Posts tagged ‘Elena Udrea’

Time-thinking înainte de fluierul arbitrului

Înainte să se avânte în joc, jucătorii de pe aceeași jumătate de teren ar fi trebuit să-și proiecteze strategic conduita de joc pe linia win-win împotriva adversarului comun. Nu s-a întâmplat așa. Jocul a fost resetat înainte de-a începe prin asocieri și reasocieri negociate de lideri fără scrupule. Migrări, blaturi și trădări. Nimic nou în politichia de pe Dâmbovița- înafară de (re)achiziționarea primarului sibian. Așa a luat ființă ACL, o gogoașă colorată cu dungi roșii, în care s-a refăcut, la fel de nesănătos, PNL. Și cam burtos după ce a înghițit PDL. Rămas cu mâna-ntinsă și cu colecția de fotografii tabu a Elenei Udrea, PMP-ul de-acum (nu cel care a funcționat până-n iunie în cu totul alt regim și cu altă perspectivă) e mai curând o durere de cap pentru Traian Băsescu, de care s-ar fi putut lipsi. Una peste alta (vorba contorsionistului mru), dacă PDL-ul d-lui Blaga a demonstrat că rostul lui a fost să dispară, PMP-ul  (cel al d-nei Udrea!) a dovedit că rostul lui era să nu apară. Meci nul.  Avantaj, PSD.  Diferendele s-au ținut lanț și au împărțit galeriile în tabere de refugiați dezamăgiți, certăreți, agățați prostește de vechi lozinci în vreme ce tsunami-ul roșu dă năvală. Intrarea Monicăi Macovei în terenul prezidențialelor a stârnit, monstruos, viespăraia în paradisurile tulburate de imagini cu zăbrele. Toți cei vizați de justiție și-au unit vocile strident împotriva ei. Nimic de mirare: votul pro-Macovei, înseamnă votul pro-justiție. Deja pornită, măturarea adunăturilor de corupți ascunși, ca gândacii, în cotloanele statului ar face din România, însfârșit, o țară normală. …România, stat de drept? Câți vor cu adevărat asta? Nici măcar cei din terenul așa-zis nealterat, al dreptei! E drept că, în ciuda mijloacelor precare de care dispune ca independentă, a denigrărilor și a embargoului media, Macovei și-a asumat o răspundere uriașă. Și un risc, pe măsură. De înțeles deci, până la un punct, unele atitudini marcate de neîncredere și teamă. O atmosferă în care Iohannis pare înțeleptul care tace. Tace și când trebuie și când nu trebuie.

Wishfull thinking. E uimitor cu câte calități inexistente (dar și cu ce păcate) a fost împodobit candidatul Iohannis! L-au făcut altceva. O imagine care merge. Mai lipsiți ca totdeauna de repere reale, destui concetățeni își pun speranțele într-o iluzie. În extremis, însă, și o iluzie poate fi mai bună decât o zgardă roșie gata pregătită.

10 Octombrie 2014 at 21:23 236 comentarii

Spume toxice

De cum s-a isprăvit bâlciul electoral, spuma fesenistă a reumplut paharul dreptei. Reluate, într-o formulă mereu mai toxică, manevrele care mimează coalizarea „împotriva răului comunist” (fesenist, pedeserist, penelist, vadimist, pedelist, udemerist, uselist, pesedist) şi chiar „dizidenţa”, domină de un sfert de veac politica autohtonă asigurând continuitatea răului comunisto-securist cu integrarea pe parcurs  a mulţime de alte rele într-o formulă de neînvins a prăpădului naţional. De fapt spuma asta tinde să nu lase nimic neacoperit până când infernala  formulă „toţi sunt la fel” devine de necontestat. Suntem mai aproape ca niciodată de acest moment: cu măşti revopsite şi uniforme  schimbate de sub care duhneşte jegul depus şi nespălat  în timp, duşmanii de ieri se pupă din nou, în acelaşi stil  ipocrit. Ştiind că nu există alternativă la perenul uselism, jocurile se reiau  periodic la aceeaşi masă a imposturii. şi  pe stânga şi pe dreapta.

Din spuma asta au evadat, totuşi, o mână de oameni de care ne-am legat speranţele. Departe de a fi perfecţi, prin tot ce au realizat în timp au depăşit fesenismul dar nu l-au învins. Dac-ar fi rămas alături în acest crucial an 2014, prin ei, ţara ar fi avut altă perspectivă. Motive minore i-au îndepărtat unii de alţii exact când statul de drept avea cea mai mare nevoie de ei.  Împreună. Am dorit ca Monica Macovei să ajungă europarlamentar, mă bucur c-a ajuns dar, nu pot să nu spun, în preţul acestei victorii intră şi victoria tristă a refesenizării. Am sperat ca PMP să fie partidul care, în fine, îngroapă fesenismul dar, nu pot să nu spun, în preţul eşecului său intră şi efectul viruşilor fesenişti pe care-i poartă, chiar dacă  stă mult mai bine cu imunitatea decât celelalte. Per total, o victorie a la Pirus în care rolul principal, de departe, l-a jucat cu asupră de măsură, URA. Dacă M.Macovei a dus o campanie pozitivă de mare impact prin contrastul cu găunoşenia roşie, o cohortă-ntreagă de susţinători au făcut, în schimb, o furibundă campanie anti-Udrea (anti-PMP, anti-TB) Cu efect indirect, de ridicare a PSD&FSN. Şi un impuls dat URII. La vreme! Cum o parte din energia de campanie a PMP s-a lăsat atrasă în reacţiile anti-ofensivei sus-amintiţilor, au pierdut teren şi timp. Cu efect indirect, de ridicare a PSD&FSN. Şi un impuls adăugat URII. La timp!

Nu trag concluzii, departe de mine să spun ce-ar trebui făcut. Ce vor decide de aici încolo protagoniştii va fi la fel de vizibil ca şi ce au  lăsat în urmă. Un singur lucru aş adăuga: dacă vor continua să trudească pe drumul URII, vor dărâma tot ce-au construit.

 

29 Mai 2014 at 12:55 239 comentarii

Primii căţei turbează

Poate mă-nşel, dar prezidenţiabilul strategic de pe dreapta încă n-a apărut. Impresie stabilă în ciuda a tot felul de sărituri. Nimic nu e imposibil dar, pentru cei care s-au aruncat deja, gălăgioşi, în valuri, în aer, am oarecare îndoieli. Vorba unui premiat Nobel, candidat la nemurire: „Muriendose de hombre, subreviviendo a la rabia, pudriendose de viejos en la exquita mierda de la gloria”. În traducere politică, „le premie căţoa turbe” ( scuze  :)) Deocamdată am asistat doar la pregătirea terenului. Pentru cei reactivi şi lipsiţi de răbdare, de pildă, „lansarea” – exclusiv prin aluzii şi glumiţe,  binevoitoare ori acide, a Elenei Udrea pe pista prezidenţiabililor- pare  sigură deşi are toate datele unei comedii bulevardiere. Nici măcar asocierea, concomitentă, cu numele rezervatului Emil Boc nu prea ţine. Era de aşteptat însă, ca pasul în faţă al blondei în blugi  să declanşeze polemici aprinse şi, în general, cât se poate de necordiale-  la care, să recunoaştem, s-a dovedit ca de obicei, rezistentă. În realitate, deşi nu e exclusă o tatonare, e vorba, mai curând, de nişte artificii care, în câteva săptămâni, şi-au făcut pe deplin efectul:  aplauze, fluierături, înjurături, păruieli. Publicitate gratuită. Cotroceniul nu e eligibil pentru paraşutistă chiar dacă nişte sondaje îi vin în ajutor şi controversata blondă s-o fi lăsat şi dumneaei, legănată de iluzii. La urma urmei, a rămas mai puţin de o lună până la „momentul adevărului”, când vom vedea dacă unii au supravieţuit rabiei.

PS. Să nu uităm:  1 MAI corupt ca pesede, tot în pesede găseşti! (https://noradamian.wordpress.com/2012/05/01/1-mai-corupt-ca-pesede-tot-in-pesede-gasesti-2/)

1 Mai 2014 at 13:59 140 comentarii

Conduita neputinţei

Când cei cărora le dăm girul încredinţaţi că slujesc o cauză mare sunt dominaţi de invidii şi interese mărunte se-nscriu automat în spiritul duşmanilor consacraţi ai respectivei cauze. Devin monede calpe. O conduită larg împământenită care explică stagnarea în neputinţă din toţi aceşti ani în care nu ne-a lipsit şansa de a ieşi din marasmul instalat în stat prin repoziţionarea structurilor ceauşiste. Să nu se aştepte nimeni ca aceia în cauză să-şi vadă micimea! Dar, cu siguranţă, ei vor fi primii care vor reclama efectele. Desigur, cu bocelile obişnuite. Şi totdeauna sunt de vină ceilalţi.

Spirala prostiei continuă. Ea poartă numele de opoziţie, de luptă cu traseismul, de politici principiale, de jurnalism justiţiar şi oengeuri responsabile. Râd toţi dracii dar ea, prostia, n-aude. Şi nu vede că, din decembrie’89, nu ratează nici ocazie să se arunce la momelile securiste pe care, de la mărunta ei statură în contrast cu pretenţiile justiţiare, le transformă în motivaţie politică. Să nu credeţi că ascensiunea varanului, ca să dau un exemplu edificator, n-a fost şi rezultatul unor manevre proiectate anume pentru acest gen de „luptători”. E destul s-amintesc cum, aruncându-le-o pe Mona Muscă „însetaţilor de dreptate”, varanienii şi-au eliberat drumul spre supremaţie. Straşnic s-au distrat şi atunci, dracii, privind puhoiul de păsăreturi care se repeziseră s-o devoreze!

Mai nou, nici nu mai e nevoie să intervină cu tehnici iliescene de-astea, deja şi le-au însuşit suficient ca să le utilizeze creator. Şi eficient! Pe lângă încărcătura naţional-planetară de vinovăţii pusă în cârca lui Băse (adversarii, pe faţă- ceva mai dosnic, „prietenii”) nimic nu le arată mai clar nimicnicia decât oftatul cu „la umbra lui nu pot creşte alţii”. De fapt, au dreptate. Când nişte veleitari reclamă că stacheta e prea sus şi-ncearcă, în loc s-o sară, să-l coboare pe cel care a sărit-o, n-ai ce aştepta de la ei. E limpede că vor face tot posibilul să demonstreze că o pată minusculă de pe haina vinovatului, reală ori inventată, e echivalentă cu ţinuta jegoasă a adversarilor.

Câteva din marile motive de schismă, cu efecte dezastruoase pentru viitorul politic al ţării, simptomatice pentru calitatea umană a acestor inşi, se văd cu ochiul liber:  interesul personal vs interesul public, antipatia cruntă faţă de Udrea- pe care o investesc, paranoic, cu puteri băsesciste- supranaturale, durerile de stomac devastatoare ale unora neonoraţi pentru „sacrificiile lor”, clamate cu fiecare ocazie, de apărători ai statului de drept, cu funcţii în fundaţia, respectiv partidul MP. Motive de motive, cauze de cauze! Pentru care nu ezită să folosească, maculându-le, în războielile lor meschine chiar şi puţinele repere luminoase dedicate statului de drept.

Aici e momentul unei distincţii între traseism şi trotuarism, în ciuda conotaţiei echivalente care li se dă, în virtutea aceleiaşi gândiri bolşevice, induse securistic. Întreb: între a renunţa la un mediu partinic mai util adversarilor decât binelui ţării, viciat politic de lideri şi a alege independenţa ori un mediu încă în formare, dar sănătos, ce e mai moral?

26 Noiembrie 2013 at 13:48 124 comentarii

Atunci şi acum

La masa puterii au ajuns mai mulţi ca niciodată şi prada de-mpărţit nu mai e atât de uriaşă ca pe vremuri. Slugile iau locul stăpânilor şi cozile de topor devin săbii ninja. Lumea dă din umeri: ce să-i faci, asta-i politica; un partid nu e pension de domnişoare şi nici şcoală de maici! Aparatnici comunişti şi securişti-  de carieră,  azi coloraţi în fel şi chip, au ieşit triumfători, după recentele alegeri, ca rahatul la suprafaţa apei! Iar de la nişte stabilimente politice profitabile pentru borfaşii care se-nghesuie democratic acolo nu poţi pretinde vreun respect pentru lege, pentru ţară şi oameni. Se joacă la cacealma, pe măsluite, cu interesele ţării şi viitorul ei, pe masă şi pe sub masă. După atâtia ani de la masacrul din decembrie, aceleaşi ganguri rivale care s-au îndeletnicit cu jocurile sângeroase de atunci, refreshuite între timp, le vedem jucând acum nestingherite, tot la masa roşie a poftelor lor.

Ceeace aştepta o mare parte a electoratului şi era posibil în precampanie, când a lipsit un singur vot ca să fie scoşi de pe listele ARD-ului (în principal ale PDL-ului) câteva zeci de personaje sancţionabile juridic, nu mai e posibil acum! Atunci, nişte indivizi importanţi cu rol de decizie politică şi-au bătut joc de ideea de etică, au luat în râs criteriile care, aplicate, ar fi  demonstrat că între politică şi moralitate poate exista compatibilitate! Iar alegătorii, vreo zece milioane (nu suporterii de partid) au priceput că-şi fac speranţe degeaba şi au tratat alegerile-n silă aşa cum meritau!

Observ că se face o confuzie regretabilă între ce ar fi trebuit făcut atunci şi ce e posibil acum. Atunci Monica Macovei era în fruntea comisiei de etică, acuma e doar un candidat la şefia partidului în care au rămas majoritatea pătaţilor, adică aceia pe care-i considerase incompatibili cu  exigenţele unui partid mai curat. Altfel spus, candidata Macovei e la mâna lor. De una singură,  e limpede că are şanse minime. În acest context, găsesc realistă intervenţia preşedintelui Băsescu, ştiut susţinător al reformiştilor, prin care o aduce şi pe Udrea mai în faţă-  ca şi  ideea unei şefii colective conjuncturale avansată de Cristian Preda. Diferenţa uriaşă între ce se putea face în ajunul alegerilor parlamentare şi ce se mai poate face acum la nivelul acestui partid,  singurul iniţiator al reformării statului din cei 23 de ani, schimbă complet posibilităţile de acţiune, în ciuda reacţiilor previzibile, în funcţie de coterii şmecherii şi cumetrii, care au apărut în sfera politică şi publică. Nu şi modul de a  privi situaţia al unor  jurnalişti, altfel verticali, care par să confunde acum cu atunci.

22 Februarie 2013 at 13:27 135 comentarii

Totul sau nimic?

O dreaptă făcută ţăndări vrea şi acum „Totul sau nimic”.  Mărginindu-se în a-şi clama revoltele ei legitime, captivă în indignările şi purismul ei radical, nu pare să-nţeleagă că formula asta rareori e câştigătoare. Mai ales în politică- în ce se petrece acum, aici! Fără blestemul ocupaţiei unei protipendade politice puse pe jaf am fi fost departe, da, ştim asta, dar există şi alte cauze care ne ţin sub ocupaţia prăduitorilor. Dacă firul roşu n-a dispărut din politică şi instituţiile statului iar acoperirea constituţională şi legislativă a hoţiei sub toate formele pare perenă, o cauză esenţială   a fost şi rămâne disproporţia între aspiraţiile etice reprezentate  de valorile statului de drept ale unei minorităţi şi nevoile lipsite de dimensiuni sociale ale unei mari părţi din populaţie. Nimic de mirare: cu o societate civilă politizată şi  o educaţie şcolară abramburită, situaţia a coborât sub punctul critic. Discrepanţa s-a accentuat fără ca vreun altoi politic sănătos să însănătoşească rădăcina bolnavă a politicului şi nici să fie-n stare să ridice exigenţele electoratului.
*******
Să nu ne imaginăm că grefa, altoiul ăsta ar fi din cosmos. Nu, e tot din pământul nostru. E vorba de oamenii sănătoşi, întreprizi, cu motivaţii superioare care vor să schimbe-n bine soarta semenilor. Sunt însă, foarte puţini.Vorbim de cei cunoscuţi ca reformişti politici. Şi-n general, de cei capabili să evolueze. Departe de a fi perfect, Băsescu e un asemenea om. Recenta lui intervenţie mă face să cred că şi controversata Udrea- pe drept şi, uneori, pe nedrept, blamată, ar fi capabilă să-i urmeze modelul! Rareori, însă, evaluarea are-n vedere şi aspectele pozitive din evoluţia unei persoane – care ar estima parcursul ei în viitor. De regulă priveşte doar înapoi axându-se exclusiv pe defecte; poate din lipsa unei optici din mai multe unghiuri ori din refuzul ei. Victoria Monicăi Macovei la şefia PDL ar fi idealul! Dar mă tem…  Situaţia e atât de dezechilibrată, de nefavorabilă, încât un compromis pare mai raţional. O formulă realistă cu şanse de reabilitare a pedeleului dar şi de echilibrare, oarecum, a spectrului politic ar fi triumviratul  de conjunctură cu trei copreşedinţi, propus de Cristi Preda. Dincolo de diferenţe, o cooperare ar reduce riscurile, ar elibera partidul de efectul Blaga, l-ar orienta pe direcţia reformării.

21 Februarie 2013 at 12:50 61 comentarii

Fructele amare ale trădării

De afară se aud tot mai tare vocile celor care o vor pe Monica Macovei la şefia PDL, dar şi bruiajul vocilor antenei care-l vor pe Blaga. Alţii, până mai ieri lătrăi în spume ai buldogului, se-ntrec să  pună virgule printre vocile dreptei.  Iar Traian Băsescu o consideră aptă pe Udrea. Momentul decisiv pentru destinul partidului bate la uşă. Dar, indiferent ce doresc cei de afară, viitorul lui va fi decis de cei dinăuntru. Crede cineva că-n acest partid coşcovit e dorită Macovei la conducere?  Păi nici Udrea nu pare să se mai bucure de mare trecere! Ca o frunză-verde-n vântul trădării, spiritul buldogului bântuie pe unde nu te aştepţi! Prin sud, zice-se, mişună şacalii. Iar vulpile politice tocmai au ieşit din rolul de căprioare. Aplauze! Oligarhia salvează România! Dacă bănuiam că distinsa doamnă Turcan îşi va declara preferinţa pentru buldogul fără dinţi, fără curajul de a duce bătălii electorale şi, mai ales, fără priză la electorat, nu m-aş mai fi obosit în decembrie să merg la secţia de votare! Delicata Raluca şi-a-ncheiat cariera: încă un pufuleţ care preferă dulăii năpârliţi!

Dat la o parte de o perspectivă dezolantă, optimismul meu are un moment de gol: în acest context Monica Macovei şi cei care se luptă de cel puţin doi ani de zile să moralizeze-reformeze mediul pedelist au ajuns la finish. Probabil la sfârşitul lui martie, lucrurile se vor aşeza, nu cum ar dori electoratul, ci patronatul de partid. Eventuala plecare a Monicăi Macovei, poate şi a celorlalţi, în aceste condiţii, nu e nicidecum o problemă de oportunism şi nici de traseism ca la majoritatea politicienilor din soiul varani, buldogi, şacali, vulpi, pentru care partidul e locul de învârteli şi adăpostul de justiţie. Şi n-ar fi deloc rău dacă spiritul buldogului n-ar fi compromis unitatea dreptei şi prin alte părţi care au pus umărul la trădare.

Câtă încredere pot avea reformiştii şi-n primul rând, Monica Macovei în forţa civică a partidului  lui MRU? Ce au avut în cap cei din stafful lui când au pornit, prin toamnă, o campanie a la Ivan pesedistul, anti-Macovei? Să fi fost în necunoştinţă de cauză fostul şef de servicii de informaţii, de manevrele astea? Abia când au văzut cât de susţinută e pe toate fronturile au făcut ciocu’ mic! …Le-o fi fost de folos? Se mai poate repara o asemenea nerozie? Cu tot parcursul lui păgubitor din vremea constituirii, partidul d-lui Neamţu cel puţin n-a trădat-o! S-ar putea trece peste toate? Chiar şi peste săgeţile otrăvite ieşite din aceleaşi surse insalubre pentru a bloca o asemenea nenorocire? Acum grupuri de pe Facebook cer forţelor dreptei, unitate. Înduioşător! Par nişte copii care le cer părinţilor despărţiţi să refacă familia.

18 Februarie 2013 at 15:05 48 comentarii

Articole mai vechi


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 888,794 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.340 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 888,794 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: