Posts filed under ‘grădina cu trufe’

Parfum de roze

tremură
istovit de febră
aeru-n toamnă
emanații puturoase din locații luxoase
colcăie pe ziduri
miasme se târăsc pe trotuare
parfumuri înțepătoare
de țațe ieftine
de șorici fript
de partid transpirat
își etalează bugetul
exorbitant
pute a pipi de bădălău
în piața încinsă
pesta dă iama
în studiouri imunde

hoituri de porci
ascunse în râpe
și mlaștini afunde

o lebădă neagră țipă sub
nori de furtună
e anotimpul uraganelor
în deschidere
pe manele din voluntari
taifunul gabi vântură duhorile verii

Reclame

3 septembrie 2018 at 17:00 4 comentarii

De ce plâng crocodilii, mamă?

mirosul de supă umple bucătăria, umple casa
oho, ajunge și afară
ce bine miroase,
zice Mitruț dând buzna în bucătăria caldă
împiedicându-se de scăunelul meu de lângă sobă

când râde ochiul umflat i se face cât o dungă

îmi pune la ureche cutiuța cu cărăbuși
– mai am una și cu albine
mă trec frisoane
– ha, ha, nu te speria,
astea nu-s pentru tine, îs pentru frai-tu,
îl scol eu din boală

bine că nu-i maică-ta acasă, îi zic

mama îi oblojește ochiul vânăt
nu mai e milă în lume, oftează

albinele dau să iasă din cutia lui Mitruț
– mâine o să plângă, buburosu’
o să-l cotonogesc de-o să-i sară mucii

stau pe scăunel și citesc „Aventuri în Africa”
…mamă, de ce plâng crocodilii?

hai, toată lumea la masă
și tu,  jos din pat,
supa asta o să te înzdrăvenească,
spune mama
nu-i leac mai bun ca supa de pasăre

mâncăm supă cu găluște
Mitruț golește repede farfuria și pleacă
azi mai are de făcut o morișcă cu cărăbuși
și mâine o să-l cotonogească pe buburos de-o să-i sară mucii

 Nora Damian- Poeme
Revista Cenaclul de la Păltiniș nr. 60, noiembrie 2017

24 februarie 2018 at 10:23 5 comentarii

Ploua în Old Sighișoara

spre sfârșitul zilei,
am mai dat o raită
prin Old Sighișoara
într-un amurg fermecat

photo google

întinerise cetatea
sub ploaia cu stropi mari
cât boabele de struguri gata de teasc

înflorea negoțul cu vise
prin veacuri fără umbrelă

în mica piață fără vârstă
magia se juca cu timpul

cavaleri nemuritori
sau armurile lor
sau nori
din care ploua argint
se prelingeau pe ziduri

aproape stins, rugul fumega
pârlite puțin, vrăjitoarele scăpaseră
și se răcoreau cu cola
iar prințesa palidă din fața Casei cu Cerb,
după ce-și vânduse pozele de familie
în alb-negru,
își recăpătase culoarea
cu un pahar de vin roze

21 ianuarie 2018 at 18:56 5 comentarii

În urmă, în față

apele fierb în canion
de pe versanții abrupți
arbori solidari îmi întind
crengile verzi

nu vezi trecut, nici viitor
în hazard
timpul amorțește

am uitat de vâltori
au rămas în urmă, departe
agățate de nori

de câtva timp plutesc ca-n somn
cu câteva frunze strânse-n pumn
nu mai simt curentul care mă duce
poate o fi adormit sub sălcii

o, de-aș putea rămâne veșnic aici
în îmbrățișarea
acestei după amiezi senine
legănată de ape blânde

la orizont văd crescând
o linie subțire albastră
respir adânc
frunzele verzi îmi zvâcnesc în pumn

Nora Damian- Poeme
Revista Cenaclul de la Păltiniș, noiembrie 2017

16 ianuarie 2018 at 16:25 4 comentarii

Metanoia

drum tăios de diamante
luminat de tristeți
urcușul
în penumbra timpului
în lumea înaltă
unde nu-i loc de ambiții
alpine
unde nu încap
sentimente tatuate
cu iluzii
nefericirile prind gust de zahăr ars
în cămara sufletului
și sfinte-s bucuriile
în pauza de timp
când probăm infinitul

14 ianuarie 2018 at 21:21 3 comentarii

Casa de oaspeți

Casa de oaspeți

pe terasa dintre nori
o pereche de hulubi
încheie cerul cu sori
să le țină de-adăpost
pân-ajung să-și facă rost

niște viitori părinți
uguind a primăvară
se gospodăresc cuminți
pe terasa de sub soare
mândri tare de-așa cuib

căutați de zburătoare
bine situate-n burg
și de rude scăpătate-
verișoare cântătoare
de iubire în amurg

pe terasa de sub stele
cu lumină din belșug
oglindită în ferestre
plin de pasăre măiestre- s-a oprit și carul mare
să le dăruiască zestre

31 decembrie 2017 at 21:11 11 comentarii

Legea transformării masei în energia regenerabilă a Agorei

Doar într-un loc poreclit Absurdistan unde, practic, nu funcționează decât un hibrid politic totalitar, tranșat partinic sub etichete de împrumut, se poate întreține un război de o prostie fără margini între propagandiști ideologici de dreapta și de stânga. Un război al energiilor rele, specializat în livrarea nefericirilor societății spre folosință găștilor de propagandiști, un generator de ură de un ridicol fără limite care ruinează minți și suflete- și compromite, sistematic, condițiile indispensabile unui regim doctrinar constructiv normal, caracteristic democrațiilor autentice. Un război propagandistic desfășurat în gol, ruinător al relațiilor sociale, întreținut de tot soiul de inși mai goluți mental (condiție obligatorie) și cu atât mai încrâncenați, transformați benevol în camere de rezonanță, aidoma difuzoarelor lui Ceaușescu; indivizi cărora prizonieratul voluntar le dă iluzia, ca odinioară activiștilor comuniști, că muncesc și gândesc.

Singurul leac la cancerizarea socială e demersul, deloc simplu, de mobilizare a energiilor pro-societate, asumat de cetățeni obișnuiți care vor o țară normală, de personalități neîmbolnăvite  de vanitățile tipice unei mari părți din elita intelectuală autohtonă, de oameni care pot să redea valorilor fundamentale ziditoare locul cuvenit în patrimoniul nației, de toți cei care vor și pot să inducă solidaritatea sănătoasă, educația neideologizată și, implicit, dezintoxicarea în masă, eliberarea conștiințelor din lagărele insalubre ale propagandei, accesul la beneficiile gândirii libere.

29 decembrie 2017 at 17:19 9 comentarii

Articole mai vechi


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 902.242 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.399 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 902.242 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: