Posts filed under ‘Vedere în infraverde’

Înainte și după

Într-un management normal, prevenția e prima poruncă. Dacă n-ar fi fost  întâmpinate cu măsuri (tehnice, de comunicare, de control) extrem de riguroase până la cel mai mic detaliu situațiile dramatice din locuri mult mai expuse la dezastre naturale decât prin părțile astea, s-ar fi soldat cu efecte mult mai tragice. Prevenția (responsabilă, competentă, activă) reduce numărul de victime, oricât de înfricoșător ar fi un cataclism. Am văzut asta în recentul triatlon al hurricanelor caraibiene, în Florida, mai ales. Opusul modului riguros&eficient de a gestiona situații extreme îl vedem aici. Dacă un taifun nu poate fi oprit, lipsa măsurilor de protecție&avertismentelor e o crimă. Ați observat vreo alertă oficială, vreun avertisment din partea autorităților, măcar o interdicție motivată de posibilele urmări, niște măsuri tehnice de urgență, deși de câteva zile ar fi trebuit să se știe că ciclonul din Italia o luase spre nord, prin Slovenia spre Banat și de-acolo mai departe? În ordine ierarhică, de sus în jos, premierul Mihai Tudose, ministra Carmen Dan, secretarul de stat Raed Arafat, primarul Robu, responsabilii meteo n-au avut nicio grijă. În fine, nu știm dacă decibelii sirenelor lui d-lui Raed Arafat (devenite de vreo doi ani, un fond sonor neîntrerupt în orașele și pe străzile zbuciumate ale patriei) au salvat pe cineva, nici dacă exercițiile de alarmă urbană (care completează orchestra stresului sonor organizat de înalte personaje) ajută cuiva sau la ceva. Știm, însă, că de ani de zile, nicio situație nefericită n-a găsit autoritățile statului la post. Că vorbim de tragedia din Apuseni, de cea de pe lacul Siutghiol, de la Colectiv, de inundații, incendii etc, de orice împrejurare în care statul e obligat să-și intre în atribuții, numitorul comun e faptul că înalții săi responsabili sunt luați prin surprindere. Deși măsurile&acțiunile de prevenție și salvare țin exclusiv de responsabilitățile funcției lor, declară fără jenă că și-au făcut treaba exemplar „în timp real”, vorba ministrei Dan, sau „în timp util”! Reacțiile standard postfactum, explicațiile tardive, după fiecare eveniment nefericit nu fac decât să le scoată în evidență dezinteresul față de viața oamenilor, incompetența crasă. Inutilitatea.

Le-a cam stricat programul de distracții de sezon, alea cu poporul, mai ales (chefuri cu sau fără bătăi, petreceri) înțelegem din intervențiile unor ștabi neatenți la „mesaj”. Inacceptabilă furtună, așa e, domnilor, indezirabil vânt! Da, alții-s de vină, știm demult. Acu, dacă v-ați trezit, urcați-vă în mașinile luxoase și vizitați zonele calamitate, nu uitați să vă exprimați compasiunea și să faceți, ca de obicei, promisiuni. Așteptăm sirenele…

Anunțuri

18 Septembrie 2017 at 17:49 2 comentarii

Fisiune

Se poate transforma capitalismul în socialism? Categoric da, ar fi spus radio Erevan și avea perfectă dreptate: asta s-a și întâmplat la noi (și nu doar la noi) după ultimul război mondial. Toate agoniselile private, toate resursele și titlurile capitaliste de proprietate au fost preluate, pe inventar sau nu, de statul noii stăpâniri care și-a  împroprietărit oamenii muncii cu cartele la cantina socialistă. A mers șnur statul ăsta, ținut în lesă vreo cinci decenii, atâta timp cât clanul stăpânilor puși pe ghiftuială se îngrijea ca prostimea care sughița de foame și tremura de frig &de frică să le dedice ode de slavă și cântări patriotice. Totuși, după nici zece cincinale, cantina a dat faliment și toate titlurile socialiste de proprietate ale fericitului stat al oamenilor muncii din cele cinci decenii de socialism au fost înhățate de același clan al îmbuibaților. S-ar putea învârti invers roata istoriei, acum, că ăia care s-au ghiftuit au ajuns la fundul sacului? Nu știu ce-ar răspunde radio Erevan, dar, se vede clar, asta încearcă statul prizonier al clanului capitalist ca să le salveze cuceririle (cu toate că perioada i s-a înjumătățit ca la fisiune nucleară) punând (cum altfel?) cantina socialistă în funcție.

În politica lor de devalizare sistematică a țării (de altfel, singura care a reușit) pentru a-și face loc în rândul marilor lopătari de finanțe ai lumii (aflată și ea acum, sub presiune distructivă) unica lor grijă s-a dovedit a fi, nu viabilizarea și durabilizarea sistemului social economic, ci aservirea completă și definitivă a justiției. Să ne mirăm atunci, că stabilimentul supraîncărcat al clanului roșu capitalizat prin fraudă pare nevoit acum să reactualizeze, într-un fel, cantina socialistă? Că a ajuns pe punctul de a secătui unicul izvor sănătos capabil să viabilizeze motorul economic al furnizorilor de bogăție socială, cel al întreprinzătorilor autentici, creativi? Vă dați seama ce efect ar avea, în această perspectivă, deloc imposibilă, învolburările ficțional-artificiale produse de secte extremiste finanțate de indivizi cu interese divergente din același clan? Înțelegeți cine profită când milițieni informați, cu misiune, clănțănind plini de ură magnetică, trag de capetele unui lanț putred împrăștiind confuzia&frica în societate?

E greu de anticipat ce va face clanul în această situație limită; și cum va reacționa societatea. Știm însă, că, din când în când, în istorie au loc trădări și răsturnări. De obicei în anumite conjuncturi ca acelea de-acum. Mai știm și că primitivismul&barbaria n-au ieșit nicio clipă din scena lumii. Și că un proces de fisiune, odată declanșat, continuă. Altfel spus, că perioadele de înjumătățire, sau crizele, se vor ține lanț.

 

28 August 2017 at 12:37 5 comentarii

Semănătorii de vânt

Avalanșe de știri incendiare, valuri de ficțiuni mustind de violență se întrec în a genera psihopatie. O lume dependentă de droguri informaționale de natură morbidă devine ea însăși incendiară și violentă întreținându-și în acest fel frica și violența de care nu se mai poate lipsi. Se întâmplă sub ochii noștri. Gardienii intoleranței conservă cu exces de zel relele din istorie și nicidecum valorile (la care fac referire însă, cu ipocrizie) în timp ce partizanii excesului de toleranță nu consideră că asta slăbește democrația.

Răul își continuă marșul triumfal în istorie. Formele răului nasc una din alta. S-a dus fascismul, s-a dus comunismul, infecțiile din aceeași stirpe care au pârjolit veacul au trecut, dar genele lor supraviețuiesc. Reacțiile prozeliților lor, modul prostesc în care se deconspiră învinovățindu-se unii pe alții, apărând cu devotament sinistru pulsiunile bolnave ale taberei de care se simt atașați, o arată limpede. Otrăvită sistematic, voit sau din pură prostie, lumea democratică stă tot mai prost cu apărarea. Exacerbarea urii o împinge ireversibil spre zone întunecate, iraționale. Când liderii influenți ai lumii reactivează, din calcul&vanitate sau din imprudență, germenii răului, în timp ce se prefac că-l condamnă, oamenilor normali nu le rămâne decât să reziste pașnic, să se opună ferm, ferindu-se, însă, de frustrările morbide induse de negativiștii care ar vrea să răstoarne lumea „ca să-i conserve valorile!” Asta fac nelipsiții semănători de vânt, revoluționarii de meserie. Necazurile democrației nu se rezolvă prin izbucniri furibunde, oricât ne-ar dezamăgi unele aspecte. Sub acoperirea justițiarismului, propovăduitorii urii induc ireversibil furia distructivă. Totuși, nu de slăbiciunile democrației ar trebui să se teamă societatea în primul rând, ci de monștrii gata să reînvie din somnul istoriei,  hibrizii comunisto-fasciști cărora, din vanitate sau prostie, mulți le-ar da girul.

Cum terenul post-comunist de aici e deosebit de propice contagiunii, bulele ficționale în care-și duc existența ideologică niște milițieni autohtoni, de-o parte și de alta a unei linii de front trasate de imaginația lor bolnavă, antrenează destulă lume de bine într-o bătălie sinistră și profund dăunătoare: războiala societății cu ea însăși.

17 August 2017 at 14:52 5 comentarii

Se întorc sașii

Nu știu dacă s-ar întoarce definitiv, știu însă, că și-au păstrat dragostea pentru locurile natale; că mulți localnici s-ar bucura. Asemenea păsărilor călătoare, sașii revin și în acest august, ca-n fiecare vară să-și vadă vechile cuiburi, locurile în care au copilărit, în care au fost la școală, și-au durat familii, au întemeiat comunități durabile în jurul bisericilor-cetăți fortificate, gospodării bine rostuite, unde au lăsat în urmă prietenii și regrete. Îi aduc cu ei și pe cei mai tineri din familiile lor. Nu știu dacă se întorc, știu însă, că ar fi un uriaș câștig valoric pentru societatea noastră; și nu mai puțin, pentru ei, cred. „Se întorc sașii?” întrebarea recurentă la fiecare revenire anuală –  devenită tradițională- ar putea avea un răspuns afirmativ cu condiția asigurării unui mediu dinamic&primitor de muncă și de dezvoltare comunitară pentru noile generații.

Au reușit, de altfel, să-și reconstruiască tradiția seculară și pe teritoriul Germaniei, întemeind o insulă săsească cu elemente autentice transilvane. În „Povești săsești, Mihaela Kloss-Ilea povestește admirabil despre așezarea Drabenderhöhe din vestul Germaniei, o translatare de rost săsesc transilvan, cu toate reușitele și umbrele ei.

În memoria afectivă a copilăriei&adolescenței mele (din vremea minunată a idilelor școlărești, trebuie să mărturisesc) locuiesc peren și prietenii mei sași. Cei cu care făceam drumeții locale și excursii în țară, cu care băteam mingea vara pe terenul de baschet de la „Castel” și la ștrand, ne întreceam în competițiile sportive, de dans, jocuri de societate și bune maniere; cei cu care descopeream fenomene la cercul de fizică al severului profesor Tonch, sau observam stelele la telescopul din turnulețul școlii (clădire majestuoasă construită de francmasoni) călăuziți de profesorul Tershak; după care, vara, ne distram în taberele de muncă voluntară la CAP-urile de la Bazna și Agârbici, pe Visa, unde lucram toată ziulica (aveam normă) dormeam în cămine insalubre și mâncam zilnic la cantină tocană de oaie cu zgârciuri (nu-i uit gustul).

În fine, pentru mine și pentru cei (prea puțini, din păcate) care-i cunosc viața dedicată semenilor și implicarea în lupta pentru dreptate socială, Ștefan Ludwig Roth, preotul luteran din Moșna al cărui nume îl poartă liceul din Mediaș va fi mereu un reper de excepție care ne onorează poporul. Erudiția, noblețea și integritatea sa, moartea de martir îl situează între personalitățile de neprețuită valoare de la mijlocul veacului XIX, care au deschis calea spre Unirea din 1918 a Transilvaniei cu Principatele Române.

5 August 2017 at 12:54 4 comentarii

Nimic nou pe frontul ideologic

Dacă ideologiile au avut un rol pozitiv în primele decenii ale intrării lor în lume, vremea aia a trecut demult. Între timp, au născut valuri de extremism, au generat dictaturi, iar mai de curând, de când doctrinele au preluat rezolvarea problemelor și lumea se mai liniștise sperând că, în fine, a ieșit definitiv din traumele revoluțiilor și războaielor, își fac din nou simțită prezența- războinică și ultimativă- dedicată readucerii cu orice preț a ordinii în lume, dovedindu-și rolul lor extrem distructiv. Lumea se reînarmează, ideologiile sunt scoase la bătaie. Curenți primejdioși care în medii tulburi și vremuri cu imunitate scăzută corup rațiune, credință, libertăți, justiție; destine de oameni și popoare.

”Ideologia are o funcție cvadruplă: ea este instrument al puterii, mecanism de apărare împotriva informației, pretext de a te sustrage moralei, abrogând răul cu bună știință și mijloc de a anula criteriul experienței, adică de a elimina criteriile de reușită și eșec.” J.-F. REVEL.

Arme ideologice, în slujba cui?

Ideologizarea pe „frontul de est” a împiedicat formarea societății civile mai-nainte ca oamenii să-și înțeleagă rostul în susținerea democrației și a drepturilor civice, socotind că rolul lor se rezumă la a susține indivizi, partide și de a face galerie insalubrelor jocuri politice. Cu cât puterea e mai coruptă, cu atât falsificarea informației e mai activă, revirimentul ideologic mai puternic și cu o încărcătură mai primejdioasă. O boală endemică prin părțile noastre unde pluralitatea ideologică clocită din ouă comunist-totalitare a zămislit peste noapte specii extremiste care au ocupat scena. Indiferent că-și spun de stânga sau dreapta, că-și arogă misiuni doctrinare ori pretind că pot denunța și corecta derapajele civilizației vestice, cultivarea virușilor extremismului de sorginte totalitară a reușit. Întâi în interior, apoi și la vest, în statele consolidate democratic unde până de curând maladia era minoră. De la un timp, însă, lipsa de imunitate socio-politică la „virozele” importate din zonele bântuite de terorism islamic, bonus extremismul insidios din estul postcomunist, pe fondul gestionării proaste a crizei migranților produce frecvent, turbulențe. Lumea vestică devine, pe zi ce trece, mai vulnerabilă.

Dar să ne întoarcem la oile noastre. Priviți-i pe cruciații ideologici autohtoni și pe prozeliții lor care își adjudecă, bădăran și agresiv, toate valorile pozitive din lume și din cer, pe cele negative atribuindu-le suveran ideologiei adverse. În privința asta nu-i nicio deosebire între stigmatizarea ideologică caracteristică oricărui tip de totalitarism. Inclusiv a celui islamic. Mai lipsea doar hibridarea politico-religioasă în compoziția militantismului unor personaje trufașe dominate de ura ideologică necesară pentru a face ordine, dar s-a rezolvat și asta. Baraba e alegerea lor și a plebei de peste două mii de ani. Și războaiele, la fel.

25 Iulie 2017 at 16:57 4 comentarii

Încă un pas

Presupun că Dragnea e conștient că-și fumează ultima țigară în fotoliul de ober-premier; și că actualii lui miniștri trag cu sete din chiștoacele rătăcite prin cabinetele palatului Victoria. Presupun că și ei pricep că ăsta e ultimul episod din seria a doua a serialului „Mândrie de jupân”, serie mai scurtă decât prima, jucată cu abjecție&fudulie. …și chiar mai prost! S-au asediat singuri deși știau că n-au provizii. De presupus, prin urmare, că, prin niște birouri capitonate, s-au calculat deja și variantele de joc din care se va extrage cea mai potrivită, în momentul cel mai potrivit. care nu-i prea departe.

Potrivită, în ce sens? Varianta de maximă anti-rezistență ar fi cea în care DNA-ul dispare prin „reformare”, Kovesi out, spre mulțumirea entităților juridice&politice&media care cer cu îndârjire asta. Marii corupți exonerați de pedepse (nu și de averi) vor aplauda fericiți „sacrificiul”, atmosfera se va decongestiona, greaua moștenire fiind deja cântărită public nu va mai trebui invocată. Iar societatea se va calma. La urma urmei, de ce țin unii morțiș să se schimbe fundamental, lucrurile? Nu e mai bine să fie liniște? Ar putea și Mihalache să nășească și să doarmă netulburat în continuare…

2 Iulie 2017 at 21:29 5 comentarii

Descurajant

Era de așteptat ca la desemnarea second-premierului, președintele să lămurească măcar niște aspecte controversate. În loc de asta, am aflat că indiferent cine va fi, trebuie numit rapid. Iar faptul că, dintre cele câteva propuneri prezentate de Dragnea, anterior consultărilor (după cum spune Dan Tapalagă în editorialul HotNews) președintele l-a vrut fix pe ex-ministrul Tudose are datele unui blat. Unul bizar.

Bizar e și ce s-a petrecut în aceste șase luni. bizar și periculos.

Să recapitulăm:
–  în februarie ministrul Iordache din cabinetul Grindeanu dă ordonanța 13 care scoate sute de mii de oameni în stradă.
– președintele anunță că va iniția un referendum anti-corupție.
– în mai guvernul recunoaște că nu e capabil să-și respecte promisiunile electorale.
–  în iunie, 8 din cei 9 judecători CCR impun parlamentului obligativitatea de a vota netrebnicia care a generat cea mai mare revoltă a societății după 89, anulând opinia separată a celui de al 9-lea.
– războiul fratricid din PSD se încheie fulgerător (și sordid) cu debarcarea premierului Grindeanu prin moțiune de cenzură după o evaluare internă din care rezulta că miniștrii sunt incompetenți; dl. Tudose cu deosebire.
– dosarul ordonanței 13 a fost clasat.

Atâtea puncte slabe n-a adunat PSD niciodată într-un timp atât de scurt, în ciuda poziției de putere aproape discreționară: încrederea electorală în partid a scăzut vertiginos, scena răfuielilor interne a produs silă generală plus o breșă serioasă în PSD. În plus, după luni de non-combat, PNL părea că s-a întremat, dacă-i luăm de bune declarațiile ofensive. Iar președintele avea un prilej neașteptat de a acționa…

Și atunci, ce să credem?
După ce se pronunțase că vor cere alegeri anticipate, PNL se îmblânzește brusc, Ludovic Orban uită instantaneu ce declarase (că PNL e gata să preia guvernarea) și nici măcar nu încearcă să vină cu propuneri la consultările de la Cotroceni.

Explicația reală a acestei retrageri (motivată convenabil cu „lipsa majorității”) pare a fi desemnarea avant la letre de către președinte a second-premierului în persoana d-lui Tudose (ex ministru în cabinetul demis pentru incompetență -conform evaluării făcută de „creierul psd”, infractorul colecționar de tablouri Vâlcov) în urma unui sfat de taină cu dl. Dragnea care a precedat consultările formale (și inutile) cu partidele.

De ce?
Din comoditate și dorință de „liniște”? „Indicații”, poate, de undeva? Sau pentru ca dezagreabilul personaj desemnat premier ar fi într-un contrast favorabil cu imaginea domniei sale, acum că, trecut de jumătatea mandatului, se gândește la un nou mandat prezidențial? (oglindă, oglinjoara mea... )  Ceva mult prea cinic și egoist, totuși…

Oricum
– au uitat toți de bilele introduse pe șest în urnă de chestorul pesedist pentru bușirea lui Grindeanu.
– mai aflăm că miniștrii dați jos pentru incompetență vor intra și în noul cabinet…
în fine,
– strada a primit drept încurajare, un neașteptat&nemeritat duș rece

Bineînțeles
– că nimeni nu mai pomenește de referendumul anticorupție.

Politica din țara asta pare tot mai evident a fi impusă din comandamente colcăind de interese. Oamenii dezbat, calculează, protestează, speră, așteaptă, în timp ce mai-marii au cu totul alte socoteli care nu se potrivesc cu ale societății. Faptul că dl. Tudose a fost desemnat premier în urma unor negocieri care au precedat  consultările de la Cotroceni te face să te gândești că-s niște lucruri tulburi în numirea asta.

27 Iunie 2017 at 11:54 8 comentarii

Articole mai vechi


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 890,617 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.358 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 890,617 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: