Posts filed under ‘Vedere în infraverde’

Semănătorii de vânt

Avalanșe de știri incendiare, valuri de ficțiuni mustind de violență se întrec în a genera psihopatie. O lume dependentă de droguri informaționale de natură morbidă devine ea însăși incendiară și violentă întreținându-și în acest fel frica și violența de care nu se mai poate lipsi. Se întâmplă sub ochii noștri. Gardienii intoleranței conservă cu exces de zel relele din istorie și nicidecum valorile (la care fac referire însă, cu ipocrizie) în timp ce partizanii excesului de toleranță nu consideră că asta slăbește democrația.

Răul își continuă marșul triumfal în istorie. Formele răului nasc una din alta. S-a dus fascismul, s-a dus comunismul, infecțiile din aceeași stirpe care au pârjolit veacul au trecut, dar genele lor supraviețuiesc. Reacțiile prozeliților lor, modul prostesc în care se deconspiră învinovățindu-se unii pe alții, apărând cu devotament sinistru pulsiunile bolnave ale taberei de care se simt atașați, o arată limpede. Otrăvită sistematic, voit sau din pură prostie, lumea democratică stă tot mai prost cu apărarea. Exacerbarea urii o împinge ireversibil spre zone întunecate, iraționale. Când liderii influenți ai lumii reactivează, din calcul&vanitate sau din imprudență, germenii răului, în timp ce se prefac că-l condamnă, oamenilor normali nu le rămâne decât să reziste pașnic, să se opună ferm, ferindu-se, însă, de frustrările morbide induse de negativiștii care ar vrea să răstoarne lumea „ca să-i conserve valorile!” Asta fac nelipsiții semănători de vânt, revoluționarii de meserie. Necazurile democrației nu se rezolvă prin izbucniri furibunde, oricât ne-ar dezamăgi unele aspecte. Sub acoperirea justițiarismului, propovăduitorii urii induc ireversibil furia distructivă. Totuși, nu de slăbiciunile democrației ar trebui să se teamă societatea în primul rând, ci de monștrii gata să reînvie din somnul istoriei,  hibrizii comunisto-fasciști cărora, din vanitate sau prostie, mulți le-ar da girul.

Cum terenul post-comunist de aici e deosebit de propice contagiunii, bulele ficționale în care-și duc existența ideologică niște milițieni autohtoni, de-o parte și de alta a unei linii de front trasate de imaginația lor bolnavă, antrenează destulă lume de bine într-o bătălie sinistră și profund dăunătoare: războiala societății cu ea însăși.

17 August 2017 at 14:52 4 comentarii

Se întorc sașii

Nu știu dacă s-ar întoarce definitiv, știu însă, că și-au păstrat dragostea pentru locurile natale; că mulți localnici s-ar bucura. Asemenea păsărilor călătoare, sașii revin și în acest august, ca-n fiecare vară să-și vadă vechile cuiburi, locurile în care au copilărit, în care au fost la școală, și-au durat familii, au întemeiat comunități durabile în jurul bisericilor-cetăți fortificate, gospodării bine rostuite, unde au lăsat în urmă prietenii și regrete. Îi aduc cu ei și pe cei mai tineri din familiile lor. Nu știu dacă se întorc, știu însă, că ar fi un uriaș câștig valoric pentru societatea noastră; și nu mai puțin, pentru ei, cred. „Se întorc sașii?” întrebarea recurentă la fiecare revenire anuală –  devenită tradițională- ar putea avea un răspuns afirmativ cu condiția asigurării unui mediu dinamic&primitor de muncă și de dezvoltare comunitară pentru noile generații.

Au reușit, de altfel, să-și reconstruiască tradiția seculară și pe teritoriul Germaniei, întemeind o insulă săsească cu elemente autentice transilvane. În „Povești săsești, Mihaela Kloss-Ilea povestește admirabil despre așezarea Drabenderhöhe din vestul Germaniei, o translatare de rost săsesc transilvan, cu toate reușitele și umbrele ei.

În memoria afectivă a copilăriei&adolescenței mele (din vremea minunată a idilelor școlărești, trebuie să mărturisesc) locuiesc peren și prietenii mei sași. Cei cu care făceam drumeții locale și excursii în țară, cu care băteam mingea vara pe terenul de baschet de la „Castel” și la ștrand, ne întreceam în competițiile sportive, de dans, jocuri de societate și bune maniere; cei cu care descopeream fenomene la cercul de fizică al severului profesor Tonch, sau observam stelele la telescopul din turnulețul școlii (clădire majestuoasă construită de francmasoni) călăuziți de profesorul Tershak; după care, vara, ne distram în taberele de muncă voluntară la CAP-urile de la Bazna și Agârbici, pe Visa, unde lucram toată ziulica (aveam normă) dormeam în cămine insalubre și mâncam zilnic la cantină tocană de oaie cu zgârciuri (nu-i uit gustul).

În fine, pentru mine și pentru cei (prea puțini, din păcate) care-i cunosc viața dedicată semenilor și implicarea în lupta pentru dreptate socială, Ștefan Ludwig Roth, preotul luteran din Moșna al cărui nume îl poartă liceul din Mediaș va fi mereu un reper de excepție care ne onorează poporul. Erudiția, noblețea și integritatea sa, moartea de martir îl situează între personalitățile de neprețuită valoare de la mijlocul veacului XIX, care au deschis calea spre Unirea din 1918 a Transilvaniei cu Principatele Române.

5 August 2017 at 12:54 4 comentarii

Nimic nou pe frontul ideologic

Dacă ideologiile au avut un rol pozitiv în primele decenii ale intrării lor în lume, vremea aia a trecut demult. Între timp, au născut valuri de extremism, au generat dictaturi, iar mai de curând, de când doctrinele au preluat rezolvarea problemelor și lumea se mai liniștise sperând că, în fine, a ieșit definitiv din traumele revoluțiilor și războaielor, își fac din nou simțită prezența- războinică și ultimativă- dedicată readucerii cu orice preț a ordinii în lume, dovedindu-și rolul lor extrem distructiv. Lumea se reînarmează, ideologiile sunt scoase la bătaie. Curenți primejdioși care în medii tulburi și vremuri cu imunitate scăzută corup rațiune, credință, libertăți, justiție; destine de oameni și popoare.

”Ideologia are o funcție cvadruplă: ea este instrument al puterii, mecanism de apărare împotriva informației, pretext de a te sustrage moralei, abrogând răul cu bună știință și mijloc de a anula criteriul experienței, adică de a elimina criteriile de reușită și eșec.” J.-F. REVEL.

Arme ideologice, în slujba cui?

Ideologizarea pe „frontul de est” a împiedicat formarea societății civile mai-nainte ca oamenii să-și înțeleagă rostul în susținerea democrației și a drepturilor civice, socotind că rolul lor se rezumă la a susține indivizi, partide și de a face galerie insalubrelor jocuri politice. Cu cât puterea e mai coruptă, cu atât falsificarea informației e mai activă, revirimentul ideologic mai puternic și cu o încărcătură mai primejdioasă. O boală endemică prin părțile noastre unde pluralitatea ideologică clocită din ouă comunist-totalitare a zămislit peste noapte specii extremiste care au ocupat scena. Indiferent că-și spun de stânga sau dreapta, că-și arogă misiuni doctrinare ori pretind că pot denunța și corecta derapajele civilizației vestice, cultivarea virușilor extremismului de sorginte totalitară a reușit. Întâi în interior, apoi și la vest, în statele consolidate democratic unde până de curând maladia era minoră. De la un timp, însă, lipsa de imunitate socio-politică la „virozele” importate din zonele bântuite de terorism islamic, bonus extremismul insidios din estul postcomunist, pe fondul gestionării proaste a crizei migranților produce frecvent, turbulențe. Lumea vestică devine, pe zi ce trece, mai vulnerabilă.

Dar să ne întoarcem la oile noastre. Priviți-i pe cruciații ideologici autohtoni și pe prozeliții lor care își adjudecă, bădăran și agresiv, toate valorile pozitive din lume și din cer, pe cele negative atribuindu-le suveran ideologiei adverse. În privința asta nu-i nicio deosebire între stigmatizarea ideologică caracteristică oricărui totalitarism. Inclusiv a celui islamic. Mai lipsea doar hibridarea politico-religioasă în compoziția militantismului unor personaje trufașe dominate de ura ideologică necesară pentru a face ordine, dar s-a rezolvat și asta. Baraba e alegerea lor și a plebei de peste două mii de ani. Și războaiele, la fel.

25 Iulie 2017 at 16:57 4 comentarii

Încă un pas

Presupun că Dragnea e conștient că-și fumează ultima țigară în fotoliul de ober-premier; și că actualii lui miniștri trag cu sete din chiștoacele rătăcite prin cabinetele palatului Victoria. Presupun că și ei pricep că ăsta e ultimul episod din seria a doua a serialului „Mândrie de jupân”, serie mai scurtă decât prima, jucată cu abjecție&fudulie. …și chiar mai prost! S-au asediat singuri deși știau că n-au provizii. De presupus, prin urmare, că, prin niște birouri capitonate, s-au calculat deja și variantele de joc din care se va extrage cea mai potrivită, în momentul cel mai potrivit. care nu-i prea departe.

Potrivită, în ce sens? Varianta de maximă anti-rezistență ar fi cea în care DNA-ul dispare prin „reformare”, Kovesi out, spre mulțumirea entităților juridice&politice&media care cer cu îndârjire asta. Marii corupți exonerați de pedepse (nu și de averi) vor aplauda fericiți „sacrificiul”, atmosfera se va decongestiona, greaua moștenire fiind deja cântărită public nu va mai trebui invocată. Iar societatea se va calma. La urma urmei, de ce țin unii morțiș să se schimbe fundamental, lucrurile? Nu e mai bine să fie liniște? Ar putea și Mihalache să nășească și să doarmă netulburat în continuare…

2 Iulie 2017 at 21:29 5 comentarii

Descurajant

Era de așteptat ca la desemnarea second-premierului, președintele să lămurească măcar niște aspecte controversate. În loc de asta, am aflat că indiferent cine va fi, trebuie numit rapid. Iar faptul că, dintre cele câteva propuneri prezentate de Dragnea, anterior consultărilor (după cum spune Dan Tapalagă în editorialul HotNews) președintele l-a vrut fix pe ex-ministrul Tudose are datele unui blat. Unul bizar.

Bizar e și ce s-a petrecut în aceste șase luni. bizar și periculos.

Să recapitulăm:
–  în februarie ministrul Iordache din cabinetul Grindeanu dă ordonanța 13 care scoate sute de mii de oameni în stradă.
– președintele anunță că va iniția un referendum anti-corupție.
– în mai guvernul recunoaște că nu e capabil să-și respecte promisiunile electorale.
–  în iunie, 8 din cei 9 judecători CCR impun parlamentului obligativitatea de a vota netrebnicia care a generat cea mai mare revoltă a societății după 89, anulând opinia separată a celui de al 9-lea.
– războiul fratricid din PSD se încheie fulgerător (și sordid) cu debarcarea premierului Grindeanu prin moțiune de cenzură după o evaluare internă din care rezulta că miniștrii sunt incompetenți; dl. Tudose cu deosebire.
– dosarul ordonanței 13 a fost clasat.

Atâtea puncte slabe n-a adunat PSD niciodată într-un timp atât de scurt, în ciuda poziției de putere aproape discreționară: încrederea electorală în partid a scăzut vertiginos, scena răfuielilor interne a produs silă generală plus o breșă serioasă în PSD. În plus, după luni de non-combat, PNL părea că s-a întremat, dacă-i luăm de bune declarațiile ofensive. Iar președintele avea un prilej neașteptat de a acționa…

Și atunci, ce să credem?
După ce se pronunțase că vor cere alegeri anticipate, PNL se îmblânzește brusc, Ludovic Orban uită instantaneu ce declarase (că PNL e gata să preia guvernarea) și nici măcar nu încearcă să vină cu propuneri la consultările de la Cotroceni.

Explicația reală a acestei retrageri (motivată convenabil cu „lipsa majorității”) pare a fi desemnarea avant la letre de către președinte a second-premierului în persoana d-lui Tudose (ex ministru în cabinetul demis pentru incompetență -conform evaluării făcută de „creierul psd”, infractorul colecționar de tablouri Vâlcov) în urma unui sfat de taină cu dl. Dragnea care a precedat consultările formale (și inutile) cu partidele.

De ce?
Din comoditate și dorință de „liniște”? „Indicații”, poate, de undeva? Sau pentru ca dezagreabilul personaj desemnat premier ar fi într-un contrast favorabil cu imaginea domniei sale, acum că, trecut de jumătatea mandatului, se gândește la un nou mandat prezidențial? (oglindă, oglinjoara mea... )  Ceva mult prea cinic și egoist, totuși…

Oricum
– au uitat toți de bilele introduse pe șest în urnă de chestorul pesedist pentru bușirea lui Grindeanu.
– mai aflăm că miniștrii dați jos pentru incompetență vor intra și în noul cabinet…
în fine,
– strada a primit drept încurajare, un neașteptat&nemeritat duș rece

Bineînțeles
– că nimeni nu mai pomenește de referendumul anticorupție.

Politica din țara asta pare tot mai evident a fi impusă din comandamente colcăind de interese. Oamenii dezbat, calculează, protestează, speră, așteaptă, în timp ce mai-marii au cu totul alte socoteli care nu se potrivesc cu ale societății. Faptul că dl. Tudose a fost desemnat premier în urma unor negocieri care au precedat  consultările de la Cotroceni te face să te gândești că-s niște lucruri tulburi în numirea asta.

27 Iunie 2017 at 11:54 8 comentarii

Planeta furtunilor

Se fac bani din nenorociri? Oho, poate mai mult decât din orice altceva. Acum mai mult ca oricând. Războaie, migrații, epidemii, tulburări climatice etc; pentru prea mulți adoratori de vază ai „Vițelului de aur”, asemenea „oportunități” sunt „mană cerească”.

Imaginați-vă că din cauza unor farsori care au deturnat bani europeni s-ar sista toate acordurile &măsurile operaționale&fondurile de coeziune sau alte secțiuni destinate finanțării de proiecte pentru țările UE. (justificat, nu?) Asta ar echivala cu desființarea UE. Am asista la declinul rapid al unor state. Ar intra în derivă întregi zone geografice.

Imaginați-vă că din cauza unor farsori pică toate înțelegerile pe tema măsurilor stringent necesare pentru reechilibrarea climatului, deși accentuarea galopantă a dezechilibrelor din natură e o realitate care nu poate fi negată decât de niște năimiți&ideologi fanatici. De fapt, nu trebuie să vă imaginați, asta se întâmplă prin ieșirea SUA din acordul semnat la Paris. Vor intra în derivă întregi zone geografice.

Farsorii trebuie scoși din joc nu folosiți ca pretext pentru deal-uri cu efecte dramatice pe termen lung. Mega-interesele politico-financiare nu țin cont de interesele vitale ale locuitorilor planetei de azi și de mâine. De aici esența răului pomenit mai sus: a socoti nenorocirile oportunități de greblat bani e calea cinică spre dezastru global. A avea un acord înseamnă loc de comunicare. O șansă. A te lipsi de el înseamnă alegerea fără scrupule a terorismului climatic în care își vor duce viața generațiile viitoare.

Altfel spus, după ei potopul. Potop după potop…

6 Iunie 2017 at 11:04 4 comentarii

Apogeul

Revedeți parcursul politic, ca trasat, al celor 27 de ani. La suprafață, echipe partinice cu etichete, doar etichete, dreapta’ stânga, jucând non-stop în tot felul de variante, alba neagra. La fund, rădăcini adânci îmbârligate indestructibil de mangrove politico-mediatice pe cale de a înghiți orice fir de opoziție democrată, de civism, de rezistență.

Neîndoielnic că țara avea nevoie de politici alternative de dreapta și de stânga, cu accent pe cele inovatoare de dreapta, reparatoare de comunism. Dar de ce-am mai acoperi acum un artificiu politic programat? De ce să le validăm jocul? De ce mulți încă nu văd că, umplut cu minele prostiei&dezbinării de tehnicienii minciunii&corupției, recipientul ideologic s-a dovedit un izvor nesecat de „învrăjbește și stăpânește”?

Implementată în anii ’90 de nomenclaturiștii&serviciile defunctului dictator pentru a-și perpetua „victoria revoluționară”, polarizarea politică a funcționat, în fapt, ca anihilator al democrației reale și al pluripartitismului autentic; o farsă de care aveau nevoie cotropitorii statului, în noile condiții, ca să corupă, să stăpânească și să dicteze. A mai susține însă, o farsă cu farsorii activi la vedere, nici conformism nu se poate numi.

Departe de a dovedi viclenia perfecționată a stângii, strigătele elitist războinice ale dreptei, dornică de a-și clama supremația, n-au sensibilizat boborul. În schimb, n-a trecut mult timp și toată lumea a ajuns să dușmănească pe toată lumea. O lume războinică, bășcălioasă, sedusă de idoli de mucava, dependentă de justițiarisme extrase din teorii aeriene și-a găsit locul potrivit într-o capcană în care propagandiști de laborator extraterestru, din afara realității concrete, alimentează învrăjbirea pârjolind sistematic terenul politic de centru. inclusiv societatea civilă. Propagatorii urii&alienării par un fel de entități ectoplasmatice de judecată universală, veniți de niciunde să betoneze capcana fără a aduce câtuși de puțin ceva de Doamne Ajută…

Revedeți traseul presărat cu învrăjbiri nevindecabile, cu steagul aleșilor înfipt în cel mai înalt vârf al corupției, cu răul ajuns la apogeu și o să vă dați seama că am fost toți parte din spectacol. Mulți, doar ca figuranți. Deși târzie, trezirea uriașului adormit, solidarizarea de neoprit a străzii, ar putea fi unica șansă de intrare în normalitate…

23 Mai 2017 at 13:44 4 comentarii

Articole mai vechi


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 888,706 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.340 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 888,706 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: