Posts tagged ‘AMP’

Domnu’ Tender în slujba independenţei energetice a României

Secătuirea planetei de resurse energetice convenţionale nu mai poate fi stopată şi nici încetinită. E limpede că asta presupune o confruntare acerbă între marile puteri pe piaţa globală a energiei, decisivă pentru destinul lumii. Epuizarea hidrocarburilor însemnând o perspectivă sumbră pentru toată lumea dar în primul rând pentru ţările industrializate, giganţii energetici ai planetei se luptă cu înverşunare, pe termen scurt, pentru supremaţie, pe termen lung pentru supravieţuire. Caracterul luptelor diferă însă, serios de la un loc la altul, în funcţie de încadrarea în lumile planetei. În lumea noastră, a treia, se petrece altcum decât în cele superioare din Scandinavia, de pildă. Concret, vorbim de un colonialism feroce practicat de structurile politice în propria ţară. Un incest patriotic legal. Legalizat de ocupant! Spre comparaţie, colonizatorii britanici au îmbogăţit Anglia cu resurse din commonwealth transferând acolo, totodată, un cadru civilizaţional britanic care a schimbat destule aspecte în bine. Ocupanţii noştri s-au îmbogăţit pe seama resurselor ţării decivilizându-i spaţiul fizic şi spiritual. Cât despre oponenţă- ori nu e, ori e doar formală. Când, rareori, se-ntâmplă ceva serios, smurdul puterii e pe fază pentru descarcerarea politică. Cum, de regulă, i se alătură, voluntar, şi o groază de miştocari, n-au de ce să-şi facă griji. Nu-s riscuri, tehnicile de neutralizare ştiinţifică sunt bine puse la punct. Imaginea de proşti şi de bestii fabricată manifestanţilor anti-RMGC, ridiculizarea la grămadă, e doar un exemplu la-ndemână. Centrarea pe nişte lozinci tembele şi inflamarea unui incident produs de un meseriaş, provenit dintr-un mediu partinic specializat în diversiuni, ales ca emblemă a miilor de protestatari din ţară şi din întreaga lume, sunt suficiente. Ba mai mult, ridicat de poliţie, „martirul” poate fi lesne transformat într-un bun patrimonial politic, cum nici Vocea Rusiei n-ar fi în stare; spre admiraţia Alinei Mungiu Pippidi! Pe de o parte. Pe de alta, RMGC-ului i se dă, în fine, cale liberă. Cu condiţia să fie sfinţită de un sobor de preoţi.

Iar ţăranii din Pungeşti nu numai că s-au făcut de râsul lumii, se mai fac vinovaţi şi de subminarea independenţei energetice a ţării prin opoziţia lor încrâncenată susţinută, dezinteresat, de nişte sutane ale locului. Asta nu s-ar fi întâmplat dacă americanii ar fi găsit la vreme un „tender” care să nu mai piardă timpul cu poveşti şi să treacă la acţiune! (Aţi auzit de domnu’ tender, nu ? Un rege al resurselor din vestul Africii unde, pe proprietăţile sale fabuloase, se dezvoltă o nouă civilizaţie!) Ei bine, domnu’ tender ştie ce-i de făcut şi în Africa, şi-n ţara natală în care bântuie incognito. Dovadă, în judeţul Sibiu, tot parte a lumii de categorie inferioară în care proprietatea e un moft, vorba unui clasic al capitalismului de stânga lansator de ucigaşi de resurse, milionari în serie. Spre documentare, aveţi aici  şi aici informaţii apărute în presa locală..

3 noiembrie 2013 at 11:56 20 comentarii

Nu-mpingeţi opoziţia, că ameţeşte

Corupţia şi incompetenţa nu vor fi eradicate doar prin schimbările constituţionale şi administrative propuse, Alina Mungiu Pippidi are dreptate. Dar fără măsurile respective nu există nici o şansă de a schimba lucrurile şi asta n-ar recunoaşte veci pururi Pippidi, nerenunţând la ideea că românimea nu poate fi izbăvită decât prin ideile ei şi nu ale altcuiva. Mai ales ale lui Băsescu.  Chestiune de care fuge ca dracu’ de tămâie’, cum zicea pe româneşte, un udemerist care, ars de o fierbinţeală etnic-separatistă, s-ar răcori cu un referendum pe noua temă administrativă. Oare ce se ascunde sub propunerile astea? Se-ntreabă îngrijorat şi dl Dragnea, el personal declarându-se pe deplin mulţumit de nivelul de absorbţie al fondurilor structurale. Cât de mulţumit ar putea fi judeţul dumisale însă nu contează. Nici acum când pare a fi nimerit într-o coproducţie OLAF-DNA. Ghinion! Ceva ce oricum, nu-i priveşte pe boborenii (zât!) de pe moşia sa. În schimb, dl Dragnea se gândeşte cu maximă responsabilitate la distanţele mari pe care  le vor avea de străbătut bieţii oameni în noile condiţii administrative. Uite, asta n-au avut în vedere iniţiatorii proiectului! Păi are dreptate şeful judeţului: mai iute ajunge pe jos la CEDO, cetăţeanul, decât cu maşina pe cărări teleormănene, că iată, se descoperi o scurgere de finanţ din asfalturile cumpărate cu bani europeni pentru drumuri româneşti. Exact în seiful dumnealui. Dl. Meleşcanu n-ar spune nu, dar,  fidel papashei iliescu (cum altfel?)  vrea consens.  Luaţi cam repede, nervoşi că, vară fiind şi vreme de lenevit a la Crin prin insule cu nisip alb şi valuri răcoroase, sunt nevoiţi să doarmă prin sedii  de partid şi să combată pe sticlele antenelor useliste, distinşii opozanţi şi-au pierdut de tot inspiraţia. Noroc cu AMP care demonstrează, literă de evanghelişti, cât de-n zadar e toată tevatura schimbărilor pornite de căpcăunul de la Cotroceni. Vechi propuneri de ale ei şi ceva legi  existente n-ar fi fost destul? Dar ca să vezi: săpând (documentat) în articolul gândit ca un şanţ de atacat Cotrocenii, AMP ajunge la aceeaşi inevitabilă, soluţie (cotrocenistă) sursă de rău de mare şi ameţitoare provocare  pentru opozanţi: neprezumarea ca licită a averilor şi limitarea deficitului nu se poate face altfel.

http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/tara-noua-a-lui-basescu-227858.html
http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/EXCLUSIV_UE_confirma-_blocarea_fondurilor_din_cauza_scandalului_Dragnea_e_iminenta-_Intalnire_de_taina_0_494951001.html

9 iunie 2011 at 14:04 44 comentarii

Bunul simţ ascuns în dosul parlamentului

…”Omul nu-i decât măsura unui drum de împlinit.” Versurile lui Lucian Blaga rostite în sala Parlamentului ne-au făcut să constatăm live, că „măsurile drumului de îndeplinit” pentru aleşii aceia, ai cui or fi, spre deosebire de Lucian Croitoru, n-au nimic cu bunul simţ. Un bun simţ care ori chiuleşte, ori doarme, ori nu există.

Revenind la discuţia dintre d-nii Barbu şi  Rogozanu, trebuie să admitem că
un interviu nu-nseamnă o analiză, desigur, ci nişte răspunsuri la întrebări mai deştepte  sau mai puţin. Când interviul e centrat pe „Ce are Băsescu mai grav de atît? Sînteţi totuşi cunoscut ca un om care nu îl adoră… Sau:  „Ce vi se pare periculos la Traian Băsescu, trecând peste faptul că nu l-aţi invita la masă?”- cunoştinţele de politologie, comparaţiile inserate în conversaţie nu au nici o relevanţă, chiar dacă, luate în sine, sunt valabile. N-aş fi dat atenţie discuţiei dacă n-aş fi văzut aici o mostră tipică de indigestie intelectualistă transmisă public dintr-un separeu elitist. („Veţi vedea şi după interviul pe care mi l-a acordat că puţini oameni se pot lăuda că au ieşit “bine”, ne avertizase dl. Rogozanu) Nu într-atât încât dl. Barbu să nu găsească, totuşi, între toţi indemnii de pe scara prezidenţiabililor, pe unul cu care i-ar plăcea să ia masa (cu care prilej, eventual, ar încerca, pesemne, să-i schimbe copiuţa liberală din cursurile depăşite ale lui Friedman primită de la patriciu, cu una mai potrivită altor pre”vederi”). Desigur, într-un loc  elegant, democratic, cât mai departe de ţara asta insalubră. Pe celălalt, pe acela „periculos”, probabil, l-ar întâmpina ca un plantator sud-american sub acoperire democratică  sau cu vorbele prezidenţiabilului pe care l-ar invita la masă, aşa cum l-a auzit recent naţia întrebându-l pe dl. Croitoru: „Nu-nţeleg, ce cauţi  aici?”
,,Cu Daniel Barbu poate veţi gusta adevărata voluptate a activităţii numite “a vorbi politică”, ne promisese dl. Rogozanu. Ia să vedem: misterul alegerilor, aflăm din spusele d-lui Barbu, se află la pedele! În felul în care oamenii portocalii vor gestiona voturile pentru sau contra lui  Băsescu.  Cheia apropiatelor alegeri, aşa cum o vede acest „puternic şi inovator român” cum îl numeşte dl. Rogozanu pe dl. Barbu, trimite direct la termenul  de „fraudă”.  Aşa cum îl ştim, nu de azi de ieri, din pregândirea lui vadim, alt „puternic şi inovator intelectual român” dar şi din imaginaţia oengiştilor autori ai descoperirii epocale privind prefraudarea. „Logică de fier, observaţii ingenioase. Altceva decît ce auziţi la televizor”… Păi nu i se apleacă boborului de  logica asta, mai toată vremea, pe  antene şi realitatea?
Evident, domnul Barbu îi dipreţuieşte din toţi rărunchii pe intelectualii fideli preşedintelui! Nu-i singurul! Ceva şi mai ofensivă, doamna Mungiu Pippidi ne amintise zilele trecute într-un articol din R.L cât de relaxaţi s-au simţit unii dintre aceştia în paginile „Plaiului cu Boi” revista dinescului, una mustind de vulgaritate şi de pioşenie luată-n băşcălie! Şi nu prea ai cum s-o contrazici pe blindata  inamică a preşedintelui! Poţi, însă, s-o întrebi: oare abia acum s-o fi „desecretizat” revista respectivă? Iar dac-a ştiut de aceste „grozăvii” n-ar fi  fost logic, să le  deconspire la vremea lor? Sau, dacă nu, în tonul „bunului simţ” al  casei şi al piesei, să distribuie numerele  alea unor amatori de teatru în seara premierei „Evangheliştilor”?

7 noiembrie 2009 at 19:04 70 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.682 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.682 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: