Posts tagged ‘Bechtel’

Ţara mistreţilor cu colţi de aur

A iubi natura si a o apăra, adică ecologia ca atitudine civică e cel mai firesc, mai necesar şi mai onorant lucru în orice comunitate liberă şi civilizată care-şi respectă valorile identitare, cetăţenii, drepturile şi proprietăţile lor. Atitudinea eco se formează prin educaţia permanentă a societăţii, fiind cu totul  altceva decât ecologia ideologizată, de interes pentru persoane şi grupuri politice, nu odată  împotriva binelui cetăţenilor. Am fost martori ai grijii ideologice pentru om şi natură în comunism: dispreţul faţă de proprietatea privată, exploatarea hei-rupist- distructivă a resurselor şi a mediului (natural şi uman). Am fost martori şi la efectele durabile-n timp: sărăcirea materială, morală şi spirituală a populaţiei. Politica ceauşistă de exterminare patrimonială a distrus nu numai Bucureştiul (mai mult decât cutremurele) şi satele României ci, în general, cele mai binecuvântate zone din ţară! De la sinistra Copşa Mică punctul întunecat vizibil din cosmos, „celebru” în toată lumea, până-n nordul otrăvit al Moldovei şi-n sud est, la Ciudanoviţa, ca şi la Năvodari, la Medgidia, la uzinele de clorosodice din Govora, peste tot. Ceauşescu a fost cel dintâi capitalist. Tata imperialiştilor de acum, dacă l-am evalua prin succesele urmaşilor. A intrat în capcana petrodolarilor cu care a înglodat ţara în datorii, a creat Vitrocinul şi l-a uns vătaf pe varanul noului regim capitalist, a pus pe roate exploatări ca-n Africa, întreprinderi de comerţ exterior prin care vindea la greu tot ce putea fi vândut. De la gazul ars pentru negru de fum până la aurul Apusenilor, tocmite pe o litră de dolari.

A continua susţinerea  jecmănelilor comuniste de pe poziţii capitaliste e tot ce poate decredibiliza mai  serios liberalismul în percepţia electoratului. Din calcule deliberate sau din pură prostie dogmatică, asta nu face decât să compromită orice exploatare necesară de resurse. Negoţul de tip african în domeniu practicat de post-comuniştii care au operat rocada doctrinară la fel de iute cum ar face-o şi în sens invers e în topul topului surselor capitalismului autohton de carton. Iar scuza cu câştigarea bunăvoinţei occidentale prin concesii oneroase pentru a ne pune la adăpost de expansionismul economic rusesc e o prosteală pe faţă. Bechtel, OMV, Lukoil etc. Mari investitori, ţepe cât cuprinde. Şi europenii şi ruşii şi americanii au cale liberă la exploatări de ani de zile, fără să dea socoteală cuiva. La bursa corupţiei s-a născut capitalismul românesc şi de corupţie are nevoie, ca de aur, ca să crească. Cât timp îl tolerăm, nici o putere a lumii nu ne va respecta şi nici nu vom fi mai bogaţi.  În privinţa asta n-a existat, în genere, opoziţie. Fiecare nou guvern a preluat treburile statului acuzând „greaua moştenire” pe care a avut grijă s-o facă şi mai grea (excepţia Boc confirmă regula!)  O cutumă corupţională, ca să zic aşa, care a mers ca unsă. Grajdanismul, adică delegarea treburilor murdare liotei de funcţionari şi consilieri fidelizaţi (bine unşi) de la curtea oricărui ministru şi, nu mai puţin, unor oengeuri, le-a fost pavăză. La fel şi clauzele securizate cu trei lacăte ale contractelor. Unii investitori străini au dat bir cu fugiţii din pricina corupţiei, alţii au venit atraşi de corupţie! În schimb, la proiectele cu bani europeni sub control UE, cutuma corupţională anexă a programelor politice a dat chix, ca urmare suntem pe ultimul loc în Europa la absorbţia fondurilor la care aveam tot dreptul. Clasa de mijloc a rămas la fel de subţire, şomerii se milogesc la uşa capitalismului de carton, binefăcătorul care oferă generos locuri de muncă. Noroc cu subsolul, aici n-ajunge Olaf! Poate fi răscolit la discreţie în dispreţul total al proprietăţii private, transparenţei clauzelor şi grijei pentru mediu. No man’s land!  Încuiaţi în boxe politic-ideologice, soldăţeii dogmatici sunt în stare să apere până şi raptul -„legalizat” pe şest şi armat cu clauze secrete, în numele capitalismului!

De ce politicienii de dreapta şi oengeurile specializate nu propun o lege de stopare a clauzelor secrete prin care se protejează legal furtul în cazul marilor privatizări? De ce nu cer transparentizarea legilor şi contractelor de interes naţional? A exploatărilor autorizate pe şest? Schimbarea legii minelor? De ce în loc să acuze manevrele abuzive menite să inducă confuzie şi ostilitate populaţiei în folosul unora ori a altora dintre căutătorii de resurse, mulţi aleg să trateze în batjocură, protestatarii ? Cu ce efect? De ce statul şi nu micii proprietari de terenuri n-ar fi şi proprietarii subsolului? (Stop, asta-i culmea! Ce suntem în America? Indignat, aici liberalismul de dreapta o dă-n stânga socialistă. „Ceauşescu n-a murit”, vorba Adei Milea) …Dacă acapararea politică a ecologismului civic duce inevitabil la pierderea valorii şi sensului lui, îl transformă  într-un simplu abţibild ideologic, în mod straniu la asta contribuie şi dogmatismul gărzilor dreptei. De vreme ce susţine un capitalism corupt, adică un extras de socialism ceauşist cu etichetă schimbată (un strâmbă -lume pus în operă  de moştenitorii lui care l-au întrecut de mult în rapacitate) nu poate fi decât o pseudo-dreaptă utilă milionarilor socialişti. Una care sabotează, inconştient, poate, liberalismul generator de prosperitate socială. De folos, în schimb, stângismului pro-moscovit.

28 octombrie 2013 at 14:34 14 comentarii

Furturi legale şi ilegale

Cu vreo lună-n urmă, în plenul Senatului României, doamna Elena Dumitru, secretar de stat în Ministerul Mediului si Schimbarilor Climatice în guvernul Ponta, afirma că trebuie „să se stopeze furturile ilegale”. O propunere bine primită dat fiind că răspundea unor dorințe tacite ale colegilor. Prin urmare, aleșii urmau să analizeze și să decidă care furturi sunt legale şi care, ilegale. Muncă serioasă având în vedere diversitatea hoțiilor. De pildă, chiar ieri, ministrul Relu Fenechiu se declara de partea furăcioşilor de bani negri pentru partid. „Toţi fac la fel„,  motto-ul politicilor de buzunăreală publică, uneori concretizate în dosare penale (a transformatorului, contorului etc.) e consfințit astfel, ca principiu de legiferare. Oficial! Atitudine responsabilă aprobată pe loc de premier: să nu fim ipocriţi. Altfel spus, codurile penale actuale suferă grav de ipocrizie de vreme ce asemenea fapte apar acolo la capitolul hoţie). Apelul la sinceritate va da un nou avânt activității legislative. În scurt timp, probabil, corectarea codurilor pentru onorabilizarea furăciunilor discriminate va deveni fapt.

Pare-se că din porunca „Să NU furi”, cei mai aleşi dintre aleşii românilor l-au furat din capul locului pe Nu! Fapt înţeles corect de mare parte dintre juzii patriei, aceia „care nu sunt fraieri„, ca să citez din gândirea uneia din judecătoarele şpăgare arestate recent, până n-om uita şi de ea. ca şi de alţii; nenumărabili, deja. Ca, de pildă, de Valentin Preda, un subordinat al d-lui Fenechiu de la ministerul Transporturilor, licenţiat în drept, cu master în „Ştiinţe penale”, ajuns şi el, printre alţii, la DNA.

…”Sa va spun de ce am fost obligati sa trecem Legea Educatiei prin angajarea raspunderii” relatează Daniel Funeriu într-un interviu. „Pentru ca, dupa ce trecuseram partea cu invatamantul preuniversitar, eu am refuzat pactul cu fabricile de diplome, ai caror reprezentanti mi-au spus clar „va trecem Legea Educatiei in Senatul Romanei, daca acceptati urmatoarele amendamente. Toate, fara exceptie, erau amendamente de sorginte mafiota si gandite doar pentru bani. Eu le-am spus ca legea trece prin Senatul Romaniei, nu prin Senatele universitatilor pe care le conduc ei. ”

Că toate ar putea avea un cost imens în viitor încă nu se ia în calcul. Că miliardarii de pe urma jecmănirii statului sunt modele de reușită, nu ne miră. Că de-acum „orice bou cu relatii va putea deveni profesor universitar conform noilor reguli„, comentariu  preluat din acelaşi interviu, prin care se rezumă drama învăţământului revenit la nivelul etic abramburist, probabil bucură pe unii. Mai ales că  justiţiei îi va fi din ce în ce mai dificil să scoată apa care năvăleşte prin găurile date de aleşi statului.

up-date
11 ianuarie 2018

După momentul antologic de justificare a nevoii de legalizare a răului, prea puțin băgat în seamă, petrecut în plenul parlamentului în 2013, instituționalizarea mafiotismului a cancerizat agresiv statul devenind rapid sursa cea mai puternică de efecte deplorabile.

Să ne întrebăm, deci, acum la-nceput de 2018, de ce dezastrul de la Colectiv s-a îngropat odată cu victimele? ca și afacerea dezinfectanților diluați,  sinuciderea lui Condrea și rateurile invincibilului SMURD? sau ancheta privind moartea polițistului Gigină? Ce s-ar fi ales de statul ăsta luat ostatec de o gașcă politică, fără rezistența civică non-stop la „Legile injustiției și fărădelegii” din 2017 ? Ce s-ar întâmpla dacă civismul s-ar da bătut?

20 martie 2013 at 13:03 31 comentarii

„Fericirea naturală brută” versus realitatea brutală

Zile întregi nu deschid televizorul sau „dau o raită” peste principalele posturi şi atât. Acum vreo săptămână, însă, poate mai mult, din întâmplare, cum spuneam, nimeresc la ceva şocant, o  secvenţă dintr-un reportaj în care se vorbea despre o situaţie greu de imaginat: guvernul Boliviei, vânduse  dreptul de comercializare a apei unei societăţi numite Aquas del Tunari. Un contract  legal prin care această  resursă naturală de care depinde nu fericirea, ci viaţa oricărui om, urma să fie vândută populaţiei de societatea respectivă. Nu numai apa de băut, ci şi apa menajeră, apa de spălat, apa de udat ogorul, apa izvoarelor, apa de ploaie, orice picătură de apă, se plângeau nefericiţii bolivieni. La finalul documentarului BBC, surpriza: Aquas del Tunari, un consorţiu al Internaţional Water Limited Londra, aparţinea companiei americane Bechtel! Contractul, în valoare de 200 de milioane de dolari, a produs  instantaneu creşterea preţului apei cu 35%, într-o ţară cu 2 dolari venit zilnic pe cap de locuitor. Dar contractul a mai produs şi un scurt război civil cu un mort şi sute de răniţi, după care a şters-o şi Bechtel! … Aflu dintr-o ştire de actualitate din seara asta de pe Hotnews, că premierul Regatului Bhutan, Jigme Y. Thinley (citat de  Bloomberg) consideră criza economică globală o  şansă pentru ţările  dezvoltate de a-şi schimba modul în care masoară „succesul” economiilor lor cu „fericirea naturală brută„, indicatorul folosit de micul stat asiatic cu o populaţie de 700.000 locuitori  situat între China şi India. Un indicator care promovează dezvoltarea durabilă, spune Thinley, spre deosebire de pib, indicatorul din ţările industrializate, care promovează dezvoltarea nedurabilă. O opinie asemănătoare îl determinase pe Nicolas Szarkozy anul trecut, să ceară celor doi economişti laureaţi ai premiului Nobel, Joseph E. Stiglitz şi Amartya Sen, „sa conceapă un indice care sa ţină cont de calitatea vietii, mediul înconjurător si educaţie.

7 iunie 2010 at 22:06 9 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.924 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.451 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.924 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: