Posts tagged ‘Băsescu’

Băse

Sub președinția lui Băsescu, Romania a avut parte de o înviorare de-a dreptul euforică. Greu de uitat perioada zbuciumată 2004-2012, în care, asemenea unui erou mitic, președintele a jucat, cu o abilitate desăvârșită, rolul de om politic reformator al statului de drept, puternic motivat, susținut, cu încredere și speranță, de milioane de concetățeni din toate categoriile sociale, având și suportul sincer al multor intelectuali de valoare. Probabil că Băsescu a dorit sincer să reformeze statul, a crezut că e singurul care poate, oricum pe susținătorii săi i-a convins că e eroul providențial care va pune capăt sinistrei ocupații securisto-comuniste în plină edificare a propriului regim de furăciune. A dat independență justiției, asigurând condițiile de creare a DNA și ANI. S-a înconjurat cu specialisti pregătiți pentru reformarea sănătății, învățământului, a administrației publice.

Apoi și-a adus-o pe Nuți Udrea la Palat.

Au crezut însă c-o luase razna și-i trădase, și vechii săi tovarăși, care n-au stat pe gânduri, s-au mobilizat, și-au adunat securiștii, politrucii, turnătorii, toți nostalgicii vechiului regim și, cu tehnici de demolare deprinse în anii de formare la școala vechii securității, au declanșat motorul urii, și au lansat operațiunea ”Suspendarea”.

Bârfele cu bețivăneala și relația nepotrivită cu consiliera blondă, renunțarea la funcții a unor consilieri de elită, ș.a, nu împietau cu nimic încrederea celor care-l creditau pe președintele Băsescu cu îndrăzneala de a schimba fundamental statul. Mai ales de când, în ciuda unor potrivnici agresivi, reușise să demaște oficial, comunismul și legiferase eliberarea de documente din arhiva CNAS! Cu acest gest din urmă a dat foc cohortelor de informatori-turnători, susținători furioși ai celor două tentative de suspendare, din 2007 și 2012.

N-au reușit să-l alunge de la Cotroceni în 2007, așa că au organizat a doua tentativă, încropind adunătura USL, monstruozitatea politică legalizată de patronul de presă Voiculescu-Varanu, cel mai notoriu securist, stâlpul regimului cleptocratic al moștenitorilor lui Ceaușescu, în România democratizată. Tot de ei. N-au reușit nici a doua oară, dar oroarea moșită de Varan, deși oficial e desființată din 2013, funcționează și acum.

Dar cine erau înfuriații care s-au înregimentat degrabă în fortăreața Varanului și cine erau înfierbântații din Societatea Civilă, susținători ai malversațiunilor aruncate de două ori cu praștia securității pe piața politică națională și la Bruxelles?

Documentele o spun! O adunătură pestriță de culturnici vechi și noi, de pseudojurnaliști supraviețuitori din curțile lui Ceaușescu, de intelectuali cărora încă li se mai vedeau urmele de bere de la bufetul Securității pe musteți, de politruci amețiți din încropita dreaptă românească, de țărăniști năuci ștampilați de noua putere, de liberali rapace spoiți în galben de-ai lui Tăriceanu, Patriciu etc. Și scribalăi de-ai casei care au sărit ca broaștele din cazanul pus pe foc. Au întocmit scrisori indignate de înfierare a nebunului, parcă dictate de fosta securitate, le-au semnat și le-au trimis la UE; adevărate dovezi de filo-securism de rit varanic.

Cineva zicea că *cine a dat odată cu subsemnatul la Securitate nu mai are nicio șansă să scape de ei. Iar dovezi au rămas destule, nu doar cazul de notorietate al Monăi Muscă. O mulțime de semnatari ai acelor scrisori oribile, condeieri de pe la rețele literare, monarhiști cu stagiatură de securiști, indivizi ștampilați sau voluntari în căutare de angajament la noii stăpâni. Personaje publice și nu numai.

Încă mai funcționa atunci însă, presă cu adevărați profesioniști, pe lângă fițuicile scoase pe piață de patronatul politic în alertă. România Liberă, Evenimentul zilei, Cotidianul, vreo două posturi TV încă neachiziționate de clienți ai USL, de diverse cozi de topor cu „carieră” în jurnalism, de generali veterani de securitate, Presa din teritoriu părea însă, cu foarte puține excepții, în serviciul vechii secții de propagandă de la CC! Doar mutra cârmaciului și odele zilnice lipseau de pe prima pagină. În unele ziare, din cele sănătoase, apăruseră liste cu turnători. Pe una din ele, de la Ev. Zilei, dacă rețin bine, figura (postmortem) și d-na Zoe Petre, consiliera președintelui Constantinescu, mentora lui Crin Antonescu. Liste lungi, personaje cunoscute sau mai puțin, cu numele reale și cele conspirative. Se publicau dezvăluiri teribile, despre metodele de închis gura ale noii securități (Scoala de la Băneasa , de la Bran) despre mega jafurile în desfășurare ale rețelelor securisto-interlope în ascensiune, ca de pildă, ”Cupola” tot în Ev. Zilei, înainte să fie cumpărat, ca și B1 TV, de generali de securitate. Investigații serioase erau publicate și la Romania Liberă, Cotidianul, Cațavencu, înainte să li se impună temele. N-a ținut mult și au ajuns și ele pe mâna unor parveniți cu buline roșii, pentru care nu prețuiau mai mult decât hârtia igienică.

Venise vremea jurnaliștilor-slugi la o presă cu felinar roșu.

Așa cum s-a trezit Titania, personaj central din comedia lui Shakespeare, „Visul unei nopți de vară” din somnul erotic cu Poponeț, ins de joasă condiție, transformat, din greșeală, printr-o poțiune magică, în măgarul ei adorat, așa ne-am trezit și cei care-l credeam mare om de stat pe Poponeț- Petrov! Săracu, probabil n-avea altă vină decât că-și construise o clonă ca-n filme, socotind că o dublură a personalității n-are schelete în dulap, nu sifonează bani publici de campanie prin intermediari și nu a turnat pe nimeni la securitate.

4 decembrie 2020 at 16:58 Lasă un comentariu

Motorul involuției, teama politrucilor de justiție

Poziționarea față de justiție a jucătorilor politici, o constantă cu caracter național, a determinat și determină de peste trei decenii parcursul politic din România postdecembristă. Pe măsura legitimării corupției, a avansului în spolierea statului, politicienii&clientela lor au găsit noi aliați, noi strategii, noi arme pentru lupta cu justiția. Și căpetenii potrivite, în pas cu schimbările de climat politic, dornice să scape de grija justiției, și să parvină, politic&material, prin acest război fără sfârșit.

Tot ce a făcut președintele în 6 (șase) ani de domnie înseamnă uselism sub paravan penelist. ANI, DNA deveniseră autonome și clientela USL era în pericol. Cele mai favorabile condiții, interne și externe, pentru relansarea a statului de drept au fost ratate, la scurt timp după preluarea mandatului său, din teama de justiție a vechii și noii puteri. Efectul acestei „altfel de politici” având ca inamic justiția și apărătorii ei, fiind regresul galopant al instituțiilor. Șase ani pierduți, șase ani fără reforme! În schimb, aceeași perioadă, 2014-2020, excelează în lovituri dure asupra statului de drept: alungarea lui Kovesi, numirile de miniștri și de șefi ai organelor judiciare, noi legi în favoarea infractorilor, etc. Guvernul Orban n-a făcut un an de zile decât să consolideze regresul. Infuzia PNL-ului cu pesediști concomitent cu menținerea anomaliilor legislative psd-iste și promulgarea altora în aceeași linie, hârjoneala de operetă cu PSD-ul pentru a-l menține adversar unic, convenabil, conform cutumei între vechii parteneri din FSN/ USL- manevre evidente prin care se menține butaforia uselistă. O anomalie care ocupă de prea mult timp scena politic-mediatică.

Dar cea mai șocantă probă a reuselizării politicii statului din teama mai marilor de justiție e de departe, repoziționarea lui Băsescu, președintele rebel al anilor 2004-2012, reformatorul în care-și pusese încrederea atâta popor. Cum Justiția pusă pe rol de Macovei și Kovesi nu l-a ocolit, așa cum se iluzionase, ba chiar a ajuns și în ograda lui, s-a răsucit cu 180 de grade și, din 2016, și-a canalizat constant ura spre USR, apoi, obsesiv, spre USR+. Și-a găsit armele de matroz fără inhibiții, a băgat batjocuri pe țeavă (Macovei, „Mandela”, Kovesi, „dulap, la închisoare cu ea”, Clotilde-USR, „Clotilduța”, Cioloș, USR +, „Julien”etc). Și-a făcut praf mandatele, a susținut mizerabilele OUG-uri anti-justiție din 2016- 2018, străduindu-se să devină dezirabil noului USL, scos din minți de posibilitatea ca partidul cu „fără penali” și „fără hoție”, să ajungă să-și îndeplinească obiectivul politic. Excepție, proaspăt penelizatul „Plicușor”, până nu de mult țintă de batjocuri băsesciene, care, de când a tras clapa USR-ului ca aghiotant servil al premierului Orban, a devenit omul care trebuie.

3 decembrie 2020 at 05:24 Lasă un comentariu

Anticipatele sub capac

PSD&PNL au fost USL de când au apărut. Țara e patronată de USL de trei decenii. Oficial și neoficial. Cu sateliți folosiți când de unul când de altul, când de ambii, cu trocuri pe sub tejghea, cu încăierări sângeroase dar cordiale la răscruci de mandate. Tehnici de ținut electoratul captiv. În 2011 s-au luat și cu acte. Deși s-au separat după doi ani, tot pe ciorovăieli legate de împărțeli, concubinează profitabil în continuare, prin aceleași rețele ale corupției instituționalizate. Ca să-și păstreze monopolul, sunt nevoiți să-i extragă periodic pe cei cu valoarea de întrebuințare compromisă. Îi trec în regim de conservare&sterilizare, până le vine iar rândul. Între timp, caută „prospături” pentru funcții de reprezentare. De fapt, mușterii de-ai casei ținuți „calzi” în anticameră. Dacă au și niscaiva bube, cu atât mai bine. Important e să aducă cu ei un story cu priză la norod. Figurile noi conving mai lesne boborul care vede doar la suprafață, aude doar ce i se spune că trebuie să audă, uită tot ce ar trebui ținut minte; și care, în schimb, e format în cultul obedienței și al vorbelor goale. Și pentru intrarea în UE a României, după 17 ani de fesenism, jupânii aveau nevoie de împrospătare pe palierul de reprezentare. Înnoirea cu personaje din fondul de rezervă, prin urmare, era o mișcare necesară. Raed Arafat și Klaus Iohanis, venind din zone diferite, pe trasee diferite, au ajuns cam în același timp la etajul de sus al puterii. Continuitatea la putere a ocupanților post ’89 era asigurată. Cel puțin pentru un timp. Alungarea rebelului Băsescu era primul pas. N-a fost atât de greu, indezirabilul de două mandate s-a învins singur până la urmă, eșuând rușinos, uman și politic, undeva în apele lor teritoriale. A doua problemă de „politică altfel” era consolidarea puterii partidelor ex-useliste, pornind de la palierul baronatelor. În același timp, ascensiunea rapidă a grupării Dragnea devenind o amenințare la menținerea supremației în teren a celor două partide, pericolul trebuia anihilat. Deloc ușor, având în vedere și a treia problemă, cea mai deranjantă pentru cartel, apariția în 2016 a USR, ulterior USR+. „Intrusul” care demonstrase în trei ani că poate trimite fesenismul în istorie! După Băsescu, Cotroceniul avea de rezolvat deci, pe de o parte, gruparea indezirabilă Dragnea-Dăncilă și, pe de alta, Alianța deranjantă a domnilor Barna&Cioloș. Ușor de decriptat planul combatanților via Cotroceni! Făcând-o țintă pe Dăncila, un adversar ridicol, lipsit de șanse, presedintele&premierul se vedeau eroii care înving capul hidrei pesediste, trimițând pe tușă, totdată, USR+. Asta după ce „strategii” și-au însușit succesul celei mai importante mișcări civic-politice benefice țării, „Fără penali”! Recuperarea, pe șest, a părții salubre din PSD pentru a reînnoda, neoficial, jumătățile useliste, urmând a se face după „VICTORIE”. Exact ce a făcut Orban în cele patru luni de guvernare, socotindu-se victorios fiindcă a terminat-o pe Dăncilă, că le-a tras clapa USR+, și că a recuperat strategic pesedime din rețelele casei (mai lipsea o serenadă cu dedicație, stil my way). Strategie de carton! Marele asalt liberal s-a dovedit o cacealma. Anticipatele ar fi mers șnur după căderea lui Dăncilă când PSD era o găină fără cap. Era suficient să fie propuse niște persoane total indezirabile pentru PSD, la justiție în primul rând (NU Predoiu!) și anticipatele le-ar fi ieșit ca la carte. După 4 luni de guvernat prin compromisuri dezonorante, șansa de reușită a anticipatelor a ajuns aproape nulă. Revenit din buimăceală PSD își adună trupele. Să mai spunem că, dezvăluindu-și disponibilitatea pentru compromisuri inacceptabile cu penalii, PNL și-a fracturat grav credibilitatea?

25 februarie 2020 at 10:51 2 comentarii

Vară capricioasă

din ultimii ani se înscriu în hei-rupul solidar de stopare a ascensiunii „intrușilor”, cu toate nu se aștepta ca tehnocratul „cuminte” pe care-l pusese în fruntea unui guvern temporar post-Colectiv sub paza strictă a PSD să-i devină rival politic. Ba mai mult, să-l vadă urcând în ierarhia UE ca inițiator al Renew Europe- unde, ca și Kovesi, a scăpat de sub controlul lor. Atât recentele numiri ale unor ambasadori pesediști de către Președintele Iohannis, cât și promovarea surprinzătoare a d-lui Geoană în aparatul NATO par a avea legătură cu această războială mocnită a cărei miză, repet, încă nu e complet descifrată.

Nimic din ce se petrece acum pe scena politică nu e întâmplător. Câteva date lămuritoare aici:
https://noradamian.wordpress.com/2014/06/20/ce-mai-fac-pucistii-patriei/

18 iulie 2019 at 14:39 2 comentarii

Machiavelescu

Atins prin mijloace murdare, scopul nu va aduce binele nimănui, niciodată. Chiar dacă durează un timp, chiar dacă dă iluzia unei victorii, pe termen lung e sursă de devalorizare socială sub toate aspectele: politic, cultural, economic…  Implacabilă lege, ca  toate legile obiective, ca destinul unui trufaș, a celui prea plin de sine ca să-și dea seama că nicio minciună nu-i e de folos nici lui, nici binelui public. O caznă prostească asociabilă mitului lui Sisif. Machiavelismului de rit ipocrit care buruienește endemic prin părțile astea (nu doar în viața politică) nu-i face față nicio construcție socială durabilă. În cele trei decenii în care România s-a tot învârtit în rezervația dosnică unde au plasat-o „patronii revoluției” până a ajuns aproape de unde a plecat, trezindu-se mai săracă și mai dezorientată decât a fost vreodată, ar fi trebuit să fie clar că soluțiile imorale&amorale compromit nu doar scopurile ci și pe cei care le folosesc. „Ia-te bine cu nărodul (ori norodul) până treci podul”. Numai că podul cu nărozi se dărâmă de fiecare dată și apele îi aduc de unde au plecat. La fel de proști. La fel de idolatri. La fel de loiali acelorași lideri duplicitari. Nu ne-am procopsit măcar cu unul care să fi condus țara spre un bine durabil. Momentul singular al demarării unor reforme vitale prin cooptarea micului grup reformist în partidul președintelui Băsescu a dispărut în neant, anulat fiind de politrucismul găunos al aparatnicilor ceaușiști incompatibil cu astfel de „obrăznicii”. Pentru viețuitoarele de stirpe fesenistă, un proiect statal în care cetățenii se implică, se simt respectați și utili e de neconceput. Primite cu entuziasm de fani, soluțiile imorale, atât cele declarate fățiș, cu cinism, cât- mai ales-  cele ascunse care ies la iveală mai târziu, i-au permis descurcărețului prezident să mai rămână la putere însă l-au ajuns din urmă după ce-a predat mandatul. Cu justiția-n „coastă”,  fostul rebel s-a răsucit cu 180 de grade (baletând puțin dreapta-stânga pentru a rămâne în atenție) dărâmând tot ceea ce susținuse în cele două mandate, cot la cot cu cei care, pentru a-și salva libertatea&furăciunile, se întrec în distrugerea statului.

Să nu uităm că, pe traseul post 89′, îmbâcsit de înșelăciuni distrugătoare, am votat nu odată, cu bună credință, politruci farsori, iluzionându-ne că prin ei, prin răul mai mic, vom scoate țara din stabilimentele roșii clonate sub diverse nume dar cu aceiași acționari via pcr&securitate alias fsn&servicii travestiți în salvatori! Până și actualul președinte, acum, din fericire, pe aceeași undă cu cei care apără independența justiției, apartenența la UE, a fost lansat în politica mare tot de USL, în 2013, prin crin antonescu, coechipierul buimac anti-UE al lui geoană… Dacă s-a desprins total de matcă, nu putem fi siguri acum, multe lucruri ies la iveală abia la încheiere de mandate; e sigur însă, că, pas cu pas, l-au curățat de prerogative. Priviți-i pe cartoforii politici care, simțind că dictatura lui daddy se surpă, dau năvală în scenă, precum dom profesor Brucan în ’89, ca să fie văzuți și auziți de „stupid people”… Priviți-i cum se ciorovăiesc, cu câtă nerăbdare și nerușinare fac trocuri murdare pe sub tejghele- dottore mitomanu paravanul lui ghiță fugaru, kkrău- trezindu-se din somn ca să-și preia gașca, cataramă, cu pretențiile lui de securist parvenit, sulfina, turnătoare de ultimă oră la presa de partid, tăricică multi-răzgândeanu -sponsorul sperjur al adevărului. Cu mațele încă încurcate, mefistofelix face și el ce poate. Plus invitatul de onoare, special guest băsescu traian cu mâna la nas…  mai lipsește nutzy în fruntea unei armate de băștinași costaricani, s-o execute definitiv pe Kovesi, să-și bage partidul în gentuța vuitton și să se-nscăuneze președintă.

Machiavelescu nu-și va da niciodată binele din mâna lui pe cel al țării de pe gard.

Publicat în ediția tipărită a revistei „Kamikaze” nr. 23, 6-12 iunie 2018

30 mai 2018 at 17:04 7 comentarii

Articole mai vechi


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.297 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.297 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: