Posts tagged ‘criterii de integritate’

Republica manipulării

N-am trăit pe alte meleaguri suficient ca să fac comparaţie. Pentru societatea în care trăim însă, manipularea a devenit atributul definitoriu. Când gradul de beţie cu putere al politicienilor trece peste un prag, boborul ameţeşte. Varsă ură. Gândeşte împleticit. Îşi bate joc de el fără să conştientizeze. Înjură pe cei puţini care nu l-au minţit, care n-ar fi permis să fie prostit şi se dă pe mâna celor care-l batjocoresc şi-l tâlhăresc tot într-o veselie. Nu le vede rânjetul, nu ia în seamă că au ajuns de râsul lumii.  E deprimant să vezi că societatea în care trăieşti alunecă accelerat în degradare inhalând – cu un fel de inconştienţă, aburii minciunii şi ai fariseismului

Puţinii jurnalişti rămaşi credincioşi profesiei şi rostului ei pot scrie kilometri despre aspectele  stupefiante care curg puhoi în ştirile fiecărei zile ca dintr-un teatru de război. Amare,  roadele secetei de valori aduse de manipulare se răzbună în primul rând pe cei care-i dau credit! Cât despre ideea că o manipulare pozitivă ar fi ceva benefic, că ar ajuta pe unii cu discernământ scăzut (adică hai să-i păcălim spre binele lor!) e chiar mai nocivă decât cea negativă. Neagră sau albă, magia -ca să facem o comparaţie-  e tot minciună. Roadele ei sunt cel puţin la fel de seci.

Sub focul continuu al corupţilor panicaţi,  DNA rezistă. Unul din puţinele lucruri încurajatoare! Fără DNA n-am mai fi sperat că vom trăi într-un stat de drept. Dacă varanul a ajuns să se erijeze în protectorul Casei Regale şi al unei pletore de intelectuali şi chiar să se revendice, prin gurile de canal anteniste, de la nobleţea politică a lui Corneliu Coposu, iar- pe de altă parte, Monica Macovei e prezentată ca inamicul integrităţii politice, gradul de tembelizare al captivilor lui -şi nu numai- a atins încă un maxim istoric.  Nu ştiu cine ar fi putut crede că Monica Macovei, singură, va reuşi 100% să preschimbe, ca  printr-o vrajă, vechea formaţiune pedelistă într-una tânără fără cusur! …Sau că  o formaţiune nouă -cu oameni noi va fi una angelică, fără pete. Tocmai de aceea aplicarea criteriilor de integritate reprezintă singurul mod de a conferi un standard juridic- moral unui partid. Numai că asta-nseamnă o luptă în interior ca şi cele care au dus la constituirea DNA şi ANI. O luptă contratimp. …Dar cine o combate şi cine o susţine pe Macovei?

„Voi vota DNA”, citesc undeva. Mă asociez ideii. Voi vota DNA şi ANI şi criteriile de integritate şi tot ce a reuşit să facă această femeie fragilă în condiţii de duşmănie şi denigrare continuă din partea celor vizaţi de justiţie. Dacă din partea oficinelor guvernamentale actuale, a şarlatanului felix, a CTP-ului, acuzele aduse lui Macovei sunt normale, straniu e că şi locuri aşa-zis libere de varanism fac acelaşi lucru. Dacă nu greşesc, exact la fel au procedat şi securiştii ascunşi, după’ 89,  în PNL.  Iar când spun „securişti”, pe lângă cei oficial declaraţi, adică cei cu patalama, precum varanul şi mulţi din oastea lui, mă refer si la cei contaminaţi pur si simplu de microbul minciunii,  al manipulării, care aparţin aceleiaşi „familii spirituale”.

25 octombrie 2012 at 14:07 91 comentarii

Integrare vs.demolare

Alta era treaba dacă PDL şi-ar fi votat încă de acum un an, mai exact din martie 2011, statutul, cu criteriile de integritate incluse. Ăsta a fost singurul reproş, mai curând o părere de rău, adresată publi de Băsescu-suspendatul a doua oară lui Blaga-alungatul de la conducerea senatului. Aplicarea criteriilor reprezintă un pas hotărâtor pentru calitatea actului politic, cu condiţia să nu devină ceva dogmatic.

Am avut impresia, în iulie, că Blaga împărtăşeşte regretul şi că apreciază partea bună a acestei conjuncturi politice nefericite. În ansamblu, partea benefică a acestei întâmplări dureroase pentru ţară e faptul că justiţia a trecut examenul statului de drept. Cu o justiţie independentă şi un politic fondat pe criterii de integritate, România poate ieşi repede din fundătura în care a eşuat în vară.

De aici abia, se poate vorbi de „proiect”, pornind de la viziune,  adică de la imaginea proiectată a ţării aşa cum trebuie s-ajungă peste un timp luat  în calcul.  Din păcate există puţini proiectanţi politici cu o viziune pragmatică, dedicată binelui public. Cei mai mulţi, chiar dacă vorbesc de viziune,  se văd  doar pe ei în oglindă. Atitudinile şi faptele îi trădează, la un moment dat. Cu cât mai repede cu atât mai bine.

Demersurile politice ale lui MRU arată clar o viziune integratoare şi realistă, singura care, în situaţia dată poate duce România în direcţia bună. Ciocnirea cu orice altă perspectivă demolatoare nu-l va bloca. O concepţie integratoare pe care a dovedit-o de altfel şi conflictualul Băsescu. Numai că pe timp de război politic şi de criză e cumplit de greu să-ţi duci la capăt planurile. Funcţionarea liberă a instituţiilor, atâta cât s-a realizat e fără-ndoială rezultatul acestei politici duse de preşedinte, în condiţii infernale de blocaj. Politică apreciată de MRU, de Adrian Papahagi şi de milioane de români neintimidaţi de inamicii agresivi ai statului de drept.

Dacă tot s-au aruncat în luptă citate biblice (parcă am văzut aşa ceva într-un film american cu subiect din viaţa misterioasă a sectei Amish :)) aş spune că mai există o condiţie esenţială alături de cele care ţin de justiţie şi de criteriile de integritate:  cea spirituală privind evoluţia sau involuţia fiecărui membru al societăţii.

Legat de asta găsesc deosebit de utilă opinia d-lui Dragoş Paul Aligică  cu privire la spinoasa chestiune a traseismului politic, aşa cum e expusă aici.
Citez: Cineva poate sa zica: “Nu pot sa prezic si blochez traseismul viitor dar il pot pedepsi pe cel trecut. Si astfel il descurajez”. Intrebare: cum distingi intre, pe de o parte, “traseism” si pe de alta parte, o convertire reala la noi idei, la un alt punct de vedere? Cum distingi intre “traseism” si o reinterpretare a intereselor, sau o schimbare a setului de interese colective pe care un reprezentant este mandatat sa la apere sau reprezinte? Cum separi o convertire ideologica de buna credinta, de una oportunista si imorala?…Ce facem? Interzicem ca oamenii sa-si schimbe ideile si punctele de vedere, sub penalitatea eliminarii din viata politica, pentru ca anumite schimbari de opinie si interese sunt imorale sau nu ne plac noua? Atunci am terminat cu politica democratica. Sau, ma rog, am restrans-o pana la anulare.

Demolatorii se vor raporta mereu la aspecte negative şi când acestea sunt demult depăşite de lucruri bune. Integratorii vor găsi de fiecare dată, aspectele bune…

13 septembrie 2012 at 11:33 38 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 921.539 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.437 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 921.539 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: