Felix sau Phoenix ?… Ce alegem?

Legăturile unei comunităţi, ca şi ale oricărei  grupări ori chiar societăţi se rup când oamenii ei îşi pierd ce au în comun:  idealuri, scopuri, interese. Ruperea poate interveni din pricini naturale sau provocate. În cazuri clasice, pricinile naturale sunt generate de dezamăgirile celor mânaţi de idealuri ori  scopuri benefice grupului, în faţa calculelor oneroase şi lipsite de scrupule ale unor coechipieri ori concetăţeni  mânaţi de  interese personale. De prisos să spun că legăturile nu-s tocmai uşor de descâlcit, că şi cei cu intenţii bune pică-n câte o capcană, pot fi  agăţaţi cu câte un interes care-i fac prizonieri, chiar şantajabili. Pe acest fond, celelalte pricini,  artificiale, produse-n serie în subteranele manipulării, pot face praf societatea.

Idealismul, prin natura sa fiind vulnerabil,  e considerat un teren „ideal” de deschis porţi pentru interese personale  de către profitorii celor de bună credinţă, ceva relativ comun oricărui început. Ceea ce s-a petrecut sub ochii noştri după’ 89 a luat aspectul unui război odată cu clacarea idealurilor. Un război declanşat în momentul în care, după infiltrări, coruperi, şantaje şi rapturi discrete, promotorii intereselor oneroase  s-au constituit în reţele cu caracter mafiot parazitând societate şi instituţii. Cronicizate odată cu producţia de serie a bombelor manipulatoare, căreia i-au picat în plasă şi destui idealişti, ostilităţile continuă să pulverizeze societatea.

Cât rezistă, însă, legăturile mafiote