Posts tagged ‘Dragnea’

Conjurația crinbecililor

Despre Conjurația crinbecililor scrisesem în 2009, când un domn Crin împreună cu niște camarazi de luptă fuseseră cooptați în implementarea proiectului Grivco, precursorul godzillei USL. Ce se petrece acum arată că furnizorii de conjurații lucrează. După trei ani, candidatul Crin a intrat în parlament, via Teleorman.
Deși în structura respectivă s-au petrecut mișcări de cadre, nimic nu s-a pierdut.

2012, alegeri parlamentare. Crin Antonescu, trecut pe listă la Alexandria de dl. Dragnea- președintele Consiliului Județean la acea vreme, declară:   „Oamenii în stare să schimbe România, să îi dea o nouă stare şi un nou destin, de asemenea pentru oamenii capabili să dea o şansă nouă şi o şansă mare Teleormanului”.
Profetică declarație: liberalul Antonescu a intrat în parlament, a devenit șeful senatului și președinte interimar al țării. O șansă istorică, într-adevăr, poate cea mai semnificativă  dintr-un șir de șanse pentru pepiniera din Teleorman.  După zece ani, prefixul respectiv a rămas simplă notă de muzeu. Conjurațiile, nu.

Motto

„Dacă apare pe lume vreun geniu, îl vei cunoaşte sigur după acest semn şi anume, toţi imbecilii se vor uni într-o conjuraţie împotriva lui”
(Jonathan Swift)

 De fapt, prin părțile astea, nu-i nevoie de un geniu, e suficient s-apară cineva în stare să schimbe în bine situaţia ţării, să fisureze cooperativa furnizorilor de conjurații, că se vor mobiliza toți imbecilii să-l facă praf. Incoloră şi inodoră ca bănetul, varianta autohtonă a imbecilităţii active se referă la toate reflexele de acumulare maladivă, fără limite, din societate, indiferent că e vorba de bani, titluri, diplome, funcţii, distracţii, bunuri, sau combinaţiile lor, asociate cu un discurs public debordând de aroganţă, suficienţă şi agresivitate. Aplatisată, redusă la două dimensiuni, fără profunzime, fără înălţime şi adâncime, lumea crinbecililor e o structură quantity, fără memorie, principii şi valori. Conjuraţia crinbecililor are drept unic şi permanent obiect de activitate practică înlăturarea oricărei persoane capabile să dea altă dimensiune acestei societăţi. Sudarea la toate nivelele a puterilor statului, mai ales în zonele de maximă importanță, sensibile, unde se cere lucrat cu fineţe, la capete, gheare şi buzunare reprezintă principalul lor atu. De aceea se cere vigilență. Oricine dă semne de responsabilitate într-un domeniu sau altul al vieţii publice trebuie rezolvat mai-nainte ca demersurile sale să le slăbească structura. Tratat imediat pericolul dispare şi nivelul de imbecilitate revine la normal. Crinbecilii lucrează prin  divizare şi combinare. Prin împărţeală, energia animozităţilor de orice fel, inclusiv a celor personale e diseminată mediatic pentru declanşarea şi întreţinerea unei multitudini de încăierări infantile în spaţiul public. Negativizarea diferenţelor, zvonistica, cultivarea bârfei, suspiciunii, preferinţa pentru macabru, mizerie, jaf, au efect „quality” garantat. Prin combinare, dintr-un simptom temporar, imbecilitatea devine o stare morbidă permanentă la scară socială.

Un comando de crinbecili selectaţi&reciclați ţine politicul în tensiune şi lumea în nevroză. Un fond perfect pentru ca teleormanizarea actuală (precedată de vanghelizarea pregătitoare) analfabetizarea social-politică (precedată de sindicalizarea imbecilă a învăţământului) combinată cu promovarea modelelor anticulturale în media, să garanteze degradarea comportamentală generală. Divizii de crinbecili-pitbulli sfâşie la comandă, cu precădere în perioadele preelectorale. Doctrina permanentei conjuraţii, un liberalism troglodit combinat cu o falsă social-democraţie, e chiar odrasla generată de sudura cu pricina a puterilor siameze. Iar sudura e secretul supremației ei neîntrerupte. În misiunea lor de a înăbuși în fașă orice suflu înnoitor, conjurații sunt secondați constant de diverși influenceri, mercenari sau voluntari vicioși, care au grijă să țină vie crinbecilizarea, s-o perpetueze, să mai rotească actorii, s-o normalizeze! Să țină boborul în inacțiune, în neputință, în lipsă de respect de sine, copleșit de imaginea sa de bolnav cronic, cultivată insistent, într-un thriller fără sfârșit. Băieți deștepți, păi cum….

26 ianuarie 2019 at 09:49 2 comentarii

Descurajant

Era de așteptat ca la desemnarea second-premierului, președintele să lămurească măcar niște aspecte controversate. În loc de asta, am aflat că indiferent cine va fi, trebuie numit rapid. Iar faptul că, dintre cele câteva propuneri prezentate de Dragnea, anterior consultărilor (după cum spune Dan Tapalagă în editorialul HotNews) președintele l-a vrut fix pe ex-ministrul Tudose are datele unui blat. Unul bizar.

Bizar e și ce s-a petrecut în aceste șase luni. bizar și periculos.

Să recapitulăm:
–  în februarie ministrul Iordache din cabinetul Grindeanu dă ordonanța 13 care scoate sute de mii de oameni în stradă.
– președintele anunță că va iniția un referendum anti-corupție.
– în mai guvernul recunoaște că nu e capabil să-și respecte promisiunile electorale.
–  în iunie, 8 din cei 9 judecători CCR impun parlamentului obligativitatea de a vota netrebnicia care a generat cea mai mare revoltă a societății după 89, anulând opinia separată a celui de al 9-lea.
– războiul fratricid din PSD se încheie fulgerător (și sordid) cu debarcarea premierului Grindeanu prin moțiune de cenzură după o evaluare internă din care rezulta că miniștrii sunt incompetenți; dl. Tudose cu deosebire.
– dosarul ordonanței 13 a fost clasat.

Atâtea puncte slabe n-a adunat PSD niciodată într-un timp atât de scurt, în ciuda poziției de putere aproape discreționară: încrederea electorală în partid a scăzut vertiginos, scena răfuielilor interne a produs silă generală plus o breșă serioasă în PSD. În plus, după luni de non-combat, PNL părea că s-a întremat, dacă-i luăm de bune declarațiile ofensive. Iar președintele avea un prilej neașteptat de a acționa…

Și atunci, ce să credem?
După ce se pronunțase că vor cere alegeri anticipate, PNL se îmblânzește brusc, Ludovic Orban uită instantaneu ce declarase (că PNL e gata să preia guvernarea) și nici măcar nu încearcă să vină cu propuneri la consultările de la Cotroceni.

Explicația reală a acestei retrageri (motivată convenabil cu „lipsa majorității”) pare a fi desemnarea avant la letre de către președinte a second-premierului în persoana d-lui Tudose (ex ministru în cabinetul demis pentru incompetență -conform evaluării făcută de „creierul psd”, infractorul colecționar de tablouri Vâlcov) în urma unui sfat de taină cu dl. Dragnea care a precedat consultările formale (și inutile) cu partidele.

De ce?
Din comoditate și dorință de „liniște”? „Indicații”, poate, de undeva? Sau pentru ca dezagreabilul personaj desemnat premier ar fi într-un contrast favorabil cu imaginea domniei sale, acum că, trecut de jumătatea mandatului, se gândește la un nou mandat prezidențial? (oglindă, oglinjoara mea... )  Ceva mult prea cinic și egoist, totuși…

Oricum
– au uitat toți de bilele introduse pe șest în urnă de chestorul pesedist pentru bușirea lui Grindeanu.
– mai aflăm că miniștrii dați jos pentru incompetență vor intra și în noul cabinet…
în fine,
– strada a primit drept încurajare, un neașteptat&nemeritat duș rece

Bineînțeles
– că nimeni nu mai pomenește de referendumul anticorupție.

Politica din țara asta pare tot mai evident a fi impusă din comandamente colcăind de interese. Oamenii dezbat, calculează, protestează, speră, așteaptă, în timp ce mai-marii au cu totul alte socoteli care nu se potrivesc cu ale societății. Faptul că dl. Tudose a fost desemnat premier în urma unor negocieri care au precedat  consultările de la Cotroceni te face să te gândești că-s niște lucruri tulburi în numirea asta.

27 iunie 2017 at 11:54 8 comentarii

Vremea culesului

A început școala. În vechea ei uniformă de abuzat educația, sau de apărat abuzurile, Cati aduce un mesaj plin de dragoste: „să încurajăm un învățământ retardat, țara și partidul contează pe asta”. Cum educația, scăpată din mâna ei, a apucat-o abrambura prin alt cartier, Cati se rupe în figuri s-o treacă strada, înapoi la sediul partidului

De teama vaccinului politizant, unii părinți însă, vor să-și școlească copiii acasă. Indezirabilă opțiune, zice îngrijorată, Frau, prinsă într-un turneu de automobilism în formula single cu școlari în decapotabilă și un open de tenis; cu un mesaj recuperat din vechi documente de partid: „să ne demonstrăm neabătut iubirea pentru copii”.

Nici Herr nu se lasă mai prejos! Alegând, cu mare curaj, o escaladare montană de promovare personală cu mesajul „trebe să ne iubim patria noastră cea frumoasă și bogată”, ne ajută să-nțelegem că, de sus, va urmări și mai atent ce se petrece în țară.

A venit toamna! Leana are mere. Coapte de iubire, mesajele politice atârnă ca fructele de crengi în livezi. „Haideți la cules cu mine”, e mesajul ei doldora de patriotism.

Rumen, ca un măr de import de la producătorii din piața Matache, manelismul literar, la rândul lui, se orientează abil spre trocuri profitabile cu politicul, debordând de iubire,

În tranșeele partidelor mari se prepară conserve patriotice după rețete de familie din pivnițele serviciilor. Mirosul, anesteziant, vine însă, zic oamenii vii, și de la mirodeniile aduse de Dragnea din cimitirul comunal. Atacată non stop de la bufetul senatului și din bârlogurile televiziilor cu bulină,  justiția încă rezistă. Toamna asta electorală pare ieșită direct din neuitatele abecedare cu portretul împușcatului din prea mare iubire…

20 septembrie 2016 at 12:02 8 comentarii

Scadența

Încă n-a venit valul cel mare. Pe ici pe colo se umflă apele, însă nu multă lume stă cu ochii pe linia neagră a orizontului care se apropie. Deși extrema iresponsabilitate a guvernării ultimilor trei ani e colectivă, politrucimea arată doar spre moțul din fruntea guvernului; practic terminat, ținut strategic însă, între mușcate! Iar mai deunăzi, de parcă n-ar fi fost de-ajuns nerozia lor triumfalist-păguboasă, s-au îmbulzit să-și acorde salarii mai nerușinate chiar decât ale guvernului-manechin din 2009. Să nu-i prindă criza fără bani! Dacă lui Tăriceanu i-a ținut, cei care i-au urmat la guvernare plătind ponoasele, de ce să nu pluseze și ăștia de-acum, că nu se știe ce și cum va fi mai târziu? …Un maxim istoric de iresponsabilitate și cinism care dă un puternic impuls valului negru pe care-l vedem apropiindu-se. …Și de unde să vină binele?

La răsărit se prăbușesc bursele, la sud și la apus, invazia emigranților riscă să dărâme Europa. Jocuri financiare. Neîncredere globală. Lupta pentru resurse, terorism. Nu-i prea greu de intuit ce poate urma.

Revenind la ale noastre, ca om pățit, Dragnea pare decis să fie el cel care-i trage scaunul de sub fund amicului premier, în obișnuita tradiție a lichidărilor frățești din USL. Probabil c-o fi văzut în situația de acum, o oportunitate. Dacă-n urmă cu trei ani, înconjurat de fani și apărat de troli-postaci, Blaga făcea din PDL un cal troian uselist ca să-i alunge pe Boc și Băsescu, de ce n-ar încerca și surferul de Teleorman ceva care să-l țină pe val? Să nu ne bucurăm. Machiavelismul n-are nimic cu transformarea de profunzime ci doar cu calcule politicianiste.

25 august 2015 at 16:02 27 comentarii

„Ponta, cui ne lași?”

mai- iulie: Ponta, în război deschis cu Iohannis, Șova miruitul, pe gard la DNA, Ghiță sereistul, căzut în groapa cu gunoi a republicii corupției ploieștene, tata socru de premier în dezechilibru,Tăriceanu cu motoru-n gard. zonă pesedistă în surpare.

18 iulie. întâlnirea informală Iohannis, Oprea, Zgonea, la Neptun. un fel de Yalta pentru frontul pnl-psd. Iliescu a înțeles imediat că acolo s-a pus X-ul pe viitorul politic al cârlanului (probabil intuise încă de când generalul interimar se declarase iohanist)

A susține un ponta în cârje cu 7 dosare penale e sinucidere curată. „Ponta, cui ne lași?” Conform tradiției bolșevice și înțelepciunii iliescene, prietenii știau că alesului lor pân-aici i-a fost. Speriați de scufundare, au înțeles și că un element greu ca d-na Plumb nu-l salvează pe Ponta, nici pe ei.  A înțeles iute și d-na Abramburica. ceva mai greu, și d-na Firea. domnu Vasile și alte doamne și domni. În final, a înțeles și Ponta.

22 iulie: în locul inculpatului,PSD alege condamnatul. Deși ieșit din grațiile clanului Ponta (care-l mirosise deja pe rivalul-trădător) pentru meritele dovedite în episodul referendumului din războiul anti-băsist, Dragnea își are locul lui de top în galeria uselistă a falsificatorilor de voturi în interes public. Ăsta era omul de care aveau nevoie,  cu toate că DNA îi stătea în coaste.

Apele se despart pentru a se uni mai trainic. Ex-puciștii scapă de un prost, util la vremea lui, dar care o luase razna pe traseu. un traseu periculos: Iohannis & Mihalache&com, Helwig-SRI, Oprea-UNPR, Zgonea PSD- vasal, MRU- SIE, cariatidă. plus curtenii&chibiții. tehnicieni useliști vizionari care vor face din PNL-ul de carton vopsit viitoarea putere, iar din segmentul depontinizat din PSD, viitoarea opoziție constructivă; una civilizată, de circumstanță, cum cere interesul național.

up-date
Așa se vedeau preparativele de consolidare la vârful puterii cu șase luni în urmă. Reacțiile neprevăzute ale societății la tragediile petrecute nu demult îi forțează să modifice nițel datele dar linia „implementării proiectului” pare aceeași. până acum.

23 iulie 2015 at 12:24 38 comentarii

Noi pagini de curaj

Să nu ne îngrijorăm c-a dispărut curajul din țara asta! Nu doar că s-a înmulțit (de cel puțin de 7,4 milioane ori, după cifrele dintr-un dosar al d-lui Dragnea) dar pe zi ce trece îmbracă forme noi și mai ales, originale. Ce să apreciezi mai întâi: curajul nebunesc al d-lui premier Ponta de a lăsa guvernarea în izmene și țara sub praporele animat al d-nei Cristianei Anghel? ori curajul d-lui procuror Nițu de a ancheta magistrații  incomozi ai CCR? curajul d-lui Tăriceanu care a depășit și curajul istoric al neuitatului domn Crin Antonescu, ambii foste embleme glorioase ale prestigiosului PNL? ori al d-lui Chiliman, eroul zilei? neasemuitul curaj al parlamentarilor care-și votează pensii de Ali-Baba, ori al legiuitorilor care aprobă hăcuirea a ce-a mai rămas din păduri și din patrimoniul natural al țării? sau al d-lui Bombonel care-și flutură fularul ca să insufle curaj adulatorilor copilotului de formula zero barat?

Curajul tăcerii prezidențiale instalată la Cotroceni pare a fi elementul cheie de retrezire a curajului național. Boborul e din nou fericit. Cu ochii lipiți de viața de lux a cuplului prezidențial nu-l mai doare nimic. Curajul președintelui de a-și urca consoarta pe podiumul revistelor glossy a făcut din presa tabloidă o instituție atât de serioasă, încât și presa zis serioasă a devenit tabloidă! Ca urmare, veșnicii oameni de bine din boborul- de jos ori de sus, ganz egal- au curajul să-i huiduie pe domnii contra ale căror gânduri îi supără. Sincerele sentimente pentru cuplul cu cel mai mare dormitor din Europa par a fi cel mai mare câștig pentru sufletul nației devastat de deceniul băsist. În acest ocean al iubirii patriotice încap laolaltă toate personajele care i-au arătat dosul ex-președintelui. Până și d-l MRU, fost lider de partid plin de curaj devenit cariatidă a tronului cotrocenist. În fine, în fața curajului fustiței cu paiete aurii a d-nei președinte, chiar și josbăsismul devine istorie.

21 iunie 2015 at 14:55 49 comentarii

Şşşşşt!…

Organizatorul întrunirii era pachet de nervi!! Partea americană sosise şi premierul ia-l de unde nu-i! Îl trecură toate năduşelile. „Just a moment, please”.  Se retrase într-un colţ şi puse mâna pe telefon:
– Alo, bună ziua!
– Bună! Se auzi un şuşotit de la capătul firului.
– Domnul Sârbu, senatorul, e acolo?
– Da, răspunse abia auzit vocea.
– Pot vorbi cu el?
– Nu, se auzi şuşotitul.
– Dar domnul Palada?
– Domnul Palada e la Ghiţă…
– E vorba de dezbaterea programată cu oficialii americani, cu cine pot lua legătura?
– …..
– Doamna Daciana e acasă?
– Da!
– Poate vorbi cu mine?
– Nu, e ocupată!
– Bona e acasă?
– Nu, e la cursul de franceză!
– Mai este cineva pe acolo?
– Da, şopti vocea.
– Cine?
– Mai mulţi… Şi un poliţist!
Surprins, organizatorul întreabă:
– Şi ce caută poliţistul acolo?
– Vorbeşte cu lumea. Cu Dragnea, cu Zgonea  … Cu ziarişti, cu popi… Cu pompieri… A venit şi Ghiţă delaVodafone…   Şi cineva de la NATO…
Auzind vacarmul la celălalt capăt al firului organizatorul se sperie de-a binelea:
– Pompieri?… NATO?  …Şi ce-i cu zgomotele alea?
– Un elicopter!…
– Un elicopter??
– Da. Face parte din echipa de căutare! Sunt şi unii de la Armată…
Organizatorul e din ce în ce mai speriat:
– Dar ce se-ntâmplă acolo?
–  …..
– Alo,  da’ cu cine vorbesc?… Victor, tu eşti?
– Nu-s io, e Viorel  …Şşşşşşt!…  Ne caută!

12 ianuarie 2014 at 07:03 17 comentarii

Articole mai vechi


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 918.562 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.439 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 918.562 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: