Posts tagged ‘apa’

Lista lui Şincai.

Duminică, 1 februarie 2009
Institutul „Ovidiu Sincai” director coordonator Adrian Severin
S.O.S.
Partidele politice trebuie să se gândească la susţinerea unui candidat unic la alegerile prezidenţiale împotriva lui Traian Basescu care ar reprezenta „inamicul numărul unu al naţiunii” ultimele evoluţii politice arătând o consolidare a „neocezarismului” acestuia.

„Natiunea este in pericol” mai spune, cu maximă îngrijorare, directorul coordonator. „Se produce o contrarevolutie de catifea, care neaga principalele valori democratice ale Revolutiei”…Adăugând că „in aceste conditii, ar trebui generata o miscare civica pentru reabilitarea increderii populatiei in elite, miscare care sa treaca dincolo de ideologiile de partid”.

Dovedind încă odată, dacă mai era nevoie, cunoscuta sa maturitate şi responsabilitate civic-politică, vicepreşedintele PNL, Eugen Nicolaescu subliniază la rândul lui: „Orice constructie politica in Romania care poate sa-l debarce pe Traian Basescu de la conducerea Romaniei trebuie luata in consideratie. Trebuie sa scapam de acest conducator toxic pentru Romania”.

Prin urmare, domnii de mai sus sună adunarea. La luptă, naţiune! Trebuie să scăpăm de alogen mai-nainte s-ajungă neocezar. Pe cai oşteni! Democraţia originală trebuie recucerită. Cuceririle revoluţiei, readjudecate. Consensul, refăcut. Justiţia dresată. Sondajele de opinie, măsluite. Voluntari-mercenari şi elite dezinteresate, răsplătite. Ne-am săturat de acest „producător de sare” care ne stă în cărare dăunând grav politicii noastre precare.

Şi încă un punct(cu voia dumneavoastră, ultimul de pe listă): să fie cerută, cu largă majoritate, reaşezarea democratică a hidrogenului şi a oxigenului în molecula mamei ei de apă stătută.

2 februarie 2009 at 13:13 27 comentarii

Pe urmele viitoarelor noastre victorii.(2)

Chiar dacă râcâim doar la suprafaţă, precum pasărea archeopterix prin osuarele darwiniste, şi tot o să avem ocazia să descoperim că spusele lui Confucius fac parte, în alt mod, din fibra creştinismului. Că fracturarea celor trei planuri, oriunde şi oricînd va produce aceleaşi efecte. E vorba de o lege, prin urmare. Cât va exista omenirea nu va conteni să descopere într-o formă sau alta legile în baza căreia există, funcţionează şi evoluează. Libertatea într-o societate umană normală, cum se ştie, e acelora care-i respectă legile. Cum iarăşi se ştie, istoria culturii şi a civilizaţiei e una a descoperirilor. A legilor care guvernează dintotdeauna mersul lucrurilor. Legi referitoare la materie, energie, la dimensiuni temporale, spaţiale, relaţionale, informaţionale. În microcosmos ca şi în macrocosmos. Nimic nou în ce am spus mai sus. Înseamnă că se pot bucura de libertatea fundamentală, reparatoare şi creatoare, doar cei care respectă legile naturale. Numai că în societatea planetară în curs de globalizare, ca şi în societăţile debile sau malformate, legile naturale sunt adesea încălcate discret sau brutal, cu efecte dramatice şi implacabile. Justiţia fără morală cade pradă justiţiarismului anarhic.

Iar exerciţiul de aducere a legilor naturale în subordinea celor omeneşti şi politice, adesea rezultate la masa de protocol a intereselor private, este similar cu un joc de-a dezastrul. Joc care tinde, în extremis, să producă o lume cârpită condusă de coduri utopice. Cum să te împotriveşti unui asemenea trend?

Organismul universului pământesc e străbătut de o infinitate de fluxuri informaţionale. Avem de ales între ce ne e util şi ce ne face rău. Dificilă alegere! Ce ar spune înţelepţii? Dar mintea noastră atunci când o lăsăm să se refugieze în suflet? Mai întâi să dăm din nou o fugă la gânditorii de la soare răsare unde îl regăsim pe Confucius: „Înăuntru suntem toţi la fel, cultura face diferenţa”, ne spune. Iar Lao Tse vine cu metafore pline de înţeles referitoare la misterele apei. Apa, un fluid vital ale cărui însuşiri singulare, contrare legilor fizicii îl transformă într-un concept simbolic transcedental. „Ce este flexibil şi maleabil cucereşte ceeace este puternic iar ceea ce este moale erodează ceea ce este dur.” (De aici vine, probabil, sintagma „picătura chinezească „, o parodiere, mai curând!”). „Toti ştiu asta, dar nimeni nu îndrăzneşte să trăiască în baza acestui lucru.” Remarcă fără bucurie, înţeleptul.

Miracolul vieţii e legat de taina apei pe pământ. E un concept de patrimoniu cultural al planetei. Stă la fundamentul tuturor ritualurilor religioase şi credinţelor umanităţii. În realitatea prozaică a zilei, scăderea accelerată a cantităţii apei concomitent cu denaturarea calităţii ei pe planetă, e cel mai îngrijorător fenomen. În afară de urmările dramatice imediate pentru setea şi sănătatea planetei, are şi semnificaţia unui proces ireversibil de reducere a vitalităţii pământului. A şansei de renaştere. Ceeace e mult mai tragic decât scăderea rezervelor de petrol.

E greu de acceptat că forţa noastră stă în slăbiciune. O slăbiciune conştientizată, mărturisită sincer. În imperfecţiunea generatoare de maleabilitate şi smerenie. În suferinţă şi înţelegere. În iertare. În dragostea la timpul prezent, nu ca promisiune. Doar recunoscându-ne golul putem avem acces în tărâmul apei vii. „Un vas” umplut cu orgoliu şi ipocrizie, n-are nevoie de înţelepciunea şi puterea de regenerare a credinţei.

Savanţii spun că apa dintr-o sămânţă în momentul germinării atinge o presiune de 400 atmosfere! Dacă un ţipăt de pasăre poate declanşa o avalanşă, de ce energia gândurilor bune eliberate de resentimente şi vanitate, nu ar declanşa o ploaie benefică seminţelor din întuneric pornite în căutarea soarelui?

Trăim într-o lume de miracole, din care prea puţin desluşim, iar de împărtăşit şi mai puţin. Pentru că e greu de acceptat că şi obişnuitul aparţine de miracol. Cred că rareori înţelegem cuvintele „şi ne iartă nouă greşelile noastre aşa cum şi noi iertăm…” ca nemijlocită sursă de empatie deşi mulţi dintre noi le pronunţă sau le gândesc, repetat. De fapt, de la un capăt la altul n-am spus nimic nou. Toate-s ştiute de milenii. Şi toate devin noi când le redescoperim. În plus am cam abuzat de citate. Recunosc. Dar trebuie să le mulţumesc fiindcă mi-au sărit în ajutor.

Scânteieri de înţelepciune şi cuvinte bune găsim pretutindeni. Departe dar şi în cei de lângă noi. Prieteni sau adversari. Oricând putem intra în rezonanţă, cu ele, fie şi polemizând! Până şi în unele ziceri în răspăr, răsărite, te miri de unde, în lumea noastră obişnuită, se pot găsi adevăruri mărunte, aparent fără importanţă.

Îmi vine în minte expresia: „ia uite-l ce face pe grozavul, parcă el a descoperit mersul pe jos…sau el a pus coada la prună!” Sau: „…ăsta acum a descoperit roata!…Fără tine America rămânea nedescoperită…” Dincolo de vorbele astea de folclor de cartier înţepător, care ţintesc naivitatea, uneori vanitatea, se poate desluşi şi altceva. O măruntă revelaţie personală care conţine o fărâmă de inocenţă sau una de ridicol, poate avea impactul unei descoperiri personale neobişnuite. Iar asumarea unei asemenea experienţe presupune recunoaşterea valorii ei iniţiatice sau chiar transformatoare. Orice justificare pentru brutalitate, agresivitate, răzbunare, trădare, falsitate, egoism e anulată de legile naturale, prin efectele ei implacabil, dureroase. Asta e mai puţin decât o descoperire.

Un şir lung de întâmplări vor să ne ajute să învăţăm. Numai că pentru a învăţa să câştigi trebuie, mai-nainte, să înveţi să pierzi. Iar ca să înveţi să trăieşti e nevoie, spune poetul, să înveţi să mori.

27 noiembrie 2008 at 12:58 13 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.682 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.682 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: