Posts tagged ‘downshifting’

Downshifting (2)

Deocamdată societatea noastră abia a intrat în perioada pozitivismului indus de workshopuri, de teambuildinguri, de construcţia carierei visate. Ceva nou care ne-a lipsit, ceva remarcabil care descătuşează energiile, doar că, de regulă, le şi înşfacă, adesea în totalitate, printr-o componentă manipulatorie căreia nu i se prea dă importanţă. Astfel, deşi temelia ar fi dezvoltarea personală într-o societate a cunoaşterii, sub zodia motivaţiei psihologice mai cu seamă, de fapt, individul devine prizonierul unui mediu de muncă care-l acaparează, treptat. Programul supraîncărcat, lipsa timpului, centrarea pe construcţia carierei,  relaţionismul pragmatic, înlătură treptat liantul cu familia, denaturează relaţiile interpersonale. Viaţa se mută în birouri, relaţiile de servici, statul profesional, satisfacţiile  materiale lasă tot mai puţin loc  „vieţii dinafară”.  Efectul, previzibil:  familii neglijate, divorţuri, copiii, cu standard material ridicat, dar care, „lipsiţi de părinţi”, devin la rândul lor, victimele perfecte ale acestui tip de societate. De ce e important downstiftingul? Pentru că te  face „să ştii când să te opreşti, pentru că nu ai nevoie de mai mult ca să poţi să ai satisfacţii nebănuite-n viaţă, să nu devii un robot, un om „simplificat”, un nevrotic sau un isteric”. Adică „o depăşire a ideii de supravieţuire, un om care supravieţuieşte fie nu mai face nimic si atunci îl târăşte societatea ca stat, fie intră în această cursă pentru că nu mai vede nici o altă alegere” spune psihologul Aurora Liiceanu. Astfel, deşi în prezent împiedicat de dorinţa câştigului imediat, fenomenul downshiftingului  a stârnit şi la noi curiozitate şi chiar interes din partea psihologilor şi sociologilor şi nu numai. Ceva ce poate deveni o dorinţă de a depăşi o mentalitate care ne blochează în vieţi sărace-n conţinut. Dar asta, doar atunci când nu e vorba doar de un mimetism sau o manifestare de snobism; de o formă frivolă de „flower-power” ; şi, desigur, cât timp schimbarea stilului de viaţă cu unul mai simplu şi mai bun nu duce la izolare socială şi la pierderea responsabilităţii faţă de sine şi faţă de ceilalţi.  Paradoxal, criza favorizează reducerea preocupărilor materialiste în favoarea celor care ţin de spirit. Downshiftingul înseamnă să refuzi înregimentarea într-un sistem dacă simţi că te alienează (deşi pentru mulţi acest refuz e irealizabil, din păcate) să te mulţumeşti cu mai puţini bani şi mai puţine cumpărături (achiziţii), mai puţin tv; să optezi, în schimb, pentru drumeţii şi  plimbări în natură, cărţi bune, întâlniri cu prietenii, activităţi de creaţie, acţiuni de sprijin, lucrurile acelea simple care aduc fericirea autentică, seninătate şi  echilibru, în locul preocupărilor obsedante pentru proprietăţi, conturi, care te împiedică să te bucuri de viaţă, de fapt;  şi fără a acorda importanţă la ce cred alţii despre  tine. Înseamnă a reconsidera viaţa, a acorda importanţă lucrurilor mărunte şi gesturilor obişnuite odată cu refuzul de a alerga şi cumpăra imagine, iluzii, în loc de conţinut.

Nora Damian

18 martie 2010 at 16:56 99 comentarii

Downshifting (1)

Conform definiţiei clasice „downshifting”, un termen automobilistic, înseamnă trecerea (retrogradarea) motorului la o viteză inferioară. Dicţionarul Oxford îl traduce prin „simplitate”, un stil de viaţă care face posibilă, dincolo de  satisfacerea nevoilor de supravieţuire, realizare, recunoastere ori afirmare, trecerea către cele superioare – nevoi estetice, de cunoaştere şi de împlinire personală. În sens  sociologic, termenul se referă la încetinirea ritmului, a intensităţii, vitezei cu care trăim şi, mai ales, muncim; înseamnă reducerea standardelor materiale în favoarea împlinirior mai înalte ale vieţii, părăsirea, de pildă, a unui job foarte bine plătit pentru unul în care câştigăm bani mai puţini dar avem timp de lucrurile care contează cu adevărat (sănătate, familie, spiritualitate, uneori şi hobby-uri). Apărut în anii ’90 în societăţile  cu vechime în consumerism, ca o tentativă de a depăşi această etapă, fenomenul de „încetinire a motoarelor” a prins relativ repede, mai întâi în America, Europa, apoi în Australia. Cum cea mai mare parte din societatea românească se află pe treptele inferioare ale piramidei lui Maslow, adică pe cea a nevoilor  fiziologice (mâncare, apă, căldură) şi de siguranţă (casă, serviciu, resurse materiale), cel mult extinse la febra acumulărilor materiale pe fundamentul materialismului cultivat mental zeci de ani în comunism, downshiftingul nu are mari şanse să devină prea curând important şi la noi. Conştientizarea a ceea ce este prioritar în viaţă va rămâne multă vreme o excepţie în general provocată de evenimente dramatice sau chiar tragice din viaţa unor semeni. Psihologic, downshifting-ul înseamna schimbarea sistemului de valori al unei persoane, trecerea lui „a fi” înaintea lui „a avea”. Indiferent care sunt motivele pentru care o persoana alege sa fie downshifter, fenomenul este generat de nevoia eliberării din robia consumerismului, a joburilor istovitoare  chiar dacă sunt bine plătite, din sclavia creditelor la bănci, a acumulărilor ca mod de viaţă. Cu cât lucrurile ocupă mai mult loc în casele noastre, cu spaţiul nostru vital e mai redus. Analog, cu cât consumerismul  ne domină mai mult cu atât avem mai puţin timp pentru a ne trăi viaţa. În România, consumerismul, cu toată criza, îşi menţine forţa de subjugare…

Nora Damian

17 martie 2010 at 20:29 52 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 924.403 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.445 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 924.403 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: