Posts tagged ‘diferenţe’

Atunci şi acum

La masa puterii au ajuns mai mulţi ca niciodată şi prada de-mpărţit nu mai e atât de uriaşă ca pe vremuri. Slugile iau locul stăpânilor şi cozile de topor devin săbii ninja. Lumea dă din umeri: ce să-i faci, asta-i politica; un partid nu e pension de domnişoare şi nici şcoală de maici! Aparatnici comunişti şi securişti-  de carieră,  azi coloraţi în fel şi chip, au ieşit triumfători, după recentele alegeri, ca rahatul la suprafaţa apei! Iar de la nişte stabilimente politice profitabile pentru borfaşii care se-nghesuie democratic acolo nu poţi pretinde vreun respect pentru lege, pentru ţară şi oameni. Se joacă la cacealma, pe măsluite, cu interesele ţării şi viitorul ei, pe masă şi pe sub masă. După atâtia ani de la masacrul din decembrie, aceleaşi ganguri rivale care s-au îndeletnicit cu jocurile sângeroase de atunci, refreshuite între timp, le vedem jucând acum nestingherite, tot la masa roşie a poftelor lor.

Ceeace aştepta o mare parte a electoratului şi era posibil în precampanie, când a lipsit un singur vot ca să fie scoşi de pe listele ARD-ului (în principal ale PDL-ului) câteva zeci de personaje sancţionabile juridic, nu mai e posibil acum! Atunci, nişte indivizi importanţi cu rol de decizie politică şi-au bătut joc de ideea de etică, au luat în râs criteriile care, aplicate, ar fi  demonstrat că între politică şi moralitate poate exista compatibilitate! Iar alegătorii, vreo zece milioane (nu suporterii de partid) au priceput că-şi fac speranţe degeaba şi au tratat alegerile-n silă aşa cum meritau!

Observ că se face o confuzie regretabilă între ce ar fi trebuit făcut atunci şi ce e posibil acum. Atunci Monica Macovei era în fruntea comisiei de etică, acuma e doar un candidat la şefia partidului în care au rămas majoritatea pătaţilor, adică aceia pe care-i considerase incompatibili cu  exigenţele unui partid mai curat. Altfel spus, candidata Macovei e la mâna lor. De una singură,  e limpede că are şanse minime. În acest context, găsesc realistă intervenţia preşedintelui Băsescu, ştiut susţinător al reformiştilor, prin care o aduce şi pe Udrea mai în faţă-  ca şi  ideea unei şefii colective conjuncturale avansată de Cristian Preda. Diferenţa uriaşă între ce se putea face în ajunul alegerilor parlamentare şi ce se mai poate face acum la nivelul acestui partid,  singurul iniţiator al reformării statului din cei 23 de ani, schimbă complet posibilităţile de acţiune, în ciuda reacţiilor previzibile, în funcţie de coterii şmecherii şi cumetrii, care au apărut în sfera politică şi publică. Nu şi modul de a  privi situaţia al unor  jurnalişti, altfel verticali, care par să confunde acum cu atunci.

22 februarie 2013 at 13:27 135 comentarii

Minte de tun-2012

Războaiele sunt inseparabile de conceptul de lume şi existenţă, scriam în aprilie 2009, înainte de a intra în campaniile electorale, când ostilităţile politice intrau într-o nouă etapă. Afirmaţie banală. Felul în care se poartă războaiele denotă tot atâta talent imaginativ cât şi cel investit în toată arta şi cultura lumii. Doar că e cu sens invers. Aici ieşim din sfera banalităţii şi intrăm în triunghiul de oţel înscris în geometria rotundă a planetei furtunilor. Şi a ţării în formă de pâine cum ar fi spus unii poeţi. Războaiele sunt provocate de diferenţe iar diferenţele, din ce în ce mai frecvent, sunt şi ele provocate cu scopuri bine calculate. Nu vreau să fac o teorie a războiului, de fapt, nici n-aş putea. O luasem pe aici doar ca să desluşesc un punct de pornire în schiţarea unui genotip local al fenomenului care stă la baza decepţiilor noastre endemice. Cadrul pare să fie unul ideal pentru confruntări minore, aparent, dar cu efect distructiv cu bătaie lungă. Cauza, lipsa prelungită a unei axe distincte , stabile şi conştientizate a valorilor. O cauză care tinde să devină efectul şi defectul perpetuu a acestui sociotop. Când spun asta mă gândesc că fiecare ajunge să-şi pună în pomul său imaginar tot ce consideră, după mintea şi educaţia sa proprie, după afinităţile şi nevoile proprii, fireşti sau induse, că i-ar servi ca stâlp de susţinere a existenţei, inclusiv un anumit mod de a reacţiona specific locului şi timpului. Într-un pom lipsit de sevă, sterp, “pacheţelele valorice”, însă, pot fi tot atâtea bombe gata oricând să fie activate. Revin la banalitatea existenţei pentru a scoate la iveală doar unul, două diferenţe pe rol de “focoase” dintr-o multitudine, ca exemple sugestive pentru acest genotip straniu.

Există un conflict al generaţiilor? De bună seamă. Inclusiv al celor politice. Normal şi natural, de când lumea. Şi necesar. Nenaturală şi dăunătoare se dovedeşte însă, utilizarea lui într-un mod nu cu mult diferit de al predecentei generaţii. Cu ceva timp în urmă, opunând “avântul reformator” al unor tineri neuzaţi politic dar însetaţi de notorietate, unei “generaţii plafonate”(mai corect, îmbâcsite de corupţie) nu s-a creat altceva decât un front de luptă ideal pentru accesul “lupilor tineri” în poziţii de putere şi de avantaje materiale, cu preţul unor breşe în societate. Criteriile fals-valorice de “vechime şi sluj la partid” din vremurile de tristă amintire, înlocuite cu altele ad-hoc, “tinereşti” necesare unei garnituri aflate la start pentru ascensiunea în carieră, s-au dovedit a fi, prin lipsa lor de substanţă valorică, poate chiar mai păguboase.

Generalizarea, indusă gazetăreşte, ca atâtea altele de acest soi, că tinereţea în sine presupune calitate umană, competenţă, îndrăzneală, idealuri nobile, în cazul celor mai mulţi dintre ei s-a dovedit a fi o simplă manevră în sprijinul parvenirii. Tinerii politicieni susţinuţi, atunci, de o redutabilă garnitură jurnalistică, între timp au mai îmbătrânit, unii dintre ei destul de urât sau, cum vedem acum, eşuînd în ridicol. Oricum, n-au făcut nimic altceva decât să pună pe ici pe colo beţe-n roate statului de drept şi, evident, să se căpătuiască. În context, mi-aduc aminte de opiniile buimăcitoare ale unui publicist respectabil, de altfel, anticomunist declarat, care declarase non-grata întreaga generaţie de dinainte înfierând-o pentru lipsa de perspectivă a noilor generaţii. Folosite propagandistic, ca detonatoare, diferenţele pot avea efect de bumerang! Războaiele uzând de mine anti-personal din palatele culturii, de pildă, nu fac, de ani de zile, decât să lovească în cultură dar şi-n insurgenţi. În fine, o privire atentă asupra felului în care s-a predat ştafeta de la o generaţie de nomenklaturişti ceauşişti la următoarea, ar arăta fără dubiu, cu date şi cifre, că, lansate-n “perioada de aur a tunurilor istorice” atacurile violente şi extrem de zgomotoase la adresa unor cazuri insignifiante, pare a fi fost o strategie de acoperire a marilor vinovaţi. În timp ce mulţimea stârnită de morile presei se aruncase ca un don quichote de telenovelă în luptă cu umbrele trecutului, “băieţii deştepţi” sărbătoreau ingeniozitatea cu care trecuseră pe malul cetăţenilor respectabili. “Tunarii” văzându-se astfel, şi căpătuiţi şi absolviţi. Deconspirarea reuşise! De lustraţie nici nu mai era nevoie. O să se găsească cine s-o facă.

22 februarie 2012 at 20:14 65 comentarii

Diferenţe

Generată de membrii ei, cultura unei naţiuni se regăseşte, mai mult sau mai puţin şi în cultura organizaţiilor societăţii respective, inclusiv a partidelor. Pe de o parte prin apartenenţa la cultura naţională fiecare membru va contribui într-un anumit grad prin influenţa sa, fie pozitivă, fie negativă, mai mult sau mai puţin conştient la cultura organizaţiei, iar pe de altă parte, o revigorare a societăţii poate fi adusă prin înnoirea programată a culturii specifice a organizaţiilor mai ales a partidelor.  (Lucruri învăţate, probabil, de majoritatea politicienilor, prin universităţi de aici şi de aiurea, dar, din ce se vede, la ce bun?) …Dacă în unele ţări socotite în general a fi slab dezvoltate, distanţele ierarhice tradiţionale au ca efect o profund înrădăcinată inegalitate de şanse, în altele (SUA, Canada) unde  se asigură egalitatea șanselor, subordonaţii pot promova rapid pe principiul meritocraţiei, a iniţiativei şi creativităţii. Dacă în societăţile individualiste, puterea îşi asigură, cum se întâmplă şi la noi, privilegii cultivatoare de nemulţumiri, crize, incertitudine socială şi instabilitate economică, inechităţi şi corupţie odată cu o dependenţă accentuată a indivizilor de cei ce o deţin, în cele opuse, deţinătorii de funcţii sunt şi deţinători de riscuri, eşecurile fiindu-le, în mod firesc, atribuite.  …„Prima data cand am facut o afacere cu Guvernul, mi s-a propus o intalnire in afara biroului pentru a afla mai multe despre traditii”, a declarat un antreprenor francez, care are o afacere de mai multi ani in Romania, scriu jurnalistii de la La Croix. Prin „traditii” se întelege mita care va merge către oficialii care se ocupă de caz, care reprezinta 15-20% din valoarea de pe piață. „Nu putem merge împotriva curentului”, a mai spus antreprenorul. „Companiilor care refuză acest sistem nu le merge foarte bine”, a mai spus acesta (…)”. „Legile romanesti sunt neclare si sunt adesea modificate. Este haos” (Andreea Ghinea , ziare. com). …În paralel citesc ce scrie recent domnul Sever Voinescu pe blogul său: „Ar fi bine daca toti cei care vor sa participe la aceasta schimbare, ar rosti in sinea lor cit de des se poate aceasta mica rugaciune a Sfintului Francisc din Assisi: „Doamne, da-mi serenitatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba si intelepciunea de a stii diferenta dintre ele”. Rămâne de aflat care ar fi lucrurile care se pot schimba şi care nu. Şi de a descoperi diferenţa între ele. Rămâne de văzut cine sunt cei ce vor ca lucrurile să se schimbe şi ce vor face pentru a traduce în practica politică autohtonă această perenă rugăciune.

19 ianuarie 2010 at 13:52 153 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.390 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.390 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: