Posts tagged ‘biblioteca universităţii ebraice’

Martie în Israel. Shoshana.

Păcat că n-am zăbovit mai mult în oraş!…La hotel pe palierul nostru, pană de curent! Şi era abia zece seara. Neplăcut. Am bătut la uşile vecine, nimic. Ori că plecaseră, ori dormeau, cine ştie. La recepţie, nimeni. Ne pregăteam să ne culcăm pe întuneric. Ciudat, zice Miriam, parcă au fost răpiţi toţi de aicea. Mai devreme, petrecusem câteva ore bune cu Shoshana, ne plimbasem pe străzi necunoscute, animate, pline de farmec din Ierusalimul de Vest. Prietena lui Miriam ne povestise o grămadă de lucruri, plus bancuri (inclusiv cu evreii, dar şi cu ardeleni şi olteni). Ne dusese la un restaurant unde patroana, prietenă cu ea, ne răsfăţase cu şniţele din piept de pui în seminţe de susan şi câte o prăjitură cu trei feluri de cremă plus îngheţată! Ne părea rău că nu ajunsesem s-o vizităm pe Shoshana şi la biblioteca unde lucra. Nici nu era cazul să mai facem planuri pentru a doua zi, pentrucă era ultima!..Dar ce seară plăcută petrecusem!…De fapt, atracţiile Ierusalimului sunt, nu numai unice, ci şi foarte diverse, ne spusese prietena noastră. Lucru pe care-l observasem. Mai întâi, vorbim de „centrul geografiei sacre a lumii” care fascinează deopotrivă pe evrei, pe musulmani şi pe creştini. Ca şi pe cei care nu aparţin acestor trei mari religii monoteiste ale lumii. Mai e şi amestecul fascinant de culturi, traditii si cutume. Prin profesia ei, Shoshana are de-aface mereu cu cercetători ai istoriei, antropologiei, religiilor. Aici, ne explică ea, se află cea mai mare concentrare de artefacte şi colecţii posibile, de manuscrise şi urme care privesc trecutul omenirii, dar şi prezentul şi viitorul ei. Biserici, moschee, sinagogi. Arhitecţii şi constructorii, pot, la rândul lor, să vadă în Ierusalim soluţiile de aducere în modernitate a unei cetăţi cucerite şi pustiite necontenit pe tot parcursul existenţei sale milenare. Mai ales după proclamarea statului independent Israel, „Oraşul Păcii” a început să se refacă şi să crească din piatra albă a munţilor săi sacri,în ciuda continuării războiului. Păstrându-şi aureola de oraş sfânt. Şi identitatea istorică…

…Se auzeau paşi afară. Am ieşit repede. David, tocmai urca scările. Îşi ceru scuze( se-mpiedicase de Miriam care umbla de colo-colo pe culoar) şi se-ndreptă, prin întuneric, spre bucătărioară. Prin urmare, asta e! Pe-ntuneric o să dormim mai bine. Noapte bună! Miriam asculta radioul, eu eram pe punctul de a adormi, când am auzit o bătaie uşoară-n uşă. Era…David. Nu dură mult şi se făcu lumină. Ce bine!…David zâmbea mulţumit. Arăta obosit, avea cearcăne. „Nu, nu sunt student”, îmi răspunse la o întrebare. „Deşi ce fac eu înseamnă, într-un fel, educaţie”.

Cu aproape o jumatate de milion de locuitori din care cam trei sferturi sunt evrei, Ierusalimul nu intră în categoria oraşelor foarte mari. De fapt nu intră în nicio categorie…Continuăm poveştile de aseară. Shoshana ne toarnă cafeaua caldă, aromată, în ceşti. Nu suntem decît noi în sala plăcută a bibliotecii de la ultimul etaj al vechii Universităţi Ebraice. Aici îşi făcuse studiile şi  Miriam Ne speriasem adineaori, ni se cam oprise inima, odată cu liftul. Shoshana râde. Uitase să ne prevină. Ajunsese de legendă liftul ăsta care, din când în când, făcea câte o mică pauză în timpul urcuşului. Cei din Universitate s-au obişnuit…Ne plimbăm printre tot felul de minunăţii: cărţi rare, hărţi de pe vremea cruciaţilor...Pe o hartă din Lyon, 1490, se vede drumul spre orient, Holy Land. De aici şi termenul de orientare. Călătoriile sfinte, hărţile sfinte. Cărţi din secolul XVI, atlase vechi. Găsim Transilvania cu Mediasch, Schesberg, Konsberg… Mai vedem Barbaria, Valachia, Moldavia…Dar şi atlase vechi astronomice, exemplare rare din vechiul testament şi din noul testament. Mai toate din donaţii, ne spune Shoshana.

Credeam că-s fluturi, dar ce fluturi sunt gălăgioşi? Mici şi colorate păsările colibri se armonizau bine cu mulţimea de flori care în mod obişnuit nu prea vieţuiesc la un loc şi în acelaşi timp: pansele, crizanteme şi orhidee. Şi nelipsitele anemone roşii cărora Miriam le spune kalanit, presărate printre chiparoşi. Ieşisem din „Evul mediu” şi ne relaxam, aşa, în trecere, prin Grădina Botanică, pe malul unui lac, cu ochii la lebedele albe şi negre care-şi plimbau puii pe luciul apei. Parcă eram de săptămâni întregi aici, un loc în care fiecare clipă îţi oferea ceva nou, unic…

24 februarie 2009 at 20:08 12 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.924 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.451 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.924 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: