Posts tagged ‘doctrină’

Guvernul indignaţilor

V-amintiţi ce indignat era dl. Remeş -cel care şpăguia, modest, pe cârnaţi şi palincă, întreţinerea scaunului său de ministru liberal, în guvernul Tăriceanu? Cât de tare îl supărase faptul că măsura de a pune taxă pe scaune stârnise hohote de râs? Dl. ministru nu bănuia atunci că  istorica sa taxă prefigura, de fapt, viitoarea doctrină uselistă. Nu-i trecuse prin cap că, un guvern de „indignados” va duce peste câţiva ani (de puşcărie, pentru el) atât de sus, ideea sa!  Sigur, era nevoie ca, mai întâi, motorul revoluţiei usele să-şi facă plinul la indignare -televizată-  s-atingă turaţia de regim. Şi uite aşa, întins la maxim din ianuarie 2012, firul roşu al indignării, din uslaş în ultraş, din păcăleală-n şpăgăreală, ajunse la victoria finală. Meserie, măi frate! Adevărul e, trebuie să recunoaştem, că guvernul nu-şi mai vede căpetenia de treburi, dl. Ponta alergând într-una, fără odihnă: ba la Olimpiada de la Londra să felicite gimnastele, ba-n Dubai, cu familia, să se documenteze. Nici n-apucă să-şi vadă realizările, că-l potopesc alte îndatoriri: iar tocşouri, iar raliuri, iar baschet. Iar  documentare- la Miami.

Indignarea guvernamentală devine tot mai greu de întreţinut. Deşi au ocupat toate parcările şi au suportul, discret, al unor”indignados” pripiţi ai aşa-zisei opoziţii de dreapta, pericolul să se transforme în reversul ei creşte. Pagubă-n revoluţie! Stocul de anti-băsescism se reduce văzând cu ochii! N-o să mai producă indignare nici cât o taxă pe serenada cu flota! N-o să-l mai refacă nici toate bârfele cu Udrea. Grav! Cu ce să mai ameţeşti boborul? Degrabă, că guvernului îi curge rugina de sub vopsea ca la transformatoarele lui fenechiu! Iar cefereul nu poate fi cumpărat nici de domnudan. Guvernul dă în isterie, are viziuni terifiante cu avioane duşmane care năvălesc în spaţiul aerian al patriei. Uselimea ţipă indignată că „justiţia lui Băsescu” le-a  ţinut la cutie, torţionarii! Vrea dreptate! Cu toate eforturile, însă, indignarea lor duhneşte mai greu decât brânza din valiza d-lui Becali. Colac peste pupăză, ieşi dintr-un canal şi mr. Bivolaru! Păi ce altceva să facă prietenul celor 40 de bombonei şi manivele, după ce a ieşit din pârnaie decât ce făcea şi pe vremea aia? Şi atunci, ce urmează? …Cum ce? Sărăcimea să-nţeleagă dacă-şi iubeşte ţara şi guvernul, că indignarea costă! Că un guvern de indignados nu se lasă până nu le ia şi ultimul bănuţ! Impozite, certificate, contribuţii, timbre. Taxe şi pe praful de pe scaune! Păi cine să le plătească furăciunile? Doctrina  subţire cu cheltuială se ţine. (Domnu’ Remeş, normal să fiţi indignat)

6 august 2013 at 18:34 71 comentarii

La răscruce

În funcţie de tipul de societate pe care o consideră ideală, o ideologie urmăreşte fie menţinerea unui sistem politic, fie reformarea sau chiar schimbarea radicală a acestuia. Alternanţă care arată că ideologiile, ca forme ale empirismului anti-teologic botezate „ştiinţe ale ideilor”, se confruntă acut, îndeosebi în perioadele de schimbare, în zonele marcate de dificultăţi; după ce-şi epuizează energia ideatică revin în prim plan cu un alt conţinut şi o altă formă. O revenire teribil de toxică, însă, în cazul României, în care vehiculul comunist, vopsit şi plin de abţibilduri, condus de şoferii iadului a trecut peste cadavre (la propriu)  ducând naţia într-o fundătură! Un loc în care, prin mistificare şi manipulare, grupuri organizate de pradă ajunse în structurile de putere continuă să se îndeletnicească nestingherite cu  acumularea de funcţii şi de avuţii personale prin rapt. Un mod de travestire politico-ideologică şi doctrinară prea târziu devoalat, acum, când asistăm, neputincioşi, la  expansiunea în reţea a acestor structuri. Prin falsificarea regulilor (scrise sau nescrise) ale desfăşurării competiţiei politico-economice într-un regim cu eticheta „democratic” era de aşteptat că se va ajunge la o construcţie social-politică bolnavă şi extrem de greu de reformat. La finele anilor ’80, Francis Fukuyama proclama sfârşitul confruntărilor ideologice majore anticipând căderea regimurilor comuniste. Acelaşi Fukuyama revine în 1994, nu cu “sfârşitul ideologiei”, ci cu victoria liniştită a liberalismului economic şi social”, teză intens dezbătută şi acum. Dezbătute  şi la noi, cum nu, tezele doctrinare (politice, economice, juridice, sociale), dar cu ce  efect practic? Nici o doctrină (ca ansamblu de idei, opţiuni valorice, aspiraţii, idealuri, articulate pe baza unor principii unificatoare) nu  va fi aplicabilă cât timp structuri şi năravuri nocive deformează conştiinţa democratică, parazitând politic şi economic societatea. Bazat pe minciună şi manipulare mediatică, statul încrengăturilor oculte nu poate rezolva durabil nevoile sociale deoarece modul de gestionare a resurselor şi de distribuire a mijloacelor de existenţă integrează organic, corupţia şi şantajul. Mai ales în acest timp hipercrizat şi bezmetic în care sistemul autohton afectat genetic de corupţie  se intersectează cu sistemul financiar pereche, generator de crize mondiale! Un imens Caritas &FNI, o intersecţie nefastă a totalitarismului  rezidual „reformat” cu capitalismul global al iluzioniştilor bancari. Încotro şi cum se poate ieşi din această răscruce a relelor „fondatoare”?  Să mai existe un drum, unul viabil?

12 iunie 2010 at 14:58 175 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 926.741 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.447 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 926.741 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: