Posts tagged ‘Cristian Preda’

Atunci şi acum

La masa puterii au ajuns mai mulţi ca niciodată şi prada de-mpărţit nu mai e atât de uriaşă ca pe vremuri. Slugile iau locul stăpânilor şi cozile de topor devin săbii ninja. Lumea dă din umeri: ce să-i faci, asta-i politica; un partid nu e pension de domnişoare şi nici şcoală de maici! Aparatnici comunişti şi securişti-  de carieră,  azi coloraţi în fel şi chip, au ieşit triumfători, după recentele alegeri, ca rahatul la suprafaţa apei! Iar de la nişte stabilimente politice profitabile pentru borfaşii care se-nghesuie democratic acolo nu poţi pretinde vreun respect pentru lege, pentru ţară şi oameni. Se joacă la cacealma, pe măsluite, cu interesele ţării şi viitorul ei, pe masă şi pe sub masă. După atâtia ani de la masacrul din decembrie, aceleaşi ganguri rivale care s-au îndeletnicit cu jocurile sângeroase de atunci, refreshuite între timp, le vedem jucând acum nestingherite, tot la masa roşie a poftelor lor.

Ceeace aştepta o mare parte a electoratului şi era posibil în precampanie, când a lipsit un singur vot ca să fie scoşi de pe listele ARD-ului (în principal ale PDL-ului) câteva zeci de personaje sancţionabile juridic, nu mai e posibil acum! Atunci, nişte indivizi importanţi cu rol de decizie politică şi-au bătut joc de ideea de etică, au luat în râs criteriile care, aplicate, ar fi  demonstrat că între politică şi moralitate poate exista compatibilitate! Iar alegătorii, vreo zece milioane (nu suporterii de partid) au priceput că-şi fac speranţe degeaba şi au tratat alegerile-n silă aşa cum meritau!

Observ că se face o confuzie regretabilă între ce ar fi trebuit făcut atunci şi ce e posibil acum. Atunci Monica Macovei era în fruntea comisiei de etică, acuma e doar un candidat la şefia partidului în care au rămas majoritatea pătaţilor, adică aceia pe care-i considerase incompatibili cu  exigenţele unui partid mai curat. Altfel spus, candidata Macovei e la mâna lor. De una singură,  e limpede că are şanse minime. În acest context, găsesc realistă intervenţia preşedintelui Băsescu, ştiut susţinător al reformiştilor, prin care o aduce şi pe Udrea mai în faţă-  ca şi  ideea unei şefii colective conjuncturale avansată de Cristian Preda. Diferenţa uriaşă între ce se putea face în ajunul alegerilor parlamentare şi ce se mai poate face acum la nivelul acestui partid,  singurul iniţiator al reformării statului din cei 23 de ani, schimbă complet posibilităţile de acţiune, în ciuda reacţiilor previzibile, în funcţie de coterii şmecherii şi cumetrii, care au apărut în sfera politică şi publică. Nu şi modul de a  privi situaţia al unor  jurnalişti, altfel verticali, care par să confunde acum cu atunci.

22 februarie 2013 at 13:27 135 comentarii

Totul sau nimic?

O dreaptă făcută ţăndări vrea şi acum „Totul sau nimic”.  Mărginindu-se în a-şi clama revoltele ei legitime, captivă în indignările şi purismul ei radical, nu pare să-nţeleagă că formula asta rareori e câştigătoare. Mai ales în politică- în ce se petrece acum, aici! Fără blestemul ocupaţiei unei protipendade politice puse pe jaf am fi fost departe, da, ştim asta, dar există şi alte cauze care ne ţin sub ocupaţia prăduitorilor. Dacă firul roşu n-a dispărut din politică şi instituţiile statului iar acoperirea constituţională şi legislativă a hoţiei sub toate formele pare perenă, o cauză esenţială   a fost şi rămâne disproporţia între aspiraţiile etice reprezentate  de valorile statului de drept ale unei minorităţi şi nevoile lipsite de dimensiuni sociale ale unei mari părţi din populaţie. Nimic de mirare: cu o societate civilă politizată şi  o educaţie şcolară abramburită, situaţia a coborât sub punctul critic. Discrepanţa s-a accentuat fără ca vreun altoi politic sănătos să însănătoşească rădăcina bolnavă a politicului şi nici să fie-n stare să ridice exigenţele electoratului.
*******
Să nu ne imaginăm că grefa, altoiul ăsta ar fi din cosmos. Nu, e tot din pământul nostru. E vorba de oamenii sănătoşi, întreprizi, cu motivaţii superioare care vor să schimbe-n bine soarta semenilor. Sunt însă, foarte puţini.Vorbim de cei cunoscuţi ca reformişti politici. Şi-n general, de cei capabili să evolueze. Departe de a fi perfect, Băsescu e un asemenea om. Recenta lui intervenţie mă face să cred că şi controversata Udrea- pe drept şi, uneori, pe nedrept, blamată, ar fi capabilă să-i urmeze modelul! Rareori, însă, evaluarea are-n vedere şi aspectele pozitive din evoluţia unei persoane – care ar estima parcursul ei în viitor. De regulă priveşte doar înapoi axându-se exclusiv pe defecte; poate din lipsa unei optici din mai multe unghiuri ori din refuzul ei. Victoria Monicăi Macovei la şefia PDL ar fi idealul! Dar mă tem…  Situaţia e atât de dezechilibrată, de nefavorabilă, încât un compromis pare mai raţional. O formulă realistă cu şanse de reabilitare a pedeleului dar şi de echilibrare, oarecum, a spectrului politic ar fi triumviratul  de conjunctură cu trei copreşedinţi, propus de Cristi Preda. Dincolo de diferenţe, o cooperare ar reduce riscurile, ar elibera partidul de efectul Blaga, l-ar orienta pe direcţia reformării.

21 februarie 2013 at 12:50 61 comentarii

Politica, între asumare şi somare

Contrar cutumei politice autohtone, Traian Băsescu nu şi-a făcut din funcţia sa în stat, umbrelă. Altfel nu renunţa la imunitate în toiul unei dezlănţuite ofensive împotriva sa a clasei prădăcioşilor şi nici n-ar fi promovat-o pe incasabila Monica Macovei la Justiţie. Din păcate, locatarii subteranelor politico-financiare au reuşit mai tot ce-au vrut: ruperea Alianţei, îndepărtarea Monicăi Macovei, suspendarea preşedintelui şi o degradare a climatului public pe termen lung. Statul de drept se isprăvise înainte de a se naşte. Totuşi, de ceva vreme, încep să se vadă efectele temeliei judiciare puse atunci de Macovei. Sistemul dă semne că începe să se primenească, că e capabil de autoreglare. Asta-nseamnă că statul de drept nu-i departe de a se pune pe picioare. Dar nu-i departe nici de recădere în starea dinainte de DNA Şi ANI. Asemenea imaginaţiei unui bolnav imprudent care crede că poate răstoarna munţii când simte că-i scade febra, o insuficientă evaluare a forţei adverse poate folosi reţelelor politice de gang întorcând mai rău, boala. Asumarea unei reforme a sistemului din postura de ministru al justiţiei înseamnă altceva decât a soma în întregul lui un partid aflat în stare de corupţie avansată, de pe poziţia de simplu membru. (Asta o putem face noi, electoratul, care suntem datori să punem presiune pe cei pe care i-am ales şi ne-au tras clapa). Nu vorbesc de nevoia imperioasă de curăţenie ci de strategia prin care s-ar putea schimba o stare de fapt. Oricum, mica grupare reformistă nu pare a deţine încă, abilităţile anticipative şi strategice de leadership pentru partidul domnilor berceanu&comp. O deschidere de pe o poziţie de forţă acolo n-are şanse de reuşită. Nu va avea nici în mai. Chiar dacă preşedintele e în mod cert de partea lor (dovadă pirueta lui Boc) victoria morală a Monicăi Macovei e inoperantă dacă nu devine şi victorie politică. Din partidul celor trei bevebişti (fără a-l socoti şi pe TRU) dacă-l cerni cu sita Macovei, nu rămâne mai nimic. Cristian Preda ar trebui să-şi dea seama că nici pentru cinci milioane de haine, domnii bevebişti nu-şi vor da cămeşile de pe ei (mai ales că, la nevoie, pot oricând să facă schimb de costume cu domnii uselişti).

7 martie 2011 at 12:02 195 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.390 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.390 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: