Posts tagged ‘crin’

Ai de unde alege, boborule

Vrei liberalism, bobor? Na, liberalism! Dacă nu-ţi mai place ăla negru al crinului (pe care nu-l mai digeră nici furnicile roşii) de săptămâna viitoare te poţi duce la taraba manechinului. Lume bună, acolo, pomădată, care nici măcar n-a auzit de mikro-Patriciu. Cum la masa vameşului-i cam pustiu, pare că se apropie clipa lipiturilor. De fapt a lipitorilor, dacă luăm în seamă chibzuitele vorbe ale lui MRU, campion de largă recunoaştere liberal-pepededistă la proba fluture de înotat în baltă. Balta liberalismului, fireşte. Nimic nou sub soarele post-ceauşist: blocul politic masiv de după ’89 care a  produs pseudopluripartitism prin sfărâmare se reaşează, periodic, în matcă, îşi schimbă lookul, se pomădează, îşi aduce noi recruţi pe care-i creşte după aceleaşi reguli utecist-comunist- securist democrate. Şi capitalist-liberale &social democrate. A, DA, plus pragmatismul de înotător: Între noi şi USL este o graniţă cât o prăpastie. Nu ne veţi vedea, chiar şi pe motive de ordin pragmatic, zâmbind către PSD şi către reprezentanţii săi socialişti îmbrăcaţi bine şi interesaţi de maşini scumpe. Cum nu ne veţi vedea zâmbind nici către PNL, unde Crin Antonescu sacrifică propriul partid pentru propria ambiţie„. Senzaţional, d-le MRU, are ce să-nveţe şi DD! Dacă nu de înotat, măcar de pescuit. C-are balta peşte…

În fond, societatea e de vină, doar din valurile ei au ieşit cotropitorii! Ca nişte monştri din adânc care  devin bărcuţe cu steaguri colorate. Orice nouă velă la orizont părea o salvare. Măşti schimbate, iluzii peste iluzii. Poate că nu ştia nici ea, societatea, ce ascunde-n tenebre! Iar acum e la mâna lor. Era, de fapt, din capul locului. Simţindu-se înşelată, firesc s-ajungă la o lipsă de stimă, de încredere-n sine, ucigătoare. Practic (nu pragmatic!) n-a găsit încă ocazia să fie ea însăşi. Să-i fie luate-n seamă valorile, meritele! (Pfui, limbajul ăsta a ajuns şlagăr politic) Logic c-a luat calea marginalizării. Şi a descurcărelii. Cu slugăritul, cu şmecheritu’ şi şpăguitu’ se mai descurcă. …În rest, ce să facă; înjură şi-şi lasă stăpânii să se acuze de mafiotism. Ei se fac că ţin la plebe, plebea-i iubeşte atât cât capătă.

21 aprilie 2013 at 13:46 66 comentarii

Vrăjeli

MIŞCAREA DE REZISTENŢĂ„. O ştampila pe prima pagină a unui număr din JN de mai an pe care eu o văd în premieră. Interesant! Chenarul roşu orizontal cu titlul sângeriu pe un ziar vertical trimite cu gândul la neînfricatele lupte de partizani. La eroii apărători ai sărmanilor, care lovind în orânduirea cea crudă şi nedreaptă de undeva din munţi, înfruntând primejdii de moarte  zi şi noapte, nu pregetă să se sacrifice renunţând la tot ce au pe lume, înafară, desigur, de respect şi onoare. Instantaneu îmi vine-n cap imaginea bunkerului lui Felix-Grivco, mai marele peste partizani şi Mişcarea de Rezistenţă,  locul acela  filmat din elicopter şi prezentat de curând în emisiunea lui Turcescu pe B1 tv. Un domeniu, uriaş, inaccesibil, de magnat postrevoluţionar, o reşedinţă prohibită, loc perfect pentru partizani.

Accesul fiind interzis pe domeniul de sute de hectare înconjurat de ziduri,  nu putem, deci, decât să ne imaginăm cum  stau de veghe acolo, eroii partizani ai naţiunii păzind-o de abuzurile puterii. În salonul de lucru îl poţi zări pe eroul Badea Mircea dormind învelit în ziare cu gura deschisă. Gesticulează şi-n somn. Lângă coşul cu ouă de la mânăstirea avicolă Cornu, stă de veghe, vertical, Valentin  Stan. Le păzeşte ca pe ochii din cap până şi de nevricalele Danei. Din când în când îi cade capul pe piept. Între sforăieli tresare, zice „Băsescu” şi râde isteric ceea ce-l enervează groaznic pe Gâdea care-şi pregăteşte o emisiune de rezistenţă cu Ioan Olteanu. „Deştept băiatu’ ăsta„. Că de ăştilalţi e sătul. I-ar trimite în Turnul de veghe. Să reziste! Cum rezistă şi Năstase. „Ca să nu mai vorbim de bietele vrăjitoare„.

Aşadar, cu toate greutăţile, mişcarea de rezistenţă rezistă! Fără-ndoială că asta se datorează responsabilităţii, maturităţii, grelelor sacrificii ale luptătorilor Ponta şi Crin. Ca victime politice ale şefului statului, normal să ocupy fără rezistenţă, rolurile de capi ai rezistenţei. Doi tunari de onoare  care apără drepturile celor sărăciţi trăgând vitejeşte foc după foc din turnul de veghe al fortăreţei Grivco! Lupte crunte, explozii, cine să reziste? Închizi televizorul şi fugi! Martirii, însă, rezistă:”Puterea e toata a lui Basescu. Cat o sa ne mai scoata vinovati pe mine si pe Ponta?”

http://www.ziare.com/crin-antonescu/pnl/antonescu-cat-o-se-ne-mai-scoata-basescu-vinovati-pe-mine-si-pe-ponta-1129335

http://www.jurnalul.ro/politica/antonescu-basescu-599228.htm

15 decembrie 2011 at 12:24 91 comentarii

Faceţi loc,să sune goarna, trec cavalerii de carton…

Aţi observat cu cât curaj atacă dl. Crin Antonescu pe oricine-i trece pe dinainte? Ce directe fulgerătoare de stânga le trage din dreapta oricăror  persoane imprudente care-şi permit să nu umble cu poza lui în buletin? Acum, mai mult ca oricând, putem admira în domnul acesta semeţ şi preaplin de bun simţ,  virilitatea şi politeţea aristocratică a neamului uselisto- securist refăcută miraculos prin chiul şi somnoterapie.  Numai că, hârşit în lupte pe mare şi pe uscat, plin de cicatrici politice, ciuruit ca steagu’, la nevoie gardându-se cu sfinţi şi moaşte, inamicul public de la Cotroceni îşi plimbă şi acum, muşteriii prin cucuruz. Evident, pentru alde crin,  ca şi pentru-ntreaga serie de confecţii de sezon nu-i uşor să-şi  schimbe dintr-odată direcţiile şi planurile de atac. Mai ales că unităţile de credit împărţite odată cu găletuşele şi  telefoanele, oamenilor de bine, încă înainte de îngheţarea pensiilor, au rămas tot pe frecvenţa anti Băsescu. Asta nu-nseamnă că-n cabinele de manevre nu se studiază deja, multe alte ţinte: şi vechi şi noi. Vremurile se schimbă, apar noi duşmani, mulţi câţi iarba verde de acasă, prin urmare strategiile de manipulare-denigrare se cer reinventate.  Între timp cavalerii de carton vopsit exersează adică trag la nimereală în oricine-i enervează. Un lucru e limpede: vremea cu un vinovat unic la ghişeul căruia să se  direcţioneze  toate necazurile oamenilor muncii s-a cam dus.  Iar în a patra putere-n stat se simte deja o sfârşeală. Dar când viaţa-i plină de neprevăzut pentru viitor, nu se pot găsi resurse formidabile şi-n  trecut?  Nu l-au reabilitat ei deunăzi, şi pe Ceauşescu? Nu l-au repus pe soclu, ieri, şi pe Majestatea Sa ? Nu aruncă şi  DD, noapte de noapte,  din elicopterul propriu cu ciocoi în popor? Nu-i clar că, dacă interesele le-o cer, oricui, viu sau mort, i se poate găsi o valoare de întrebuinţare? Totuşi, în atmosfera politică bate alt vântu. Şi nici măcar domnul Ciorbea nu mai crede acum că Băsescu a fost principalul vinovat pentru evenimentele de acum cinsprezece ani care au dus la demiterea sa. Evident, nici un moment n-a crezut altfel, dar dacă ăsta era trendu’…

30 octombrie 2011 at 14:26 93 comentarii

Efectul Băsescu se extinde

După ce a făcut ravagii în ţară, după ce a produs crize şi recesiune, pivnicerisme şi efecte meteo neobişnuite, Băsescu s-a oprit din plouat. Presa, însă, continuă să scoată apa din studiouri de tocşouri iar domnul Pleşu stă permanent cu umbrela antibăsescu deschisă când scriitoriceşte. Despre Băsescu, fireşte. Fie aşa, fie altminteri. Cu un pas înaintea tuturor, dictatorul a trecut la acţiuni şi mai groaznice: a aprins fitilul în Orientul Mijlociu, a declanşat canicula în Africa, a încărcat mitraliera lui Breivik la Oslo, a dat foc Londrei, a scos lumea-n-stradă la Tel-Aviv. Iar acum se distrează aruncând bursele-n aer, antenele-n cosmos şi sticle incendiare pe unde apucă. Istoria naţională, cea europeană, în curând a lumii-ntregi se aruncă-n lupta cu Băsescu. Dar cine să-l oprească? Media, că vorba aia, la nevoie se cunoaşte. Şi din prăpastie. Ca şi vorba ailaltă (cine o zise) fiecăruia după nevoi şi de la fiecare cât poate. Cu cât poate şi ea, săraca, că nu prea mai are de unde. Şi dă-i şi luptă, cu cât pot şi ei, săracii, intelectualii felixieni ai patriei. O soartă de uzură şi o viaţă de ură dedicată eliberării de sub dictatură! Şi uite aşa, începe lumea să se trezească şi caţavencii iar să ostenească. Băştinaşii, etniile şi cumetriile locului, precum şi popoarele din uniuni şi din separeuri conştientizează că trăiesc un moment epocal: sunt contemporanii celei mai grandioase bătălii planetare din istoria antică, medievală, modernă şi postcontemporană: lupta cu Băsescu! În frunte, generalii crin şi ponta, crunţi ca nişte parpangheli, răzbat prin explozii şi ruine. Dar când e să n-ai noroc, n-ai: împărţită, juma’ spre băsescu şi juma’ spre naşu’, forţa-crin se dezintegrează. Încă un proiect fisionabil marca Felix care dă chix.

14 august 2011 at 21:07 33 comentarii

Cine salvează generaţia pro-şpagă?

Unde sunt ploile călduţe cu fiţuici de altă dată? Vai, ce nenorocire! Un ţipăt se auzi în media şi de la şcoală la universitate, tot un bocet cu sughiţuri. Cati jeleşte, Ponta cere capul killerului de la educaţie. Crin, suspendarea lui Băsescu. Aura Vasile reia blestemele. Adevărat, pentru aproape 60% dintre absolvenţii de liceu picaţi la bac ar trebui să ne pice la toţi câte o lacrimă. Şi nu pentru că au picat ci pentru că-n toate zilele vieţii lor de până la opsprezece ani petrecute pe pământul atât de liber al ţării au fost făcuţi să creadă că un copiat e de aplaudat şi că o scurtătură e o bravură. Că hoţie înseamnă omenie şi, mai nou, că prin chiul se taie drum şi spre preşedinţie. Nu se ştie mare lucru despre evoluţia absolvenţilor, despre competenţele cu care s-au ales din şcoală şi despre modul cum s-au integrat în piaţa muncii şi în societate. Şi rareori se aude câte ceva despre cei puţini, performanţi, în mare parte plecaţi şi pierduţi pentru ţară. Nici n-ar fi posibil, locul lor fiind ocupat de echipele borfaşilor de elită, de troglodiţi, de politicieni găunoşi, vedete nelipsite de pe sticlă şi din tabloide. Adică modelele actuale pentru noile generaţii. Cred că nici părintele omenirii din manualul cu seceră şi ciocan nu bănuia că „învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi” îndemnul adresat revoluţionarilor de peste timp, va deveni „furaţi, furaţi, furaţi„. Prin urmare de ce să ne mirăm că învăţăceii de acum nu-nţeleg de ce e nevoie să-nveţe când văd cum producţia de cumpărători de examene şi diplome creşte cu fiecare nou gaudeamus? …Când află cum barosani şi loaze din liga baronilor şi-au făcut hobby din a-şi achiziţiona înalte titluri ştiinţifice şi licenţe pe alese, oferite ca la bursă, generos şi discret pe puntea de sus a Titanicului nostru stat? Nu-i firesc ca modelaţii fabricii de conştiinţe din ţara corupţiei protejată constituţional să vadă în parvenirea hoţească, drumul ideal? Şi atunci cum să nu se simtă umiliţi, bieţii de ei, supravegheaţi fiind să nu fure, precum looserii în supermarket? Cum să nu se simtă umilit săracu’don Marga, văzând ce se alege din şansele generaţiei pro-şpagă? Cum să nu căpieze de furie cu gândul la tăierile de zero-uri din venitul său modest de rector penelist?Există o dreptate, vinovatul va fi judecat, îl consolează profetul Leca, la bacul din 2050

6 iulie 2011 at 10:46 49 comentarii

Telegrame

Nu ştiu cum se face că, în momente critice, pare că de undeva ni se-ntinde o mână, o sfoară, o casetă, nişte cablograme wikileaks, un petcu, o ruşine naţională, ceva salvator, exact când să ne ducem pe copcă. Ba şi după ce am călcat pe gheaţa subţire, apare unu’ de prin boscheţi şi ne-mpinge la mal. Păi n-ar fi frumos să ne arătăm recunoştinţa? Cu nişte telegrame de dragoste, aşa cum ne-a-nvăţat partidul mai-nainte de a-l trimite pe lumea ailaltă pe iubitul său prim secretar? Dar cui să-i trimiţi mai întâi?

– Voiculescului, pentru sacrificiul necurmat de a suspenda stat, preşedinţie, guvern, legi, culminând cu fasta inspiraţie de a aduna oligărhimea sub antene?
Prostănacului care, pentru a ne feri de catastrofa de a ne fi preşedinte, în noaptea alegerilor a renunţat la orice prudenţă , dând fuga la chemarea stăpânului?
Patriciului, pentru costisitoarele achiziţii de gogomani politici care au compromis nu numai liberalismul, dar şi ideea de politică? Ori doar pentru caseta de patrimoniu naţional, bună pentru un muzeu al erorilor/ororilor de manipulare?
Vântului, pentru stilistica maioresceană a limbajului său de manual şi pentru generozitatea de nabab cu care a făcut milionari din nişte troglodiţi de ziaristi?
Gazosului severin, pentru adulterul cu Moscova şi abila colaborare cu Sunday Times plus superglu-ul rusesc care-l ţine cu fundul lipit de plushul ruşinii?
Faunei administrative, baronilor ghiftuiţi şi liotei de servitori care şi-au făcut stână pe brânza statului? Că dau vina pe Băsescu pentru tot ce au făcut, fac şi vor face? Oligofurăcioşilor care se ceartă cu accent kgbist, prin tocşouri ?
Dictatorului de la Cotroceni? Păi lui, de ce? Fiindcă-i lasă să piară pe limba lor în loc să-i adune grămadă şi să-i trimită la canalul Bâstroe ori în Insula Şerpilor?

 

29 martie 2011 at 10:49 122 comentarii

Opoziţia se suspendă?

Supăraţi că nu le iese pasenţa cu suspendarea, ca să nu le dea-n gălbenare şefii de atâta necaz, domnii crin&ponta se pedepsesc singuri. Nu se mai iartă deloc! Adică se suspendă pe ei înşişi de la trebile ce le au de făcut conform obligaţiilor lor în stat pentru care-i plăteşte toată naţia. Şi luptă şi dă-i cu vorbe grele, ştiute, de maidan antenist (poate  se va povesti cândva despre eroismul lor legendar (!)) Normal. Nedreptăţiţi de soartă şi de constituţia care-i forţează să-l suporte pe preşedinte şi partidul la putere, se scutesc şi ei, bieţii, cât pot! Adică mai tot timpul. Şucăriţi ca nişte bursieri de stat care mai bine se duc la gagici decât la cursuri şi examene când n-au chef! …Şi de ce să se obosească dacă „bursa” tot le merge? „Cine te sileşte să mergi dacă nu-l poţi suferi pe prof? Dacă le-ai promis barosanilor din umbră, că o să-l dai jos cu orice preţ şi n-a ieşit figura?  …Şi nici aranjamentul cu şpaga n-a ţinut?”  …Ce, sunt obligaţi? De-aia au scăpat de comunism? Mai degrabă  ar urma exemplul învăţătoarei greviste …Cea al cărei portret  va figura la loc de cinste pe birourile boşilor sindicali, milionarii din afaceri cu sifon (!) Dizidentul crin e  pregătit de  sacrificiu. De la universitatea din care, chiulind, a ieşit muzeograf, până la parlamentul actual din care, tot chiulind, se vede ajuns preşedinte de ţară. Până atunci, ca posesor al brevetului  „metodă de ajuns personaj politic de vârf, prin absenţă”, poate pleca în alt concediu. De fraternitate. Cu ponta. Şi cu patronii dumnealor de la „Ligă”. …Unde? Ştie-i vântu!

13 octombrie 2010 at 00:41 45 comentarii

Articole mai vechi Articole mai noi


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 917.659 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.438 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 917.659 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: