Democrația în suferință

Nu-i obligatoriu să fii expert cu mapă profesională ca să observi că democrația e în suferință. Mai dificil pare să descâlcești cauzele care fac din democrație, democratită. Prin analogie cu inflamațiile organelor din organismul uman, cu afecțiunile ale căror nume cuprind sufixul „ită” (hepatită, gastrită, meningită etc) inflamațiile din organismul social pot fi considerate semnale că democrația e suferindă și, totodată, reacții de apărare față de factorii cauzatori. Situație întâlnită frecvent în lumea liberă pe măsură ce banalele coliziuni stânga-dreapta se acutizează. Cu cât o societate e mai fisurată, cu atât procesul e mai intens și cauzalitățile&efectele sunt mai evidente.

Un regim socialist e potrivit pentru colectivitățile mici, autonome, pentru așezările izolate din insule sau văi izolate, în areale nou populate de tip chibuț, sau în spații greu accesibile în care oamenii își împart obligațiile și câștigurile, se ajută și se controlează implicit, contribuind fiecare după posibilități și capabilități, la viața comunității. Nu la fel stau lucrurile în societățile mari. Aici rolul stângii rămâne pozitiv cât timp se rezumă la reducerea pulsiunilor inerente produse de liberalismul de dreapta, pentru a asigura echilibrul. Bineînțeles, nu unde entitățile partinice sunt etichete de păcălit democrația, ca prin părțile noastre. Un regim ros de corupție, cu tendințe totalitare dominând  statul, mai devreme sau mai târziu îl va condamna la sărăcie și haos. În extremis, la dictatură. Nu-i o descoperire, e o evidență.

Riscul apare și în societățile democratice consolidate, cu majorități semnificative, acolo unde auxiliarul politically correctness devine, din corector de excese, instrument politic de dominație în beneficiul unor minorități. Un regim în care detaliile prevalează peste temelia valorică debilizează societatea, îi subminează fundamentele social-culturale și încrederea în democrație, generează instabilitate și turbulențe.

Că extremismele sunt în curs de a se extinde pe toată scena politică și aici ca și în alte locuri, fie că e vorba activiști neomarxiști&socialiști, fie de oponenții reacționari de dreapta, e tot o evidență. Eu nu fac decât s-o readuc în atenție. Primii acuză dreapta conservatoare de toate relele prezente și trecute ale lumii, ceilalți acuză stânga progresistă de toate relele din prezent și din viitor ale lumii. Generalizări și acuze. Fără nuanțe. Apărarea drepturilor civile e incompatibilă cu apărarea vieții. Tot ce apără unii urăsc ceilalți. Cum pozițiile sunt ireconciliabile, democrația pare condamnată. Sectarismele ideologice se legitimează prin demonizare reciprocă, negativismul prin care-și întrețin obsesiile anulând șansa de a construi ceva durabil și util societății. Extremismele au nevoie organică de războială perpetuă pentru a-și menține ocupația ideologică. Le priesc greșelile și inechitățile, sunt beneficiarii lor și, prin ele, inductori de ură&derapaje dictatoriale. Și când să crezi că asta-i tot, hop și extremismul religios anexat ideologic, persuasiv și agresiv, dornic de dictatură politico-religioasă.

Reclame

8 februarie 2018 at 13:07 8 comentarii

Ploua în Old Sighișoara

spre sfârșitul zilei,
am mai dat o raită
prin Old Sighișoara
într-un amurg fermecat

photo google

întinerise cetatea
sub ploaia cu stropi mari
cât boabele de struguri gata de teasc

înflorea negoțul cu vise
prin veacuri fără umbrelă

în mica piață fără vârstă
magia se juca cu timpul

cavaleri nemuritori
sau armurile lor
sau nori
din care ploua argint
se prelingeau pe ziduri

aproape stins, rugul fumega
pârlite puțin, vrăjitoarele scăpaseră
și se răcoreau cu cola
iar prințesa palidă din fața Casei cu Cerb,
după ce-și vânduse pozele de familie
în alb-negru,
își recăpătase culoarea
cu un pahar de vin roze

21 ianuarie 2018 at 18:56 5 comentarii

În urmă, în față

apele fierb în canion
de pe versanții abrupți
arbori solidari îmi întind
crengile verzi

nu vezi trecut, nici viitor
în hazard
timpul amorțește

am uitat de vâltori
au rămas în urmă, departe
agățate de nori

de câtva timp plutesc ca-n somn
cu câteva frunze strânse-n pumn
nu mai simt curentul care mă duce
poate o fi adormit sub sălcii

o, de-aș putea rămâne veșnic aici
în îmbrățișarea
acestei după amiezi senine
legănată de ape blânde

la orizont văd crescând
o linie subțire albastră
respir adânc
frunzele verzi îmi zvâcnesc în pumn

Nora Damian- Poeme
Revista Cenaclul de la Păltiniș, noiembrie 2017

16 ianuarie 2018 at 16:25 4 comentarii

Metanoia

drum tăios de diamante
luminat de tristeți
urcușul
în penumbra timpului
în lumea înaltă
unde nu-i loc de ambiții
alpine
unde nu încap
sentimente tatuate
cu iluzii
nefericirile prind gust de zahăr ars
în cămara sufletului
și sfinte-s bucuriile
în pauza de timp
când probăm infinitul

14 ianuarie 2018 at 21:21 3 comentarii

Căptușeala putredă a imperiului

Ne vom continua programul, zice Dragnea, poporul așteaptă de la noi să-l facem prosper și fericit. În traducere din limba pesedistă: să ne facem că-l miluim, să nu uite cine-s stăpânii. Cu mine sau fără, tot pentru noi joacă-n farsa asta, tot noi îl prostim.

Comedia politică decadentă are tradiții vechi aici. Nu odată, tragice. Să nu uităm de legionari metamorfozați peste noapte în comuniști încrâncenați, de dușmani ai comunismului transformați instantaneu în feseniști purtători de un șir lung de măști, de puhoiul nesfârșit de politicieni din plastilină cu patalama ideologică convertibilă la purtător, de securiști deveniți biznismeni sau monarhiști înfocați. Metamorfoze în care motorul a fost și rămâne propaganda cu efect garantat la indivizii sărăcuți mental și mai slab caracterial. Odată intrați în malaxorul îndoctrinării și depersonalizării, al înregimentării voite, sau duși de val, la început în grupuri mici care se umflu ca drojdia, ajung o masă uniformă, purtătoare de aceleași tare istorice distrugătoare în care valorile sunt malformate, în numele lor cultivându-se cât cuprinde, ura prolifică.

O mișcare non-violentă de rezistență, o atitudine de responsabilitate civică e unicul mod, cred, de a contracara mareea de murdărie fesenisto-uselistă care a ajuns acum să sufoce țara și să-i amaneteze viitorul. Evident, regimul pesedist născut din minciuni, contrafaceri și făcături peceriste va juca aceeași comedie sinistră, singura pe care o știe. Între altele, unii nu ezită să se declare, „foști golani” pentru a bagateliza astfel acțiunile actualilor „rezistenți”. O găselniță lipsită de haz din categoria „am votat cu Rațiu” uzată, mai cu seamă, de unii revoluționari din remorca lui Iliescu, pe model Victor Ponta. În ăst timp, ajuns la apogeu, imperiului pesedist îi ies prin căptușeala roșie isprăvile incredibil de murdare: un stat hăcuit non-stop, fărădelegi votate pe bandă pentru a permite tagmei să fure în voie, aranjamente horror de salvat medici comersanți de vieți și de sănătate socială, manevre de scos din culpă popi corupători de minori, demnitari abuzivi, miniștri servili, jandarmi violatori ori pedofili cu pedigree.

10 ianuarie 2018 at 10:25 4 comentarii

Casa de oaspeți

Casa de oaspeți

pe terasa dintre nori
o pereche de hulubi
încheie cerul cu sori
să le țină de-adăpost
pân-ajung să-și facă rost

niște viitori părinți
uguind a primăvară
se gospodăresc cuminți
pe terasa de sub soare
mândri tare de-așa cuib

căutați de zburătoare
bine situate-n burg
și de rude scăpătate-
verișoare cântătoare
de iubire în amurg

pe terasa de sub stele
cu lumină din belșug
oglindită în ferestre
plin de pasăre măiestre- s-a oprit și carul mare
să le dăruiască zestre

31 decembrie 2017 at 21:11 11 comentarii

Legea transformării masei în energia regenerabilă a Agorei

Doar într-un loc poreclit Absurdistan unde, practic, nu funcționează decât un hibrid politic totalitar, tranșat partinic sub etichete de împrumut, se poate întreține un război de o prostie fără margini între propagandiști ideologici de dreapta și de stânga. Un război al energiilor rele, specializat în livrarea nefericirilor societății spre folosință găștilor de propagandiști, un generator de ură de un ridicol fără limite care ruinează minți și suflete- și compromite, sistematic, condițiile indispensabile unui regim doctrinar constructiv normal, caracteristic democrațiilor autentice. Un război propagandistic desfășurat în gol, ruinător al relațiilor sociale, întreținut de tot soiul de inși mai goluți mental (condiție obligatorie) și cu atât mai încrâncenați, transformați benevol în camere de rezonanță, aidoma difuzoarelor lui Ceaușescu; indivizi cărora prizonieratul voluntar le dă iluzia, ca odinioară activiștilor comuniști, că muncesc și gândesc.

Singurul leac la cancerizarea socială e demersul, deloc simplu, de mobilizare a energiilor pro-societate, asumat de cetățeni obișnuiți care vor o țară normală, de personalități neîmbolnăvite  de vanitățile tipice unei mari părți din elita intelectuală autohtonă, de oameni care pot să redea valorilor fundamentale ziditoare locul cuvenit în patrimoniul nației, de toți cei care vor și pot să inducă solidaritatea sănătoasă, educația neideologizată și, implicit, dezintoxicarea în masă, eliberarea conștiințelor din lagărele insalubre ale propagandei, accesul la beneficiile gândirii libere.

29 decembrie 2017 at 17:19 9 comentarii

Articole mai vechi Articole mai noi


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 900,540 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.360 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 900,540 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: