Posts tagged ‘crin’

Machiavelescu

Atins prin mijloace murdare, scopul nu va aduce binele nimănui, niciodată. Chiar dacă durează un timp, chiar dacă dă iluzia unei victorii, pe termen lung e sursă de devalorizare socială sub toate aspectele: politic, cultural, economic…  Implacabilă lege, ca  toate legile obiective, ca destinul unui trufaș, a celui prea plin de sine ca să-și dea seama că nicio minciună nu-i e de folos nici lui, nici binelui public. O caznă prostească asociabilă mitului lui Sisif. Machiavelismului de rit ipocrit care buruienește endemic prin părțile astea (nu doar în viața politică) nu-i face față nicio construcție socială durabilă. În cele trei decenii în care România s-a tot învârtit în rezervația dosnică unde au plasat-o „patronii revoluției” până a ajuns aproape de unde a plecat, trezindu-se mai săracă și mai dezorientată decât a fost vreodată, ar fi trebuit să fie clar că soluțiile imorale&amorale compromit nu doar scopurile ci și pe cei care le folosesc. „Ia-te bine cu nărodul (ori norodul) până treci podul”. Numai că podul cu nărozi se dărâmă de fiecare dată și apele îi aduc de unde au plecat. La fel de proști. La fel de idolatri. La fel de loiali acelorași lideri duplicitari. Nu ne-am procopsit măcar cu unul care să fi condus țara spre un bine durabil. Momentul singular al demarării unor reforme vitale prin cooptarea micului grup reformist în partidul președintelui Băsescu a dispărut în neant, anulat fiind de politrucismul găunos al aparatnicilor ceaușiști incompatibil cu astfel de „obrăznicii”. Pentru viețuitoarele de stirpe fesenistă, un proiect statal în care cetățenii se implică, se simt respectați și utili e de neconceput. Primite cu entuziasm de fani, soluțiile imorale, atât cele declarate fățiș, cu cinism, cât- mai ales-  cele ascunse care ies la iveală mai târziu, i-au permis descurcărețului prezident să mai rămână la putere însă l-au ajuns din urmă după ce-a predat mandatul. Cu justiția-n „coastă”,  fostul rebel s-a răsucit cu 180 de grade (baletând puțin dreapta-stânga pentru a rămâne în atenție) dărâmând tot ceea ce susținuse în cele două mandate, cot la cot cu cei care, pentru a-și salva libertatea&furăciunile, se întrec în distrugerea statului.

Să nu uităm că, pe traseul post 89′, îmbâcsit de înșelăciuni distrugătoare, am votat nu odată, cu bună credință, politruci farsori, iluzionându-ne că prin ei, prin răul mai mic, vom scoate țara din stabilimentele roșii clonate sub diverse nume dar cu aceiași acționari via pcr&securitate alias fsn&servicii travestiți în salvatori! Până și actualul președinte, acum, din fericire, pe aceeași undă cu cei care apără independența justiției, apartenența la UE, a fost lansat în politica mare tot de USL, în 2013, prin crin antonescu, coechipierul buimac anti-UE al lui geoană… Dacă s-a desprins total de matcă, nu putem fi siguri acum, multe lucruri ies la iveală abia la încheiere de mandate; e sigur însă, că, pas cu pas, l-au curățat de prerogative. Priviți-i pe cartoforii politici care, simțind că dictatura lui daddy se surpă, dau năvală în scenă, precum dom profesor Brucan în ’89, ca să fie văzuți și auziți de „stupid people”… Priviți-i cum se ciorovăiesc, cu câtă nerăbdare și nerușinare fac trocuri murdare pe sub tejghele- dottore mitomanu paravanul lui ghiță fugaru, kkrău- trezindu-se din somn ca să-și preia gașca, cataramă, cu pretențiile lui de securist parvenit, sulfina, turnătoare de ultimă oră la presa de partid, tăricică multi-răzgândeanu -sponsorul sperjur al adevărului. Cu mațele încă încurcate, mefistofelix face și el ce poate. Plus invitatul de onoare, special guest băsescu traian cu mâna la nas…  mai lipsește nutzy în fruntea unei armate de băștinași costaricani, s-o execute definitiv pe Kovesi, să-și bage partidul în gentuța vuitton și să se-nscăuneze președintă.

Machiavelescu nu-și va da niciodată binele din mâna lui pe cel al țării de pe gard.

Publicat în ediția tipărită a revistei „Kamikaze” nr. 23, 6-12 iunie 2018

Reclame

30 mai 2018 at 17:04 7 comentarii

Noi pagini de curaj

Să nu ne îngrijorăm c-a dispărut curajul din țara asta! Nu doar că s-a înmulțit (de cel puțin de 7,4 milioane ori, după cifrele dintr-un dosar al d-lui Dragnea) dar pe zi ce trece îmbracă forme noi și mai ales, originale. Ce să apreciezi mai întâi: curajul nebunesc al d-lui premier Ponta de a lăsa guvernarea în izmene și țara sub praporele animat al d-nei Cristianei Anghel? ori curajul d-lui procuror Nițu de a ancheta magistrații  incomozi ai CCR? curajul d-lui Tăriceanu care a depășit și curajul istoric al neuitatului domn Crin Antonescu, ambii foste embleme glorioase ale prestigiosului PNL? ori al d-lui Chiliman, eroul zilei? neasemuitul curaj al parlamentarilor care-și votează pensii de Ali-Baba, ori al legiuitorilor care aprobă hăcuirea a ce-a mai rămas din păduri și din patrimoniul natural al țării? sau al d-lui Bombonel care-și flutură fularul ca să insufle curaj adulatorilor copilotului de formula zero barat?

Curajul tăcerii prezidențiale instalată la Cotroceni pare a fi elementul cheie de retrezire a curajului național. Boborul e din nou fericit. Cu ochii lipiți de viața de lux a cuplului prezidențial nu-l mai doare nimic. Curajul președintelui de a-și urca consoarta pe podiumul revistelor glossy a făcut din presa tabloidă o instituție atât de serioasă, încât și presa zis serioasă a devenit tabloidă! Ca urmare, veșnicii oameni de bine din boborul- de jos ori de sus, ganz egal- au curajul să-i huiduie pe domnii contra ale căror gânduri îi supără. Sincerele sentimente pentru cuplul cu cel mai mare dormitor din Europa par a fi cel mai mare câștig pentru sufletul nației devastat de deceniul băsist. În acest ocean al iubirii patriotice încap laolaltă toate personajele care i-au arătat dosul ex-președintelui. Până și d-l MRU, fost lider de partid plin de curaj devenit cariatidă a tronului cotrocenist. În fine, în fața curajului fustiței cu paiete aurii a d-nei președinte, chiar și josbăsismul devine istorie.

21 iunie 2015 at 14:55 49 comentarii

Întrebări și răspunsuri pe sens unic.

 Postat de Bască ilie în „Grădina publică”
 *
1. Cum se numește camera ascunsă de la Cotroceni, după telescop?  
Ochi de pisicuț.
 
2.De ce nomenclaturiștii și securiștii postrevoluționari se tem de românii din Diaspora?
Nu știu câți sunt în primul rând.
 
3. Și-n al doilea rând?
Au aflat cum votează.
 
4. Cum votează?
La fel și laolaltă cu cei mai mulți din țară.
 
5. Cum a dispărut PDL?
Prin resorbție după fuziune.
 
6. De ce s-a retras Crin Antonescu de la prezidențiale și din conducerea PNL?
Ca să-și vadă împlinit visul dispariției PDL.
 
7. Când va reveni Crin în politica mare?
Când va renaște PDL-ul din cenușa PNL-ului.
 
8. Cum se face în România politica adevărată?
Se face că apără interesele cetățenilor.
 
9. Când va începe Klaus Iohannis să-și respecte promisiunile?
Când nu le va mai anunța dinainte.
 
10. Când vom avea USL-3?
După USL-2, înainte de USL-4
*

26 decembrie 2014 at 10:26 152 comentarii

Reactivări

Penelismul n-a reprezentat nimic mai mult decât braţul ex-securist al pesedismului  ex- comunist. Trăind în simbioză politică, cele două specii de pradă plus excescenţele lor, cu rădăcini adânci în subteran, rezistă. Şi nu numai că rezistă dar întreţin astfel aparenţa multipartitismului democratic. De-aia nu se pot despărţi nici după aproape un sfert de secol. Supravieţuiesc urându-se, căţărându-se una pe spinarea alteia, înlocuindu-se una pe alta, după caz. În aceeaşi carapace rapace. Ontologic şi genetic, rostul lor politic e demonstrat: să-mpiedice evoluţia socială, să pustiască spaţiul în care şi-au făcut cuib conservându-şi dominaţia. Relaţia conjuncturală cu alte specii care se aventurează în habitatul lor sfârşeşte de regulă, prin acaparare ori prin alungare. Secretul longevităţii e selecţia de personaje defecte, şantajabile dar cu discurs şi aparenţă fizică potrivită pentru rolul din distribuţie. Dacă dau greş, sunt ţinuţi în conservare şi reactivaţi când e nevoie. Între timp, conform aceleiaşi legi nescrise a contraselecţiei, se cresc cadre noi. Năstase, Tăriceanu, Ponta: modelele de top ale contraselecţiei din ultimii zece ani! Fiecare din ei cu o contribuţie „inestimabilă”  la raptocraţie şi deconstrucţie socială.

În treacăt aş aminti, între alte isprăvi ale manechinului care a lăsat după el potopul dar vrea iar la oala cu smântână, de episodul concesionării pe şest a petrolului din zona Insulei Şerpilor lanţului de firme Sterling (Canada)- Melrose (Edinburgh) via Media Resources Romania, parteneră a Rompetrol prin HG 1446 din 12. 11. 2008, a gloriosului său guvern! Hotărâre precedată de altele, din septembrie, ale aceluiaşi trădiceanu prin care au fost cedate şi sursele de gaze ale ţării. Ca-n orice mediu mafiot însă, au loc şi pierderi. Unii, ca Năstase de pildă, sfârşesc politic la zdup (ce-i drept nu pentru Bechtel şi nici pentru Rompetrol- alea fiind „decizii politice”) iar alţii mai norocoşi, precum cei doi raptozauri clociţi de dreptaci-stângaciul patriciu (care săracu’, o fi fost pedepsit pentru ceva nereuşite prin subterane) continuă „revoluţia şi reforma”…

27 februarie 2014 at 12:14 48 comentarii

2009-2014. Telegrame

Nu ştiu cum se face că, în momente critice, pare că de undeva ni se-ntinde o mână, o sfoară, o casetă, nişte cablograme wikileaks, un petcu, o ruşine naţională, ceva salvator, exact când să ne ducem pe copcă. Ba chiar şi după ce am călcat pe gheaţa subţire, apare careva de prin boscheţi şi ne-mpinge la mal. Păi n-ar fi frumos să ne arătăm recunoştinţa? Cu nişte telegrame de dragoste, aşa cum ne-a-nvăţat partidul mai-nainte de a-l trimite pe lumea ailaltă pe iubitul său prim secretar? Dar cui să-i trimiţi mai întâi?

  • Varanului, pentru sacrificiul necurmat de a suspenda stat, preşedinte, guvern, constituţie, legi, culminând cu fasta inspiraţie de a aduna oligărhimea sub antene?
  • Prostănacului care, pentru a ne feri de catastrofa de a ne fi preşedinte, în noaptea alegerilor a renunţat la orice prudenţă dând fuga să dea raportul stăpânului  SOV?
  • Patriciului, pentru costisitoarele achiziţii de gogomani politici care au compromis nu numai liberalismul, dar şi ideea de politică? Ori doar pentru caseta de patrimoniu naţional, bună pentru un muzeu al erorilor/ororilor de manipulare?
  • SOVului, pentru stilistica maioresceană a limbajului său de boachter al statului şi pentru generozitatea cu care a făcut milionari din nişte troglodiţi de ziaristi?
  • Gazosului severin, pentru adulterul cu Moscova şi abila colaborare cu Sunday Times plus superglu-ul rusesc care-l ţine cu fundul lipit de plushul ruşinii?
  • Faunei administrative, baronilor ghiftuiţi şi liotei de servitori care şi-au făcut stână pe brânza statului? Care dau vina pe Băsescu pentru tot ce au făcut, fac şi vor face? Oligofurăcioşilor care se ceartă cu accent kgbist, prin tocşouri?

Up-date. 2014, februarie.

Dosarul telegramelor de mulţumire pe care le-ar merita aleşii e, de fapt, mult mai stufos.

Iar într-un final  a venit timpul şi pentru telegrama c-o inimioară frântă destinată domnilor Ponta şi Crin la încheierea sărbătorească a amorului uselist. Un act revoluţionar de bun simţ (de)săvârşit de victor&viorel cu sprijinul dezinteresat al varanului şi al lui ghiţă. Un sacrificiu dureros pentru care premierul merită toată recunoştinţa naţiunii. …Dragobetele de el! 🙂

24 februarie 2014 at 14:49 26 comentarii

Tablou sumar de elemente politice

Parlamentul aleşilor tocmai l-a validat pe  liberalul Dan Radu Rusanu ca sef peste autoritatea de supraveghere financiara. DRR, despre care Mircea Marian afirmă: „este cam ca si cum contabilul mafiei ar conduce trezoreria SUA. Fenechiu poate lua lectii de la Rusanu. Daca am juca intr-un film cu mafioti, Fenechiu ar fi pistolarul care conduce camionul cu alcool de contrabanda, iar Rusanu ar fi contabilul bossului din Chicago. Am zis “daca am juca”? Sorry: jucam deja in filmul asta….”

Despre Crin Antonescu candidatul usele la prezidentiale aflat în topul sondajelor, nu cred că mai e vreun concetăţean care să nu ştie că deţine recordul absolut la absenteism în senat şi că din logoreea lui goală de conţinut, singura idee fixă – în afară de josbăsescu şi huoUE-  e s-ajungă preşedinte. Nici despre pesedeul glorificator al corupţilor, pârnăiaşilor şi mafioţilor, mârlanilor, văzut recent în toată mizeria lui morală la congresul îmbuibaţilor, nu cred să mai fie mulţi cetăţeni neştiutori. Cum nu cred că-s mulţi cetăţeni care să fi uitat de Tăriceanu, premierul manechin care a dat alianţa DA şi şansele de reformare rapidă a ţării pe deal-ul cu Patriciu, primul miliardar al ţării la vremea aceea. Plus codoşenia cu pesediştii -ajunşi acum împreună la putere ca uselişti- prin manevrele coordonate de Varan. Împreună cu-n grup de supăraţi pe Crin, Tăriceanu tocmai a lansat România Liberală Transpartinică. De prisos poate, să spun că Blaga declarase încă din toamnă c-ar face punte cu oricare facţiune şi l-ar susţine pe oricare din şefi.

Atât despre tagma politicienilor de pradă care domină până la sufocare societatea noastră şi cu toate astea continuă să deţină locuri de frunte în sondaje şi topuri.

Mâine o să vedem şi posibile repere mai mult sau mai puţin conturate, de pe partea suportabilă (şi minoritară!) a eşichierului politic. Şi câteva repere.

24 aprilie 2013 at 18:00 58 comentarii

Ai de unde alege, boborule

Vrei liberalism, bobor? Na, liberalism! Dacă nu-ţi mai place ăla negru al crinului (pe care nu-l mai digeră nici furnicile roşii) de săptămâna viitoare te poţi duce la taraba manechinului. Lume bună, acolo, pomădată, care nici măcar n-a auzit de mikro-Patriciu. Cum la masa vameşului-i cam pustiu, pare că se apropie clipa lipiturilor. De fapt a lipitorilor, dacă luăm în seamă chibzuitele vorbe ale lui MRU, campion de largă recunoaştere liberal-pepededistă la proba fluture de înotat în baltă. Balta liberalismului, fireşte. Nimic nou sub soarele post-ceauşist: blocul politic masiv de după ’89 care a  produs pseudopluripartitism prin sfărâmare se reaşează, periodic, în matcă, îşi schimbă lookul, se pomădează, îşi aduce noi recruţi pe care-i creşte după aceleaşi reguli utecist-comunist- securist democrate. Şi capitalist-liberale &social democrate. A, DA, plus pragmatismul de înotător: Între noi şi USL este o graniţă cât o prăpastie. Nu ne veţi vedea, chiar şi pe motive de ordin pragmatic, zâmbind către PSD şi către reprezentanţii săi socialişti îmbrăcaţi bine şi interesaţi de maşini scumpe. Cum nu ne veţi vedea zâmbind nici către PNL, unde Crin Antonescu sacrifică propriul partid pentru propria ambiţie„. Senzaţional, d-le MRU, are ce să-nveţe şi DD! Dacă nu de înotat, măcar de pescuit. C-are balta peşte…

În fond, societatea e de vină, doar din valurile ei au ieşit cotropitorii! Ca nişte monştri din adânc care  devin bărcuţe cu steaguri colorate. Orice nouă velă la orizont părea o salvare. Măşti schimbate, iluzii peste iluzii. Poate că nu ştia nici ea, societatea, ce ascunde-n tenebre! Iar acum e la mâna lor. Era, de fapt, din capul locului. Simţindu-se înşelată, firesc s-ajungă la o lipsă de stimă, de încredere-n sine, ucigătoare. Practic (nu pragmatic!) n-a găsit încă ocazia să fie ea însăşi. Să-i fie luate-n seamă valorile, meritele! (Pfui, limbajul ăsta a ajuns şlagăr politic) Logic c-a luat calea marginalizării. Şi a descurcărelii. Cu slugăritul, cu şmecheritu’ şi şpăguitu’ se mai descurcă. …În rest, ce să facă; înjură şi-şi lasă stăpânii să se acuze de mafiotism. Ei se fac că ţin la plebe, plebea-i iubeşte atât cât capătă.

21 aprilie 2013 at 13:46 66 comentarii

Articole mai vechi


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 900,540 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.360 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 900,540 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: