Posts filed under ‘Meșterul Manole construind Turnul Babel’

Când combați un rău cu alt rău, le amplifici pe amândouă

Prin  extinderea mișcărilor anarhice, terorismul urban ia amploare peste ocean și în Europa. Cel puțin două surse ale actualelor mișcări anarhice în extindere, cunoscute nu de azi de ieri, continuă să contamineze lumea cu ură. 

1.
Anti-FA
Definindu-se inițial ca o mișcare opusă fascismului, Anti-FA i-a preluat treptat metodele devenind  la rândul ei tot un  fascism asociat stângii radicale. Transformarea, neluată în serios un timp, ține de reintroducerea de către protestatarii anti-fasciști, în societatea post război, a practicilor aplicate de grupările de forță care au contribuit la ascensiunea partidului nazist din Germania anilor ’30 și a partidului lui Mussolini în Italia de după primul război mondial.

Modelul german al acestei organizații a pătruns și în alte state europene, apoi și în SUA, dând tonul luptelor de stradă, vandalismului proprietăților private, demonstrațiilor neautorizate, baricadării&blocării arterelor stradale, atacării forțelor de ordine. În plus, rețelele se ocupă cu evadarea celor arestați solidarizându-se cu deținuții din închisori, cu realizarea de materiale necesare acțiunilor.

Prin recurgerea la acțiuni violente împotriva rasismului, sexismului, homofobiei și islamofobiei, având ca adversari politicieni cu vederi radicale de dreapta, instigând la revoltă salariații defavorizați de politica unor mari companii, Anti-FA a luat amploare odată cu  instalarea președintelui Trump în ianuarie 2017.  Intervențiile brutale ale statului fiind, de regulă, motivele căutate de activiștii  mișcării pentru a declanșa acțiuni anti-sociale și anti-statale, prin distrugere și intimidare ca argumente politice de forță în extindere prin rețelele lor transfrontaliere. Uciderea bestială a lui George Floyd, nu de un  oarecare ci de către un reprezentat al unei instituții de forță a statului funcționând în acest caz ca un declanșator al anarhiei.

2. Ku Klux Klan
Apărută în 1865 în statul Tenessee, Ku Klux Klan, temuta rețea a organizațiilor extremiste din sudul SUA e încă activă pe ici pe colo deși a fost desființată de vreo două ori. Ca și la Anti-FA, scopurile inițiale ale organizației erau aparent nobile: „protejarea celor nevinovați și neajutorați” și „ajutorarea celor oprimați”. Organizația se intitula „Klanul invizibil”  și considera incceptabil faptul că foștii sclavi dobândiseră drepturi egale cu ei.  Ca urmare, membrii Klanului, au ocupat satele și orașele și au ucis în neștire negri, fără a fi pedepsiți. Oficial organizația s-a desființat în 1859, dar grupări locale au continuat să terorizeze populația de culoare, conservând segregaționismul și activându-l în momente prielnice.

În 1915 Klanul s-a reactivat în Georgia, victimele terorii  fiind toți cei bănuiți de liberalism. Înainte de a fi sacrificați erau avertizați cu cruci în flăcări.  Membrii Klanului își manifestă de altfel violent și antisemitismul, anti-catolicismul și homofobia. Multe din acțiunile lor s-au soldat cu crime. Deși în 1944 Klanul a mai fost dizolvat odată, în 1968 l-au asasinat pe Martin Luther King, pastor baptist și militant pentru drepturile negrilor. Pe capul lui, Klanul pusese o recompensă uriașă. Iar în anii 90 au incendiat bisericile. În statele din sudul SUA se mențin simbolurile confederației, figurile marcante de politicieni și generali sudiști fiind omagiate, iar atașamentul față de extrema dreaptă exprimat public.

Autorul atacului din 2015 asupra bisericii negre din Charleston s-a pozat în fața drapelului sudist înainte de a ucide nouă credincioși de culoare. Altă crimă s-a petrecut în 2017, Charlottesville, la manifestația Unite Right care cerea retragerea statuii generalului Robert Lee, șef al armatelor confederației în războiului civil.

În Europa occidentală, în rezonanță cu mișcările de peste ocean, terorismul urban practicat de organizațiile extremiste- de dreapta și de stânga- se raportează, specific, la divergențele legate de migranții mai vechi și mai noi.

 Lumea noastră labilă și fragilă n-are nevoie de niciuna din excrescențele răului, cele menționate sau altele, și nici de simpatizanții lor. Are nevoie în schimb, de politicieni înțelepți, echilibrați și dedicați oamenilor.  Iar cetățenii ar trebui ca în deplină cunoștință de cauză să denunțe urâciunile nu să le opună una alteia. Și, mai cu seamă, să fie mult mai atenți la starea morală&mintală, la competența și civismul celor pe care-i votează, dacă vor să trăiască în pace.

 

13 iunie 2020 at 20:23 2 comentarii

Bricheta de aur

Nu-i nevoie să fi psiholog ca să-ți dai seama că atitudinea abuzivă a unor părinți sau educatori față de copii le provoacă acestora traume si resentimente pe termen lung care arareori se vindecă în timp. Același lucru se-ntâmplă și în cazul unor autorități obtuze&abuzive (perfect portretizate în ferma animalelor a lui Orwell) care, în aroganța lor de lideri infailibili, nu contenesc să-și arate mușchii ca niște derbedei de cartier, să zgândăre adversarii, să răscolească resentimente sociale (e plin pământul de victimele nedreptăților) în loc să cultive energiile creative ale societăților pe care le conduc. Dar pentru asta e nevoie de înțelepciune, empatie, dedicare, inteligență (politică, culturală, emoțională) și dorința de face bine.

Unde vezi așa ceva? În niciun caz la chiriașul de la Casa Albă lipsit cu desăvârșire de aceste calități (indispensabile pentru bunul mers al țării pe care s-a angajat s-o facă din nou mare). Nimic bun de așteptat nici de la puzderia de politotologi, experți, jurnaliști răspândaci, acupuncturiști, maseuri și fizioterapeuți politici care expun exclusiv efectele, le anunță pe ton sumbru de băgat spaima-n prostime, având grijă să eludeze cauzele. Asaltul ideologic actual al blamatei stângi americane, de bună seamă, e reacția previzibilă la găunoșenia dreptei (actuale) trumpiste care a depășit orice limită. A fost suficient ca acel individ incult, imoral și plin de bani să ajungă pe un tron al puterii (cât de mărunt să fii ca să sprjini un asemenea ins?) și lumea s-a bulucit să caște gura la cafteala rinocerilor care-l susțin (pe el și pe cei de teapa lui) cu anti-rinocerii care-l detestă în forme tot mai puțin pașnice. Statui demolate, filme pedepsite, contextualizări idioate. Spectacol planetar susținut orgasmic de ieșirile la rampă ale minților înfierbântate. În ce privește doftorii ideologici de pe aici, a căror vocație e învrăjbirea societații, nu-i de mirare că am rămas captivi, ca soldatul japonez uitat după război într-o tranșee, pe același front al proștilor în care stânga declasată, campioană la furăciuni se bate cu dreapta roasă de corupție și corectitudinea politică în faza dementă- cu incorectitudinea rapace, luând pe rând în stăpânire fermele animalelor politice.

După șase ani de război și milioane de vieți masacrate în timpul holocaustului, la 10 decembrie 1948, la Paris, Adunarea Generală a Națiunilor Unite (58 de state) a adoptat Declarația Universală a Drepturilor Omului, un set de reguli privind drepturile și libertățile universal valabile și recunoscute,  menite să împiedice repetarea condițiilor nefaste care au condus la conflagrațiile mondiale. Un act fundamental al lumii post-război având ca modele Declarația de Independență a SUA din 1976 și Declarația franceză a drepturilor omului și cetățeanului din 1789 care a statuat drepturile esențiale (civile, politice, economice, procedurale, sociale) fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie. Se mai ține seamă de aceste reguli în noul mileniu? Sau trăim într-o lume inflamabilă în care niște sociopați ajunși la butoane, în dispreț suveran față de reguli, își aprind brichetele de aur…

11 iunie 2020 at 10:43 Lasă un comentariu

Contagiozitatea extremelor

Nimic nu se conservă mai durabil în mersul lumii decât răul. Rasismul, fascismul, comunismul, xenofobia și-au conservat forța germinativă prin care pot reactiva, în forme actualizate, boli teribile pe care le credeam eradicate. Dacă ororile istorice care au bântuit omenirea s-au succedat în epoci istorice diferite, în prezent, ajunsă la un minim de imunitate, societatea globalizată le-a adunat pe toate.

Pământul pare acum o reședință cu geamurile sparte. Fără perspectiva clară de a fi puse la loc. Cine s-o facă? Marii lideri ai lumii se comportă ca niște puberi excedați de propria importanță. Captivi ai insațiabilei lor pofte de putere, infatuați  și aroganți, lipsiți de cumpătare și reținere. Au acumulat periculos de multă putere și se văd depășiți de situație. Au generat conflicte pentru a controla gloata și, scăpată de sub control, gloata li s-a întors împotrivă. În extremul orient, Hong Kong e sub asediul Chinei, iar în SUA, manifestările anarhice acoperă protestele pașnice.

Un demers pe placul publicului din partea unui lider are o forță uriașă comparativ cu un semnal similar, sau chiar mai bun, din partea unui ins oarecare. Simetric, orice intervenție dezagreabilă din partea unui lider e sursă de incendii sociale. Moment în care purtătorii de boli istorice la conservă reacționează brutal dezlănțuind reacții și mai brutale. Liderii care prin gesturile lor nechibzuite dau foc, ici colo, lumii, devin cel mai mare pericol. Pentru activarea stării conflictuale indusă politic în mentalul  societății, ideologiile sunt combustibilul optim. Poate urma haosul generalizat, justificarea perfectă pentru nivelul următor, cel predictatorial. Eroul acestor zile s-a ascuns deja într-un bunker pregătindu-se să-și ia țara înapoi.

Priviți în jur și o să vedeți că „modelele” din est și de peste ocean au prozeliți activi și prin vecini. Ungaria, Polonia au deja un avans serios în restrângerea drepturilor civile. Observați ce izbitoare e potriveala, în acest sens, între  ideologii de stânga și de dreapta. Și unii și alții, niște semințe seci pentru care pâinea cea de toate zilele e răfuiala permanentă. Și unii și alții au trecere la populații traite în obediență, cu o gândire critică reactiv-agresivă sau deformată politic. Să ne gândim măcar, unde poate duce conflictualismul peren din mințile ideologizate în care se conservă răul!

Măsura în care valorile fundamentale sunt uzurpate de cele ideologice se reflectă în starea relațiilor sociale. În societățile puternic ideologizate (indiferent sub ce emblemă) relațiile sănătoase își pierd seva, se usucă, oamenii își pierd încrederea unii în ceilalți, comunitățile-și pierd suflul, cultura&educația nu-s prețuite, societatea îmbătrânește ca atinsă de progerie. Dacă în sistemul relațional intervine și religia ideologizată politic, accesul la valorile credinței creștine&laice e compromis. Destinele marcate de boli psihice ale marilor ideologi ai planetei, o dovadă în plus.

Ca un caz particular, societatea noastră n-a apucat în trei decenii să deprindă suficient valoarea libertății ca s-o poată folosi în edificarea ei sănătoasă fiind capturată imediat după ’89 de același monstru remontat, cu o față pe dreapta, alta pe stânga, și băgată direct în cuibul lui de cuci căptușit cu un mix de ideologii în stare febrilă unde purtătorii de boli istorice conservate o pot ține sub control.

2 iunie 2020 at 13:28 Lasă un comentariu

Gala umorului uselist

PNL la fel ca PSD? Nu-s identice, să fim serioși. Nici degetele de la o mână nu-s la fel, deși fură împreună de trei decenii, băgându-și-o până la cot în resursele statului. PNL, ajuns la rând acum, o mai dovedește odată, dacă mai era nevoie.  Nici cultural nu-s la fel. Religioase-s toate,  cu asupră de măsură, caste și sărace, ca niște ordine călugărești care au jurat să fie-n slujba neamului. De la sine înțeles, fiecare cu aranjamentele lui pe seama celor nevoiași și credincioși. Liberali de la mama lor, securiștii care au manevrat finanțele lui Ceaușescu aveau nevoie de un titlu nobiliar ca să intre în lumea afacerilor cu statul. Punându-și o emblemă cu ascendent istoric, PNL n-a participat doar la regularizarea financiar-capitalistă a statului post ceaușist ci, împreună cu moștenitorul social democrat, autodeclarat legitim, a găbjit, ca să zicem așa, și tezaurul de imagine&blazonul Brătienilor prin care și-au înnobilat automat furturile cu o monogramă de firmă.

Partide vesele(că deh, le-au reușit toate trucurile după ’89, și prafurile livrate prin canalele din dotare încă au trecere). Nesfârșită parada cobzarilor politici! Zâmbetul lui Iliescu cât Dunărea Varanului, panseurile lui Vanghelie, sketch-urile cu comedianții -Patriciu&Crin, Tăriceanu&Geoană, Ponta interpretându-și virtuos compozițiile financiare acompaniat de Ghiță, Năstase jonglând cu fularul, Dragnea&păsăricile& grupurile mafiot-interlope -de la Belina la poarta DNA- Carmen Dan, mortală în Aria Prizei, Firea mascată în Maica Domnului, cuplul comic Băsescu &Udrea și câți alții, ne-au dat măsura vorbei „țară tristă plină de umor”.

În stagiunile recente, cu sintaxa spumoasă a lui Grapini, cu confuziile de noțiuni, termeni, oameni, locuri- în care Dăncilă e imbatabilă, PSD-ul și-a adjudecat un loc unic în topul comediei politice, completându-se de minune cu umorul penelist inspirat din bancurile cu Bulă combinate cu glume macabre. S-o ungi ministră pe Anisie, după Abramburica și Liviu Pop, e proba vie că pentru proiectul-unicat România Educată anii au trecut tot într-o veselie. Măcar ne-am lămurit că la educație PSD și PNL stau la fel de bine. Și la sănătate idem, dacă l-au făcut vătaf suprem pe Arafat. Inspirată snoava cu medalierea șefului spitalului care a pus Suceava în topul morților de Coronavirus!  La fel și apărarea resurselor lăsând liberă raderea pădurilor și vânătoarea sălbatică a animalelor,  deși astea te fac să-ți înghiți râsul. Ne mai revenim nițel aflând că, în primă pandemie, au pus un patron de pompe funebre director de spital. Ghidușă e și Mădălina Dobrovlolschi care, după ce a părăsit funcția de purtător de cuvânt la Cotroceni, a ales să fie slujbașă la Gușă. Dar să-l  montezi pe Predoiu ministrul Justiției după ce ai condamnat hăcuirea justiției și te-au crezut milioane de oameni, ca să aperi ororile lui Tudorel Toader, asta nu mai e de râs. Tocmai a  constatat și UE.

Publicată în Revista Kamikaze nr. 22, 27 mai-2 iunie 2020

25 mai 2020 at 12:27 Lasă un comentariu

Peștele de sticlă

De câtva timp, președintele are o atitudine mult mai umană. Deși își apără cu consecvență guvernul (cu Predoiu, Alexe și Anisie cu tot) fără să pară deranjat de corupția la vedere a partidului său, dezlănțuită dezgustător pe fond de pandemie, ai putea crede c-a devenit apolitic. Că insul care-și azvârlea paltonul acum șase ani a fost altul. Sau n-a existat. Efectul fiind, aproape instant, aprecierea- nu a persoanei reale, ci a personajului forțat de o situație critică să intre într-un rol de om  activ, responsabil. Ceva ce are efect la persoanele care reacționează la stimulii de moment (fie pozitivi, fie negativi) incapabili de evaluări de profunzime. A zis președintele ceva ce le-a plăcut? Pentru ei, câteva vorbe ajung pentru a șterge tot ce a făcut greșit, voit sau nu, și tot ce n-a făcut până acum și ar fi trebuit să facă.

Vorba dulce mult aduce. Dulcețurile strategice de sezon fac alerta mai comestibilă.  Sigur că o îmblânzire a discursului îi e indispensabilă în acest moment, nu numai d-lui ci și partidului, având în vedere că s-a ales recent cu două comorbidități politice greu tratabile. Atât conflictul cu CCR post-victoria Codruței Kovesi la CEDO, cât și cel cu PSD&UDMR &secui, cu Viktor Orban pe extremă, îi produc frisoane. Ambele lasă urme nedorite asupra  reprezentativității sale, chiar dacă fanii se străduiesc să-l absolve. A evalua președintele în exercițiu, cu realizările și nerealizările lui, prin filtrul unor vorbe periate, de conjunctură, nu schimbă fondul.

Peștele de sticlă e tot acolo, pe macrameul de pe televizor. Televizorul la care evoluează politic doar combatanții admiși- PSD și PNL. Iar de câtva timp- are și pandemia avantajele ei- „guvernul lui” e prezent non stop pe toate canalele- publice și private. Cel mai simplu mod de a anihila dușmanul.  Cea mai eficientă formă de excludere. Nu ești pe sticlă? Nu exiști. Cu standarde din ce în ce mai joase, media devine principala forță în slujba decidenților actuali și favoriților lor. Canale la care se înfruptă milioane de boboreni izolați de săptămâni bune, în alternanță cu bunăciuni ca „Vulpița” sau alte specii din rezervații de gen. Canale&site-uri useliste, mituite oficial de „guvernul lui” din bani publici, pentru o așa zisă campanie de informare. Canale media făcute din averi frauduloase, pe seama statului, în anii tulburi după ’90, experte în alterarea conștiinței publice după pofta patronilor. Canale media accesibile exclusiv famigliei cu toate ramurile ei, de prim rang ori de rang inferior, chiar și unora scoși din carantină politică. Canale la care accesul opoziției (USR+) e strict interzis. Orice tentativă de a sparge embargoul, s-a văzut, e neinspirată. Nu aduce nimic bun. Opinii defavorabile, penalizări pe toată linia.

Publicat în ediția aniversară a revistei Kamikaze nr.13-21(522-530) -săptămâna 21-26 mai 2020

15 mai 2020 at 19:05 Lasă un comentariu

Articole mai vechi


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 925.457 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.448 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 925.457 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: