Posts tagged ‘extreme’

Pac, la răsboiu!…

Impulsul de a diagnostica, generaliza, prognoza, a atins cote amețitoare. Acuza, torționarismul verbal, înfierarea, penultimatumul cu glonțul pornit pe țeavă, concluziile definitive, profețiile înfricoșătoare l-ar paraliza și pe Nostradamus! Păcatele istorice ar fi făcut din Europa foștilor colonizatori, o Eurabia. Iar cele de acum, un Islamistan. La noi, nu, nu-i cazul, dar ăsta nu-i un motiv să nu dăm, preventiv, în clocot; ober- justițiari, luptători care învârt amenințător ghioagele vorbelor, cruciați apocaliptici, doftori în zavistie, cohorte de agitatori și agitați… Să sune goarna, să explodeze lumea! Pac, la răsboiu! Cei mai înfierbântați au lipit și etichetele: europenii-s fricoși, belgienii- tâmpiți, americanii- idioți, grecii- puturoși, nemții- cretini, francezii- imbecili, rușii- troglodiți în masă.

Cum la noi actele de curaj se înmulțesc prin contagiune, canalele de știri anunță că un partid nou s-a debarasat, cu mândrie patriotică, de steagul UE. În războiul româno-român, inteligența face prăpăd…

Evident, lideri fără viziune, politici inepte și instituții incompetente au adus UE într-o situație gravă, fără precedent. O realitate pe care n-o putem ignora. Cel puțin nu în privința cotelor acceptate cu umilință, în culise, pe care societatea noastră, ca și tot estul, nu le vrea. Pericol înseamnă însă și ura care crește ca drojdia în aluat stimulată de fierbințeala unor agitatori- informatori. O informare responsabilă ar genera atitudini proactive nu reacții distructive! Din păcate, naturilor întunecate le priește grozav solul îngrășat de izvorâtorii de ură. Otrava-și face efectul dinspre extreme și prinde tot. Cine spunea că înainte de a se întâmpla ceea ce îi îngrozește, mulți vor muri de frică?

30 martie 2016 at 10:38 20 comentarii

În lipsa unei revalorizări critice a istoriei și culturii

Istoria poate fi un rezervor nesecat de reproșuri, de fapte reale, selectate după criterii partizane, numa’ bune de reactivat în regim de urgență atunci când producătorii de ură au nevoie. Adică mai tot timpul. „Unitățile de producție” sunt, invariabil, extremist-justițiare și merg, invariabil, la foc continuu aruncând petarde și torpile dintr-o parte în alta prin mulțimea transformată în armate ostilizate una contra celeilalte. Reașezarea în adevăr, revalorizarea critică a istoriei, politicii și culturii țării e imposibilă pe un teren minat politic de ură și interese oculte.

Denaturarea oricărei încercări de dialog doctrinar normal explică până la un punct, de ce stânga politică autohtonă, comunist-securistă prin natură, cu toate anexele ei autodeclarate „de dreapta”, solidarizată în minciuni și prăduială, își face legea sub o democrație de acoperire.

Există și respectabile voci ale stângii din afara terenului politic propriu zis. Din păcate, cele mai prizate fiind prizoniere ale ismelor utopic- egalizatoare, vin cu aceleași chiștoace ideologice despre nocivitatea capitalismului și liberalismului, uneori pudrate cu creștinism de paradă ori fumate de eroi de tricou, eventual cu efigia unui killer de legendă.

În partea opusă, în schimb, în zona dreptei totale, dinafara terenului politic propriu-zis, discursul politic pare un reușit studiu de fezabilitate despre altă realitate. Ca-n modelul autostrăzii Sibiu Aciliu construită până la panglica finală pe un deal care se surpă. Nobilele postulate sunt simple exerciții de admirație într-o societate care se duce la vale.

Inadecvare care explică poate, de ce schimbarea din ’89  e echivalentă cu trecerea de la egalitatea neșanselor la inegalitatea șanselor.

Un proces serios al comunismului, prin urmare, ar lămuri lucrurile doar dacă prădătorii care au performat politic după ’89 constituind rezervorul național de oligarhie sunt incluși în proces. Aveți idee cine să-l facă? Condamnările la grămadă, tipic bolșevice, de pe poziția politică a uneia din părți care se exonerează astfel, pe sine, de judecată, generează, prin reacție, exact efecte de felul celor pe care pretind că le stopează.

Zonele întunecate ale dreptei interbelice, pe de altă parte, ar trebui analizate onest și judecate cu criterii corecte politico-istorice și culturale, nu în beneficiul unor politicieni, la rândul lor legați de zone și mai întunecate. Demararea unui proces autentic, responsabil, al fiecărei epoci din istoria ultimului secol menit să împiedice recrudescența unor fenomene nocive, în care extremele să fie excepția nu regula, fără spectrul delictului de opinie, cu actuala clasă politică -pare utopie.

E suficient să citim Jurnalul lui Mihail Sebastian ca să înțelegem cum ajunge extremismul să corupă și cele mai luminate minți. Sunt de găsit și multe alte mărturii impresionante ale vremii. Mă întreb însă, dacă vocile extremei drepte, declarat creștine și apărătoare ale evreilor, simt nevoia să vadă cum stau lucrurile, fără ochelari ideologici. Cunosc limitele unor cadeți în uniformă de dreapta, am dat de ele când am spus undeva că-mi plac povestirile scriitorului Gabriel Garcia Marquez (asta fiind imediat după moartea lui, în aprilie anul trecut, cred). Un delict! M-au atacat fulgerător, acuzându-mă marțial, de simpatii față de un socialist…

13 august 2015 at 16:27 12 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 931.964 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.448 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 931.964 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: