Posts tagged ‘A FI’

Cu rost sau fără rost?…

Constantin Noica, afirma că „saltul de la concret la abstract şi de la sens material la sens speculativ” al cuvântului rost ar trebui înţeles ca „rost-deschidere, pe linia lui independentă” ()Ţesătura a fost întotdeauna un model pentru structură şi ordine (de unde şi expresia „ţesătura lumii”, după cum zimţii unui ferăstrău şi aşezarea pe rânduri a cărămizilor şi ţiglelor de pe acoperiş sau a gardurilor dau o imagine a ordinii) () odată cu trecerea lui la sensurile de „noimă, scop, tâlc, ţel; justificare, menire, raţiune” el „este scos cu desăvârşire din orice angajare materială() În opinia filozofului aceste sensuri disparate sunt din nou unite în derivatul rostire, care „nu pierde nici sensurile materiale ale rostului şi urcă în acelaşi timp spre sensurile speculative”. „Termenul rostire reintegrează aceea ce rostul pierduse, anume cuvântul. De aceea: «La început a fost Cuvântul» ar putea mai bine fi redat prin: «La început a fost Rostirea», adică punerea în rost, rostuirea lucrurilor” ( http://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=1062)
********
Nu-i greu de observat că exact aici e sursa necazului: în deturnarea rostului. Rocada mijlocitorului, a slujitorului de orice fel, spre scopurile sale personale a devenit atât de frecventă încât pare banală. Din trufie şi lăcomie ori din nepricepere şi dezorientare, oricare ar fi cauza, deturnările rostului au efecte din cele mai rele asupra destinelor din arealul lor de influenţă. Fiecăruia dintre noi i s-a-ntâmplat, mă gândesc, să fie îndepărtat de la ceva de interes sau chiar de o importanţă decisivă pentru rostul său exact de către cei care aveau rolul de a-l ajuta să descopere drumul respectiv. De la mulţi dascăli care în loc să deschidă uşa cunoaşterii o transformă într-o trapă de ocolit, la destui „păstori de suflete” ale căror mijloace transformate în scop barează drumul spre înălţimi spiritual-culturale. O mulţime de astfel de „călăuze” dezorientează, strâmbă rosturi, ridică ziduri între noi şi ceea ce am fi putut fi. Ca urmare, mulţi dintre semenii noştri trecuţi prin asemenea exprienţe îşi pierd rostul sau, mai rău, ajung să şi-l trădeze preluând modelul „călăuzelor”, devenind „miliţieni spirituali”, paznici cu catalog, funcţionari terni în halat medical sau în straie preoţeşti. Adică ajung, inconştient de regulă, să contribuie la menţinerea într-o construcţie anapoda a societăţii sinonimă cu lipsirea ei de libertate reală. Transmise de la o generaţie la alta, ipocritele standarde (auto)mutilante mental generate de ideologizare, mai ales în totalitarism, îşi continuă glorios efectul de devalorizare umană și în postcomunism. Proclamând supremaţia lui „a avea”, antrenând o bună parte a societăţii în cuşca egoismului şi a lăcomiei, lipsind-o de aripile lui „a fi” ale rostului ordinii creatoare, o condamnă la ură și anarhie, îmbătrânind-o prematur,

16 ianuarie 2011 at 15:01 80 comentarii

Cine e cu noi şi cine împotrivă?

Aşa cum ai ridica o casă nouă, sau ai începe un caiet nou, tot astfel, socoteam, în primul an postrevoluţie, că o să preiau o clasă nouă de liceeni începători, liberă să mă ocup de sufletul şi mintea lor cu tot sufletul şi mintea mea. Să-i formez pentru A FI în spiritul libertăţii responsabile capabile să-l gestioneze pe A AVEA în scop constructiv colectiv şi personal.
Credeam că o să începem să ne construim, însfârşit, comunitatea de care n-am avut parte şi de care aveam imperioasă nevoie. O comunitate în care ar fi fost mai mult decât necesar ca aristocraţia sufletului să fi tutelat boieria minţii.
Fără imixtiunea politicului şi fără ideologizare. Fără povara hârţoagelor şi dictatura documentelor.
Poarta se deschisese, era aievea, lăsasem pentru totdeauna în urmă coridorul întunecat…Gândeam că, în libertate fiind, fiecare din semenii noştri abia aşteaptă să acţioneze pentru ceilalţi, în spiritul binelui, până atunci o nevoie ascunsă.
În faţa noastră, însă, nu se deschidea nicidecum o pajişte verde, nici măcar un loc viran, ci un maidan, pe alocuri băltind mlăştinos. Orice încercare de solidarizare constructivă, era urgent ţintită de undeva dintr-o puşcă cu lunetă postrevoluţionară. Nobleţea spirituală era, în continuare, undeva în arhipelagul idealurilor arestate. Ideal ridicol desigur, chiar dacă vorbim de un ridicol asumat.
Foarte curând aveam să ne dăm seama că din închisoarea comunistă nimerisem direct pe moşia foştilor temniceri. Socoteam, totuşi, că drumul spre A FI nefiind îngrădit, cel puţin formal, rezervele binelui vor umple din acest moment, treptat, dar fără dubiu, spaţiul şi timpul cu valorile pe care le păstrasem încezători, pentru vremea când pot redeveni funcţionale.
Când, însă, mersul lumii mari sau mici, cunoscute sau mai puţin, se împiedică, cauza nu este alta decât trădarea, bine mascată de ipocrizie până la erupţia publică. Recursul la reţetarul comunist servit în fast-show-uri, cu muştar securist devenit meniu public a revenit astfel acasă,ţintind intens metabolismul naţional. Susţinut, paradoxal, prin modul în care i se face opoziţie.
Un fenomen decelabil cu întârziere, prin efecte.
Trădarea mentală descurajează şi dezbină. Produce confuzie şi debilizare socială.
Să constaţi că libertatea de a-l sluji pe A FI, generatoare de beneficii sociale şi culturale este schimbată tot mai mult şi de tot mai mulţi în opţiunea rapace şi egoistă de a-l slugări pe A AVEA, ce dezamăgire!
Alergarea disperată după A FI eşuată în A AVEA!
Dintotdeauna A AVEA a urmărit sa devină din mijloc, scop. Să-l dea la o parte pe A FI şi să-i ia locul.
E limpede, acum, că lumea noastră, în bună parte, a cedat şi a ales!
După ce a scăpat de cumplitele cătuşe, şi-a ales altele mai trendy.

…Cum stăm cu progresul? Bine, în general, deşi gâfâim în urma plutonului şi ne dăm la oase fără-ncetare.
Câtă vreme boierimea inteligenţei nu are destul şi trudeşte, evoluţia în jurul cozii e asigurată.
Privită prin strădania multora dintre ei, lumea pare o tumoare crescută din materia primordială. Încărcată de energia posesiunii, formaţiunea proteică continuă să expandeze dintr-un regim în altul. Spre alte culmi de bunăstare materială şi spirituală.

31 august 2008 at 13:19 2 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 931.896 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.448 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 931.896 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: