Posts tagged ‘dezvoltare durabilă’

Fast-capitalism sau dezvoltare durabilă ?

Conform zicerii „de ce să faci azi ce poţi face mâine sau poimâine” sau „las’ c-om vedea noi când”, guvernului i s-au adunat treburi grămadă. N-ar fi cine ştie ce necaz, dar România e (şi) în criză de timp. Ceasul scadenţelor ticăie, se vorbeşte tot mai des despre faliment, iar încurajările gen” am trecut de vârful crizei” sunt privite cu neîncredere. Şmecherii şi-au pus din vreme  grosul banilor la adăpost cât mai departe de acilea, caută-i drace! Şi apoi cum să vorbeşti despre dezvoltarea pe termen lung când e limpede că trebuie rezolvate problemele urgente, ale traiului de azi, cel mult, de mâine? În managementul unei afaceri o mică întîrziere poate produce mari neajunsuri. În managementul crizei, efectele pot fi incalculabile, întârzierea în decizii a guvernului generând efecte negative în lanţ. Necazul e că pentru rezolvarea urgenţelor se va consuma exact din timpul şi energia care ar fi trebuit folosită pentru reaşezare economică durabilă. În aceste condiţii, redimensionsionarea raportului de forţe de pe frontul economico-bancar rămâne incertă. Şi motorul productiv, cum s-ar spune capitalismul sănătos, poate rămâne şi mâine aceeaşi amărâtă de cenuşăreasă lăsată de izbelişte, peste care au trecut cei mai frumoşi ani fără să aibe şansa să ajungă la bal, împovărată şi împiedicată de tot felul de oprelişti în ciuda ipocritelor şi unanimelor declaraţii de susţinere. Sigur, liposucţia aparatului birocratic şi curăţarea instalaţiei statului blocată de „depuneri”, deşi pornită târziu şi şovăielnic de Boc şi ai săi, e absolut indispensabilă corijării risipei practicate de  înaintaşi. De cei ai lui Tăriceanu, mai cu seamă, când iresponsabilitatea actului guvernamental depăşise până şi stacheta sărită de  Năstase ajutat celebra sa mătuşă -un „personal best” spectaculos, la proba de fast-capitalizare. Cu capitalism de prăduială şi capital de comision, însă, greu se poate vorbi pe plaiul mioritic de eficienţă şi creativitate. Şi, mai greu, de echilibru economico-financiar. Cultivat excesiv şi aproape exclusiv vreme de două decenii,  dacă nu i se găseşte ac de cojoc, fast-capitalismul parazitar al averilor cu iz de afaceri politice, dominant acum,  poate compromite definitiv dezvoltarea  durabilă.

10 septembrie 2010 at 23:03 16 comentarii

„Fericirea naturală brută” versus realitatea brutală

Zile întregi nu deschid televizorul sau „dau o raită” peste principalele posturi şi atât. Acum vreo săptămână, însă, poate mai mult, din întâmplare, cum spuneam, nimeresc la ceva şocant, o  secvenţă dintr-un reportaj în care se vorbea despre o situaţie greu de imaginat: guvernul Boliviei, vânduse  dreptul de comercializare a apei unei societăţi numite Aquas del Tunari. Un contract  legal prin care această  resursă naturală de care depinde nu fericirea, ci viaţa oricărui om, urma să fie vândută populaţiei de societatea respectivă. Nu numai apa de băut, ci şi apa menajeră, apa de spălat, apa de udat ogorul, apa izvoarelor, apa de ploaie, orice picătură de apă, se plângeau nefericiţii bolivieni. La finalul documentarului BBC, surpriza: Aquas del Tunari, un consorţiu al Internaţional Water Limited Londra, aparţinea companiei americane Bechtel! Contractul, în valoare de 200 de milioane de dolari, a produs  instantaneu creşterea preţului apei cu 35%, într-o ţară cu 2 dolari venit zilnic pe cap de locuitor. Dar contractul a mai produs şi un scurt război civil cu un mort şi sute de răniţi, după care a şters-o şi Bechtel! … Aflu dintr-o ştire de actualitate din seara asta de pe Hotnews, că premierul Regatului Bhutan, Jigme Y. Thinley (citat de  Bloomberg) consideră criza economică globală o  şansă pentru ţările  dezvoltate de a-şi schimba modul în care masoară „succesul” economiilor lor cu „fericirea naturală brută„, indicatorul folosit de micul stat asiatic cu o populaţie de 700.000 locuitori  situat între China şi India. Un indicator care promovează dezvoltarea durabilă, spune Thinley, spre deosebire de pib, indicatorul din ţările industrializate, care promovează dezvoltarea nedurabilă. O opinie asemănătoare îl determinase pe Nicolas Szarkozy anul trecut, să ceară celor doi economişti laureaţi ai premiului Nobel, Joseph E. Stiglitz şi Amartya Sen, „sa conceapă un indice care sa ţină cont de calitatea vietii, mediul înconjurător si educaţie.

7 iunie 2010 at 22:06 9 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.924 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.451 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.924 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: