Posts tagged ‘buldog’

Dreapta dansând pentru stânga

Fantezie lirică, horror-dansantă, ruptă din realitatea politică

Avem pluripartitism? Avem, dară! Dreapta, avem ? Avem, cum să nu! Da’ democraţie, democraţie este? Ohoho, esteee…  de nici nu mai ştim de unde s-o luăm. Şi din cimitire! …Ori din „Chicago muzical”, dacă ne-am lua după succesul şlagărelor de intimidare a sistemului de justiție şi a apărătorilor lui în reprezentaţiile circului media.
Păi, atunci, nu mai bine din „turbinca lui Ivan”? De, nu-i rea ideea, da’ sursa principală de inspiraţie vine tot din ograda noastră! După un sfert de veac de democraţie autohtonă e timpul pentru un spectacol-jubileu unde să poată fi admirat baletul politic original de-a-lungul anilor susţinut de figurile acrobatice, uneori surprinzătoare ale dreptei, „ştiţi, balerinul ăla slăbănog da’ forţos care susţine stânga, grăsana aia cât un tanc cu oil de la gazprom pe care se căzneşte s-o urce în cerul roşu al lui „absolut” (vorba lui Ivan) …Să revedem deci, câteva momente antologice de suspans-dansant.

Nu-i nevoie de mers prea departe ci doar în vremea „Convenţiei democrate”, ultimii ani ai mileniului al doilea. Că-n pauzele muzic-halului politic cei doi balerini se pupau fără reţinere prin culise n-ar fi fost chiar o nenorocire, dar când Milică apăru în balcon cu declaraţia aia de macho care-şi face testamentul politic înaintea alegerilor, s-a şi aşternut covorul roşu pentru Ilici şi Vadim! Ca urmare, între 2001 -2005, slăbănăgul rămase prins de gard în curtea lui Ilici, ca decor, în timp ce grăsana, îndopându-se peste măsură cu bănci, acareturi şi alte alea, luase proporţii înfricoşătoare.

În 2005, când dădu ochii cu Băse la Cotroceni, grăsana făcu criză de colici biliare şi dădu în isterie. Noroc că manechinul cu harem de cancelarie făcu stânga-mprejur şi se-ntoarse la ea în genunchi, mai-nainte ca justiţia să se-ntremeze destul ca s-o bage în spital. Aşa că, din noaptea torenţială a răzgândeanului, orgiile culinar-financiare s-au ţinut lanţ la curtea cuplului dansant până-n 2009 când vizita nocturnă a prostănacului la spa le strică socotelile şi le tăie brusc pofta de ghiftuială. Pe moment. Turbaţi de furie s-au calmat abia când varanul îi băgă pe toţi în vagoanele sale, orient expres cu căptuşeală roşie de hallowen rusesc. Slăbănogul rămăsese pe peron cu ochii-n lacrimi după supergrăsană înjurându-l în gând pe  marinar. Cât o să-l mai suportăm?

Asta până-n altă noapte, era prin 2012, când îi pică frunza verde. Dădu din coadă ca un buldog în călduri. Ha, de asta avea nevoie: de un semnal de amor de la Gresy!  Show  must go on! …El, slăbănog? El, care a trecut toate probele?  Şi aia de integritate si aia cu blaturile? Plus muşcăturile turbate şi mârâielile necurmate la Băse? Păi cine ar fi putut s-o salte mai sus pe grăsună? …S-o facă divă? Oricum, de când Gresy îi şoptise fierbinte :”ce bine că exişti! Dacă nu, ar fi trebuit să te inventez„, ştiuse că spectacolul va avea succes şi-n următoarea stagiune electorală. C-o mai înjură, normal,  da’ cu tandreţe, aşa ca să întreţină iluzia. Până se ridică cortina, fanii trebuie ţinuţi în priză.

5 noiembrie 2013 at 12:36 21 comentarii

Colivie cu buldog

Ştiţi, poate, pilda aceea des auzită pe  la cursurile antreprenoriale, cu colivia larg deschisă din care, totuşi, păsările nu vor să iasă!…  Cred că în acest moment suntem în faţa unei asemenea provocări. Fiindcă schimbarea sensului politicii şi destinului ţării poate-ncepe cu un pas. Pasul înseamnă acum intrarea-n competiţia internă dintr-un partid aflat pe butuci, a unui grup politic decis să recupereze tot ce are valoare acolo şi să-ncerce relansarea lui. Faptul că o mână de oameni are curajul să arunce mănuşa întreg blocului partinic autohton pare o nebunie! O nebunie de care e imperioasă nevoie, şi urgentă, nu doar gândindu-ne la suficienţa şi aroganţa din vechile formaţiuni ca şi la pasivitatea celor mai noi înghesuite deopotrivă în coliviile obedienţei faţă de şefi, indiferent ce afişează la faţade, ci şi pentru eliberarea din starea de apatie şi lehamite a unei societăţi în derivă care nu mai aşteaptă nimic bun de la politic. Ieşirea din colivia sufocată de murdărie ar fi astfel, pentru un partid, mai apoi şi pentru societate- o chestiune de minimă voinţă.

*
Nu ştiu cât popor a evoluat, a devenit imun la bombardamentul otrăvit al oştilor anti-justiţie care ne ţin în carantină la uşa civilizaţiei occidentale (bună rea, cum e) dar nu pot să nu observ că cel puţin într-un stand zis „pro- dreapta” câteva voci îndeamnă bietele zburătoare să uite că au aripi. Vor să le convingă că afară din colivie e haos, adică tot între zăbrele e mai bine. Ori, dimpotrivă, dat fiind că situaţia e atât de groasă, e cazul să ne vedem de drum, care-ncotro şi-n toate direcţiile că aici s-a terminat! Plus mizeria, lansată tot din canal, că Monica Macovei, în ciuda înaltului ei statut în vest, ar fi, ţineţi-vă bine, nici mai mult nici mai puţin, pionul unui plan malefic pus la cale în est , de care ea nu e conştientă. Noroc cu ei şi conştiinţa lor! …Care ei? Ce vor? Curat libertate tâmpă de expresie! (Chiuariu, ia notiţe!) În timp ce Monica Macovei cu nedezminţita ei îndrăzneală îi înfruntă deschis pe protectorii corupţiei, nişte nimici sar ca arşi să anihileze suflul înviorător, nu cumva să producă efecte! Decodificat-  înapoi, proştilor, în colivie, că doar aveţi buldog de pază

27 februarie 2013 at 13:03 43 comentarii

Nunţi noi cu mirese vechi

În laboratoarele de creaţie politică se pregăteşte colecţia primăvara-2012. Unii spun că se poartă albul de culoarea zăpezii. Că, rămas acelaşi pasionat de fashion, însuşi bossul patriciu, s-ar fi dezbărat de casete, proiecte de gang, vechi manechine şi accesorii florale, pentru ca, liber fiind, să pregătească ceva nou-nouţ. Adică să dea la curăţat voalul îmbâcsit de pete unsuroase de petrol şi murdărie de motan, pentru o mireasă renovată într-o poveste proaspătă cu pitici de conservă. Ăştia, cel puţin, n-ar trece peste înălţimea autorităţii miliardelor sale. Partidele de sticlă, usele and oteve, despre care s-a spus c-ar fi periculoase, mai curând sunt pericoloso sporgersi încă înainte de a fi aruncate pe piaţă. Se mai întrezăreşte şi altceva?… Da, parc-ar fi ceva de recondiţionat, se mai spune, din partidul cu buldog şi căţei supuşi. Din partidul care promisese că el e cel ce va răpune corupţia. Se vede însă, că s-au înţeles atât de bine, încât dumneaei, Corupţia, e cea pe cale să-l răpună. Dacă se vor lăsa  folosiţi, cei care au intrat acolo dându-i credit, atunci, ori sunt ca ei, ori au vocaţie de martiri. …La ce s-ar mai putea aştepta? Cu voaluri recuperate, de second hand, toate colecţiile astea sunt croite pe măsura unora ce caută prin gunoaie. O imagine cotidiană emblematică, de altfel, pentru societatea pe care au reformat-o, murdărind-o. Le-ar fi numai potrivită ca siglă comună.

12 februarie 2011 at 19:13 117 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 915.869 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.437 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 915.869 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: