Posts tagged ‘Daniel Morar’

Şarpele crescut la sânul Varanului

La mai bine de doi ani de când useleul a fost însămânţat în eprubeta sa, varanul îşi văzu visul cu ochii. Cu un parlament uriaş la picioare datorită viziunii şi strădaniei lui, statul fesenist din vremea lui Ilici şi a mineriadelor sale democratice e din nou pe picioare. După opt ani de lupte, însuşi dictatorul de la Cotroceni e silit să coabiteze cu premierul lor, iar coşmarul Daniel Morar tocmai s-a-ncheiat şi el.Ura! Revoluţia din ianuarie a învins, fraţilor, cum zicea şi Hrebe mai an. Pentru aducere aminte, Antena Varanului, în parteneriat public privat cu statul român, a întins recent un steag nou de 79.290,39 de mp ca să se uite adevărul despre steagul găurit acum 23 de ani.

Revoluţia din ianuarie 2012 a fost unica revoltă civică din perioada de aproape un sfert de secol de la evenimentele tulburi din anii ’89 şi ’90. Una parţial contracost, aflăm azi din declaraţiile unor participanţi. De netăgăduit că Antenele au jucat rolul crucial în declanşarea şi susţinerea „acţiunilor civice„. Recunoscută de destui martori, deformarea mediatică a realităţii a contribuit decisiv la rezultatul alegerilor şi la instalarea regimului uselist. Faptul că această singulară manifestare a fost, de fapt, rezultatul mizer al unor impulsuri induse mediatic este descurajant la culme.

Totuşi, ridicarea parţială a justiţiei la înălţimea rolului ei instituţional, peste nivelul comun al societăţii şi în dezacord cu cea mai mare parte a politicului&ong-uri arondate încă ne ţine, ca societate, în echilibru. Dacă revoluţia din ianuarie, ca efect al impulsurilor induse antenistic în bună parte, e în sine revoltătoare, nu mai puţin revoltătoare e chiar atitudinea dreptei după victoria uselelului asupra naţiei .

Ţinând isonul useleului prin ţinta acuzelor, destui politicieni zis-opozanţi cu concursul unor jurnalişti şi ong-uri fac un uriaş deserviciu statului de drept atacându-se între ei şi, mai toţi, pe preşedinte- la vedere sau prin interpuşi, din dorinţa nesăbuită de supremaţie. Iluzie! Cei care nu pricep asta se vor marginaliza/exclude fără drept de apel. Cu giranţii lor cu tot. Succesul, cât va fi, va reveni exclusiv celor care vor reuşi să atragă societatea civilă în propria ei reconstrucţie, s-o ajute să se responsabilizeze, să depăşească efectele manipulării useliste deopotrivă cu ale dreptacilor rivali între ei.

Ca orice curte politică şi Cotroceniul lui Băsescu a avut parte de şerpi, mai mult sau mai puţin otrăvitori. A adăpostit şi exemplare de tristă amintire. În privinţa Varanului, însă, situaţia în sine e exemplară! Suspendacul obsedat, anti-băsistul fioros, duşmanul statului de drept,  al DNA-ului şi al ANI, patronul steagului uriaş cât bunkerul varanic nu mai are unde să se ascundă. Înainte de a fi poprit de furcile justiţiei, însă, pe varanul cu doi ficaţi îl pândeşte muşcătura mortală a useleului pe care l-a crescut la sân.

2 iunie 2013 at 20:17 24 comentarii

Nevoia de rău

Nevoia de informaţie devine, pentru tot mai mulţi semeni, nevoia de rău. Fabricilor media le merge cu atât mai bine cu cât amplifică această nevoie. Cu cât reuşesc să genereze o foame mai mare de rău, cu atât devin mai bogate şi mai puternice. Dintr-o necesitate normală, informaţia devine una anormală alterând conştiinţe şi societate. În acelaşi timp, utilizarea selectivă a unor informaţii prelucrate anume pentru a genera dependenţa de rău devine normală. Oameni, ai zice normali, susţin presupuse minciuni de care par ferm convinşi. Se manifestă ca şi cum s-ar fi mutat mental într-o realitate paralelă. Şi, ce-i mai rău, se străduiesc să-i lămurească şi pe cei din jur. Nimic nu e mai contagios şi mai dăunător pentru o societate decât paranoia politică indusă. Obişnuita vânare de neajunsuri, urmată de hiperbolizarea şi contrafacerea lor pentru a servi unor scopuri mizerabile a devenit probă eliminatorie. Epoca în care menţionam „o parte a presei” se apropie de sfârşit. Ca şi creditul pentru oengismul neopârvulescian. Apartenenenţa la o organizaţie politică ori civică nu mai contează. Responsabilitatea devine exclusiv personală, indiferent de firmă. Nemulţumirile şi greşelile, răul primar, adică materia primă se găseşte din belşug. Tehnologii răului nu şomează. Paradoxal, cu cât produsele de top ale procesatorilor de rău se vând mai bine, cu cât câştigul lor pare mai mare, cu atât li se-ntoarce mai păgubitor, după o vreme. Banal, mecanismul folosit de tehnologii răului constă în a absolutiza ceva (justiţia, de pildă) la pachet cu cineva (Daniel Morar în cazul de faţă) ca repere intangibile, în contrast cu justiţia-slugă intrată în epoca coabitării la pachet cu noul şef  Tiberiu Niţu ca efect al unei alegeri malefice. Ironic, însă, bomba justiţiară a NUP-ului pentru plagiatul premierului imediat după noile numiri la DNA s-a fâsâit. N-a aruncat în aer coabitarea, deşi nimeni n-aşteaptă vitejii din partea d-lui Niţu.

„Prima rezolutie de neincepere a urmaririi penale (NUP) pentru Ponta s-a dat pe 11 februarie 2013. Era dosarul cu plecatul la Bruxelles, in iulie 2012, cand s-a dus premierul in locul presedintelui. Nu stiu de ce verdictul a fost tinut la secret si dat publicitatii abia pe 21 mai 2013. In dosarul cu plagiatul, datand din august 2012, procurorul lui Morar a cerut expertiza ORDA, singura institutie recunoscuta de lege, si a adunat probe. Expertiza ORDA a ajuns la Parchet in 15 mai, iar in 16 mai procurorul (devenit intre timp al lui T. Nitu) n-a avut incotro si a dat NUP. Credeti ca aceste informatii n-au relevanta? Sa nu se inteleaga ca Morar l-a favorizat pe Ponta ci sa se retina ca probele nu le-a permis procurorilor sa dea alt verdict”. (aici)

Avocatul Florin Plopeanu, specialist in domeniu, procuror ( 2007- 2010) la Serviciul de proprietate intelectuala din cadrul Parchetului General, cel care s-a ocupat de acest caz a comentat acest caz pentru Ziare.com, aratandu-se inca de la inceputul discutiei indignat de plasarea acestui dosar in mijlocul unei lupte politice surde. „Sunt foarte neplacut surprins ca acest dosar, a carui importanta primordiala este data de influenta directa pe care o va avea asupra stabilirii standardelor academice pentru determinarea autenticitatii si originalitatii lucrarilor stiintifice, este transformat intr-o miza ieftina politica. …Discutia ar trebui pastrata exclusiv in zona strict juridica, sa vorbim despre existenta unui plagiat si nu despre politica”

Cui au fost de folos în acest caz, acţiunile justiţiarilor? …Cazului în sine? Încrederii în justiţie?  Societăţii? DNA-ului şi d-lui Morar? Sau unor politicieni care nu pot răzbi altfel decât pescuind în apă tulbure? …Nu ducem lipsă de rău! Ca să prevenim căderea în mai rău e nevoie de divulgarea lui  promptă. Însă minciuna şi omisiunile premeditate pot împiedica asta. A-l acuza nejustificat pe noul PG de ceva atât de uşor de demontat, subminează  presiunea publică în cazul eventualelor situaţii în care ar fi necesară şi justificată. Poate împiedica judecata dreaptă a altor rele, mai grave! Soluţia politică de avarie a momentului, extrem de vulnerabilă, n-are nevoie de adaosuri fictive la răul existent. N-are nevoie de muniţie servită prin justiţiarismul cu miză politică unor eminenţe cenuşii în dauna justiţiei. Ca şi a politicului.

24 mai 2013 at 18:25 22 comentarii

Încăierări primăvăratice

Ca-n orice bătaie generală îţi trebuie un timp să vezi cine dă în cine, de ce  şi cu ce. E nevoie să intri niţel în teren, să simţi pulsul luptei şi să vrei să-nţelegi ce anume-i animă pe combatanţii de toate soiurile să-şi arunce orgoliile în luptă, să-şi pună piedici, să-şi amintească (taman la ţanc) de eroismele lor formidabile- de-acum regretabile, să-şi arunce ochelarii,  sprayurile, brichetele-n foc şi să  se creadă haiducii lu’ şapte cai. Trecerea abruptă de la „preşedintele nostru” la un fel de „hai, siktir„, amintind de „ieşi afară javră ordinară” care pare a ţine de soluţii concrete, pentru unii-  te duce cu gândul la labilitate emoţională, la lipsă de stăpânire de sine şi de tact. Nişte caracteristici psiho-comportamentale care denotă un corp social reactiv, indiferent de profesie, educaţie  şi de calităţi intelectuale. A boldui apăsat ce nu bate cu vrerea personală, a exagera ori a sublinia denigrator o poziţie care pe bună dreptate nu e ce ne-ar fi placut, seamănă a isterie muierească.
*******
Există, poate, şi aspecte pe care nu le ştim, dar din ce se vede se pot identifica câteva moduri de raportare la situaţia legată de numirea procurorilor:
1. Poziţia realistă şi conciliantă, de nevoie, a preşedintelui care a obţinut tot ce se putea obţine  în condiţiile supremaţiei politice a usele şi în limitele legii actuale .
2. Atitudinea integră a d-lui Morar în acord cu ce a făcut, cu ce este şi cu ce sper s-ajungă în viitor având susţinerea unui număr apreciabil de magistraţi, şi a opiniei publice, binevenită ca semnal din partea instituţiei temelie a statului de drept.
3. Poziţia fundamentalistă a unor lideri de opinie care se comportă mai ofensiv decât magistraţii, integrând în subtext  şi idiosincrazii nevindecate (de tipul presupuselor jocuri politice dedicate  Elenei Udrea-  etc) Reactivismul excesiv- la limita paranoiei, într-un moment politic extrem de sensibil-  îi împiedică pe unii să vadă că asta nu ajută justiţiei dar ajută-n schimb, useleului şi varanului. Nu par (sau nu vor) să conştientizeze că marja de manevră a preşedintelui în raport cu premierul- care are, totuşi, pâinea şi cuţitul- nu poate trece de  o limită.
4. Poziţia previzibilă, lemnos-speculativă, a micilor politicieni pentru care astea-s ocaziile fericite în care speră  să ciugulească din balta tulbure ceva electorat.
*******
Şi o intervenţie pe care o împărtăşesc-  dar cu aceeaşi observaţie:  nu oferă şi soluţii politice viabile. Fiindcă nu le are. Cum nu le are nici Morar. Nici preşedintele.
Mihai Poliţeanu (asistent al d-nei Monica Macovei la PE):
1. Propunerile, asa cum au fost facute, sunt legale. Legea spune clar ca ministrul Justitiei propune, CSM da aviz neconform si presedintele numeste;
2. Consider ca in continuare ca legea nu e proasta, chiar daca rezultatul nu convine. Ea impune o responsabilitate maxima, publica, pentru nominalizari si numiri. Va amintesc ca alternativa e votul secret in CSM, adica spalare pe maini;
3. Criteriile de selectie, asa cum au fost ele cerute de Comisia Europeana sau de societatea civila, nu intra in contradictie cu legea. Ele asigura, suplimentar, o necesara transparenta si responsabilitatea decidentilor. (…)
4. Propunerea lui Ponta pentru Parchetul General este o catastrofa care are arata speranta, daca nu intentia, de a dinamita rezultatele acestuia;
5. In legatura cu DNA: procuror sef  trebuie sa fie un procuror din cadrul institutiei. (…)

5 aprilie 2013 at 16:34 38 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.682 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.682 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: