Posts tagged ‘debăsificare’

Soluții mereu mai imorale până la integritatea totală

Cu doar doi ani în urmă, debăsificarea lansată ca „politică altfel” de la cel mai înalt nivel  se anunța o strategie învingătoare, dacă nu pentru țară, măcar pentru noua garnitură a puterii. Astfel, din noiembrie 2014, foștii useliști împreună cu fanii lui Iohannis se înghesuiau să măture ultimul obstacol în calea viitorului luminos al țării. Îngroparea definitivă a politicii băsiste fiind aproape certă în contextul problemelor cu justiția și a antipatiei publice față de nelipsita Udrea. Politică eșuată, cu nimic „mai altfel” însă decât decioloșizarea, trasă parcă la xeroxul lui Ponta, care i-a urmat în 2016! O contrareacție politicianistă de joasă speță care confirmă că politica autohtonă are predilecție nu pentru atitudini de tip win-win pentru societate ci pentru lose-lose.

Ca într-un remake după infernalul front anti-băsist, și la fel de prost, pe noul front anti-cioloșist au muncit stahanovist (spre folosul cui?) PSD&sateliții ca și PMP&fanii băsiști, televizii noroioase, site-uri slinoase, trolli și voluntari ale căror pasiuni  ideologic-doctrinare s-au acutizat până  la nivel psihopatic. Pe fondul creșterii acțiunilor PNL ca partid iohannist, debăsificatorii prezidențiali însă n-au apucat să încheie epopeea JosBăsescu că s-au trezit sub masă. Cum și premierul Cioloș a nimerit în capcană lăsându-se folosit de amorala grupare penelistă, PMP-ul uneperizat beton (genială imoralitate și aia) se și vedea pe cai mari fără să ia seama că Dragnea mustăcea deja mulțumit, știind din experiența tovarășilor că încăierarea adversarilor îi pune pe tavă victoria. Inamic public, țintă de calomnii și glume proaste, Cioloș nu reacționează politicianist, rezistă, lucrează până-n ultimul moment. PMP-ul trage în el cu armament ales din inepuizabilul arsenal pesedist și obține un zdrobitor 5%. Victorie a la Pirus! Și ca politica să fie cum a fost și mai mult de-atât, dihonia trebuia să intre, crivăț, și în USR. Grandios rezultat! Nu degeaba politrucii s-au distrat creștinește aruncând bombe „Soroș” în societatea civilă. Cât timp societatea civilă, nepolitizată, e marginalizată, intimidată  cu atacuri de tip securist, băieții pot să-și facă în voie jocurile murdare.

Susținătorii valorilor indispensabile unei societăți sănătoase și, implicit, a celor pe care-i consideră, cu argumente, faptice nu iluzorii, capabili să le realizeze la un moment dat, sunt total diferiți de fani. Primii au gândire critică, ceilalți, care susțin necondiționat diverse personaje, nu! Predominanța fanilor e simptomul unei societăți civile imature, vulnerabile la manipulare. Un lider adevărat nu duce războaie egoiste, n-are nevoie de fani care să-l tămâieze în temple politice, ci de susținători critici și raționali ai binelui public. De altfel, chiar fanatismul dizgrațios al fanilor e una din cauzele principale ale diminuării simpatiei și încrederii într-un reper politic. Așadar, e greu de apreciat acum ce șanse are societatea pentru a evolua în asemenea condiții.

V-amintiți cu câtă silă a fost înghițită soluția imorală, pentru binele nației, de cooptare la putere a varanului, ulterior și cu Copos vicepremier într-un guvern Boc? Ei bine, așii politicăriei de tarabă și jurnaliștii loializați pavlovian în curtea unui jupân sau a altuia dar cât se poate de agresivi cu cei care băteau la poarta politicii, încă nu-și dăduseră seama atunci ce ravagii se pot face cu un jeton Soroș aruncat în focul alegerilor!

Cu toții am înghițit broaște destule în timp cât să ne dăm seama de toxicitatea lor. Mă despart de orice simpatie politică în momentul în care devin evidente semnele de politicianism; când liderul slujitor al celor pentru care și-a asumat responsabilitatea se transformă în idolul slujit necondiționat de fani. Rămâne, desigur, calculul. Atât.

18 decembrie 2016 at 11:58 14 comentarii

Unfair games

Ce firesc ar fi fost ca la predarea mandatului din decembrie 2014, noul președinte să-i fi mulțumit lui Băsescu pentru intervenția decisivă din ajunul turului doi. Ar fi fost un simplu gest de fair-play. Doar am fost martori la declarațiile live de atunci, ale ex-președintelui, cu mult timp înainte să fie readuse în conștiința publică (atâta câtă mai e) de scrisoarea europarlamentarului Ioseph Daul! Gestul fiind cea mai exactă autocaracterizare, neîntrecută de propaganda slinoasă din campanie.
*
Ce binevenită, ce utilă, ar fi fost intrarea d-nei Udrea în PMP, dacă nu și-ar fi adus și instalat direct pe cai mari o suită de bănoși, niște personaje cu pete vizibile, (Florin Popescu, Gheorghe Ștefan, etc). Sau, măcar, dacă se abținea să-și impună dizgrațios șefia cu ajutorul lor.
*
Și ce benefic în acel moment de răscruce politică ar fi fost ca, oricât de prins cu treburile statului și de asaltat de mizerabilele atacuri useliste, președintele Băsescu să-și fi găsit puțin timp să-i dea EU niște sfaturi utile pentru viitorul PMP și s-o lase-n pace pe MM.
*
Ce integră s-ar fi dovedit d-na Macovei dacă nu sărea la gâtul lui Băsescu! Și dac-ar fi arătat o cât de mică îngrijorare față de recentele acțiuni decredibilizatoare ale DNA, instituția-steag pentru traseul ei în politică. Să fi fost în stare să treacă peste ostilitatea cunoscută față de ex-președinte și mai ales, față de d-na Udrea. Și fără ca, într-un moment de slăbiciune, să-și arate parti-pri-ul ciudat pentru legile Big Brother.
*
Și ce prestanță ar fi dovedit dl Papahagi, ce caracter nobil, de adevărat bărbat politic, dacă nu s-ar fi complăcut în postura de acuzator vitriolant al d-nei Udrea (neluînd în calcul măcar, cât de păguboasă e o asemenea atitudine pentru el ca și pentru noul partid M10).
*
Din nefericire, lipsa de fair play, de onestitate politică, de integritate, indiferent de împrejurare, nu mai reprezintă demult calități politice importante pentru votantul român. Idolatria oarbă, fără îndoieli și întrebări, ca și ura tâmpă, indusă de aceiași politicieni, pentru care interesele lor le bat pe ale țării, devine normală în țara lui Păcală.
*
Demarată imediat după alegerea președintelui Băsescu, în 2005, ofensiva Grivco asupra justiției își găsise „întâmplător”, prin 2008, și premierul, ideal pentru „ideea care avea să-l îngenuncheze pe Băsescu”. Neîngenuncheat după suspendarea din 2007, rebelul le-a râs în nas și după alegerile pierdute de aliați în 2009 când „premierul Grivco”, icoana oferită la pupat boborului, a șters-o iute la Sibiu. După ce a stat la cutie un timp, cât să se șteargă amintirea neplăcutei întâmplări (contând pe memoria scurtă a românului) revine în 2011 sub comanda varanului gata pentru o nouă acțiune de suspendare la Cotroceni. Nereușită și asta. Ca pilon al USL și susținător declarat al lui Crin Antonescu- președinte, Iohannis declarase public, atunci, că noua ofensivă anti-statală a USL e oportună (doar „un pic prea grăbită”). Reușind în fine, s-ajungă la Cotroceni în noiembrie 2014, inclusiv cu ajutor din partea hulitului Băsescu, alesul n-a abandonat linia uselistă. Drept urmare, după nici trei luni de președinție, și-a definitivat garnitura de puciști fideli instalați în diferite funcții. După muncă și răsplată.
*
Anticorupția? Utilă, cum nu, cu condiția ca DNA, ANI&DIICOT, să n-ajungă unde nu-i voie. Prin urmare, nimic surprinzător în lipsa de fair-play a noului președinte. Nici în faptul că a preluat și adaptat, fără scrupule, scopul puciului din 2012: debăsificare& preluarea totală a puterii odată cu apelurile la tăcere &liniște (obsesie comună cu a varanului-”că prea vorbesc mulți neîntrebați în țara asta”) și oferirea de funcții fidelilor puciști. Păstrându-l chiar și pe Ponta un timp oarecare, pentru contribuția lui neobosită în efortul comun de „debăsificare”.

4 martie 2015 at 15:52 152 comentarii

Hate story

În „Love story, tragica poveste cinematografică a unui cuplu de îndrăgostiți, pentru Oliver nu exista ceva mai gustos decât pastele făinoase pe care le prepara, în toate modurile posibile, iubita sa Jenny.

Pentru atacul necurmat la președintele Băsescu atât în timpul cât și după încheierea mandatului său, există de ani buni presă angajată& televizii comandate. Din decembrie, cu accent pe debăsificare. Motiv pentru care nu e de mirare ca încătușarea controversatei Elena Udrea, apropiată a ex- președintelui, să stârnească o furtună de emoții și patimi fără precedent. Mai mult decât visase blonda în căutare de public și de publicitate. Cultivată excesiv mediatic, udrofobia a atins cote atât de ridicate în aceste zile încât e pe cale să producă, spre stupefacția jurnaliștilor specializați și a sorboniștilor implicați, un curent neutralizator.

O cotă de simpatie pe care încă n-o avusese. Mai ales că protagonista, căreia prea puțini i-au recunoscut în cei zece ani o prestație politică benefică băsismului, deși i s-a asociat permanent, demonstrează, în situația critică în care se află, calități remarcabile comparativ cu alți politicieni în situație similară. Indiferent de gravitatea problemelor ei cu legea, avalanșa de acuze care pune în umbră ce se anunțase nu de mult legat de megadosarele Microsoft și EADS pare forțată de ceva ori cineva pentru a temporiza anchetele sau ajuta niște personaje la ananghie. Ca și-n alte situații de acest fel, mobilizarea excesivă anti produce anticorpi sociali capabili să atenueze sentimentul distrugător.

Ceva de care, în mod normal, d-na Udrea n-ar fi avut parte. Întreținută public, obscen, ura monotonă, repetitivă n-are nimic a face cu justiția imparțială. Ba mai mult: când depășește sentimentele de indignare, normale până la un punct, își devorează protagoniștii. Urât spectacol să-i vezi pe udrofobiștii nației căznindu-se să prepare, în aceleași oale, mereu ceva savuros. Nici măcar consumatorii obișnuiți de politically bizare foods, o bună parte din ei, nu se mai înghesuie la meniul fix.

În hate-story, serialul politic tenebros al acestor zile, pentru oamenii sănătoși psihic nu există ceva mai dezgustător decât ura preparată în fel și chip de niște gospodari media acreditați în băsesco/udrofobie.

18 februarie 2015 at 14:45 69 comentarii

„Punct și de la capăt”

Mare ghinion pe țara asta cu Băsescu! Un marinar necioplit care s-a găsit s-arate că negrul e negru când toată clasa politică se jura că e roz-trandafiriu. După un deceniu, indezirabilul care a îndrăznit să dea peste cap cutumele ipocrite ale dublului limbaj și ale agendei ascunse, însfârșit îi lasă stăpâni, la cârmă. Politicienii pot răsufla ușurați.

Când dorința concentrată într-un slogan politic e lansată de pe un fundament găunos, anticipează neputința. Pregătește eșecul. Grăbește căderea. Prezidențiabilul Ponta anunța victorios c-o să-i unească pe români. I-a unit, ca nimeni altul, împotriva lui. Prin „Punct și de la capăt”, noul ales dă de știre că debăsificarea promisă de useliști e o obligație „morală” și pentru el. Obiectiv major, cum ar spune un consilier uns proaspăt la cancelaria dumisale. Prin urmare, anti-băsismul e datorie de onoare. Odată cu alegerea Noului, proiectul trebuie continuat în altă formă. Cum s-a și demonstrat live de la bun început. Unde-n altă parte decât la Antena varanului, oficina din care a fost lansat, ca doctrină politică! Locul din care se relansează „politica altfel, a unui politician altfel, care va face  lucrurile  de la capăt”. Boborul să-nțeleagă că, însfârșit, țara e pe mâna unora capabili să înceapă reformarea statului.

Președintele laikurilor va demara în fine, reparația justiției ținută pe loc pân-acum de fostul, muzeificarea comunismului glorificat de fostul, sănătatea îmbolnăvită de fostul. Nimic nu s-a făcut până la augusta lui descălecare! În traducere, deceniul Băsescu ar trebui șters din memoria colectivă ca să nu-l eclipseze pe noul ales. Ca să readucă dinamismul vieții sociale dinaintea lui. Adică obișnuința de a minți și de a te lăsa mințit, dublul limbaj, contrafacerea realității, toate inestimabilele calități formate în zeci de ani , ante și post ’89, ale „omului nou”.

Acum au drum liber! Indezirabilul nu le mai stă în cale. Le-a lăsat pe cap, în schimb, pacostea băsismului. Mai problematică decât titularul! În stare să neutralizeze modelele false și falsificatoare imprimate maladiv în destule conștiințe rămase tributare duplicității tradiționale. Omul greșește, are defecte, derapaje, vulnerabilități, în schimb băsismului ce să-i faci? E ceva impersonal. Un generator de gândire critică, de patriotism nediscursiv, autentic, care induce nevoia de personalități dedicate oamenilor obișnuiți, opuse genului de conducători duplicitari, singurul gen de care am avut parte până la el. Băsismul merge mai departe în ciuda sloganului „punct și de la capăt. În traducere uselistă, înainte cu debăsificarea.  Și înapoi la liniștea și consensul duplicității.

23 decembrie 2014 at 13:47 141 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.390 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.390 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: