Posts tagged ‘„comunităţi”’

Teatru-n viaţă, viaţa-n teatru… (5)

Termenul de comunităţi, ca paradigmă a concepţiei festivalului sibian din acest an (festival exuberant, policrom, cu o capacitate specială de a relaţiona culturi, de a se reinventa, an de an) mă determinase, de fapt, să găsesc o legătură între universul teatral esenţializat în parabola cerc-fluviu, a iubitorilor de teatru şi viaţă; printr-un teatru concentrat, revalorizat, întors spre axul fondator al lumii primordiale cu mijloacele sărace ale artei naive. Ca proiectant de destine în spaţiul ficţional al unei piese, un autor îşi exercită puterea (absolută) prin viziunea (relativă) a diferite concepţii regizorale. În mod fericit, când energia primă a unei ficţiuni de geniu întâlneşte spiritul unor creatori de excepţie, trece de scenă, de ziduri, de bariere sociale, temporale, spaţiale, reuşind mai mult sau mai puţin, să influenţeze lumea.
*******
…Trecând de la indisciplina unei arte care, depăşind regulile, deschide noi drumuri (e suficient să ne gândim la sculptura până la Brâncuşi şi la aceea de după Brâncuşi), regizorul Demarchy amintise de momentul 1968 al revoltelor studenţeşti de la Paris pomenind, în context, de cartea (bestseller) a lui Stephane Hessel,Indignaţi-vă. Francez născut în Germania, erou al Rezistenţei, supravieţuitor al lagărului de la Buchenwald, membru al comisiei de redactare a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, ambasador al Franţei la ONU, evreu propalestinian şi Anti-Sarko, Stephane Hessel reuşeşte, uimitor, la vârsta de 94 de ani, să devină un simbol al militantismului politic actual. Revoltat de resemnarea actualei societăţi franceze, Hessel absolutizează, într-un fel, indignarea, ca premiză a acţiunii civile apărătoare de valori. Remarcabilă conştiinţă şi admirabilă atitudine. Numai că indignarea ca valoare protectoare de valori, nu poate avea aceleaşi efecte într-o societate-bucăţele cu valori fărâme, cum e (încă) cea românească; o societate în care unei indignări, oricât de legitime, i se răspunde cu o revoltată contraindignare; şi oricărei încercări de participare la refacerea organismului social i se găseşte spontan, un leac neutralizator; într-o societate debilizată chiar de indignarea mimată a celor care manipulează, urmată, din păcate, de cea sinceră, a victimelor manipulării. Astfel, cei care i-au confiscat, revoluţionar, revolta şi indignările sunt şi cei care i le-ntreţin în timp, prin tehnici regizorale. Uzurpator, cercul teatralizării politicianiste a vieţii n-are cum alimenta o curgere firească. Prin indisciplina artelor, însă, ca forţă generatoare de valori opuse declasării şi decadenţei, se poate descoperi, cred, o cale spre însănătoşirea indignărilor…

31 iulie 2011 at 17:09 4 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 917.745 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.438 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 917.745 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: