Posts tagged ‘Colectiv’

Cui i-e frică de solidaritatea civică?

Rezistența civică din această lună februarie 2017 la malversațiunile guvernului („eveniment pus la cale de o mașinărie a unor forțe străine” care-l scoate din sărite pe șeful PSD) nu e un fenomen întâmplător, nici indus din afară, nici trecător. Nu e trecător pentru că s-a copt în timp, maturizându-se treptat cu fiecare eveniment reprobabil declanșat de politic sau legat de interese de grup contrare celor sociale. Poziționarea multor lideri de opinie din media și a comentatorilor din zona lor de influență însă, mai curând de partea intereselor politice, a dat de înțeles din capul locului că din partea lor nu e de așteptat un sprijin pentru solidarizarea civică. Primul test, revolta împotriva proiectului RMGC de devalizare a aurului de la Roșia Montana, și prima reușită. După o ofensivă de ani de zile, RMGC a fost nevoit să dea înapoi. O fază timpurie a procesului de solidarizare civică intens boicotată pusă, cum altfel, pe seama „agenturilor”, luată în râs de vânătorii de resurse strategice, de politruci cu interese în afacere și de ideologii de dreapta pentru care acapararea resurselor strategice prin politici de spoliere tipice țărilor africane înseamnă politică economică capitalistă. Fără rezistența tenace a tinerilor din stradă, probabil acum am fi asistat  neputincioși la demolarea a patru munți, apariția unui sumbru lac de cianură în locul lor, încărcarea aurului în conturi grase din cele patru vânturi, plus bacșișurile cuvenite unor profitori autohtoni.

Din nefericire, ca și în cazul asaltului necontenit la justiție, pofta de resurse a rămas aceeași. Ajuns la butoane, PSD revine la legile de exploatare sălbatică a fondului forestier și, nerăbdător s-ajungă și la aur, își dă dă acordul pentru folosirea cianurilor.

Al doilea episod-reper al procesului de solidarizare&maturizare socială a fost, fără îndoială, reacția de revoltă în urma tragediei de la „Colectiv”. Stârnit de nesimțirea cruntă și corupția politică, evenimentul, fără conotații ideologice de data asta, a dus la căderea guvernului Ponta, a marcat puternic emoțional, societatea, unind categorii disparate, a responsabilizat-o, eliberând-o, în bună parte, de dependența de politic.

Manifestările anti-guvernamentale de acum pot fi socotite momentul definitoriu al solidarizării sociale. În ciuda unor bariere ideologice, a dezagreabilelor frecușuri inter-instituționale, a dependenței unora de lideri politici cu probleme (vizibil în scădere de influență) și a mediei servile față de patronatul obedient politic eșuate în misiuni penibile de propagandă,  societatea, mai independentă și mai sigură pe ea pe zi ce trece, a trecut examenul de maturitate civică. Pe cei indignați de unele exprimări mai colorate, uneori dure, din stradă, îi asigur că spiritul acestor manifestări n-are nimic cu violența și ura. Cei care au făcut sport, obișnuiți cu modul de manifestare al tribunelor în timpul unor întreceri sportive, știu că astea țin de firescul exprimării nemulțumirii în stradă.

În fine, este uimitor că acest proces responsabil de agregare socială are loc rapid, într-o atmosferă deloc încurajatoare, într-un spațiu geografic neprielnic, bântuit de trolii de la est ca și de cei autohtoni, de anti-rezistența marii părți din media, de segmentele captive ideologic, cu precădere prizonierii din zona roșie, de neliniștile în creștere de la vest.

25 februarie 2017 at 10:14 10 comentarii

A fost nevoie?

Da. Ana a trebuit să moară, altfel meșterul Manole cel Nou s-ar fi ratat profesional iar nația nu s-ar fi îmbogățit cu o realizare nemuritoare.

La urma urmei, ce victorii s-au câștigat în lume fără sacrificii? De ce a fost nevoie să moară sute de oameni în decembrie 89? Păi nu e clar? Altfel n-ar fi fost nici revoluție, nici revoluționari, nici clica prădătoare; conturile împușcatului n-ar fi zămislit imperiul varanului&antene și nici revoluționarul domn Nițu din capul procuraturii n-ar fi luptat să închidă dosarul revoluției. Puneți-vă în locul lor: după ce au împărțit gloanțe, după ce au împărțit țara ca o pradă, să se lase aduși în fața justiției?!…

A fost nevoie ca ăștia să pună mâna pe finanțe și averi? Pe tot? Păi cum altfel să fi avut grijă de soarta țării? de cei mulți? Cine să vadă de mintea și de sufletul lor pustiit de anii de comunism? Cine să le dirijeze, profesionist, simțirile politice, să le dea partide, sindicate și distracție?

Ar fi căzut, democratic, guvernele, fără mineriade, fără carnavalul uselist din ianuarie 2012? și fără mai recentul prăpăd de la Colectiv? Cuceririle revoluției se cer apărate. La nevoie, căptușite cu burete protector.

27 ianuarie 2016 at 12:02 32 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 915.945 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.438 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 915.945 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: