Posts tagged ‘crin’

Conjurația crinbecililor

Despre Conjurația crinbecililor scrisesem în 2009, când un domn Crin împreună cu niște camarazi de luptă fuseseră cooptați în implementarea proiectului Grivco, precursorul godzillei USL. Ce se petrece acum arată că furnizorii de conjurații lucrează. După trei ani, candidatul Crin a intrat în parlament, via Teleorman.
Deși în structura respectivă s-au petrecut mișcări de cadre, nimic nu s-a pierdut.

2012, alegeri parlamentare. Crin Antonescu, trecut pe listă la Alexandria de dl. Dragnea- președintele Consiliului Județean la acea vreme, declară:   „Oamenii în stare să schimbe România, să îi dea o nouă stare şi un nou destin, de asemenea pentru oamenii capabili să dea o şansă nouă şi o şansă mare Teleormanului”.
Profetică declarație: liberalul Antonescu a intrat în parlament, a devenit șeful senatului și președinte interimar al țării. O șansă istorică, într-adevăr, poate cea mai semnificativă  dintr-un șir de șanse pentru pepiniera din Teleorman.  După zece ani, prefixul respectiv a rămas simplă notă de muzeu. Conjurațiile, nu.

Motto

„Dacă apare pe lume vreun geniu, îl vei cunoaşte sigur după acest semn şi anume, toţi imbecilii se vor uni într-o conjuraţie împotriva lui”
(Jonathan Swift)

 De fapt, prin părțile astea, nu-i nevoie de un geniu, e suficient s-apară cineva în stare să schimbe în bine situaţia ţării, să fisureze cooperativa furnizorilor de conjurații, că se vor mobiliza toți imbecilii să-l facă praf. Incoloră şi inodoră ca bănetul, varianta autohtonă a imbecilităţii active se referă la toate reflexele de acumulare maladivă, fără limite, din societate, indiferent că e vorba de bani, titluri, diplome, funcţii, distracţii, bunuri, sau combinaţiile lor, asociate cu un discurs public debordând de aroganţă, suficienţă şi agresivitate. Aplatisată, redusă la două dimensiuni, fără profunzime, fără înălţime şi adâncime, lumea crinbecililor e o structură quantity, fără memorie, principii şi valori. Conjuraţia crinbecililor are drept unic şi permanent obiect de activitate practică înlăturarea oricărei persoane capabile să dea altă dimensiune acestei societăţi. Sudarea la toate nivelele a puterilor statului, mai ales în zonele de maximă importanță, sensibile, unde se cere lucrat cu fineţe, la capete, gheare şi buzunare reprezintă principalul lor atu. De aceea se cere vigilență. Oricine dă semne de responsabilitate într-un domeniu sau altul al vieţii publice trebuie rezolvat mai-nainte ca demersurile sale să le slăbească structura. Tratat imediat pericolul dispare şi nivelul de imbecilitate revine la normal. Crinbecilii lucrează prin  divizare şi combinare. Prin împărţeală, energia animozităţilor de orice fel, inclusiv a celor personale e diseminată mediatic pentru declanşarea şi întreţinerea unei multitudini de încăierări infantile în spaţiul public. Negativizarea diferenţelor, zvonistica, cultivarea bârfei, suspiciunii, preferinţa pentru macabru, mizerie, jaf, au efect „quality” garantat. Prin combinare, dintr-un simptom temporar, imbecilitatea devine o stare morbidă permanentă la scară socială.

Un comando de crinbecili selectaţi&reciclați ţine politicul în tensiune şi lumea în nevroză. Un fond perfect pentru ca teleormanizarea actuală (precedată de vanghelizarea pregătitoare) analfabetizarea social-politică (precedată de sindicalizarea imbecilă a învăţământului) combinată cu promovarea modelelor anticulturale în media, să garanteze degradarea comportamentală generală. Divizii de crinbecili-pitbulli sfâşie la comandă, cu precădere în perioadele preelectorale. Doctrina permanentei conjuraţii, un liberalism troglodit combinat cu o falsă social-democraţie, e chiar odrasla generată de sudura cu pricina a puterilor siameze. Iar sudura e secretul supremației ei neîntrerupte. În misiunea lor de a înăbuși în fașă orice suflu înnoitor, conjurații sunt secondați constant de diverși influenceri, mercenari sau voluntari vicioși, care au grijă să țină vie crinbecilizarea, s-o perpetueze, să mai rotească actorii, s-o normalizeze! Să țină boborul în inacțiune, în neputință, în lipsă de respect de sine, copleșit de imaginea sa de bolnav cronic, cultivată insistent, într-un thriller fără sfârșit. Băieți deștepți, păi cum….

26 ianuarie 2019 at 09:49 2 comentarii

Machiavelescu

Atins prin mijloace murdare, scopul nu va aduce binele nimănui, niciodată. Chiar dacă durează un timp, chiar dacă dă iluzia unei victorii, pe termen lung e sursă de devalorizare socială sub toate aspectele: politic, cultural, economic…  Implacabilă lege, ca  toate legile obiective, ca destinul unui trufaș, a celui prea plin de sine ca să-și dea seama că nicio minciună nu-i e de folos nici lui, nici binelui public. O caznă prostească asociabilă mitului lui Sisif. Machiavelismului de rit ipocrit care buruienește endemic prin părțile astea (nu doar în viața politică) nu-i face față nicio construcție socială durabilă. În cele trei decenii în care România s-a tot învârtit în rezervația dosnică unde au plasat-o „patronii revoluției” până a ajuns aproape de unde a plecat, trezindu-se mai săracă și mai dezorientată decât a fost vreodată, ar fi trebuit să fie clar că soluțiile imorale&amorale compromit nu doar scopurile ci și pe cei care le folosesc. „Ia-te bine cu nărodul (ori norodul) până treci podul”. Numai că podul cu nărozi se dărâmă de fiecare dată și apele îi aduc de unde au plecat. La fel de proști. La fel de idolatri. La fel de loiali acelorași lideri duplicitari. Nu ne-am procopsit măcar cu unul care să fi condus țara spre un bine durabil. Momentul singular al demarării unor reforme vitale prin cooptarea micului grup reformist în partidul președintelui Băsescu a dispărut în neant, anulat fiind de politrucismul găunos al aparatnicilor ceaușiști incompatibil cu astfel de „obrăznicii”. Pentru viețuitoarele de stirpe fesenistă, un proiect statal în care cetățenii se implică, se simt respectați și utili e de neconceput. Primite cu entuziasm de fani, soluțiile imorale, atât cele declarate fățiș, cu cinism, cât- mai ales-  cele ascunse care ies la iveală mai târziu, i-au permis descurcărețului prezident să mai rămână la putere însă l-au ajuns din urmă după ce-a predat mandatul. Cu justiția-n „coastă”,  fostul rebel s-a răsucit cu 180 de grade (baletând puțin dreapta-stânga pentru a rămâne în atenție) dărâmând tot ceea ce susținuse în cele două mandate, cot la cot cu cei care, pentru a-și salva libertatea&furăciunile, se întrec în distrugerea statului.

Să nu uităm că, pe traseul post 89′, îmbâcsit de înșelăciuni distrugătoare, am votat nu odată, cu bună credință, politruci farsori, iluzionându-ne că prin ei, prin răul mai mic, vom scoate țara din stabilimentele roșii clonate sub diverse nume dar cu aceiași acționari via pcr&securitate alias fsn&servicii travestiți în salvatori! Până și actualul președinte, acum, din fericire, pe aceeași undă cu cei care apără independența justiției, apartenența la UE, a fost lansat în politica mare tot de USL, în 2013, prin crin antonescu, coechipierul buimac anti-UE al lui geoană… Dacă s-a desprins total de matcă, nu putem fi siguri acum, multe lucruri ies la iveală abia la încheiere de mandate; e sigur însă, că, pas cu pas, l-au curățat de prerogative. Priviți-i pe cartoforii politici care, simțind că dictatura lui daddy se surpă, dau năvală în scenă, precum dom profesor Brucan în ’89, ca să fie văzuți și auziți de „stupid people”… Priviți-i cum se ciorovăiesc, cu câtă nerăbdare și nerușinare fac trocuri murdare pe sub tejghele- dottore mitomanu paravanul lui ghiță fugaru, kkrău- trezindu-se din somn ca să-și preia gașca, cataramă, cu pretențiile lui de securist parvenit, sulfina, turnătoare de ultimă oră la presa de partid, tăricică multi-răzgândeanu -sponsorul sperjur al adevărului. Cu mațele încă încurcate, mefistofelix face și el ce poate. Plus invitatul de onoare, special guest băsescu traian cu mâna la nas…  mai lipsește nutzy în fruntea unei armate de băștinași costaricani, s-o execute definitiv pe Kovesi, să-și bage partidul în gentuța vuitton și să se-nscăuneze președintă.

Machiavelescu nu-și va da niciodată binele din mâna lui pe cel al țării de pe gard.

Publicat în ediția tipărită a revistei „Kamikaze” nr. 23, 6-12 iunie 2018

30 mai 2018 at 17:04 7 comentarii

Noi pagini de curaj

Să nu ne îngrijorăm c-a dispărut curajul din țara asta! Nu doar că s-a înmulțit (de cel puțin de 7,4 milioane ori, după cifrele dintr-un dosar al d-lui Dragnea) dar pe zi ce trece îmbracă forme noi și mai ales, originale. Ce să apreciezi mai întâi: curajul nebunesc al d-lui premier Ponta de a lăsa guvernarea în izmene și țara sub praporele animat al d-nei Cristianei Anghel? ori curajul d-lui procuror Nițu de a ancheta magistrații  incomozi ai CCR? curajul d-lui Tăriceanu care a depășit și curajul istoric al neuitatului domn Crin Antonescu, ambii foste embleme glorioase ale prestigiosului PNL? ori al d-lui Chiliman, eroul zilei? neasemuitul curaj al parlamentarilor care-și votează pensii de Ali-Baba, ori al legiuitorilor care aprobă hăcuirea a ce-a mai rămas din păduri și din patrimoniul natural al țării? sau al d-lui Bombonel care-și flutură fularul ca să insufle curaj adulatorilor copilotului de formula zero barat?

Curajul tăcerii prezidențiale instalată la Cotroceni pare a fi elementul cheie de retrezire a curajului național. Boborul e din nou fericit. Cu ochii lipiți de viața de lux a cuplului prezidențial nu-l mai doare nimic. Curajul președintelui de a-și urca consoarta pe podiumul revistelor glossy a făcut din presa tabloidă o instituție atât de serioasă, încât și presa zis serioasă a devenit tabloidă! Ca urmare, veșnicii oameni de bine din boborul- de jos ori de sus, ganz egal- au curajul să-i huiduie pe domnii contra ale căror gânduri îi supără. Sincerele sentimente pentru cuplul cu cel mai mare dormitor din Europa par a fi cel mai mare câștig pentru sufletul nației devastat de deceniul băsist. În acest ocean al iubirii patriotice încap laolaltă toate personajele care i-au arătat dosul ex-președintelui. Până și d-l MRU, fost lider de partid plin de curaj devenit cariatidă a tronului cotrocenist. În fine, în fața curajului fustiței cu paiete aurii a d-nei președinte, chiar și josbăsismul devine istorie.

21 iunie 2015 at 14:55 49 comentarii

Întrebări și răspunsuri pe sens unic.

 Postat de Bască ilie în „Grădina publică”
 *
1. Cum se numește camera ascunsă de la Cotroceni, după telescop?  
Ochi de pisicuț.
 
2.De ce nomenclaturiștii și securiștii postrevoluționari se tem de românii din Diaspora?
Nu știu câți sunt în primul rând.
 
3. Și-n al doilea rând?
Au aflat cum votează.
 
4. Cum votează?
La fel și laolaltă cu cei mai mulți din țară.
 
5. Cum a dispărut PDL?
Prin resorbție după fuziune.
 
6. De ce s-a retras Crin Antonescu de la prezidențiale și din conducerea PNL?
Ca să-și vadă împlinit visul dispariției PDL.
 
7. Când va reveni Crin în politica mare?
Când va renaște PDL-ul din cenușa PNL-ului.
 
8. Cum se face în România politica adevărată?
Se face că apără interesele cetățenilor.
 
9. Când va începe Klaus Iohannis să-și respecte promisiunile?
Când nu le va mai anunța dinainte.
 
10. Când vom avea USL-3?
După USL-2, înainte de USL-4
*

26 decembrie 2014 at 10:26 152 comentarii

Reactivări

Penelismul n-a reprezentat nimic mai mult decât braţul ex-securist al pesedismului  ex- comunist. Trăind în simbioză politică, cele două specii de pradă plus excescenţele lor, cu rădăcini adânci în subteran, rezistă. Şi nu numai că rezistă dar întreţin astfel aparenţa multipartitismului democratic. De-aia nu se pot despărţi nici după aproape un sfert de secol. Supravieţuiesc urându-se, căţărându-se una pe spinarea alteia, înlocuindu-se una pe alta, după caz. În aceeaşi carapace rapace. Ontologic şi genetic, rostul lor politic e demonstrat: să-mpiedice evoluţia socială, să pustiască spaţiul în care şi-au făcut cuib conservându-şi dominaţia. Relaţia conjuncturală cu alte specii care se aventurează în habitatul lor sfârşeşte de regulă, prin acaparare ori prin alungare. Secretul longevităţii e selecţia de personaje defecte, şantajabile dar cu discurs şi aparenţă fizică potrivită pentru rolul din distribuţie. Dacă dau greş, sunt ţinuţi în conservare şi reactivaţi când e nevoie. Între timp, conform aceleiaşi legi nescrise a contraselecţiei, se cresc cadre noi. Năstase, Tăriceanu, Ponta: modelele de top ale contraselecţiei din ultimii zece ani! Fiecare din ei cu o contribuţie „inestimabilă”  la raptocraţie şi deconstrucţie socială.

În treacăt aş aminti, între alte isprăvi ale manechinului care a lăsat după el potopul dar vrea iar la oala cu smântână, de episodul concesionării pe şest a petrolului din zona Insulei Şerpilor lanţului de firme Sterling (Canada)- Melrose (Edinburgh) via Media Resources Romania, parteneră a Rompetrol prin HG 1446 din 12. 11. 2008, a gloriosului său guvern! Hotărâre precedată de altele, din septembrie, ale aceluiaşi trădiceanu prin care au fost cedate şi sursele de gaze ale ţării. Ca-n orice mediu mafiot însă, au loc şi pierderi. Unii, ca Năstase de pildă, sfârşesc politic la zdup (ce-i drept nu pentru Bechtel şi nici pentru Rompetrol- alea fiind „decizii politice”) iar alţii mai norocoşi, precum cei doi raptozauri clociţi de dreptaci-stângaciul patriciu (care săracu’, o fi fost pedepsit pentru ceva nereuşite prin subterane) continuă „revoluţia şi reforma”…

27 februarie 2014 at 12:14 48 comentarii

2009-2014. Telegrame

Nu ştiu cum se face că, în momente critice, pare că de undeva ni se-ntinde o mână, o sfoară, o casetă, nişte cablograme wikileaks, un petcu, o ruşine naţională, ceva salvator, exact când să ne ducem pe copcă. Ba chiar şi după ce am călcat pe gheaţa subţire, apare careva de prin boscheţi şi ne-mpinge la mal. Păi n-ar fi frumos să ne arătăm recunoştinţa? Cu nişte telegrame de dragoste, aşa cum ne-a-nvăţat partidul mai-nainte de a-l trimite pe lumea ailaltă pe iubitul său prim secretar? Dar cui să-i trimiţi mai întâi?

  • Varanului, pentru sacrificiul necurmat de a suspenda stat, preşedinte, guvern, constituţie, legi, culminând cu fasta inspiraţie de a aduna oligărhimea sub antene?
  • Prostănacului care, pentru a ne feri de catastrofa de a ne fi preşedinte, în noaptea alegerilor a renunţat la orice prudenţă dând fuga să dea raportul stăpânului  SOV?
  • Patriciului, pentru costisitoarele achiziţii de gogomani politici care au compromis nu numai liberalismul, dar şi ideea de politică? Ori doar pentru caseta de patrimoniu naţional, bună pentru un muzeu al erorilor/ororilor de manipulare?
  • SOVului, pentru stilistica maioresceană a limbajului său de boachter al statului şi pentru generozitatea cu care a făcut milionari din nişte troglodiţi de ziaristi?
  • Gazosului severin, pentru adulterul cu Moscova şi abila colaborare cu Sunday Times plus superglu-ul rusesc care-l ţine cu fundul lipit de plushul ruşinii?
  • Faunei administrative, baronilor ghiftuiţi şi liotei de servitori care şi-au făcut stână pe brânza statului? Care dau vina pe Băsescu pentru tot ce au făcut, fac şi vor face? Oligofurăcioşilor care se ceartă cu accent kgbist, prin tocşouri?

Up-date. 2014, februarie.

Dosarul telegramelor de mulţumire pe care le-ar merita aleşii e, de fapt, mult mai stufos.

Iar într-un final  a venit timpul şi pentru telegrama c-o inimioară frântă destinată domnilor Ponta şi Crin la încheierea sărbătorească a amorului uselist. Un act revoluţionar de bun simţ (de)săvârşit de victor&viorel cu sprijinul dezinteresat al varanului şi al lui ghiţă. Un sacrificiu dureros pentru care premierul merită toată recunoştinţa naţiunii. …Dragobetele de el! 🙂

24 februarie 2014 at 14:49 26 comentarii

Tablou sumar de elemente politice

Parlamentul aleşilor tocmai l-a validat pe  liberalul Dan Radu Rusanu ca sef peste autoritatea de supraveghere financiara. DRR, despre care Mircea Marian afirmă: „este cam ca si cum contabilul mafiei ar conduce trezoreria SUA. Fenechiu poate lua lectii de la Rusanu. Daca am juca intr-un film cu mafioti, Fenechiu ar fi pistolarul care conduce camionul cu alcool de contrabanda, iar Rusanu ar fi contabilul bossului din Chicago. Am zis “daca am juca”? Sorry: jucam deja in filmul asta….”

Despre Crin Antonescu candidatul usele la prezidentiale aflat în topul sondajelor, nu cred că mai e vreun concetăţean care să nu ştie că deţine recordul absolut la absenteism în senat şi că din logoreea lui goală de conţinut, singura idee fixă – în afară de josbăsescu şi huoUE-  e s-ajungă preşedinte. Nici despre pesedeul glorificator al corupţilor, pârnăiaşilor şi mafioţilor, mârlanilor, văzut recent în toată mizeria lui morală la congresul îmbuibaţilor, nu cred să mai fie mulţi cetăţeni neştiutori. Cum nu cred că-s mulţi cetăţeni care să fi uitat de Tăriceanu, premierul manechin care a dat alianţa DA şi şansele de reformare rapidă a ţării pe deal-ul cu Patriciu, primul miliardar al ţării la vremea aceea. Plus codoşenia cu pesediştii -ajunşi acum împreună la putere ca uselişti- prin manevrele coordonate de Varan. Împreună cu-n grup de supăraţi pe Crin, Tăriceanu tocmai a lansat România Liberală Transpartinică. De prisos poate, să spun că Blaga declarase încă din toamnă c-ar face punte cu oricare facţiune şi l-ar susţine pe oricare din şefi.

Atât despre tagma politicienilor de pradă care domină până la sufocare societatea noastră şi cu toate astea continuă să deţină locuri de frunte în sondaje şi topuri.

Mâine o să vedem şi posibile repere mai mult sau mai puţin conturate, de pe partea suportabilă (şi minoritară!) a eşichierului politic. Şi câteva repere.

24 aprilie 2013 at 18:00 58 comentarii

Articole mai vechi


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 917.131 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.438 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 917.131 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: