Posts tagged ‘blaga’

Suferinţele tânărului Crin

Dramă politică-  interzisă celor emotivi

Ce ironie: tocmai de când, de bine de rău, e mai treaz şi frecventează mai des locul de muncă, Crin îşi vede visul prezidenţial îndepărtându-se. Visul lui obişnuit de zi şi de noapte în care stă pe tron la Cotroceni înconjurat de vicepreşedinţi se isprăveşte adesea într-un coşmar: palatul dispare şi el se vede în pijama, în stradă, fugărit de Ponta. Se opreşte, vrea să-l strângă de gât, dar nu simte nimic în cleştele palmelor. De la distanţă, Ponta îl asigură voios că useleul e la fel de trainic iar la Cotroceni scrie deja pe frontispiciu: Crin întâiul. Prost dispus, strigă după curteni, însă în locul lor apare Tăriceanu pe motocicletă, ferchezuit, la patru ace, cu un cârd de femei chicotind fericite, în ataş. Dă o tură prin dormitorul prezidenţial şi, rânjind, îl anunţă că Becali face crize la zdup, că Fenechiu îl înjură, iar Sorin Roşca Stănescu îl umple de zoaie de când e independent. Şi că sasul Iohannis stă mai bine în sondaje decât el. Îl trec transpiraţiile! Ciudat, se gândeşte Crin, parcă simt nevoia de hăhăitul lui Băsescu. Asta-i culmea! Cu imaginea lui în cap, trebuie să recunoască, se simte un pic mai bine. Picotind, ceva mai târziu, la senat, se vede dus pe braţe de un grup de incompatibili indignaţi care strigă “Crin, nu te lăsăm, tot pe tine te votăm“. Şi, imediat, o vede pe Raluca Turcan, zâmbitoare, înapoindu-i toporul lui Blaga. Renunţase-n ultima clipă să-şi taie mâna şi, cu buletinul de vot ştampilat, pregătit de introdus în urmă, declara presei: „am votat pentru un viitor mai curat al copiilor noştri„. Izbucneşte-n hohote de râs şi se trezeşte în aplauzele furtunoase ale parlamentului. Draci! I se face brusc greaţă, mai bine nu se trezea! Cel puţin, nu l-ar fi auzit pe Gigel Ştirbu, alt penelist tâmpit de-al lui, care tocmai propunea modificarea legii privind drepturile de autor pentru a legitima plagiatul.

Anunțuri

14 Noiembrie 2013 at 11:30 45 comentarii

Fixaţii dăunătoare

Am avut onoarea să stau la masă cu Monica Macovei într-un moment extrem de critic pentru dumneaei (imediat după ce fusese forţată de şefimea ARD, în frunte cu Blaga, să dizolve comisia de etică) şi, paradoxal, un moment potrivit pentru o solidarizare a bloggerilor de dreapta, susţinători ai criteriilor etice în politică. Un pic mai târziu am constatat că întâlnirea asta a fost din păcate, un moment de desolidarizare şi chiar de ruptură, având în vedere că un grupuleţ din cei aflaţi acolo erau suporterii (activi!) ai d-lui Blaga. Ce a urmat? Dispute personalizate, denigrări, manipulări. Nu insist…

Ca şi pân-atunci, ca şi alţi susţinători mai energici decât mine, de altfel, am continuat să văd în Monica Macovei „samuraiul” fragil capabil să-nfrunte structurile corupte, o persoană complet imună la politizare şi tentaţiile ei. Şi nu mi-aş permite vreodată să uit că fără efortul ei statul ar fi rămas prizonierul justiţiei lui bombo&comp. Continui să cred că ţara are nevoie ca de aer de oameni de felul Monicăi Macovei. Nu ştiu ce anume a determinat-o să se dezică de ea însăşi în relaţia partinică cu Blaga,  pare o reacţie de neîncredere în forţele ei ca şi-n fidelitatea susţinătorilor, dar, sigur, nu asta aş fi aşteptat. De acum MM nu se va mai reprezenta pe sine, „samuraiul” care ne uluise prin  îndrăzneală, tenacitate şi rezistenţă, ci va fi un politician obişnuit, un om de partid. Nu al oricărui partid, ci al unuia în care era socotită „procuroare comunistă”.
***
Previzibile sunt şi poziţionările faţă de subiect: dezavuare, chiar cu accente dure din partea celor care au susţinut-o  fără rezerve;  politizare cu nuanţe, în funcţie de interesele de partid (satisfacţia unor foşti aredişti, exact a celor care au făcut totul s-o scoată din joc în noiembrie, de pildă); asocierea volens-nolens cu Udrea (nu se poate fără!). În fine, dar nu în ultimul rând, reluarea aprigă a ofensivei la adresa foştilor susţinători ai MM (care, în baza nu ştiu cărui cod, al nu ştiu cărei etici, n-ar fi avut căderea să-şi arate dezamăgirea fără a fi acuzaţi de ipocrizie!) dar, atenţie (!) la pachet cu cea ţintind denigrator spre PMP şi corifeii săi.  În fine, în ciuda provocărilor iscate de acest episod, merită salutată poziţia neutră a PMP. Şi fiindcă toate curg, toate se schimbă, să preţuim ce e de preţuit, şi să urmărim, cu detaşare, ce va urma..

12 August 2013 at 17:43 70 comentarii

Greşelile de trei simple

Greşeli planificate, uşor de observat. Ca şi scopul lor. Altfel spus, reguli obiective încălcate cu nesăbuinţă voioasă. De ce? …Aici rămâne să găsim răspunsurile după ce le examinăm observând, cu imparţialitate, faptele. Şi efectele! Presupun că nişte reguli nescrise care fie n-au fost luate-n serios fie c-au fost încălcate din prostie au rezultate uşor de anticipat. Pentru conformitate, nu rămâne decât să fim atenţi la urmări. Toate acestea, ţin să precizez, n-au nimic de-a face cu speculaţiile şi previziunile.
I.Agendă dublă, lipsa unui barem de igienă morală. E traseul politic obişnuit al tuturor formaţiunilor. O tehnologie partinică de la care părea să se abată, însă, la începuturile ei, Noua Republică. Şi ar fi reuşit dacă liderul ei n-ar fi luat-o, altfel, pe arătură. În rest, nimic surprinzător.Tratamentul aplicat (dosnic) comisiei de etică a ARD, de pildă, de către Blaga şi MRU&Pavelescu, ca lideri, fiind ultima mare cacealma.
II.Epurări demolatoare
pe criteriile individuale ale liderului. Aici avem trei exemple:
1. NR unde liderul Neamţu a epurat dintr-o lovitură, psihanalizabilă, aproape toată baza fondatoare, activă, a formaţiunii retezând ireversibil forţa ei de creştere
2. PNL, unde Antonescu a curăţat de curând, exemplar 🙂 partidul, de indezirabili
3. PDL-ul actual, unde Blaga aplică cu zel acelaşi procedeu (vadimist la origine!)
III.Achiziţii cantitative cu potenţial de dezechilibrare. Aici intră toate comasările şi alianţele politice de conjunctură. Toate au sfârşit prost. Cât-mai-multul prostiei ariviste şi a obsesiei oarbe de putere nu poate duce decât în fundături sau râpe. Pe tobogan, tocmai îşi dă drumul USL. Pe partea dreaptă, vedem reţeta aplicată, modest, de MRU. A pornit cu epuraţi din NR (asta a fost salutar  :)) şi a continuat tenace, pândind oportunităţile politice gata destrămate sau în curs de destrămare. Ciugulind orice, fără greţuri, microbul destrămării inoculat astfel va produce, în timp, acelaşi efect.

3 Iunie 2013 at 13:00 33 comentarii

Tablou sumar de elemente politice

Parlamentul aleşilor tocmai l-a validat pe  liberalul Dan Radu Rusanu ca sef peste autoritatea de supraveghere financiara. DRR, despre care Mircea Marian afirmă: „este cam ca si cum contabilul mafiei ar conduce trezoreria SUA. Fenechiu poate lua lectii de la Rusanu. Daca am juca intr-un film cu mafioti, Fenechiu ar fi pistolarul care conduce camionul cu alcool de contrabanda, iar Rusanu ar fi contabilul bossului din Chicago. Am zis “daca am juca”? Sorry: jucam deja in filmul asta….”

Despre Crin Antonescu candidatul usele la prezidentiale aflat în topul sondajelor, nu cred că mai e vreun concetăţean care să nu ştie că deţine recordul absolut la absenteism în senat şi că din logoreea lui goală de conţinut, singura idee fixă – în afară de josbăsescu şi huoUE-  e s-ajungă preşedinte. Nici despre pesedeul glorificator al corupţilor, pârnăiaşilor şi mafioţilor, mârlanilor, văzut recent în toată mizeria lui morală la congresul îmbuibaţilor, nu cred să mai fie mulţi cetăţeni neştiutori. Cum nu cred că-s mulţi cetăţeni care să fi uitat de Tăriceanu, premierul manechin care a dat alianţa DA şi şansele de reformare rapidă a ţării pe deal-ul cu Patriciu, primul miliardar al ţării la vremea aceea. Plus codoşenia cu pesediştii -ajunşi acum împreună la putere ca uselişti- prin manevrele coordonate de Varan. Împreună cu-n grup de supăraţi pe Crin, Tăriceanu tocmai a lansat România Liberală Transpartinică. De prisos poate, să spun că Blaga declarase încă din toamnă c-ar face punte cu oricare facţiune şi l-ar susţine pe oricare din şefi.

Atât despre tagma politicienilor de pradă care domină până la sufocare societatea noastră şi cu toate astea continuă să deţină locuri de frunte în sondaje şi topuri.

Mâine o să vedem şi posibile repere mai mult sau mai puţin conturate, de pe partea suportabilă (şi minoritară!) a eşichierului politic. Şi câteva repere.

24 Aprilie 2013 at 18:00 58 comentarii

În urmă şi în faţă

Scene antologice rămase-n urmă, în vară, când o serie de  personalităţi s-au solidarizat cu preşedintele, suspendat pentru crima de a fi apărat instituţiile statului de drept. În jurul lor, mulţime de popor, suporteri anonimi ai preşedintelui, oameni pentru care Blaga, MRU, Neamţu, ca şi Macovei, Boc, Preda, Papahagi reprezentau în acel moment vocile responsabile ale societăţii. Un grup proeminent, solidar, demn de încredere, în contrast cu diviziile corupţiei politice, un zid alb în faţa mareei  useliste! …Ei aş!! Pentru câţiva de acolo, cum s-a văzut curând, doar o comedie pe butoaie prin care sperau să se aleagă cu ceva beneficii electorale. Faptic, doar Boc, Macovei şi micul grup din jur nu şi-au schimbat poziţia. MRU, Neamţu şi  tartorul Blaga au intrat rapid în faza jocurilor politicianiste. A urmat rapid delimitarea de preşedinte, mai discretă ori mai puţin, după inspiraţia fiecăruia din ei. Fărâmiţare. Blaturi. Non combat. Aranjamente. Cu ce rezultate pentru partidele lor s-a măsurat în cifrele electorale din decembrie. Spuneam că Monica Macovei a rămas aceeaşi persoană integră, neclintită apărătoare a statului de drept. Nu din vară ci de ani de zile de când a creat condiţiile pentru funcţionarea liberă a justiţiei, a pus în funcţie DNA, ANI, plus activitatea ei în PE evaluată, constant, la superlativ.

Scurtă bucuria unor inamici şi, nu mai puţin, a unor amici, toate mişcările posibile fiind, se pare, anticipate de Cotroceni. Politicienii mărunţi şi grăbiţi să facă alianţe în perspectiva decesului previzibil al PDL pot admira post-factum, o mişcare de mare maestru: Mişcarea Populară a venit nici mai devreme nici mai târziu decât în momentul când avea maximum de şanse –  inclusiv cu contribuţia lor involuntară. Evenimentele din vară au stabilit destul de clar valoarea jucătorilor din arenă. Nu insist  🙂 (diferenţele sunt scoase-n evidenţă nu pentru a-i opune pe unul altuia ci în speranţa că poate se vor solidariza cinstit, în folosul societăţii). Tot ce s-a petrecut în ultimul an se contabilizează astfel în oportunitatea unui drum demult aşteptat care părea închis. Useleul e pe cale de a-şi termina proviziile politice cumpărate prin minciuni şi manipulare. S-au delectat din plin cu cacealmaua congresului pedelist neobservând efectele colaterale păguboase pentru ei. În schimb, panarama pedelistă a fost exact de ce avea nevoie, ca motivaţie, noua mişcare, campania moţiunilor pregătind perfect terenul civic. Alternativele oferite membrilor din organizaţiile locale, o premieră! N-au mai fost socotiţi regimente obediente ale buldogului cu rol de figuranţi într-o competiţie aranjată de şefi, moţiunile fiindu-le  prezentate direct. În fine, cetăţenii, chestiune esenţială, au avut ocazia unică  să urmărească live o competiţie în interiorul unui partid cu bucătăria la vedere. Inclusiv a zonei ei insalubre. Iar rezultatul competiţiei a dat semnalul c-a sosit momentul pentru a depăşi politicăria şi a induce un sens nou politicului.

28 Martie 2013 at 13:14 84 comentarii

Insuportabila integritate şi irezistibila duplicitate

Ce ar fi însemnat ca prin 2005 -2006, având în vedere corupţia din justiţie, Monica Macovei -ministru la acea vreme, să fi spus că sistemul nu se poate reforma şi, ca urmare ar fi nevoie de o justiţie de import? Iluzie, nu? Ceva demn doar de o nouă republică. Utopia! …Şi ce ar fi urmat dacă, socotind că e inutil şi primejdios, ar fi decis să stea locului, să nu deranjeze muşuroaiele cu furnici roşii? Oare s-ar mai fi urnit vreodată lucrurile? S-au urnit, cum  ştim, numai că realizările din justiţie  în ultimii ani au avut ca preţ un tsunami mediatic neîntrerupt de ură contagioasă din partea muşuroaielor de care vorbeam… N-avem de unde  importa nici instituţii, nici partide politice, nici altă societate! Iar epurarea, ca măturare a drumului pentru ascensiunea liderului e tot ce poate fi mai anti-integritate. O demenţă! Prin urmare, unica soluţie de a accede într-un mediu normal e reformarea din interior. Reforme cu reguli simple şi criterii traduse-n fapt, nu servilismul faţă de lideri! Un drum ocnă de greu dacă ne gândim cât de puţini sunt cei consecvenţi viziunii înnoitoare, cei rezistenţi la ofensiva denigratoare şi cât de mulţi sunt ceilalţi, cei obedienţi ori nepăsători, sau cei care pur şi simplu se simt acasă în mlaştină. Dar mai dăunătoare decât toate e duplicitatea trădătoare, greu previzibilă ori nesesizabilă de la bun început, a unor companioni de drum.

Octombrie 2011: Cu o tenacitate si principialitate care o singularizează în politica romaneasca, Monica Macovei reuşeşte, în fine, să impună, ca pe o doctorie amară, Codul Etic, în PDL! Criteriile de integritate- care în urmă cu cateva luni fuseseră votate doar de ea, de  Cristian Preda si de Sever Voinescu din partea Consiliului National de Coordonare, toţi trei fiind linsaţi politic într-o sedinţă de înfierare, de data asta au fost acceptate. Monica Macovei era încă necesară! Venea anul 2012, alegerile, dădea bine ca partidul să fie perceput ca vârf de lance reformator în acţiunile de stopare a corupţiei politice. Cât de reformator, s-a văzut un an mai târziu, când comisia de etică ARD intrase-n acţiune. Când s-a văzut  faptul că domnii Blaga şi MRU au exact aceeaşi viziune.  Nu pro-etică, ci pro-corupţie, cel puţin pentru pătaţii din partidele lor. O viziune tradusă într-un troc mizer care le facilita liderilor asociaţi  accesul în parlament. Atât şi nimic mai mult. MRU nu-şi manifestase atunci intenţia să intre în PDL-ul lui Blaga perceput la vremea respectivă ca un luzăr electoral cu partidul lui cu tot. Iar dacă unii n-au văzut  nimic din toate astea şi s-au iluzionat că MRU are datele unui exponent integru al anti-corupţiei politice era destul să ia aminte la atacurile varanice la Macovei de pe portalul asociat lui, pusă la pachet cu Pippidi şi Weber ca „trio Soros siamez”.

up-date
O probă proaspătă la cele spuse mai sus, privind duplicitatea personajului  ( aici)
„Şi cred că îi datoraţi scuze Monicăi Macovei. Fără dânsa, ceea ce se numeşte „independenţa Justiţiei” – pe care vă închipuiţi că o apăraţi de una singură – nu ar fi existat. Momentan, vă aflaţi pe aceeaşi listă selectă de denigratori ai Monicăi Macovei alături de Dan Voiculescu şi baronii PSD”

 

 

5 Martie 2013 at 15:41 86 comentarii

Totul sau nimic?

O dreaptă făcută ţăndări vrea şi acum „Totul sau nimic”.  Mărginindu-se în a-şi clama revoltele ei legitime, captivă în indignările şi purismul ei radical, nu pare să-nţeleagă că formula asta rareori e câştigătoare. Mai ales în politică- în ce se petrece acum, aici! Fără blestemul ocupaţiei unei protipendade politice puse pe jaf am fi fost departe, da, ştim asta, dar există şi alte cauze care ne ţin sub ocupaţia prăduitorilor. Dacă firul roşu n-a dispărut din politică şi instituţiile statului iar acoperirea constituţională şi legislativă a hoţiei sub toate formele pare perenă, o cauză esenţială   a fost şi rămâne disproporţia între aspiraţiile etice reprezentate  de valorile statului de drept ale unei minorităţi şi nevoile lipsite de dimensiuni sociale ale unei mari părţi din populaţie. Nimic de mirare: cu o societate civilă politizată şi  o educaţie şcolară abramburită, situaţia a coborât sub punctul critic. Discrepanţa s-a accentuat fără ca vreun altoi politic sănătos să însănătoşească rădăcina bolnavă a politicului şi nici să fie-n stare să ridice exigenţele electoratului.
*******
Să nu ne imaginăm că grefa, altoiul ăsta ar fi din cosmos. Nu, e tot din pământul nostru. E vorba de oamenii sănătoşi, întreprizi, cu motivaţii superioare care vor să schimbe-n bine soarta semenilor. Sunt însă, foarte puţini.Vorbim de cei cunoscuţi ca reformişti politici. Şi-n general, de cei capabili să evolueze. Departe de a fi perfect, Băsescu e un asemenea om. Recenta lui intervenţie mă face să cred că şi controversata Udrea- pe drept şi, uneori, pe nedrept, blamată, ar fi capabilă să-i urmeze modelul! Rareori, însă, evaluarea are-n vedere şi aspectele pozitive din evoluţia unei persoane – care ar estima parcursul ei în viitor. De regulă priveşte doar înapoi axându-se exclusiv pe defecte; poate din lipsa unei optici din mai multe unghiuri ori din refuzul ei. Victoria Monicăi Macovei la şefia PDL ar fi idealul! Dar mă tem…  Situaţia e atât de dezechilibrată, de nefavorabilă, încât un compromis pare mai raţional. O formulă realistă cu şanse de reabilitare a pedeleului dar şi de echilibrare, oarecum, a spectrului politic ar fi triumviratul  de conjunctură cu trei copreşedinţi, propus de Cristi Preda. Dincolo de diferenţe, o cooperare ar reduce riscurile, ar elibera partidul de efectul Blaga, l-ar orienta pe direcţia reformării.

21 Februarie 2013 at 12:50 61 comentarii

Articole mai vechi


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 890,660 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.359 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 890,660 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: