Echinocțiu poetic

Cumpene statornice la răscruci de vremi, echinocțiile au ceva magic. Poate de aceea sunt iubite de poeți. La echinocțiul de toamnă când, în urmă cu decenii, s-a isprăvit tragicul război care a făcut prăpăd în Europa, în albastrul senin al cerului va fi fost sărbătoare și pentru Marea Muceniță Irina (Eirene, în greacă) mesager statornic al păcii în calendarul ortodox.  „Penelope, de-acum nu te vei mai numi aşa, ci Irina („pace”), şi vei fi multora scăpare şi adăpostire şi prin tine se vor mântui multe suflete, iar numele tău va fi mare în toată lumea”. Poate acesta e și motivul pentru care Insula Santorini, vestigiul supraviețuitor după cel mai teribil cataclism din istoria veche a continentului nostru îi poartă numele. Cunoscută după arhitectura unică, după bisericuța alb-albastră ridicată de marinarii întorși teferi acasă în semn de recunoștință pentru ocrotitoarea păcii și a vieților lor aflate mereu în primejdie pe toate mările lumii, insula Santorini, bijuteria strălucitoare a Mediteranei îmi pare un simbol echinocțial fascinant, o splendoare născută din foc și cenușă plină de semnificații. Întâlnirea cu frumusețea fabuloasă a acelui tărâm de legendă și-a găsit locul și într-o poezie.

Mediteraneană

tragedii scufundate
lumi risipite ca norii

locul ăsta strălucitor
cu scări de alabastru
printre florile de rodie
mai vechi decât timpul
n-ar fi existat dacă
în tenebrele albastrului de jos
fierbând de furie
pământul n-ar fi scuipat pietre și foc

îmbătător ca un vin
din strugurii arși de cenușă
gemând din străfundul mileniilor
renaște timpul, alt timp

pini răsar din crăpăturile stâncilor
pescăruși de spumă poposesc pe țărmul negru

pe plajele pustii
alb, vântul din sud
caută iubirile ascunse
în cochilii marine

Nora Damian
Din volumul „Spirală”, editura „Excelsior Art”, septembrie 2016

Anunțuri

25 Septembrie 2017 at 09:22 6 comentarii

Înainte și după

Într-un management normal, prevenția e prima poruncă. Dacă n-ar fi fost  întâmpinate cu măsuri (tehnice, de comunicare, de control) extrem de riguroase până la cel mai mic detaliu situațiile dramatice din locuri mult mai expuse la dezastre naturale decât prin părțile astea, s-ar fi soldat cu efecte mult mai tragice. Prevenția (responsabilă, competentă, activă) reduce numărul de victime, oricât de înfricoșător ar fi un cataclism. Am văzut asta în recentul triatlon al hurricanelor caraibiene, în Florida, mai ales. Opusul modului riguros&eficient de a gestiona situații extreme îl vedem aici. Dacă un taifun nu poate fi oprit, lipsa măsurilor de protecție&avertismentelor e o crimă. Ați observat vreo alertă oficială, vreun avertisment din partea autorităților, măcar o interdicție motivată de posibilele urmări, niște măsuri tehnice de urgență, deși de câteva zile ar fi trebuit să se știe că ciclonul din Italia o luase spre nord, prin Slovenia spre Banat și de-acolo mai departe? În ordine ierarhică, de sus în jos, premierul Mihai Tudose, ministra Carmen Dan, secretarul de stat Raed Arafat, primarul Robu, responsabilii meteo n-au avut nicio grijă. În fine, nu știm dacă decibelii sirenelor lui d-lui Raed Arafat (devenite de vreo doi ani, un fond sonor neîntrerupt în orașele și pe străzile zbuciumate ale patriei) au salvat pe cineva, nici dacă exercițiile de alarmă urbană (care completează orchestra stresului sonor organizat de înalte personaje) ajută cuiva sau la ceva. Știm, însă, că de ani de zile, nicio situație nefericită n-a găsit autoritățile statului la post. Că vorbim de tragedia din Apuseni, de cea de pe lacul Siutghiol, de la Colectiv, de inundații, incendii etc, de orice împrejurare în care statul e obligat să-și intre în atribuții, numitorul comun e faptul că înalții săi responsabili sunt luați prin surprindere. Deși măsurile&acțiunile de prevenție și salvare țin exclusiv de responsabilitățile funcției lor, declară fără jenă că și-au făcut treaba exemplar „în timp real”, vorba ministrei Dan, sau „în timp util”! Reacțiile standard postfactum, explicațiile tardive, după fiecare eveniment nefericit nu fac decât să le scoată în evidență dezinteresul față de viața oamenilor, incompetența crasă. Inutilitatea.

Le-a cam stricat programul de distracții de sezon, alea cu poporul, mai ales (chefuri cu sau fără bătăi, petreceri) înțelegem din intervențiile unor ștabi neatenți la „mesaj”. Inacceptabilă furtună, așa e, domnilor, indezirabil vânt! Da, alții-s de vină, știm demult. Acu, dacă v-ați trezit, urcați-vă în mașinile luxoase și vizitați zonele calamitate, nu uitați să vă exprimați compasiunea și să faceți, ca de obicei, promisiuni. Așteptăm sirenele…

18 Septembrie 2017 at 17:49 2 comentarii

Fisiune

Se poate transforma capitalismul în socialism? Categoric da, ar fi spus radio Erevan și avea perfectă dreptate: asta s-a și întâmplat la noi (și nu doar la noi) după ultimul război mondial. Toate agoniselile private, toate resursele și titlurile capitaliste de proprietate au fost preluate, pe inventar sau nu, de statul noii stăpâniri care și-a  împroprietărit oamenii muncii cu cartele la cantina socialistă. A mers șnur statul ăsta, ținut în lesă vreo cinci decenii, atâta timp cât clanul stăpânilor puși pe ghiftuială se îngrijea ca prostimea care sughița de foame și tremura de frig &de frică să le dedice ode de slavă și cântări patriotice. Totuși, după nici zece cincinale, cantina a dat faliment și toate titlurile socialiste de proprietate ale fericitului stat al oamenilor muncii din cele cinci decenii de socialism au fost înhățate de același clan al îmbuibaților. S-ar putea învârti invers roata istoriei, acum, că ăia care s-au ghiftuit au ajuns la fundul sacului? Nu știu ce-ar răspunde radio Erevan, dar, se vede clar, asta încearcă statul prizonier al clanului capitalist ca să le salveze cuceririle (cu toate că perioada i s-a înjumătățit ca la fisiune nucleară) punând (cum altfel?) cantina socialistă în funcție.

În politica lor de devalizare sistematică a țării (de altfel, singura care a reușit) pentru a-și face loc în rândul marilor lopătari de finanțe ai lumii (aflată și ea acum, sub presiune distructivă) unica lor grijă s-a dovedit a fi, nu viabilizarea și durabilizarea sistemului social economic, ci aservirea completă și definitivă a justiției. Să ne mirăm atunci, că stabilimentul supraîncărcat al clanului roșu capitalizat prin fraudă pare nevoit acum să reactualizeze, într-un fel, cantina socialistă? Că a ajuns pe punctul de a secătui unicul izvor sănătos capabil să viabilizeze motorul economic al furnizorilor de bogăție socială, cel al întreprinzătorilor autentici, creativi? Vă dați seama ce efect ar avea, în această perspectivă, deloc imposibilă, învolburările ficțional-artificiale produse de secte extremiste finanțate de indivizi cu interese divergente din același clan? Înțelegeți cine profită când milițieni informați, cu misiune, clănțănind plini de ură magnetică, trag de capetele unui lanț putred împrăștiind confuzia&frica în societate?

E greu de anticipat ce va face clanul în această situație limită; și cum va reacționa societatea. Știm însă, că, din când în când, în istorie au loc trădări și răsturnări. De obicei în anumite conjuncturi ca acelea de-acum. Mai știm și că primitivismul&barbaria n-au ieșit nicio clipă din scena lumii. Și că un proces de fisiune, odată declanșat, continuă. Altfel spus, că perioadele de înjumătățire, sau crizele, se vor ține lanț.

 

28 August 2017 at 12:37 5 comentarii

Semănătorii de vânt

Avalanșe de știri incendiare, valuri de ficțiuni mustind de violență se întrec în a genera psihopatie. O lume dependentă de droguri informaționale de natură morbidă devine ea însăși incendiară și violentă întreținându-și în acest fel frica și violența de care nu se mai poate lipsi. Se întâmplă sub ochii noștri. Gardienii intoleranței conservă cu exces de zel relele din istorie și nicidecum valorile (la care fac referire însă, cu ipocrizie) în timp ce partizanii excesului de toleranță nu consideră că asta slăbește democrația.

Răul își continuă marșul triumfal în istorie. Formele răului nasc una din alta. S-a dus fascismul, s-a dus comunismul, infecțiile din aceeași stirpe care au pârjolit veacul au trecut, dar genele lor supraviețuiesc. Reacțiile prozeliților lor, modul prostesc în care se deconspiră învinovățindu-se unii pe alții, apărând cu devotament sinistru pulsiunile bolnave ale taberei de care se simt atașați, o arată limpede. Otrăvită sistematic, voit sau din pură prostie, lumea democratică stă tot mai prost cu apărarea. Exacerbarea urii o împinge ireversibil spre zone întunecate, iraționale. Când liderii influenți ai lumii reactivează, din calcul&vanitate sau din imprudență, germenii răului, în timp ce se prefac că-l condamnă, oamenilor normali nu le rămâne decât să reziste pașnic, să se opună ferm, ferindu-se, însă, de frustrările morbide induse de negativiștii care ar vrea să răstoarne lumea „ca să-i conserve valorile!” Asta fac nelipsiții semănători de vânt, revoluționarii de meserie. Necazurile democrației nu se rezolvă prin izbucniri furibunde, oricât ne-ar dezamăgi unele aspecte. Sub acoperirea justițiarismului, propovăduitorii urii induc ireversibil furia distructivă. Totuși, nu de slăbiciunile democrației ar trebui să se teamă societatea în primul rând, ci de monștrii gata să reînvie din somnul istoriei,  hibrizii comunisto-fasciști cărora, din vanitate sau prostie, mulți le-ar da girul.

Cum terenul post-comunist de aici e deosebit de propice contagiunii, bulele ficționale în care-și duc existența ideologică niște milițieni autohtoni, de-o parte și de alta a unei linii de front trasate de imaginația lor bolnavă, antrenează destulă lume de bine într-o bătălie sinistră și profund dăunătoare: războiala societății cu ea însăși.

17 August 2017 at 14:52 5 comentarii

Leonard Cohen, 5 septembrie 2009, Bucureşti

„So come, my friends, be not afraid
We are so lightly here
It is in love that we are made
In love we disappear”

Remember Leonard Cohen! În ultimul deceniu, obișnuia să-și încheie concertele cu binecuvântări. Concertul de neuitat de la București din 2009, parte din ultimul său turneu european: muzică&poezie&iubire; și binecuvântări.

Gradina de hartie

Postat de Nora, în „biblioteca din chioşc”

Peste trei ore de muzică şi poezie, două zeci şi şase de piese superbe, o prezenţă scenică inegalabilă, o atmosferă caldă, magnetică, 7800 de iubitori de  muzică între care aş fi vrut să fiu, cel mai lung bis cunoscut până aum,  binecuvântări la despărţire.

Doar câteva secvenţe  din memorabilul concert:

Poezia The Flood, scrisa in Israel (1973)

„The flood it is gathering
Soon it will move
Across every valley
Against every roof
The body will drown
And the soul will shake loose
I write all this down
Don’t have the proof” (Israel, 1973)
„So ring the bells
That still can ring
Forget your perfect offering
There is a crack in everything
That’s how the light gets in”

Refrenul piesei  Anthem:

„So come, my friends, be not afraid
We are so lightly here
It is in love that we are made
In…

Vezi articol original 325 de cuvinte mai mult

11 August 2017 at 12:22 Lasă un comentariu

Țărm memorial

– vedeți, aici sunt pietrele albe
ale sufletelor nobile
și mai încolo, pietriș colorat, vesel
ca razele soarelui primăvara
mai departe, domină nisipul &bolovanii cenușii
în rest
e plin de sfărâmături tăioase
nu vă aventurați,
nicio scoică nu-i întreagă

– uite, tălpile ne sângerează
îmi spune copilul,
nu te întrista
perlele nu-s aici
s-au scufundat în abisuri

să treacă eclipsa
și vor ieși, poate
din adâncuri-
la noapte
după ce se rotunjește luna

ne vor găsi după urme

7 August 2017 at 14:50 2 comentarii

Se întorc sașii

Nu știu dacă s-ar întoarce definitiv, știu însă, că și-au păstrat dragostea pentru locurile natale; că mulți localnici s-ar bucura. Asemenea păsărilor călătoare, sașii revin și în acest august, ca-n fiecare vară să-și vadă vechile cuiburi, locurile în care au copilărit, în care au fost la școală, și-au durat familii, au întemeiat comunități durabile în jurul bisericilor-cetăți fortificate, gospodării bine rostuite, unde au lăsat în urmă prietenii și regrete. Îi aduc cu ei și pe cei mai tineri din familiile lor. Nu știu dacă se întorc, știu însă, că ar fi un uriaș câștig valoric pentru societatea noastră; și nu mai puțin, pentru ei, cred. „Se întorc sașii?” întrebarea recurentă la fiecare revenire anuală –  devenită tradițională- ar putea avea un răspuns afirmativ cu condiția asigurării unui mediu dinamic&primitor de muncă și de dezvoltare comunitară pentru noile generații.

Au reușit, de altfel, să-și reconstruiască tradiția seculară și pe teritoriul Germaniei, întemeind o insulă săsească cu elemente autentice transilvane. În „Povești săsești, Mihaela Kloss-Ilea povestește admirabil despre așezarea Drabenderhöhe din vestul Germaniei, o translatare de rost săsesc transilvan, cu toate reușitele și umbrele ei.

În memoria afectivă a copilăriei&adolescenței mele (din vremea minunată a idilelor școlărești, trebuie să mărturisesc) locuiesc peren și prietenii mei sași. Cei cu care făceam drumeții locale și excursii în țară, cu care băteam mingea vara pe terenul de baschet de la „Castel” și la ștrand, ne întreceam în competițiile sportive, de dans, jocuri de societate și bune maniere; cei cu care descopeream fenomene la cercul de fizică al severului profesor Tonch, sau observam stelele la telescopul din turnulețul școlii (clădire majestuoasă construită de francmasoni) călăuziți de profesorul Tershak; după care, vara, ne distram în taberele de muncă voluntară la CAP-urile de la Bazna și Agârbici, pe Visa, unde lucram toată ziulica (aveam normă) dormeam în cămine insalubre și mâncam zilnic la cantină tocană de oaie cu zgârciuri (nu-i uit gustul).

În fine, pentru mine și pentru cei (prea puțini, din păcate) care-i cunosc viața dedicată semenilor și implicarea în lupta pentru dreptate socială, Ștefan Ludwig Roth, preotul luteran din Moșna al cărui nume îl poartă liceul din Mediaș va fi mereu un reper de excepție care ne onorează poporul. Erudiția, noblețea și integritatea sa, moartea de martir îl situează între personalitățile de neprețuită valoare de la mijlocul veacului XIX, care au deschis calea spre Unirea din 1918 a Transilvaniei cu Principatele Române.

5 August 2017 at 12:54 4 comentarii

Articole mai vechi Articole mai noi


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 892,755 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.347 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 892,755 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: