Posts tagged ‘discurs’

Discuţie cu un om serios

După mai multe încercări eşuate,  Reprezentantul Asociaţiei de Cercetare a Misterelor Politice e primit, în fine, de premier, pentru o discuţie  amicală.

RACMP ( în picioare, emoţionat)   –  Sunt bucuros, d-le premier că ne dăruiţi câteva minute din timpul d-tră atât de preţios. ( la semnul premierului, ia loc pe un scaun)  Mulţumesc! (Deschide un blocnotes şi îşi drege vocea )
–  … Sunt aproape trei ani de când, d-le premier, aţi început să urcaţi spectaculos pe firmamentul politicii autohtone şi de atunci nu v-aţi mai oprit. De aici aş începe discuţia noastră. De la memorabila zi de februarie 2010, când, cu mesajul de înnoire, dinamizare și regăsire a identității social-democrate a PSD, aţi convins partidul  că doar un politician cu seriozitatea d-tră merită să le fie lider suprem fiindcă…

Pm. P ( îl întrerupe amuzat)  – Da, a fost o bătălie strânsă cu colegul Geoană, un om politic de mare valoare, pesedist de al nostru, pe care l-am ajutat, dar l-am surclasat atunci prin forţa istorică a mesajului meu. Lucru recunoscut şi de  susţinătorii lui.

RACMP (înviorat)  – Între alţi admiratori, dl. Vanghelie îşi exprima, cu acea ocazie, speranţa că veţi rezolva problemele care apasă România: comunismul şi corupţia… …Greşesc?

Pm.P  (râde)  -Tare, domle! Eu mi-amintesc mai curând ce spunea atunci dl. Dâncu: „Sunt bucuros, pentru ca un prieten a ajuns sa fie din nou o speranta pentru mine, o speranta ca vom face ceva odata cu politica asta de carton din Romania. Cred ca este o victorie a Romaniei reale impotriva politicii de carton si victoria tarii, cred, care a infrant Bucurestiul cu subteranele lui politice”. Ha, ha! Ai fi zis că nimeni nu-i mai departe de modul de a fi şi de a gândi al lui Vanghelie!  …Mare pişicher, Vasilică…

RACMP  -Pentru cei care au uitat, îngăduiţi-mi să amintesc esenţa mesajului d-tră de atunci :  „Trebuie sa oferim modele de lideri si oameni. Azi, tupeul, lacomia, banul necinstit sunt modele. Va promit ca voi fi aspru in aceasta evaluare.” Un mesaj de forţă, d-le premier, un mesaj care nu trebuie uitat, un mesaj care va învinge timpul!
Deşi sunt  multe de discutat despre cei aproape trei ani care au trecut de atunci, ar fi de mare interes, cred, d-le premier, să trecem la problemele din prezent, să vedem, în mare, ce va rămâne din tot ce aţi realizat  în ultimele 68 de săptămâni de când conduceţi guvernul- având, practic, susţinerea din partea întregii clase politice.

Pm.P ( bine dispus)  – N-o să reuşiţi să mă atrageţi pe un teren alunecos, poate nu credeţi dar am rămas la fel de tare, chiar mai tare. …Mă ştiţi, eu spun doar adevărul.

RACMP ( profesionist) –  Admirabil, dar mă gândesc totuşi, d-le premier, că e o premieră, ceva demn de Guiness book, ca 12 miniştri din guvernul pe care cu onoare-l conduceţi, să ajungă unul după altul, la DNA pentru corupţie,  plagiate, incompatibilitate, incompetenţă, să fie măturaţi într-un an  şi …

Pm.P (sarcastic)    -…Şi patru luni trei săptămâni şi două zile!… Păi ce pot răspunde? Doar ştiţi deja: Boc, Udrea, Criza, Băsescu… Aş ţine-o tot aşa, da’ vine şi Antonescu…

RACMP (răbdător)  – Da, ştim, astea-s obiecte de activitate pentru noi şi diverse alte oengeuri!… Mai greu e să asociem avalanşa de ratări, presiuni, distrugeri, eşecuri, pagube, absenţe în momentele dificile, cu obligaţia asumată public de a arăta electoratului ca sunteţi altfel. Citez tot din d-tră (şi tot cu ghilimele!) “nu voi promova nonvaloarea, primitivismul, chiar daca acestea aduc voturi. Cine seamana nonvaloare, asta va culege.  () Nu voi confunda PSD cu o bursa in care totul se tranzactioneaza, nu voi face bisericute in partid. Sunt gata sa jur că…”
Mă opresc aici  şi vă-ntreb, domnule premier, oare o să puteţi trece peste propriile d-tră spuse? În ce fel? Consideraţi c-ar ajuta să invocaţi iar chestii precum „flota”?

Pm.P Cât timp trăim în regimul lui Băsescu n-ar trebui să vă miraţi. Asta-n primul rând. Şi, de fapt, în toate. În al doilea rând, să fim serioşi, mesajul din 2010 era unul de scenă, pentru partid! Cu poporul, e altceva. În al treilea rând, mai băgăm pe ici pe colo şi „flota”, c-am avut grijă să conservăm subiectu’, a mers bine mult timp, dar acum, strategic,nu prea mai ţine. Orice politician normal stie că e ceva epuizat, că nici un şurub nu i se va imputa, preşedintelui, că juridic n-au existat probe în afara celor fabricate de madam Stănoiu, demult demontate. Colegilor din penele, însă, unora de acolo cu simţ politic rudimentar şi imaginaţie redusă, le place. Tre’ să spună şi ei ceva.

22 August 2013 at 16:58 100 comentarii

„Revoluţia bunului simţ”, note de subsol

Revoluţia, simulacrul fondator al României impostorilor&plagiatorilor. Mineriadele de salvare a democraţiei, organizate ca la manualul de bolşevism. Democraţia, o reclamă cu bianca drăguşan. Politicieni & mâncători din bucatele lor, doctori magna cum fraude. Limbaj duplicitar, mocirla din care zilnic se servesc cocteiluri alternând cu duşuri pentru creier. Laşitatea? demnitate! Jaful averii publice?  patriotism!  Social-democraţia, aplauze prelungite pentru oligarhie. Liberalismul, ambalaj roşu cartonat. Presa, siliconată! O parte a ei, tot mai mică, reflectă realitatea. Cealaltă, cea mare generează o realitate tot mai dementă. Chiar betonată fiind, o second realitate se-ntreţine greu. Dacă nu e  alimentat non stop, un generator de ură se blochează. Boborul nu trebuie scăpat din  gheare. Muncă grea, ca la turnătorie. Dacă se dă comanda, eclipsa se ţine şi-n studio, la „sinteza zilei”, că de moşi teacă nu ducem lipsă. Într-un cuvânt, cam asta înseamnă „revoluţia bunului simţ”.

octombrie, 2011. V-amintiţi de „distincţia”  cu care a fost primit “discursul regelui“ de către useleul organizator al evenimentului? …Dar de mesajul  fostului monarh întâmpinat cu aplauze entuziaste de politicienii gazdă?  …“Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.”
Cum performanţa-n plagiat, criteriul uselist de selectare a miniştrilor actualului guvern,  i-a pus în situaţia de a fi ridicaţi de pe scaune înainte de a-şi începe mandatul, cum chiar premierul e campionul în materie, orice numire a unui nou ministru înseamnă un risc.  A-i cere o declaraţie-garanţie unui nou propus  se vede însă, a fi un risc şi mai mare. Plagiatorii fac zid. Se simt jigniţi. Pe jurământul lor de miniştri în slujba ţării! Pe onoarea lor de politicieni integri! …Vineri, 22 iunie 2012,  Sergiu Andon (usele) -declarat incompatibil cu functia de parlamentar in urma unei sentinte definitive in Justitie- o întreabă  pe Sulfina Barbu (pedele): „V-ar fi convenit ca presedintele sa va ceara o declaratie ca n-ati practicat prostitutia?” Dac-aţi uitat, domnul Sergiu Andon e şi autorul  al unui celebru articol la adresa Casei Regale, publicat imediat după ’89,  in ziarul „Adevarul” cu titlul „Fir-ai al naibii, Majestate!”

23 Iunie 2012 at 11:04 171 comentarii

Monarhia stă cu mitocănia la masă

În  împrejurări istorice speciale, dată prin ipocrizie, până şi mitocănia devine agreabilă. Ca un poliţai corupt, grobian şi viclean, îmbrăcat în Armani şi învăţat să facă reverenţe. Ciudată premiera acestui sezon teatral cu o piesă prin care destinul unui rege socotit de un tragism shakespearean, până mai an, s-a transformat într-un vodevil de utilitate politică limitată! Telenovelă balcanică cu tentă carnavalescă,  producţie USL-2011. Casa regală a României devine astfel, un exemplu perfect pentru declinul purtătorilor de valori umane în lumea de astăzi.  După şaizeci şi patru de ani de la strania sa abdicare, ex-monarhul le face oficial încă un serviciu, benevol de data asta, urmaşilor celor pe mâna cărora a lăsat ţara! Celor care au exclus din start ideea că plebea ar avea dreptul, democratic normal, de a alege între două forme de guvernământ: republică sau monarhie.  Aşadar, istoric, cercul se-nchide printr-o nouă acreditare a camarilei roşii la care au participat şi un număr remarcabil  de  capete încoronate. N-aş fi privit cu atâta blazare  evenimentul (de altfel  lipsit de  importanţa cu care-l creditase media în ultimele săptămâni) dacă drumul până aici n-ar fi fost deschis de mariajul Margaretei cu un actor obscur, reactivat, scos din tenebrele serviciilor şi pus la muncă. Dacă reabilitarea de manual care a început din acel moment n-ar fi inclus re-înnobilarea  spectaculoasă a regelui chiar de către tribul „Secera şi ciocanul”; dacă, în acest fel,  familia regală n-ar fi  fost scoasă din foame, cu vreo zece milioane de euro! O generozitate de invidiat, cred, pentru alte vlăstare regeşti europene care n-au avut bafta s-ajungă în topul Forbes. Istoria devine astfel o fabulă în care din acelaşi spirit de dreptate prin care griveii sunt excluşi din start, dulăii au întors armele oferind o ciosvârtă zdravănă şi exemplarului plin de cicatrici, muşcat de haită.
Totuşi discursul din parlament al regelui a fost bun. Nu ştiu dacă şi-o fi dat  seama, sau nu, dar Camarila care se înghesuia să-l omagieze s-a dovedit a-i fi o muză perfectă.

25 Octombrie 2011 at 14:15 39 comentarii

Spovedanie electorală

Un preot se despartea de parohia sa dupa multi ani de slujire. Pe langa masa de adio, localnicii s-au gandit sa-i faca si un cadou. Ca peste tot, au invitat si un politician din partea locului sa spuna cateva cuvinte si sa-i inmaneze cadoul. Dar ca toti politicienii, a intarziat, si atunci parintele s-a gandit sa umple timpul cu un discurs. „Cea dintâi  impresie despre parohia aceasta mi-am facut-o cu ocazia primei spovedanii”, îşi aminti părintele. „M-am gândit ca am fost trimis într-un loc teribil deoarece primul care s-a spovedit mi-a mărturisit că furase un televizor, că le-a furat banii părinţilor, că a mai furat şi la locul de muncă, pe lângă faptul că avea o aventură sexuală cu soţia şefului. Uneori mai făcea trafic si vânzare de droguri. Şi la urmă a zis că i-a transmis o boală venerică sorei sale. Am rămas înmărmurit… stupefiat… şi foarte speriat! Dar după aceea am cunoscut oamenii, care nu semănau deloc cu acest individ. Mai mult, pot să spun că a fost o parohie de oameni responsabili, cu valori morale, credincioşi, şi că am trăit aici ani minunaţi!” In acest moment soseşte politicianul, aşa că l-au chemat repede să ia cuvântul. După ce s-a scuzat pentru întârziere, omul  spuse: ” Niciodata n-am să uit când a venit părintele în parohie… De fapt, am avut onoarea să fiu primul care s-a spovedit la el…” Politicianul continuă să-l omagieze pe preot  şi să le aducă laude  sătenilor, într-o tăcere totală. La sfârşit, când bucatele şi vinul îi mai înviorară pe localnici, omul politic îşi drese glasul şi le  cântă un cântec de petrecere; iar la plecare  nu uită să le amintească că-i ştie oameni vrednici, dar să aibe grijă cu cine votează ca nu cumva să fie consideraţi „ţigani, alcoolici, drogaţi, iar femeile lor, prostituate”

9 Noiembrie 2009 at 11:56 95 comentarii

Despre Dan Puric şi mai ales despre “Cine suntem”

Postat de tibi, în „Biblioteca din chioşc”

De mai bine de un an de zile, pe la  unele televiziuni şi prin publicaţii cum ar fi de exemplu Formula AS sau Tango, periodic apare un personaj destul de interesant care are puterea de a captiva. Dezinvolt în lumina reflectoarelor, cu un atent si studiat joc de scenă, prestatorul de servicii cultural-artistice Dan Puric ne reţine atenţia cu un straniu discurs despre neam credinţă şi destin, bineinţeles toate de sorginte neaoş-românească.
Între timp, DP ţine ba o conferinţă ( noiembrie 2007) la Alba Iulia, ori o comunicare la Simpozionul Internaţional Ortodox in acelaşi oraş ( martie ) 2008, ori pur şi simplu predică la Mănăstirea Petru Voda (ianuarie 2008).
Ce comunică-predică-sau conferenţiază DP ?
Simplu : cam ce perorase in faţa unui Robert Turcescu căzut in admiraţie (de două ori ) la Realitatea TV, ori ce debitase in faţa unui Bogdan Gamaleţ ceva mai circumspect la N24.
Pe scurt, bănuiala mea este ca DP şi-a compus un text care vehiculează adevaruri banale, i-a adăugat puţină mistică ceva mai rafinată decât cea urlată de Becali, cîteva elemente de filozofie, l-a împănat binişor cu citate din autori celebri, face referire la ciţiva filozofi că doar chestia asta epatează garantat şi plimbă textul acesta semi-memorat ca să dea impresia de spontaneitate aşa după cum am spus deja, pe la televiziuni si conferinţe.
După care rosteste un cuvint de adio la înmormântarea părintelui Atanasie la Mănăstirea Petru Vodă, părinte căruia această carte îi şi este dedicată.
Şi totuşi ce perorează DP ?
Şi mai simplu : povesteşte cum a avut “revelaţia” pe la vreo şapte-opt anişori de la bunica sa, femeie de altfel perfect respectabilă, care bunică lupta din greu cu ‘sistemul’ refuzând să cumpere bilet de tramvai ! Revelaţie care îl urmăreşte şi acum.
Adică, Dumnezeu ocroteşte neamul acesta românesc şi-l ţine dârz in pofida tuturor vremelniciilor. Mărturie stau atit Brâncoveanu cât şi Ştefan cel Mare si Sfânt. Dacă pe neamul acesta care vieţuieşte unde este Gradina Maicii Domnului nu l-au îngenuncheat turcii, ungurii si ruşii plus comuniştii, n-o să-l îngenuncheze nici UE şi nici măcar NATO! Acest neam, are un destin de împlinit !
Lume, lume ia aminte c-am rămas fără cuvinte !
După care adună toate chestiile acestea într-un volum şi dă lovitura pe piaţa de carte.
Am auzit ca ulterior a mai scos o carte, care cam tot aşa, cam are succes.
Pentru că instinctul meu literar refuza să-mi permită să cumpăr această carte ( mă lămurisem văzând emisiunile cu Turcescu), un prieten care îl cam admiră mi-a făcut-o cadou.
Am citit-o mărturisesc,  cu viu interes. Nu ştiu câtă teologie, filozofie sau istorie ştie DP, dar talent de narator are. Are cum se spune, ‘condei’.
Cartea este scrisă bine deşi nu-i spune mare lucru unui cititor avizat. Totuşi are un merit : a făcut mai bine de o sută de mii de oameni sa lase alte trebuşoare deoparte şi să mai pună mâna pe o carte !
Lucru care sincer, este de admirat !
Numai că. Atunci când am citit recomandarea de la început a lui Dan Ciachir – turnător dovedit – , mi-am adus nu ştiu de ce aminte că DP era protejatul favorit al lui Dinu Săraru, când acesta din urmă, era director la Teatrul Naţional.
Laudatio de la final scrisă de Gheorghe Ceauşu, n-am mai avut puterea să o citesc. Iar nu ştiu de ce. Cartea se numeşte cum se numeşte pentru că unul dintre capitole se cheamă chiar aşa : “Cine suntem” .
Acesta este textul despre care vorbeam de la bun început şi care a prilejuit această  veritabilă explozie mediatică denumită pe scurt DP.
Căci DP asta este in final : un produs media ultra-hiper-mediatizat, la fel ca toate celelalte produse gen Becali.
Acest text are si un „motto:“
– Părinte Atanasie, cum trebuie să vorbim cu cei care nu ne respectă credinţa, neamul, dragostea de ţară ?
–   Acestora, Dan Puric, li se spune : Marş !”
Foarte creştinească gândirea părintelui Atanasie,  Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească.N-aţi aflat cine suntem din rândurile de mai sus ? Păi nici nu prea aveaţi cum din moment ce nici eu nu am inţeles mare lucru. Dacă sinteţi curioşi sau vreţi să vă lămuriţi, luaţi şi citiţi cartea; dacă nu, NU .
Din partea mea, să alegeţi bine !
PS “ Textul literar este un scenariu cu fantasme ce se ofera unor consumatori capabili ei insisi sa suscite fantasme. […] Fantasmele pot fi vagi, imprecise, ( cazul de fata n.m. tibi ) dar existenta lor e sigura! “
Ioan Petru Culianu/ Studii Romanesti I / Polirom.


29 Mai 2009 at 21:30 233 comentarii


Nora Damian Facebook nora.damian@gmail.com

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 886,238 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.314 urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 886,238 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: