Echinocţiu poetic

În legătură cu mişcarea de revoluţie
Fără sens pare
sensul ales
Şi orb, experimentul
impus de hazard
Şi fără sens, hazardul
experimentat în orice sens
Ce asemănare între nebunia de a arde tot
şi aceea de a stăpâni nimic
Şi ce stranie rotaţie între emisferele nedespărţite
de la Magdeburg
…Pe un meridian al frigului
Stau în poveşti,
anotimpurile exmatriculate din
şcoala de orientare a vremii
„Între ignoranţă şi preaştiinţă
între neputinţă şi performanţă
distanţele-s cât de la o greşeală la alta”
„Cu pământul ăsta, cam aerian,
până şi rotirea pare-n van”

E adevărat
că organizez parade solare
şi dansuri clasice cu frunze de toamnă
dar numai la rugăminţile ierbii
sau de mila nesomnului meu orb
cum înserarea răscoleşte
în lada cu mătăsuri
decoruri fabuloase
înainte de răstignire-
-n rama-ntunecata-a nopţii

Coşmar de asfalt
de febră pajiştile ard-
se-nfioară
caprifoiul căţărat pe gard
suspine încă verzi prin ceaţa nopţii
dispar
în lumea de-ntuneric
fără leac –
speriat un gândăcel tresară
lipindu-se de rădăcina ierbii

Anotimp
Risipa luminii-i sporeşte belşugul
până târziu, adesea,
în lecţia de vară
ce desfide lanţul de ceţuri şi brume
Pedeapsa: extazul îngheţat
sub paza cătuşelor pufoase,
apoi,
un exil boreal
„şi în a treia zi
evadarea”
povesteşte iarba,
fiarelor