Posts tagged ‘blaga’

Insuportabila integritate şi irezistibila duplicitate

Ce ar fi însemnat ca prin 2005 -2006, având în vedere corupţia din justiţie, Monica Macovei -ministru la acea vreme, să fi spus că sistemul nu se poate reforma şi, ca urmare ar fi nevoie de o justiţie de import? Iluzie, nu? Ceva demn doar de o nouă republică. Utopia! …Şi ce ar fi urmat dacă, socotind că e inutil şi primejdios, ar fi decis să stea locului, să nu deranjeze muşuroaiele cu furnici roşii? Oare s-ar mai fi urnit vreodată lucrurile? S-au urnit, cum  ştim, numai că realizările din justiţie  în ultimii ani au avut ca preţ un tsunami mediatic neîntrerupt de ură contagioasă din partea muşuroaielor de care vorbeam… N-avem de unde  importa nici instituţii, nici partide politice, nici altă societate! Iar epurarea, ca măturare a drumului pentru ascensiunea liderului e tot ce poate fi mai anti-integritate. O demenţă! Prin urmare, unica soluţie de a accede într-un mediu normal e reformarea din interior. Reforme cu reguli simple şi criterii traduse-n fapt, nu servilismul faţă de lideri! Un drum ocnă de greu dacă ne gândim cât de puţini sunt cei consecvenţi viziunii înnoitoare, cei rezistenţi la ofensiva denigratoare şi cât de mulţi sunt ceilalţi, cei obedienţi ori nepăsători, sau cei care pur şi simplu se simt acasă în mlaştină. Dar mai dăunătoare decât toate e duplicitatea trădătoare, greu previzibilă ori nesesizabilă de la bun început, a unor companioni de drum.

Octombrie 2011: Cu o tenacitate si principialitate care o singularizează în politica romaneasca, Monica Macovei reuşeşte, în fine, să impună, ca pe o doctorie amară, Codul Etic, în PDL! Criteriile de integritate- care în urmă cu cateva luni fuseseră votate doar de ea, de  Cristian Preda si de Sever Voinescu din partea Consiliului National de Coordonare, toţi trei fiind linsaţi politic într-o sedinţă de înfierare, de data asta au fost acceptate. Monica Macovei era încă necesară! Venea anul 2012, alegerile, dădea bine ca partidul să fie perceput ca vârf de lance reformator în acţiunile de stopare a corupţiei politice. Cât de reformator, s-a văzut un an mai târziu, când comisia de etică ARD intrase-n acţiune. Când s-a văzut  faptul că domnii Blaga şi MRU au exact aceeaşi viziune.  Nu pro-etică, ci pro-corupţie, cel puţin pentru pătaţii din partidele lor. O viziune tradusă într-un troc mizer care le facilita liderilor asociaţi  accesul în parlament. Atât şi nimic mai mult. MRU nu-şi manifestase atunci intenţia să intre în PDL-ul lui Blaga perceput la vremea respectivă ca un luzăr electoral cu partidul lui cu tot. Iar dacă unii n-au văzut  nimic din toate astea şi s-au iluzionat că MRU are datele unui exponent integru al anti-corupţiei politice era destul să ia aminte la atacurile varanice la Macovei de pe portalul asociat lui, pusă la pachet cu Pippidi şi Weber ca „trio Soros siamez”.

up-date
O probă proaspătă la cele spuse mai sus, privind duplicitatea personajului  ( aici)
„Şi cred că îi datoraţi scuze Monicăi Macovei. Fără dânsa, ceea ce se numeşte „independenţa Justiţiei” – pe care vă închipuiţi că o apăraţi de una singură – nu ar fi existat. Momentan, vă aflaţi pe aceeaşi listă selectă de denigratori ai Monicăi Macovei alături de Dan Voiculescu şi baronii PSD”

 

 

5 martie 2013 at 15:41 86 comentarii

Totul sau nimic?

O dreaptă făcută ţăndări vrea şi acum „Totul sau nimic”.  Mărginindu-se în a-şi clama revoltele ei legitime, captivă în indignările şi purismul ei radical, nu pare să-nţeleagă că formula asta rareori e câştigătoare. Mai ales în politică- în ce se petrece acum, aici! Fără blestemul ocupaţiei unei protipendade politice puse pe jaf am fi fost departe, da, ştim asta, dar există şi alte cauze care ne ţin sub ocupaţia prăduitorilor. Dacă firul roşu n-a dispărut din politică şi instituţiile statului iar acoperirea constituţională şi legislativă a hoţiei sub toate formele pare perenă, o cauză esenţială   a fost şi rămâne disproporţia între aspiraţiile etice reprezentate  de valorile statului de drept ale unei minorităţi şi nevoile lipsite de dimensiuni sociale ale unei mari părţi din populaţie. Nimic de mirare: cu o societate civilă politizată şi  o educaţie şcolară abramburită, situaţia a coborât sub punctul critic. Discrepanţa s-a accentuat fără ca vreun altoi politic sănătos să însănătoşească rădăcina bolnavă a politicului şi nici să fie-n stare să ridice exigenţele electoratului.
*******
Să nu ne imaginăm că grefa, altoiul ăsta ar fi din cosmos. Nu, e tot din pământul nostru. E vorba de oamenii sănătoşi, întreprizi, cu motivaţii superioare care vor să schimbe-n bine soarta semenilor. Sunt însă, foarte puţini.Vorbim de cei cunoscuţi ca reformişti politici. Şi-n general, de cei capabili să evolueze. Departe de a fi perfect, Băsescu e un asemenea om. Recenta lui intervenţie mă face să cred că şi controversata Udrea- pe drept şi, uneori, pe nedrept, blamată, ar fi capabilă să-i urmeze modelul! Rareori, însă, evaluarea are-n vedere şi aspectele pozitive din evoluţia unei persoane – care ar estima parcursul ei în viitor. De regulă priveşte doar înapoi axându-se exclusiv pe defecte; poate din lipsa unei optici din mai multe unghiuri ori din refuzul ei. Victoria Monicăi Macovei la şefia PDL ar fi idealul! Dar mă tem…  Situaţia e atât de dezechilibrată, de nefavorabilă, încât un compromis pare mai raţional. O formulă realistă cu şanse de reabilitare a pedeleului dar şi de echilibrare, oarecum, a spectrului politic ar fi triumviratul  de conjunctură cu trei copreşedinţi, propus de Cristi Preda. Dincolo de diferenţe, o cooperare ar reduce riscurile, ar elibera partidul de efectul Blaga, l-ar orienta pe direcţia reformării.

21 februarie 2013 at 12:50 61 comentarii

Raţiuni politice dincolo de bârfe

Interviu în RL, aprilie, 2010. Sabina Fati îl întreabă pe Vasile Blaga: ” Ce model de politiciană preferaţi: Elena Udrea sau Monica Macovei? Vasile Blaga: Din punctul de vedere al vieţii de partid, nu mă feresc să spun: Elena  Udrea. Într-un partid atunci când s-a luat o decizie ea trebuie respectată, fiindcă nu suntem ONG, iar atunci când ridici probleme e bine să aduci şi soluţii”. Răspunsul, de altfel previzibil, al unuia din onorabilii tripletei BVB, părea şi foarte motivat, comentam atunci într-un articol. Iar întrebarea asta generase o altă întrebare, anume, dacă modelul politic PDL, aşa cum era desenat de grupul greilor sub acoperirea conjuncturală a d-lui Boc, va mai rămâne model de partid preferat în România post 2010. …Dacă criteriile interne ale acestui partid mai sunt şi cele ale electoratului! Cam asta ar fi trebuit să-i frământe, fiindcă  exact peste doi ani, scrisesem, dacă lucrurile merg pe acest trend, portocaliada se poate duce definitiv la fund.

Numai că privitul spre exterior şi viziunea spre viitor nu făceau parte din cutumele politice ale pedeleului greilor, preocupat exclusiv, atunci, de maşinăria internă şi relaţiile tradiţionale cu rudele politice feseniste. Cum să le placă, prin urmare, ideea de reformism? Cum să accepte aşa o grozăvie? Cum să se-mpace cu exigenţele unor novici? Cum să nu respingă asemenea termene de comparaţie nefavorabile pentru ei, în partidul lor? Iar dacă reformiştii au reuşit să-şi pună-n practică unele iniţiative, acţiunile s-au petrecut pe frontul guvernării datorită ex-premierului Boc şi preşedintelui Băsescu. Că prin asta au adus valoare socială şi puncte pedeleului, n-avea cine să recunoască şi n-are nici acum, în afara unei minorităţi-  care o include însă, şi pe Elena Udrea! În 2006, Udrea a fost cea care  l-a dezvăluit public pe Tăriceanu ca fiind omul din guvern al lui Patriciu, susţinând în felul ei spectaculos, refuzul demn al Monicăi Macovei de a le face jocul celor doi.  Udrea i-a susţinut şi pe Boc, Funeriu şi-n general pe reformatori. Iar ca ministru în guvernul Boc a avut procentul cel mai ridicat (deşi nu mulţumitor) de fonduri europene absorbite. Şi nu bârfele legate de excesele ei vestimentare au trimis-o pe margine-n vară ci strict greşelile cu campania din Bucureşti. Mai presupun că ruptura de grupul Blaga şi al acoliţilor săi are deja vreo două- trei  luni vechime. Intervenţia laudativă -surprinzătoare- a preşedintelui pare să confirme că aceeaşi Elena Udrea ar putea juca rolul de placă turnantă şi în perioada următoare. În această situaţie, marea necunoscută e cum se vor poziţiona reformiştii.

Câteva variante ar fi de luat în seamă: Vor accepta o asemenea coabitare dat fiind că are girul lui Băsescu, cel care i-a adus şi pe ei în PDL? (1) Vor emigra la FC (2)? Vor întări partidul d-lui Neamţu? (3) Vor crea alt partid? (4) Interesant de urmărit!

16 februarie 2013 at 19:14 54 comentarii

Doi ani de derută

Câteva evenimente care au avut loc în lanţ, pe parcursul ultimilor doi ani ne-au dat peste cap atât speranţele de aliniere reală la exigenţele clubului european de care aparţinem, cât şi încrederea în noi şi societatea noastră. Văzute retrospectiv, prin conexiunile şi efectele lor, cele petrecute ne pot explica destul de limpede cum de-am ajuns aici. Adunarea forţelor ostile justiţiei într-un nou partid, de sinteză, a însemnat clar, un pol de atac la  statul de drept. Totuşi, USL a luat fiinţă legal şi, până la un punct, tot ce a întreprins a fost în limitele constituţionale. Iar când punctul respectiv a fost depăşit, deja devenise atât de puternic, de înarmat mediatic prin arsenalele proprii, de susţinut de o bună  parte a populaţiei, încât a putut lua cu asalt, mai întâi Cotroceniul, apoi direct justiţia, momentul apariţiei fiind perfect ales.

Reformele, oricât de necesare, de indispensabile, sunt întâmpinate oriunde-n lume cu ostilitate. Iar în zone mai debile democratic reacţiile pot fi lesne amplificate prin manevre politice. Pe fondul reacţiei exacerbate a televiziilor penalilor autohtoni, contaminarea a reuşit. Primăvara uselistă ne-a târât cu forţa şi viteza unui tsunami politic deopotrivă sub zodia racului-comunist şi sub cea a cancerului-securist– distrugând mai tot ce s-a clădit pân-atunci. Dar să nu ne imaginăm că pe partea politică opusă avea cine să-nţeleagă şi să prevină toate astea! Practic, tornadei useliste n-a avut cine să-i bareze drumul. Nici o forţă politică! E  suficient să revezi ce au făcut nişte personaje aşa-zis de opoziţie (dinadins nu folosesc sintagmele de dreapta ori stânga, astea au ajuns ceva comic). Altfel zis, e destul să revezi  jocul tembel-pervers al nucleului greilor PDL-ului prin care s-a deschis drum USL-ului.

Dar asemenea perioade turbulente sunt fertile şi pentru germenii unor noi forţe politice. Care au şi răsărit! Copăcelul Noii Republici s-a umplut de frunze, crescând în câteva luni mai ceva ca feseneul în ani! Dacă ar fi continuat astfel, România ar fi avut şansa de a fi reîmpădurită politic. Rapid! Dar n-a apucat. Din nou, leadershipul autohton a arătat ce poate! Chiar mai mult: în ştiuta  manieră comunist-bolşevică, şi-a fixat ţinta de tragere, tot spre Cotroceni, ca şi USL-ul! Şi, în aceeaşi viziune dictatorial-inchizitorială, înainte să-nveţe să se semneze corect şi-a retezat iute şi niscaiva rădăcini, a cosit iarba ca să-şi pună-n valoare vârful şi-a ajuns , logic, un arbust oarecare. Iar odată cu asta, practic, o întreagă generaţie politică s-a veştejit brusc. I s-a dus încrederea-n tovărăşie şi solidaritate activă. Prilej salutar (  ;)) valorificat rapid, ca la o ştafeta pe-ncercate, de alt lăstar, mai copt şi mai promiţător.

Iar acum vine partea cea mai derutantă. Felul în care joacă politic aceşti noi actori nu le prea lasă şanse de succes. Şi nu atât lor, cât ţării! Fiindcă e tot mai clar că şi datorită lor, useleul îşi întăreşte dominaţia fără probleme. Mai întâi fiindcă n-au priceput nici după lunga vară fierbinte că singura cale de a câştiga suport popular şi a apăra statul de drept de ocupaţia uselistă constă în cultivarea solidarităţii civice ca şi a solidarităţii între ei (pe care doar le-au mimat). Iar calea asta îl include şi pe preşedinte, în ciuda scuzelor cu scăderea lui de popularitate. Ca şi pe reformiştii promovaţi de preşedinte. Atitudinea faţă de ei e şi un indicator al poziţionării faţă de statul de drept, Monica Macovei fiind, că vor sau nu, reperul de necontestat -şi aici şi în UE, al apărării  justiţiei şi combaterii corupţiei. Numai că partidul lui MRU, sau cel puţin leadershipul lui- o tratează cu aceeaşi ostilitate, greu disimulată, ca şi Blaga şi nucleul greilor lui! În al doilea rând, egoismele astea la vârf se răsfrâng în escaladarea fricţiunilor din societatea civilă. Iar dacă noii jucători nu par apţi pentru a-nţelege rolul solidarizării pe principiile statului de drept oricât s-ar întrece în declaraţii, grupurile din on-line şi din societate, nici atâta. Useleul e liber, prin urmare, să asalteze nestingherit instituţiile. Încă mai e timp, totuşi,  s-apară în prim-planul politic, forţele dedicate societăţii -reformiste, proeuropene.

14 februarie 2013 at 18:36 38 comentarii

O șleahtă fără printzipuri, carevasăzică, vrea să cucerească țara…

Cunoscute din filme, istoriile cu comunităţi de colonişti ai ţinuturilor din vestul Americii de nord cu mai bine de două sute de ani în urmă au desenat o lume mitică a eroilor buni şi răi. A nelegiuiţilor învinşi de oamenii dreptăţii.  Filme fără vârstă, subiecte preferate de westernul clasic. Nenorocirile se ţineau lanţ prin locurile acelea departe de civilizaţie cât timp nimeni nu avea curajul sau nu reuşea să le vină de hac. De fiecare dată, însă, apăreau la timp eroii care (re)instalau ordinea de drept. Dincolo de mitologie, însă, toate aceste poveşti  construite pe adevărul simplu al nevoii de morală şi justiţie din viaţa unei comunităţi au prefigurat construcţia societăţii americane de azi fundamentate pe patriotism constituţional.

La două războaie mondiale şi o revoluţie distanţă, România, ţară din est ieşită nu demult din cea mai cumplită dictatură de pe continentul european pare negativul celei de peste ocean. O societate buimacă prinsă ca-n cleşte între obedienţa servilă faţă de cleptocraţi şi speranţele, înşelate de regulă, puse-n oponenţi – exponenţi nu ai integrităţii ci ai altui val de parvenitism. Un ţinut sălbăticit propice pentru aventurieri loco ori de aiurea, cu interese certe şi identitate incertă, un orizont cu noi manipulatori, vânători de influenţă politică sub steagul altruismului.

Organizate piramidal după ’89, prădăciunile au primit un plus de autonomie odată cu transformarea judeţelor în baronate  la cheremul celor mai întreprizi politicieni într-ale jafului din easternul post comunist carpato-danubian. Condiţii perfecte pentru a ţine un popor încătuşat pe domeniile minciunii. Şi prostiei. Prizonier perpetuu la răsărit de Eden! Teribilă păcăleală pentru cei care cred că văd ţărmul dreptăţii  în timp ce vâslesc pe loc, într-o maree  cu ţinte false fără să-şi dea seama măcar, că în loc de zvastică ori secerea şi ciocanul, defilează cu un cârlig  în nas! Şi că-n loc să caute drumul integrităţii se lasă seduşi de lumi semificţionale.

Mai concret, dacă penalii USL şi-au asigurat toate condiţiile ca să  intre în  lumea profitorilor politici, pe partea cealaltă, cea „curată”, lucrurile nu stau cu mult mai bine. După lupte grele -din vorbe- cu  corupţia, stilul greilor din PDL a făcut pui în ARD prin domnul Blaga şi prin noi domni şi doamne de nădejde. Prin ei s-a tranşat şi chestiunea cu integritatea: o bagatelă fără rost! Pe modelul bravelor comisii din parlament, şi-au salvat astfel, grosul pătaţilor din ogradă, reuşind, prin sforării preluate parcă din experienţa CNA, să reducă frisoanele majorităţii celor căutaţi la bube (v-am scăpat, copii!!). Încântaţi de reuşită, zâmbesc fals ca pentru o alegere cu proşti („doar n-aţi crezut că ne vom respecta promisiunile„!)  …Şi cum să nu fie? Băsescu nu le mai face probleme, pe Macovei o vor pe tuşă, Boc e primar şi atât. Prin urmare, liber la pupături cu USL. Cât despre soldăţeii figuranţi ai piesei nu le rămâne decât să privească spre tribuna oficială aşteptând să li se facă cu ochiul.

6 noiembrie 2012 at 08:40 29 comentarii

Articole mai vechi Articole mai noi


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.050 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.448 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.050 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


<span>%d</span> blogeri au apreciat: