Posts tagged ‘faliment’

Grecia, starea de spirit

Postat de Angel în „biblioteca din chioşc”

In Grecia, statisticile exprimă sec o realitate: 74% din populaţie declară net că nu este timp pentru greve si 51% (impresionant!) sunt gata să accepte şi alte sacrificii, în locul bramburelii sociale, care va conduce cu exactitate matematică la faliment; ceea ce nu par a observa elitiştii de afară şi „de sus” în  avântul lor denigrator la adresa a milioane de oameni aparţinând naţiei şi zonei Balcanilor, pe un ton superior-moralist! şi nici procentul de 40% (şi peste) de creştere al internărilor în spitalele de boli nervoase! Da, cifra e data din surse oficiale. Deşi, la drept vorbind, nu ştim care “locuri pentru nebuni” sunt mai mari: cele de dinăuntrul spitalelor sau cele din afară? …De-a lungul istoriei, în Grecia (dar gândul meu nu se poate împiedica să nu privească în paralel cu România) au fost făcute destule greşeli catastrofale inclusiv un razboi civil criminal. Au existat, însă, şi multe momente în care lumea şi-a pus mintea la lucru, dincolo de  emoţii. De un astfel de moment este nevoie acum, când, pentru naţiune, ar trebui să fie mai important de evitat falimentul decât de obstrucţionat forţa politică de la cârmă; şi, dacă cineva îşi închipuie că o poate face cu greve, înseamnă că a descoperit cum să facă găuri în apă! Timpul pierdut cu alte discuţii este, din păcate, un timp pierdut, în loc să fie folosit productiv şi pentru dezvoltare. Şi nu este numai timp pierdut, sunt şi vieti pierdute! Şi asta pentru că nişte fără minte, de meserie “şefi de muncitori” vor să facă din Grecia o harababură nerecunoscându-şi nici o vină pentru ucigaşii cu “koukoula”. Da, pe bună dreptate, grecii sunt furioşi. Cum te comporţi însă, cu un om furios şi ieşit din minţi? Il aprinzi şi mai tare? Ii spui “atacă” sau “dă-te cu capul în zid”? Sau îl linişteşti, să prindă curaj şi puteri pentru mai târziu? Nu este ora să fie numiţi acum cei răspunzatori şi nici de dat lecţii ori de publicat scrisori ipocrite! Cum, este inuman şi de neconceput să se continue instigarea iresponsabilă la revoltă socială din partea  amintitelor grupări sindical-politice! În ciuda nemulţumirilor şi frustrărilor lumea nu-i mai acceptă, îi  blamează, aşa cum nu s-a mai întîmplat până acum. Azi, 9-10 mai 2010, când mai sunt câtva zile până la prima rată din împrumutul acordat, asta în timp ce Europa şi SUA sunt din nou ameninţate de un tsunami economic, ei bine, azi, în Grecia se pune clar întrebarea: ori Papandreou, ori Crah! Mai întâi de toate, ŢARA! Fără o ţară vie, nu mai există nici bogaţi, nici săraci, nici nedreptăţiţi, nici privilegiaţi, nici vinovaţi, nici nevinovaţi. NU exista nici străin, nici grec. Ne vom scufunda toţi.

Public cu puţină întârziere o scrisoare a lui Angel din 10 Mai, pe fondul multelor vorbe din ultimele zile, al unor triste generalizări (dacă nu distructive, în orice caz NU constructive) plus declaraţia de sâmbătă a d-lui Ponta în care liderul PSD ameninţă cu moţiuni de pe poziţia gurului  Iliescu, preşedinte de onoare şi instigare.

Nora

16 mai 2010 at 14:29 48 comentarii

Stop cadru politic

În rolul principal, azi, Dinu Patriciu. Vorbind, DP spune mai mult decât orice jurnalist ori analist.  E o imagine grăitoare a nefericirii României. Expresia feţei sale care se doreşte totodată, detaşată şi preocupată de necazul ţării, vocea gâfâită, insistenţa cu care repetă câteva idei, unele corecte luate ca atare (cine ştie mai bine cum stă treaba cu banii negri, cu corupţia, decât un beneficiar de top al ei?) par a te duce cu gândul că omul ăsta trăieşte odată cu ţara căreia i-a supt resursele din greu, un proces, o dramă de conştiinţă. „Romania se afla in situatia Greciei, deoarece cauzele crizei sunt aceleasi: aparatul birocratic supradimensionat, corupţie, risipa banilor din impozite si taxe”, a declarat sambata Dinu Patriciu, la Realitatea TV. … şi Duminecă la Protv; acelaşi lucru şi pe Hotnews; şi prin ziare. De la anunţul lui Băsescu privind reducerea fondului financiar de la buget destinat salariilor şi pensiilor, miliardarul parcă a prins roate: circulă prin media şi îşi prezintă neobosit ideile „salvatoare”. SOS de la conu costache! Oare pentru România? Ori pentru el, celebrul miliardar făcut din poala statului? Teoria sa se rezumă  de fapt, la două soluţii: calea falimentului care ar duce la scutirea de  plată a  datoriilor (sună cunoscut, nu?) şi calea amnistierii marilor tunuri cu care s-au umplut seifurile băncilor din Elveţia dar şi din cunoscute paradisuri fiscale, în schimbul impozitării.  Aşa cum motanul felix găsit cu urme securistice pe musteţi căuta, cu ceva vreme -n urmă, cu cinism, să-şi împrăştie jegul asupra tuturor românilor („toţi românii au colaborat cu securitatea”, v-amintiţi),  domnul patriciu se apără cam la fel spunând că „trei milioane de romani au dosare penale”. Aşa că statul n-ar avea ce să facă mai mult decât să ierte tot al cincilea român acuzat de  hoţie că doar „toţi sunt la fel”. Formula e chiar mai veche, producătorul originar fiind cine altul decât ilici care, încă din ’90, se tupila împreună cu structurile mafiot-comuniste în spatele celor cinci milioane de purtători de carnete roşii. Bolşe, „onorabili” vicioşi!

In 2001  Comple­xul Petrochimic Midia-Navo­dari, devenit SC Petromidia SA (simbol RRC), a fost vandut lui Dinu Patriciu, dupa ce tot el incercase preluarea companiei cativa ani mai devreme. Un cadou inestimabil făcut liberalului de guvernul pesedist al lui Adrian Năstase.  Prin  HG 118/2003  datoriile de 600 de milioane de dolari erau reesalonate pe o perioada de 7 ani! Astfel, sărăcind cu câteva sute de milioane de dolari bugetul României, Dinu Patriciu ajunge rapid multimiliardar reuşind, prin dedicaţiile amicului Tăriceanu, să le vândă cazacilor tezaurul Rompetrol cu datoriile neplătite, nici la această oră, statului român.
…Dar mai e cineva care n-a aflat toate astea şi atâtea altele, ori a uitat?
Peste acest trecut trebuie sa punem nisip, sa uitam. Vreau sa propun o amnistie fiscala cu plata catre stat a unui impozit fix – 3,5 sau 7% din avere” a precizat cel mai bogat om de afaceri din Romania. (DP, HotNews.ro Sâmbătă, 8 mai 2010)
Coane Costache aici la tine acasă unde ai ajuns miliardarul miliardarilor până acum ai scos-o la capăt. Dar criza financiară mondială nu vine numai şi numai cu rele. Se aude că organisme internaţionale au pornit la depistarea banilor unsuroşi  în vederea repatrierii. După agitaţia matale şi a altora se pare că nu-s numai zvonuri”

9 mai 2010 at 14:46 34 comentarii

Asaltul palatului de carton.

Umflate până la refuz, minciunile guvernamentale pocnesc ca nişte baloane anunţând un eşec de mult ştiut. Spectacol de un comic grotesc în decoruri de talk-show. Din carton, fireşte. Intrat fantomatic în birourile executivului, falimentul a început încă din momentul îndeplinirii comenzii oculte de execuţie a partenerilor. Lichidare mioritică fără mister de legendă şi fără scrupule legitimată prin intervenţia trupelor paraguvernamentale din parlament şi din media. Să nu uităm să amintim: dintr-un parlament „ales”. Eforturile pentru menţinerea artificială pe poziţie a uzurpatorilor au brevetat cartonul presat de mare rezistenţă faţă de electorat. Foarte costisitor dar inexpugnabil ca un palat babilonian şi impermeabil ca sala maşinilor de pe Titanic. Până la urmă necesarul de anabolizante politice de susţinere a VICTORIEI a consumat energie şi finanţe cât pentru trei legislaturi şi două cincinale cu creştere economică peste plan.
Cheltuielile exorbitante cu armata supradimensionată de curteni de partid, mize secretizate, motive ascunse, interese murdare, ca într-un film horror, încep să iasă grămadă la suprafaţă.
Cum era de aşteptat, dealerii de droguri politice de mare risc care au făcut potecă politicilor de carton în timp ce puneau cu toţii umărul la hăcuirea bugetului arată acum ameninţători spre palat încercând să preia comanda asaltului cetăţenesc de toamnă.
Tardiv.
Impulsurile revoluţionare ciclice din octombrie cu scadenţă în noiembrie (sau, mă rog, decembrie) par replici neputincioase dintr-un remake de duzină. Un taifun zgomotos ajuns o furtună ostenită.
Farsa costisitoare jucată într-o distribuţie de carton cu roluri interschimbabile a căzut mai-nainte ca sforarii să tragă cortina. Cum se anunţă recesiune, nu-i exclus să se încerce rejucarea ei în următoarea stagiune ca proiect economic nou cu personaje reciclate.
Şi, până la urmă, cine plăteşte farsele sparte?
E adevărat că uneori istoria se lasă servită iar evenimentele par ondulate pe interesele unui timp zidit cu mistria.
Viitorul rămâne imprevizibil însă, indiferent de precizia măsurătorilor secrete cu rigla şi compasul ale proiectanţilor de victorii de carton.

19 octombrie 2008 at 20:19 8 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 926.247 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.447 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 926.247 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: