Posts filed under ‘Meșterul Manole construind Turnul Babel’

Contagiozitatea extremelor

Nimic nu se conservă mai durabil în mersul lumii decât răul. Rasismul, fascismul, comunismul, xenofobia și-au conservat forța germinativă prin care pot reactiva, în forme actualizate, boli teribile pe care le credeam eradicate. Dacă ororile istorice care au bântuit omenirea s-au succedat în epoci istorice diferite, în prezent, ajunsă la un minim de imunitate, societatea globalizată le-a adunat pe toate.

Pământul pare acum o reședință cu geamurile sparte. Fără perspectiva clară de a fi puse la loc. Cine s-o facă? Marii lideri ai lumii se comportă ca niște puberi excedați de propria importanță. Captivi ai insațiabilei lor pofte de putere, infatuați  și aroganți, lipsiți de cumpătare și reținere. Au acumulat periculos de multă putere și se văd depășiți de situație. Au generat conflicte pentru a controla gloata și, scăpată de sub control, gloata li s-a întors împotrivă. În extremul orient, Hong Kong e sub asediul Chinei, iar în SUA, manifestările anarhice acoperă protestele pașnice.

Un demers pe placul publicului din partea unui lider are o forță uriașă comparativ cu un semnal similar, sau chiar mai bun, din partea unui ins oarecare. Simetric, orice intervenție dezagreabilă din partea unui lider e sursă de incendii sociale. Moment în care purtătorii de boli istorice la conservă reacționează brutal dezlănțuind reacții și mai brutale. Liderii care prin gesturile lor nechibzuite dau foc, ici colo, lumii, devin cel mai mare pericol. Pentru activarea stării conflictuale indusă politic în mentalul  societății, ideologiile sunt combustibilul optim. Poate urma haosul generalizat, justificarea perfectă pentru nivelul următor, cel predictatorial. Eroul acestor zile s-a ascuns deja într-un bunker pregătindu-se să-și ia țara înapoi.

Priviți în jur și o să vedeți că „modelele” din est și de peste ocean au prozeliți activi și prin vecini. Ungaria, Polonia au deja un avans serios în restrângerea drepturilor civile. Observați ce izbitoare e potriveala, în acest sens, între  ideologii de stânga și de dreapta. Și unii și alții, niște semințe seci pentru care pâinea cea de toate zilele e răfuiala permanentă. Și unii și alții au trecere la populații traite în obediență, cu o gândire critică reactiv-agresivă sau deformată politic. Să ne gândim măcar, unde poate duce conflictualismul peren din mințile ideologizate în care se conservă răul!

Măsura în care valorile fundamentale sunt uzurpate de cele ideologice se reflectă în starea relațiilor sociale. În societățile puternic ideologizate (indiferent sub ce emblemă) relațiile sănătoase își pierd seva, se usucă, oamenii își pierd încrederea unii în ceilalți, comunitățile-și pierd suflul, cultura&educația nu-s prețuite, societatea îmbătrânește ca atinsă de progerie. Dacă în sistemul relațional intervine și religia ideologizată politic, accesul la valorile credinței creștine&laice e compromis. Destinele marcate de boli psihice ale marilor ideologi ai planetei, o dovadă în plus.

Ca un caz particular, societatea noastră n-a apucat în trei decenii să deprindă suficient valoarea libertății ca s-o poată folosi în edificarea ei sănătoasă fiind capturată imediat după ’89 de același monstru remontat, cu o față pe dreapta, alta pe stânga, și băgată direct în cuibul lui de cuci căptușit cu un mix de ideologii în stare febrilă unde purtătorii de boli istorice conservate o pot ține sub control.

2 iunie 2020 at 13:28 Lasă un comentariu

Gala umorului uselist

PNL la fel ca PSD? Nu-s identice, să fim serioși. Nici degetele de la o mână nu-s la fel, deși fură împreună de trei decenii, băgându-și-o până la cot în resursele statului. PNL, ajuns la rând acum, o mai dovedește odată, dacă mai era nevoie.  Nici cultural nu-s la fel. Religioase-s toate,  cu asupră de măsură, caste și sărace, ca niște ordine călugărești care au jurat să fie-n slujba neamului. De la sine înțeles, fiecare cu aranjamentele lui pe seama celor nevoiași și credincioși. Liberali de la mama lor, securiștii care au manevrat finanțele lui Ceaușescu aveau nevoie de un titlu nobiliar ca să intre în lumea afacerilor cu statul. Punându-și o emblemă cu ascendent istoric, PNL n-a participat doar la regularizarea financiar-capitalistă a statului post ceaușist ci, împreună cu moștenitorul social democrat, autodeclarat legitim, a găbjit, ca să zicem așa, și tezaurul de imagine&blazonul Brătienilor prin care și-au înnobilat automat furturile cu o monogramă de firmă.

Partide vesele(că deh, le-au reușit toate trucurile după ’89, și prafurile livrate prin canalele din dotare încă au trecere). Nesfârșită parada cobzarilor politici! Zâmbetul lui Iliescu cât Dunărea Varanului, panseurile lui Vanghelie, sketch-urile cu comedianții -Patriciu&Crin, Tăriceanu&Geoană, Ponta interpretându-și virtuos compozițiile financiare acompaniat de Ghiță, Năstase jonglând cu fularul, Dragnea&păsăricile& grupurile mafiot-interlope -de la Belina la poarta DNA- Carmen Dan, mortală în Aria Prizei, Firea mascată în Maica Domnului, cuplul comic Băsescu &Udrea și câți alții, ne-au dat măsura vorbei „țară tristă plină de umor”.

În stagiunile recente, cu sintaxa spumoasă a lui Grapini, cu confuziile de noțiuni, termeni, oameni, locuri- în care Dăncilă e imbatabilă, PSD-ul și-a adjudecat un loc unic în topul comediei politice, completându-se de minune cu umorul penelist inspirat din bancurile cu Bulă combinate cu glume macabre. S-o ungi ministră pe Anisie, după Abramburica și Liviu Pop, e proba vie că pentru proiectul-unicat România Educată anii au trecut tot într-o veselie. Măcar ne-am lămurit că la educație PSD și PNL stau la fel de bine. Și la sănătate idem, dacă l-au făcut vătaf suprem pe Arafat. Inspirată snoava cu medalierea șefului spitalului care a pus Suceava în topul morților de Coronavirus!  La fel și apărarea resurselor lăsând liberă raderea pădurilor și vânătoarea sălbatică a animalelor,  deși astea te fac să-ți înghiți râsul. Ne mai revenim nițel aflând că, în primă pandemie, au pus un patron de pompe funebre director de spital. Ghidușă e și Mădălina Dobrovlolschi care, după ce a părăsit funcția de purtător de cuvânt la Cotroceni, a ales să fie slujbașă la Gușă. Dar să-l  montezi pe Predoiu ministrul Justiției după ce ai condamnat hăcuirea justiției și te-au crezut milioane de oameni, ca să aperi ororile lui Tudorel Toader, asta nu mai e de râs. Tocmai a  constatat și UE.

Publicată în Revista Kamikaze nr. 22, 27 mai-2 iunie 2020

25 mai 2020 at 12:27 Lasă un comentariu

Peștele de sticlă

De câtva timp, președintele are o atitudine mult mai umană. Deși își apără cu consecvență guvernul (cu Predoiu, Alexe și Anisie cu tot) fără să pară deranjat de corupția la vedere a partidului său, dezlănțuită dezgustător pe fond de pandemie, ai putea crede c-a devenit apolitic. Că insul care-și azvârlea paltonul acum șase ani a fost altul. Sau n-a existat. Efectul fiind, aproape instant, aprecierea- nu a persoanei reale, ci a personajului forțat de o situație critică să intre într-un rol de om  activ, responsabil. Ceva ce are efect la persoanele care reacționează la stimulii de moment (fie pozitivi, fie negativi) incapabili de evaluări de profunzime. A zis președintele ceva ce le-a plăcut? Pentru ei, câteva vorbe ajung pentru a șterge tot ce a făcut greșit, voit sau nu, și tot ce n-a făcut până acum și ar fi trebuit să facă.

Vorba dulce mult aduce. Dulcețurile strategice de sezon fac alerta mai comestibilă.  Sigur că o îmblânzire a discursului îi e indispensabilă în acest moment, nu numai d-lui ci și partidului, având în vedere că s-a ales recent cu două comorbidități politice greu tratabile. Atât conflictul cu CCR post-victoria Codruței Kovesi la CEDO, cât și cel cu PSD&UDMR &secui, cu Viktor Orban pe extremă, îi produc frisoane. Ambele lasă urme nedorite asupra  reprezentativității sale, chiar dacă fanii se străduiesc să-l absolve. A evalua președintele în exercițiu, cu realizările și nerealizările lui, prin filtrul unor vorbe periate, de conjunctură, nu schimbă fondul.

Peștele de sticlă e tot acolo, pe macrameul de pe televizor. Televizorul la care evoluează politic doar combatanții admiși- PSD și PNL. Iar de câtva timp- are și pandemia avantajele ei- „guvernul lui” e prezent non stop pe toate canalele- publice și private. Cel mai simplu mod de a anihila dușmanul.  Cea mai eficientă formă de excludere. Nu ești pe sticlă? Nu exiști. Cu standarde din ce în ce mai joase, media devine principala forță în slujba decidenților actuali și favoriților lor. Canale la care se înfruptă milioane de boboreni izolați de săptămâni bune, în alternanță cu bunăciuni ca „Vulpița” sau alte specii din rezervații de gen. Canale&site-uri useliste, mituite oficial de „guvernul lui” din bani publici, pentru o așa zisă campanie de informare. Canale media făcute din averi frauduloase, pe seama statului, în anii tulburi după ’90, experte în alterarea conștiinței publice după pofta patronilor. Canale media accesibile exclusiv famigliei cu toate ramurile ei, de prim rang ori de rang inferior, chiar și unora scoși din carantină politică. Canale la care accesul opoziției (USR+) e strict interzis. Orice tentativă de a sparge embargoul, s-a văzut, e neinspirată. Nu aduce nimic bun. Opinii defavorabile, penalizări pe toată linia.

Publicat în ediția aniversară a revistei Kamikaze nr.13-21(522-530) -săptămâna 21-26 mai 2020

15 mai 2020 at 19:05 Lasă un comentariu

Populism contra populism

Reactivitatea e forma joasă de confruntare care învârte cercul conflictelor. A răspunde unui puseu de naționalism cu un puseu strident de supranaționalism poate reactiva resentimentele latente interetnice. O reacție păguboasă social, sub demnitatea de președinte. Vanitatea&trufia nu-s patriotism&eroism nicăieri în lume. Poziționările anticonstituționale ale UDMR, cu amestecul nerușinat al premierului Ungariei, nu-s un secret, nici faptul c-au fost încurajate parșiv de toate partidele postdecembriste care s-au perindat la guvernare. UDMR fiind socotit un PSD maghiar. Nu doar PSD, partidul dominant după ’89, a concubinat profitabil în dauna unei politici sănătoase cu UDMR, ci și PNL. De ce nu s-au rezolvat toate aceste vechi diferende în parlament? Democratic? Transparent? Înțelept? Pe căi diplomatice? Sau prin CSAT? În favoarea autonomiei administrative a tuturor regiunilor? Nu cumva exact din pricina acestor țopăieli transpartinice bolnăvicioase? N-ar trebui, ca lider al unui stat european, să eviți diferendele naționaliste? Să combați, în schimb, dezechilibrele de dezvoltare regională? Cine nu-și dă seama că naționalismele extremiste înseamnă o vulnerabilitate majoră pentru UE? Și atunci de ce a ales președintele să-și umfle mușchii într-un caft gratuit, fără miză, cu un potențial riscant? Ce alt efect poate avea o iesire isteric-violentă, ca aceea la care am fost martori, decât resuscitarea dușmăniilor interetnice? Și, de fapt, ce a obținut? Satisfacția (mândria de fani cu creasta vopsită în culorile galeriei) că l-a caftit, pe limba lui, pe indezirabilul premier Orban? Plăcerea personală că a putut oferi boborenilor de ambele nații un pic de ură? Pentru că nimic nu jignește mai dureros decât să iei în derâdere mama, țara sau limba cuiva. A unei nații sau a unei etnii. Poate fi ăsta prețul pentru un transfer de puncte electorale în contul PNL-ului, oricât ar fi de șubrezit ar fi partidul său de cele câteva luni de guvernare?  Îl pune în corzi, cumva, pe premierul maghiar? Pune capăt nelipsitelor diversiuni electorale puse-n scenă pentru prostime?

Publicat azi, 2 mai, în revista Kamikaze @kamikazeonline.ro

1 mai 2020 at 10:27 3 comentarii

Frica

Am fost dresați prin frică zeci de ani. Am supraviețuit acceptând, unii revoltați, alții nu, viața-n umilință. Nu odată prin duplicitate ca soluție de supraviețuire, știind că frica degradează ființa interioară. Că e mai contagioasă decât orice virus. O societate dominată de frică are conștiința paralizată. Cedează fără să lupte. Paradoxal, în climatul de teribilă tulburare globală în care ne aflăm fără voia noastră și fără să știm ce ne așteaptă, frica, asemenea stresului util, ne poate fi de folos, dacă ne activează responsabilitatea,  dacă ne face atenți la riscuri,  dacă  ne determină să facem tot ce ține de noi, de fiecare din noi, pentru a ne fi de ajutor nu doar nouă, ci și medicilor și, implicit, comunității.  Cu condiția să nu lăsăm frica să treacă de frontiera rațiunii fiindcă ar deveni coșmar; o stare paranoică, paralizantă spiritual, pentru comunitățile de orice fel și întreaga societate! Gradul de înfricoșare pe persoană depinde de educație, empatie, caracter. Amplificată, din nefericire, de apocalips-teveurile care hrănesc publicul cu otrăvuri în folosul patronilor politici. De cei câțiva tartori ai mediei care trăiesc în huzur pe seama unui public prizonier, consumator permanent de spaime&psihoze (V-amintiți cum se aliniaseră toate televiziile în toamnă, ca să  bage groaza-n noi cu „cea mai grea iarnă a secolului?”)

Există însă și unele aspecte specifice țării noastre, nefavorabile epidemiei, care țin, paradoxal, de lipsa reformelor civilizaționale: întârzierea dezvoltării comunităților urbane, precaritatea sistemului medical, sărăcia vieții sociale în multe comunități, izolarea localităților rurale. Factori de deplâns în vremuri normale care pot limita „natural” contagiunea,  având în vedere că prima măsură e izolarea.  Dacă în statele cu sisteme de sănătate bine puse la punct, cetățenii fug la medic la cea mai mică indispoziție, la noi, după trei decenii pierdute pentru reforma sistemului sanitar, mulți concetățeni opun instinctiv o rezistență de oameni pățiți. Experiențele nefericite legate de incompetența și/sau de conduita dezagreabilă a unor cadre medicale, de dotarea precară a clinicilor& spitalelor, își spun cuvântul.  Tragedia de la Colectiv, cel mai terifiant experiment „salvator” din istoria recentă, chinurile de neimaginat îndurate de supraviețuitorii lăsați de diriguitorii sănătății să-și aștepte sfârșitul au produs o undă uriașă de neîncredere în serviciile de urgență de stat.  Acum suntem împinși în frica de necunoscut. Nu știm magnitudinea riscului potențial pentru populația țării expusă unui pericol care se apropie galopant de fiecare din noi. Nu putem calcula măcar, spre ce ne îndreptăm, ce se va întâmpla cu tot ce ține un stat în stare de funcționare, fie și la o limită inferioară. Cu frica asta e greu de luptat dacă autoritățile nu inspiră încredere. Iar încrederea nu-i o lozincă și nu poate fi impusă cu forța.  Dacă recuperează întârzierea, dacă fac ce spun și spun ce fac, fără minciuni și populisme ieftine, vom ieși și din strâmtoarea asta.

16 martie 2020 at 18:52 3 comentarii

Anticipatele sub capac

PSD&PNL au fost USL de când au apărut. Țara e patronată de USL de trei decenii. Oficial și neoficial. Cu sateliți folosiți când de unul când de altul, când de ambii, cu trocuri pe sub tejghea, cu încăierări sângeroase dar cordiale la răscruci de mandate. Tehnici de ținut electoratul captiv. În 2011 s-au luat și cu acte. Deși s-au separat după doi ani, tot pe ciorovăieli legate de împărțeli, concubinează profitabil în continuare, prin aceleași rețele ale corupției instituționalizate. Ca să-și păstreze monopolul, sunt nevoiți să-i extragă periodic pe cei cu valoarea de întrebuințare compromisă. Îi trec în regim de conservare&sterilizare, până le vine iar rândul. Între timp, caută „prospături” pentru funcții de reprezentare. De fapt, mușterii de-ai casei ținuți „calzi” în anticameră. Dacă au și niscaiva bube, cu atât mai bine. Important e să aducă cu ei un story cu priză la norod. Figurile noi conving mai lesne boborul care vede doar la suprafață, aude doar ce i se spune că trebuie să audă, uită tot ce ar trebui ținut minte; și care, în schimb, e format în cultul obedienței și al vorbelor goale. Și pentru intrarea în UE a României, după 17 ani de fesenism, jupânii aveau nevoie de împrospătare pe palierul de reprezentare. Înnoirea cu personaje din fondul de rezervă, prin urmare, era o mișcare necesară. Raed Arafat și Klaus Iohanis, venind din zone diferite, pe trasee diferite, au ajuns cam în același timp la etajul de sus al puterii. Continuitatea la putere a ocupanților post ’89 era asigurată. Cel puțin pentru un timp. Alungarea rebelului Băsescu era primul pas. N-a fost atât de greu, indezirabilul de două mandate s-a învins singur până la urmă, eșuând rușinos, uman și politic, undeva în apele lor teritoriale. A doua problemă de „politică altfel” era consolidarea puterii partidelor ex-useliste, pornind de la palierul baronatelor. În același timp, ascensiunea rapidă a grupării Dragnea devenind o amenințare la menținerea supremației în teren a celor două partide, pericolul trebuia anihilat. Deloc ușor, având în vedere și a treia problemă, cea mai deranjantă pentru cartel, apariția în 2016 a USR, ulterior USR+. „Intrusul” care demonstrase în trei ani că poate trimite fesenismul în istorie! După Băsescu, Cotroceniul avea de rezolvat deci, pe de o parte, gruparea indezirabilă Dragnea-Dăncilă și, pe de alta, Alianța deranjantă a domnilor Barna&Cioloș. Ușor de decriptat planul combatanților via Cotroceni! Făcând-o țintă pe Dăncila, un adversar ridicol, lipsit de șanse, presedintele&premierul se vedeau eroii care înving capul hidrei pesediste, trimițând pe tușă, totdată, USR+. Asta după ce „strategii” și-au însușit succesul celei mai importante mișcări civic-politice benefice țării, „Fără penali”! Recuperarea, pe șest, a părții salubre din PSD pentru a reînnoda, neoficial, jumătățile useliste, urmând a se face după „VICTORIE”. Exact ce a făcut Orban în cele patru luni de guvernare, socotindu-se victorios fiindcă a terminat-o pe Dăncilă, că le-a tras clapa USR+, și că a recuperat strategic pesedime din rețelele casei (mai lipsea o serenadă cu dedicație, stil my way). Strategie de carton! Marele asalt liberal s-a dovedit o cacealma. Anticipatele ar fi mers șnur după căderea lui Dăncilă când PSD era o găină fără cap. Era suficient să fie propuse niște persoane total indezirabile pentru PSD, la justiție în primul rând (NU Predoiu!) și anticipatele le-ar fi ieșit ca la carte. După 4 luni de guvernat prin compromisuri dezonorante, șansa de reușită a anticipatelor a ajuns aproape nulă. Revenit din buimăceală PSD își adună trupele. Să mai spunem că, dezvăluindu-și disponibilitatea pentru compromisuri inacceptabile cu penalii, PNL și-a fracturat grav credibilitatea?

25 februarie 2020 at 10:51 2 comentarii

Iran, vedere din avion

Istoria recentă a Iranului este istoria intervențiilor succesive ale jucătorilor puternici de pe scena lumii- britanici, americani, apoi și ruși, pentru petrol și control strategic în Orientul Mijlociu. Sub Reza Shah Pahlavi (ca și în Turcia sub Mustafa Kemal) Iranul cunoscuse un sfert de secol de reforme în toate domeniile. Lovitura de stat din 1953, dată de SUA-prin CIA (autorizată de Dwight Eisenhower) cu sprijin britanic (pentru interese comune legate de petrol și de controlul strategic al zonei) a răsturnat guvernul Mohammad Mosaddegh, ales democratic, împingând Iranul în mizerie și instabilitate. Țara se afla deja, de vreo doi ani, sub embargoul britanicilor care încercau astfel să-l facă pe Mosaddech să renunțe la legea de reducere a concesiunii terenurilor petroliere. Răsturnarea guvernului său prin lovitura de stat din 1953 a dus la Revoluția din 1979- cu suportul unei părți a populației(embargoul provocase o criză prelungită) și a unor elemente declasate plasate acolo de marii jucători amintiți. Șahul pro-occidental a fost detronat și monarhia înlocuită cu o republică islamică anti-occidentală. Ulterior, documentele doveditoare ale implicării protagoniștilor occidentali au fost, în mare parte, șterse.
Semnificativă observația lui William O. Douglas, Judecătorul Curții Supreme de Justiție a Statelor Unite ale Americii, care a vizitat Iranul atât înainte cât și după lovitura de stat: „când Mossadegh și Persia au început reformele de bază, am devenit alarmați. Ne-am unit cu britanicii să-l distrugem; am reușit; și de atunci, numele nostru nu a fost unul onorabil în Orientul Mijlociu”.
Sub lovitura din1953, democrația abia pusă pe picioare din Iran s-a prăbușit pregătind terenul pentru dictatură. După revoluția din 1979 care a statuat republica islamică, civilizația&cultura Iranului au intrat pentru nu se știe cât timp, în declin. Iranienii trăiesc azi, ca și noi înainte de 89 sub Ceaușescu, în frică și umilință. Teren pe care a înflorit (și exportat constant) doar panislamismul&terorismul. Stăpânii câmpurilor petrolifere nu s-au dat bătuți, dimpotrivă, și-au adaptat metodele.
În 2000, Madeleine Albright, secretarul de stat american, a avut curajul să declare că intervenția brutală a SUA în afacerile interne ale Iranului din 1953 a constituit un pas înapoi pentru guvernarea democratică.  Majoritatea iranienilor consideră că lovitura de stat a demonstrat duplicitatea Statelor Unite, care s-a prezentat ca un apărător al libertății, dar nu a ezitat să folosească metode neonorabile să răstoarne un guvern ales democratic pentru a se potrivi propriilor sale interese economice și strategice“, lăsând loc terorii și dictaturii.
Cartea lui Kinzer „Toți oamenii șahului: O lovitură de stat americană și rădăcinile terorii în Orientul Mijlociu” a fost cenzurată în Iran prin eliminarea contribuției ayatollahului Abol-Ghasem Kashani la  lovitura de stat anglo-americană. Mahmood Kashani, fiul lui Abol-Ghasem Kashani, „unul dintre membrii de vârf ai elitei conducătoare de acum“-căruia Consiliul Gardienilor Iranieni i-au aprobat de două ori candidatura la președinție, neagă faptul că a avut loc lovitura de stat din 1953, spunând Mosaddegh s-a supus planurilor britanice de subminare a rolului clericilor șiiți.

Iranienii sunt prinși între ciocan și nicovală trăind în sărăcie și teroare sub dictatura ayatollahului Muhammad Ali Khamenei și a ultraconservatorului  Mahmud Ahmadinejad, într-o țară spoliată de resursele de petrol de către „prieteni”.

Momentul de trezire, de oroare și revoltă, produs de tragicul accident aviatic petrecut în țara lor „dintr-o eroare umană” acum patru zile zile ar putea fi „lebăda neagră” capabilă să-i urnească din această strâmtorare nefericită din istoria lor.

Surse

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/fundamentalismul-islamic-in-orientul-apropiat-si-mijlociu

https://www.goodreads.com/book/show/46347.All_the_Shah_s_Men3,
Revoluția islamică

12 ianuarie 2020 at 20:17 2 comentarii

Articole mai vechi


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 924.393 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.445 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 924.393 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: