Posts tagged ‘chiuariu’

Erori de imaginaţie şi de peroraţie

Dacă şi efemera, promiţătoarea, alianţa DA a persistat în memoria colectivă mult timp după deces, de ce să ne mirăm că remanenţa comunismului construit ştiinţific în zeci de ani funcţionează şi azi ca agent electoral în subconştientul unui segment de populaţie. Asta e şi motivaţia, tot “ştiinţifică”, pentru care PSD insistă că mortul e viu! Ştiind că useleul trăieşte în mintea unui segment electoral, tacticienii tenebrelor îl întreţin ca pe un portret de familie cu ramă roşie, împodobindu-l şi cu alte însemne familiare din timpul istoric croit cu secera şi ciocanul. Îl întreţin cu ce vedem acum în campania psd-pcr-unpr. Cu mortul viu în minte, e logic ca boborul rămas uselist să voteze majoritar, roşu. Nu mai e sensibil de mult la minciună, dac-a fost vreodată. O anomalie greu de tratat care îl face ţintă şi victimă sigură a manipulării indiferent de realitatea în care fizic, trăieşte.

Pe de altă parte, ancorat încă în minciuna originară de familie, aparent rebelul penele n-aduce nimic nou şi sănătos. E adevărat că recunoaşterea greşelilor (cu foarte rare excepţii) nu-i ceva de întâlnit în societatea noastră (inclusiv la nivel de biserică) şi cu atât mai puţin în politică dar după felul cum se desfăşoară în tocşourile televizate, cuplul Antonescu-Iohannis ne arată că, deşi desprins din trunchi, a rămas ca o rămurea, tot roşie, acum niţel decolorată. Ca-ntr-o comedie cu proşti, par să-şi imagineze că toată populimea ar trebui să fie indignată de felul în care au fost păcăliţi de ponta&comp! Nefiind în stare să-şi pună cât de puţină cenuşă-n cap pentru stupefianta înnobilare a “tronului” penelist cu nişte vicepreşedinţi de toată jena (chiţoiu, fenechiu, chiuariu etc) pentru îndelungata susţinere a unei cohorte de penali şi, mai ales, absenţa unei umbre de regret măcar, faţă de aberaţiile politice comise în famiglie în vara 2012 (nu faţă de „erorile de comunicare”!) dovedesc că, spre paguba lor şi a noastră, useleul e încă viu.

17 mai 2014 at 18:26 142 comentarii

Îngrijorările doamnei Cati

Doamna Cati mărturiseşte public că e îngrijorată. Se teme pentru soarta ţării pentru care ea personal a făcut şi face tot ce e omeneşte posibil şi poate chiar mai mult: ca rector, ca parlamentar, ca ministru, ca politician uselist invitat la tocşouri. Şi astea toate deodată- în ciuda beţelor în roate puse de sâcâitoarea ANI! Guvernanţii uselişti sunt cei mai cinstiţi politicieni, zice. Sunt asemenea ei, care n-a furat nici măcar un capăt de aţă! Şi asemenea lui Ponta care nici nu minte şi nici n-a plagiat. Democratic vorbind, Cati socoate că nu e firesc ca dictatorul din garaj să insiste atâta cu referendumul, enervând la culme guvernul uselist şi milioanele de români care-l consideră demis încă din ianuarie! (Omu’ ăsta chiar nu pricepe? Păi mai clar decât i-a explicat Dogaru cum stă treaba cu democraţia şi cu statul de drept n-a reuşit nici Ciutacu!) După atâtea răscoale, boicoturi parlamentare plătite de tot electoratul nu numai de cele opt milioane care şi-au făcut datoria de votanţi, de ce afurisitul de dictator nu-i lasă acum pe colegii ei să lucreze fără frică de justiţie în ţara unde sunt stăpâni? Cum să permită ca ţara pentru care  ei se sacrifică de atâta timp s-ajungă stat poliţienesc? Păi n-au dreptate să se plângă şi românilor şi Bruxelles-ului, Fenechiu, Chiuariu, Frunză Verde, Dragnea şi mulţi alţii? Cine nu ştie ce vrea poporul n-are decât să se ducă-n (scuze) în Teleorman, Dolj, Gorj, Olt, în Mehedinţi şi încă în nişte locuri unde locuitorii, morţi şi vii, căsătoriţi ori divorţaţi, plecaţi ori veniţi ştiu perfect ce înseamnă stat de drept, opinie publică,  societate civilă, drepturi şi obligaţii cetăţeneşti. Fiindcă acolo se obişnuieşte să se doarmă cu Constituţia sub pernă. Când primarii le explică care-s nevoile patriei, supuşii pricep instantaneu-  în spiritul anarhiei dogăreşti din ianuarie ajunse acum la apogeu. Ăsta da, model democratic! I-ar alunga îngrijorările lui Cati. Şi nu numai ei.

13 august 2012 at 19:49 83 comentarii

Varanus emerittus

Discursurile standard din lemn putregăit, iliescean, un material anost, indigest perpetuat inovator în politicul post’89,  se diferenţează totuşi în funcţie de emiţător. Din gura lui Dan Voiculescu răzbate, pe lângă parşivenia grosieră, şi vechea deprindere secu’ de a pune lacăt vocilor deranjante. O amprentă a personajului.
Poate v-amintiţi de apelul lui don profesor postat la-nceputul lui februarie 2011 pe blogul său personal, urmat de adunarea sub steagul usele: “Dacă acest lucru nu se va întîmpla şi opoziţia va rămîne ezitantă şi relativ divizată, nimic nu va putea opri diviziile ANI, CNSAS şi DNA să transforme România într-un viguros şi vajnic regim monopartidist. Că prea vorbesc mulţi neîntrebaţi în ţara asta.”

După doi ani de implementare, planul ajunge, în fine, şi la legitimare prin referendum, prilej cu care, în interviul din JN, 15 iulie, 2012  bossul reia leit-motivul:  „Traim astazi intr-o societate marcata de ura, de violenta, de intoleranta, de scandal. Traim intr-o societate in care s-a impus cultul demolarii. Se vorbeste mult, se munceste putin. Obsedati de conflict, uitam sa construim impreuna.”
De data asta, pe vectorii ştiuţi şi din alte intervenţii ale acestui constructor de valori civice, unul privitor la eticheta  de coruptibili pusă concetăţenilor săi, şi, celălalt, la cea de delatori prin tradiţieeminenţa sa e gata să ocupe statul.  Definitiv.
Patronul cultului urii şi vorbelor grele ne-ndeamnă să-i construim, împreună, încă un rând de bunkere, imperii media, întreprinderi şi companii, prin acceptarea spolierii statului! Şi toate astea cu cât mai puţină vorbă şi totală ascultare pentru programul de predici  susţinut de gâdea şi de alte voci autorizate. Trecerea din proprietatea statului în cea personală se face pe şest, fără gălăgie, prin subterane. Un principiu sfânt deprins de la locul de muncă dinainte de 89′.  Că prea vorbesc mulţi neîntrebaţi în ţara asta„, cum  aminteşte, din reflex, din când în când, don profesor. Încă nu ştim dacă cei care-i împărtăşesc viziunea şi principiile sunt la fel de numeroşi. Om vedea peste trei zile. Sigur că atât interlopii din reţelele de crimă organizată prinşi ca şobolanii prin ganguri, cât şi puşcăriabilii din parlament care au votat fericiţi, cu camerele de luat vederi pe ei şi cu ambele mâini pentru suspendare – direct a preşedintelui ales şi indirect, a statului de drept, fac tot ce pot ca să-l ajute pe varanus la îndeplinirea arzătoarei sale dorinţe. …Dar, numai ei?

Ce-i poate aduce la acelasi numitor cetăţenesc pe un interlop cum e Voicu şi pe un domn Iohannis, primar cu notorietate al unui oraş cu prestigiu cultural? Ce-i drept, fost candidat grivco pentru funcţia de premier din partea partidelor care formează useleul?  „Schimbările din ultima vreme sunt bune pentru România” spune primarele Sibiului într-un interviu pentru un ziar local. „Eu cred că lucrurile au decurs constituțional, după cum și Curtea Constituțională a constatat. Lucrurile care au fost contestate s-au dovedit fi constituționale, schimbarea președinților camerelor, suspendarea președintelui, lucrurile au mers constituțional, dar foarte repede.(…) Din acest motiv au apărut temeri că nu ar fi constituționale. Cred că USL a jucat cărțile foarte bine și a jucat în limita constituționalității și din acest motiv nu cred că trebuie să fie cineva îngrijorat, dar trebuie cineva să explice lucrurile acestea, care au fost motivele USL-ului, de ce s-a procedat așa și nu altfel și faptul că România nu este în nicio dificultate constituțională și atunci lumea se va liniști(aici)

Şi ce-i poate uni în pornirile smintite, antistatale, sub masca anti-băsescismului, pe acest varanus emerittus cu patalama oficială de veteran în munci de securitate si poliţie politică şi un energic istoric angajat exact în investigarea fărădelegilor securităţii? …Sau pe pârnăiaşii parlamentari amintiţi mai sus,  cu reţelele de crimă organizată şi  proxenetism dar şi cu respectabile comunităţi on-line, cultural-literare? …Ori pe borfaşi mărunţi deopotrivă cu professori emerittus  şi laolaltă cu prea-supuşii de la catedrele lor sau cu nişte respectabili primari din provincie  plus un cerc de vipuri locale din juru-le? Cum de au ajuns să se complacă  în  iresponsabilitate şi prostituţie morală personaje cu nume sonore, cel puţin unele dintre ele? Aruncaţi-vă ochii pe istorica listă a emerittei Zoe (aici)   şi o să-l zăriţi, prin Moartea citeşte JN, cum rânjeşte satisfăcut, pe însuşi Varanus Emerittus.

„Tentativa de acaparare a puterii totale în stat a îngrozit atât Bruxelles-ul, cât şi statele-cheie ale UE prin ferocitatea ei, mesajul transmis de USL şi acoliţii din Legislativ fiind analog celui al mineriadei lui Ion Iliescu din iunie 1990 sau, ulterior, al lui Tudor Chiuariu în 2007: Habar n-aveţi voi de ce suntem în stare, la noi acasă facem ce vrem, iar voi sunteţi buni doar pentru a fi mulşi de bani.

Românii şi în special tinerii trebuie să se mobilizeze urgent dacă doresc să mai aibă parte de un destin european la ei acasă. Doar de ei depinde, în aceste clipe de răscruce, viitorul ţării şi al lor personal. Pentru că jocul de-a suspendarea a luat o turnură dramatică pentru România, miza fiind între timp cu totul alta. Din nefericire pentru români, una incomensurabilă.” (Tom Galagher – RL, 16 iulie) (aici)

În trei săptămâni, sub ochii noştri ţara a fost împinsă într-o ambuscadă politică de ale cărei consecinţe încă nu pare să-şi dea seama, anesteziată de eforturile celor amintiţi mai sus şi ale altora care le seamănă. Devenită obsesie maladivă, spaima de prizon, de înţeles  la o adunătură de penali care nu concep să piardă  puterea& influenţa politică enormă şi averile pe care au pus mâna în câţiva ani de rapt  e transferată, sistematic, unei întregi societăţi ameninţată cu decăderea şi alienarea.

up-date, post-2015
După două mandate duse la capăt cu sprijinul milioanelor de concetățeni care s-au opus puciștilor pentru a apăra nu doar instituția prezidențială ci și stabilitatea statală, iată că a venit momentul adevărului și pentru Traian Băsescu. Ce l-a determinat tocmai pe el, supraviețuitorul celor două două puciuri varanice,
să întoarcă armele împotriva justiției și, implicit, împotriva statului de drept?

25 iulie 2012 at 16:03 220 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 927.111 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.447 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 927.111 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: