Posts tagged ‘ape’

Lumi paralele

O imagine din vremea unei inundaţii de după ’89 îmi revine uneori, în faţa ochilor. Nu ştiu care dintre inundaţii, c-au fost mai multe, dar ştiu că era în vremea preşedinţiei lui Iliescu. Nu ştiu în care dintre mandatele lui, c-au fost, şi ele, mai multe. Un sat potopit de ape din Moldova, oameni disperaţi că puhoaiele le luaseră mai totul. Reporteri la datorie. În prim plan, o bătrână cu picioarele-n apă în faţa unei magazii pe care lipise un portret. „Da, maică, dacă nu-l lipeam pe Iliescu aici şi pe asta mi-o luau apele„. Aşa cum imaginea aia mi-a rămas în cap de atunci, la fel de lipit a rămas şi portretul killerului salvator în multe minţi de orice vârstă. Mă tem că nici acum mulţi boboreni de toate categoriile şi formaţiile civilizaţional-culturale ca să zic aşa, n-au scăpat de pojărel. S-au învăţat cu el. Afişul prototipului îi supravieţuieşte, în timp, titularului, ceea ce explică de ce agregatul-USL încărcat full cu tot ce a puroiat comunismul îl păstrează la loc de onoare şi salvare, precum bătrânica din Moldova sub ape.

Acuma, că s-a mai dus un simbol al comunismului (fie-i arhiva uşoară) putem răsufla uşuraţi: de simboluri am scăpat, de comunişti ne-am cam despovărat. Comunismul, mort în acte. De atâta curăţenie, probabil, ne-am îmbolnăvit. Curată bec, societatea, dar bolnavă. …De unde, atunci, boala care ne macină? …Ieşită de sub apăsarea omogenizării regimului dinainte, lumea, la cea mai şcolită mă refer, în marea ei parte pare că trăieşte şi acum cu iluzia, unică că o societate divizată arbitrar, poate funcţiona asemenea jocului de şah cu piese albe şi negre. Desigur, orice parte socotind că are exclusivitate pentru jocul cu albele. Maniheismul purtător de bolşevism virulent a luat startul în clipa otrăvirii libertăţii de exprimare de curentul desconsiderării societăţii în bloc. A nega o societate ieşită din marasam în întregul ei, înseamnă s-o ţii mental, tot acolo. Implicit, a declina voinţa de a o construi. Faptul că pionieri ai anticomunismului furibund din anii ’90 au trecut cu arme şi bagaje principial-valorice în bunkărul celor pe care-i acuzau atunci, nu-i altceva decât efectul evoluţiei bolşevismului netratat la timp. Şi mărturia! Arbitrariul în adjudecarea dreptului de a juca cu albele le-a deschis larg uşile, în schimb, la penthouse-ul societăţii, celor încriminaţi! Întreţinută, inconştient probabil, obsesia menţine şi acum un mediu ideal pentru comunismul rezidual  şi, implicit, pentru supremaţia tagmei abuzatoare. Dispreţuită de unii, ignorată total de ceilalţi, lumea celor de sub apele timpului în stare să se agaţe de un portret de killer a rămas tot acolo.

3 martie 2012 at 12:48 153 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.390 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.390 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: