat cu o lovitură coada câinelui”-  vorba unor liberali pur sânge comunist născuți din emanațiile revoluției! Chiar și scrieri mai vechi, neagreate stilistic sau nebăgate în seamă de nucleul mega influent al noilor activiști culturali, anti-comuniști, au fost marginalizate, practic pierdute. Dar au realizat și ceva remarcabil, reînviind cultura interbelică interzisă de comuniști. Eliade, Cioran, Noica și alți creatori de opere de valoare recuperați după lungul exil impus de primitivismul cultural instalat după 1944. Bijuterii neprețuite de familie literară și-au găsit locul cuvenit în biblioteci și librării, în minți și suflete, îmbogățind patrimoniul spiritual național. Mare discreție însă, în privința apartenenței și contribuției acelorași personalități culturale din perioada interbelică la ascensiunea fascism-legionarismului, a regimului care a practicat crima politică și a pus capăt libertăților democratice înainte de ocupația comunistă. Amnezie acceptată tacit, subiect evitat. Atins pe ici pe colo, în scrieri de nișă, puțin cunoscute publicului larg, sau în cercuri restrânse. Radicalismul de dreapta al noilor și înverșunaților activiști culturali nu avea lipsă de dezvăluirea și disecarea unui subiect, pentru ei, inconfortabil.

Am putea uita toate astea dacă n-am fi asistat la aderarea unor concetățeni la extremismul occidental de extremă dreapta, inclusiv la cel din țara visului american eșuat tragic în acest ianuarie în cel mai grotesc mod cu putință. Dacă n-am asista acum, la resuscitarea ideologiei religios-belicoase a cămășilor verzi din interbelic suprapuse realităților turbulente actuale; dacă n-ar fi ieșit, din neantul istoriei, AUR, partid conservă de teorii naziste și comuniste, de troglodism cultural, de naționalism religios feroce, de radicalism pernicios. Dacă n-am constata cum, indivizi primitivi, cu o educație precară, ajung să împărtășească aceleași umori cu personaje respectabile din mediile culturale. Neconștientizate, minciunile, inclusiv cele prin omisiune, catalizează noi valuri de minciună și impostură, copleșind societatea cu maladii greu de anticipat și de vindecat. Reacția la ANTI este tot un ANTI, tot distrugător, cu semn opus. Neînțelegerea acestui mers sisific în spirală duce la un capăt istoric în care spirele, ajunse identice, aplatizează lumea într-un egalitarism al răului.

16 ianuarie 2021 at 15:43 Lasă un comentariu

Casa Albă, Casa neagră.

Previzualizează într-o filă nouă

Divizați după patru ani de megalomanie trumpistă, americanii își regăsesc spiritul comunitar dovedind că fac parte dintr-un popor tânăr, rațional, dinamic, care-și respectă instituțiile și libertatea. Patriotismul constituțional al celei mai democratice țări din lume ține laolaltă populația fondatoare, împreună cu descendenții sclavilor africani și emigranți de pe tot globul. Mă întreb de ce atâția români americanizați au făcut adicție la trumpism mai mult decât americanii originari din țări europene democrate? Poate fiindcă au în genele lor psiho-sociale aversiune față de comunismul pe care l-au trăit? Dar nu și pentru că, în același timp, simt nevoia de un tătuc extremist, cu spirit dictatorial din extrema opusă stângii de care au fugit?

Nu prin același gen de adicție se fac acum remarcați și unii intelectuali autohtoni de dreapta care în pofida justificărilor, s-au marginalizat? Și, ca să-și păstreze blazonul, s-au retras în separeurile ideologice ale unor milițieni extremiști cultivatori de ură? După ce au vituperat, inutil, împotriva omului nou făcut de comuniști care s-a dat cu lichelele, a poporului prost, după ce și-au pierdut treptat adularea publică, rămași cu prea puțin susținători din liota zeloșilor snobi care citau din ei ca din sfinții părinți, ce să facă? Decât izolați, e bine și într-o sectă ideologică sub blazonul unui idol pe calapodul lor, iubitor deopotrivă de arme și de Dumnezeu, cu prozeliți îndoctrinați care-i laudă sminteala menținând paranoia și triumfalismul schizoid din jurul lui. Cum însă, se isprăvi și cu marele Trump, temându-se să n-ajungă într-un azil fundamentalist lugubru, nu le rămâne decât să emigreze pe alte planete social media.

12 ianuarie 2021 at 18:05 Lasă un comentariu

Articole mai vechi


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.020 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.448 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.020 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


<span>%d</span> blogeri au apreciat: