Posts tagged ‘aur’

Proces în curs

Garnizoana cu supuși fideli, cuvântători prin procură ai noilor stăpâni post’ 89, a mers șnur până acum. cum? Prin tehnica clasică de ținut lucrurile sub control. Au poftit șefii să facă averi din aur și păduri? Niciun secret: i-au lăsat pe localnici la mila lor, fără alte mijloace de subzistență decât mineritul. Au poftit să aibă electorat ascultător în lesă? Au greblat tot ce le-a ieșit în cale din proprietatea publică într-a lor, au adus regiuni întregi sub pragul de sărăcie, făcându-i pe oameni dependenți de ei ca să supraviețuiască. A început să-i adune DNA-ul? bucată cu bucată și rețea cu rețea? Se declară victime ale justiției uitând de închisorile lăsate în condiții mizere, ca pretexte utile pentru salvarea fârtaților.

Din păcate, oricât de bine ar ști unii lideri de opinie CE ar trebui făcut pentru a stopa raptul necurmat asupra statului, în absența lui CUM, e greu de crezut că un popor prizonier al unor găști politice siameze care-și spun partide își poate depăși handicapul istoric. Partea din creier dedicată lui CUM fiind mai modestă decât cea aplatizată a lui CE, din cauze istorice, singura punte pe care circulă de trei decenii e confuzia. Orice evaluare a CE-e-de-făcut pare c-ascunde în sine şi pe CUM. Iluzie! Oricât de corectă ar fi gândirea blocată în CE, nu poate opera în lipsa lui CUM-se-face. Iar fără CUM, dialogul se sparge, cioburile se învârt în același cerc al dezamăgirilor și răfuielilor, în timp ce confuzatorii de servici ai caracatiței politice sunt pregătiți să-și marcheze victoria. Ei ştiu exact CE vor. şi, cu certitudine, CUM să obțină.

Și totuși, masa amorfă se trezește. Nu mai suportă impostura. Anonimii sunt deciși să rămână în scenă până decidenții schimbă termenii piesei. Scârbiți de jocurile politice, spectatorii captivi în țarcul lui „CE-ar-fi-de făcut” par să fi înțeles și „CUM-trebuie-făcut”. Asta se întâmplă acum.

16 martie 2017 at 20:32 6 comentarii

Cui i-e frică de solidaritatea civică?

Rezistența civică din această lună februarie 2017 la malversațiunile guvernului („eveniment pus la cale de o mașinărie a unor forțe străine” care-l scoate din sărite pe șeful PSD) nu e un fenomen întâmplător, nici indus din afară, nici trecător. Nu e trecător pentru că s-a copt în timp, maturizându-se treptat cu fiecare eveniment reprobabil declanșat de politic sau legat de interese de grup contrare celor sociale. Poziționarea multor lideri de opinie din media și a comentatorilor din zona lor de influență însă, mai curând de partea intereselor politice, a dat de înțeles din capul locului că din partea lor nu e de așteptat un sprijin pentru solidarizarea civică. Primul test, revolta împotriva proiectului RMGC de devalizare a aurului de la Roșia Montana, și prima reușită. După o ofensivă de ani de zile, RMGC a fost nevoit să dea înapoi. O fază timpurie a procesului de solidarizare civică intens boicotată pusă, cum altfel, pe seama „agenturilor”, luată în râs de vânătorii de resurse strategice, de politruci cu interese în afacere și de ideologii de dreapta pentru care acapararea resurselor strategice prin politici de spoliere tipice țărilor africane înseamnă politică economică capitalistă. Fără rezistența tenace a tinerilor din stradă, probabil acum am fi asistat  neputincioși la demolarea a patru munți, apariția unui sumbru lac de cianură în locul lor, încărcarea aurului în conturi grase din cele patru vânturi, plus bacșișurile cuvenite unor profitori autohtoni.

Din nefericire, ca și în cazul asaltului necontenit la justiție, pofta de resurse a rămas aceeași. Ajuns la butoane, PSD revine la legile de exploatare sălbatică a fondului forestier și, nerăbdător s-ajungă și la aur, își dă dă acordul pentru folosirea cianurilor.

Al doilea episod-reper al procesului de solidarizare&maturizare socială a fost, fără îndoială, reacția de revoltă în urma tragediei de la „Colectiv”. Stârnit de nesimțirea cruntă și corupția politică, evenimentul, fără conotații ideologice de data asta, a dus la căderea guvernului Ponta, a marcat puternic emoțional, societatea, unind categorii disparate, a responsabilizat-o, eliberând-o, în bună parte, de dependența de politic.

Manifestările anti-guvernamentale de acum pot fi socotite momentul definitoriu al solidarizării sociale. În ciuda unor bariere ideologice, a dezagreabilelor frecușuri inter-instituționale, a dependenței unora de lideri politici cu probleme (vizibil în scădere de influență) și a mediei servile față de patronatul obedient politic eșuate în misiuni penibile de propagandă,  societatea, mai independentă și mai sigură pe ea pe zi ce trece, a trecut examenul de maturitate civică. Pe cei indignați de unele exprimări mai colorate, uneori dure, din stradă, îi asigur că spiritul acestor manifestări n-are nimic cu violența și ura. Cei care au făcut sport, obișnuiți cu modul de manifestare al tribunelor în timpul unor întreceri sportive, știu că astea țin de firescul exprimării nemulțumirii în stradă.

În fine, este uimitor că acest proces responsabil de agregare socială are loc rapid, într-o atmosferă deloc încurajatoare, într-un spațiu geografic neprielnic, bântuit de trolii de la est ca și de cei autohtoni, de anti-rezistența marii părți din media, de segmentele captive ideologic, cu precădere prizonierii din zona roșie, de neliniștile în creștere de la vest.

25 februarie 2017 at 10:14 10 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 921.630 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.437 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 921.630 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: