Posts tagged ‘frunză verde’

Dreapta dansând pentru stânga

Fantezie lirică, horror-dansantă, ruptă din realitatea politică

Avem pluripartitism? Avem, dară! Dreapta, avem ? Avem, cum să nu! Da’ democraţie, democraţie este? Ohoho, esteee…  de nici nu mai ştim de unde s-o luăm. Şi din cimitire! …Ori din „Chicago muzical”, dacă ne-am lua după succesul şlagărelor de intimidare a sistemului de justiție şi a apărătorilor lui în reprezentaţiile circului media.
Păi, atunci, nu mai bine din „turbinca lui Ivan”? De, nu-i rea ideea, da’ sursa principală de inspiraţie vine tot din ograda noastră! După un sfert de veac de democraţie autohtonă e timpul pentru un spectacol-jubileu unde să poată fi admirat baletul politic original de-a-lungul anilor susţinut de figurile acrobatice, uneori surprinzătoare ale dreptei, „ştiţi, balerinul ăla slăbănog da’ forţos care susţine stânga, grăsana aia cât un tanc cu oil de la gazprom pe care se căzneşte s-o urce în cerul roşu al lui „absolut” (vorba lui Ivan) …Să revedem deci, câteva momente antologice de suspans-dansant.

Nu-i nevoie de mers prea departe ci doar în vremea „Convenţiei democrate”, ultimii ani ai mileniului al doilea. Că-n pauzele muzic-halului politic cei doi balerini se pupau fără reţinere prin culise n-ar fi fost chiar o nenorocire, dar când Milică apăru în balcon cu declaraţia aia de macho care-şi face testamentul politic înaintea alegerilor, s-a şi aşternut covorul roşu pentru Ilici şi Vadim! Ca urmare, între 2001 -2005, slăbănăgul rămase prins de gard în curtea lui Ilici, ca decor, în timp ce grăsana, îndopându-se peste măsură cu bănci, acareturi şi alte alea, luase proporţii înfricoşătoare.

În 2005, când dădu ochii cu Băse la Cotroceni, grăsana făcu criză de colici biliare şi dădu în isterie. Noroc că manechinul cu harem de cancelarie făcu stânga-mprejur şi se-ntoarse la ea în genunchi, mai-nainte ca justiţia să se-ntremeze destul ca s-o bage în spital. Aşa că, din noaptea torenţială a răzgândeanului, orgiile culinar-financiare s-au ţinut lanţ la curtea cuplului dansant până-n 2009 când vizita nocturnă a prostănacului la spa le strică socotelile şi le tăie brusc pofta de ghiftuială. Pe moment. Turbaţi de furie s-au calmat abia când varanul îi băgă pe toţi în vagoanele sale, orient expres cu căptuşeală roşie de hallowen rusesc. Slăbănogul rămăsese pe peron cu ochii-n lacrimi după supergrăsană înjurându-l în gând pe  marinar. Cât o să-l mai suportăm?

Asta până-n altă noapte, era prin 2012, când îi pică frunza verde. Dădu din coadă ca un buldog în călduri. Ha, de asta avea nevoie: de un semnal de amor de la Gresy!  Show  must go on! …El, slăbănog? El, care a trecut toate probele?  Şi aia de integritate si aia cu blaturile? Plus muşcăturile turbate şi mârâielile necurmate la Băse? Păi cine ar fi putut s-o salte mai sus pe grăsună? …S-o facă divă? Oricum, de când Gresy îi şoptise fierbinte :”ce bine că exişti! Dacă nu, ar fi trebuit să te inventez„, ştiuse că spectacolul va avea succes şi-n următoarea stagiune electorală. C-o mai înjură, normal,  da’ cu tandreţe, aşa ca să întreţină iluzia. Până se ridică cortina, fanii trebuie ţinuţi în priză.

5 Noiembrie 2013 at 12:36 21 comentarii

Legea grajdanismului

Om politic, rector şi profesor universitar plagiator, abramburica învăţământului românesc respectă legea şi de-aia refuză să recunoască plagiatul strigător la cer, al şefului. Pe Constituţia pe care a juruit şi ea şi şefu’! Iar şeful nici nu se mai oboseşte (şi nici nu mai poate) să dea o aparenţă de respect, măcar, legiuirii ca necesitate socială: rânjind sfidător (sau disperat) o înlocuieşte făr-a clipi cu cea a voilor şi trebuinţelor indivizilor care-l ţin la respect. Că de-aia l-au pus acolo! Să le ducă la-ndeplinire uneltirile. Unealtă de unică folosinţă ca şi tot mai somnolentul crin (odihnească-se-n lupte, c-a ruginit ca frunza-n vii)! Grăjdănica Abramburescu, o unealtă care a rezistat mult mai multor folosinţe, dovadă învăţământul pe care-l sapă sistematic- a ajuns şi ea la exitus ca ministru. Şi-a făcut treaba şi va ieşi din uz. Complet deteriorată moral. I-a expirat şi garanţia pe durată nedeterminată a lui Vanghelie. După legea grajdanismului înlocuitoare de toate celelalte-  şi de Constituţie-  doamna Cati  nu mai pare refolosibilă. Nici dacă scuipă pe juruinţe.

Neîndoielnic că era greu, dacă nu imposibil, de găsit un mitoman mai şantajabil pentru scaunul de premier şi un chuky, mai sinistru- antibăsist decât actualii prim-grajdani. Prin urmare, la ce să ne aşteptăm din partea premierului- marionetă a baronilor și unealtă de top a întregului echipament grajdanic de unelte, fie vizibile, fie mai discrete, la mesele din umbră? Probabil, de unele o să se mai folosească o vreme, de altele, pe măsură ce-și pierd valoarea de întrebuințare, o să se debaraseze. Iar după ce-şi va fi epuizat tot stocul de grajdani, ultimei garnituri, conform aceleiaşi legi, îi va reveni onoarea de a șterge masa și de a-l umple de acuze pe nedemn: ia uite ce-ai făcut cu ţara, soiosule, ai pus și mâna pe ea, mitomanule, i-ai lipit şi abţibildurile astea roșii…

29 Noiembrie 2012 at 15:36 87 comentarii

Îngrijorările doamnei Cati

Doamna Cati mărturiseşte public că e îngrijorată. Se teme pentru soarta ţării pentru care ea personal a făcut şi face tot ce e omeneşte posibil şi poate chiar mai mult: ca rector, ca parlamentar, ca ministru, ca politician uselist invitat la tocşouri. Şi astea toate deodată- în ciuda beţelor în roate puse de sâcâitoarea ANI! Guvernanţii uselişti sunt cei mai cinstiţi politicieni, zice. Sunt asemenea ei, care n-a furat nici măcar un capăt de aţă! Şi asemenea lui Ponta care nici nu minte şi nici n-a plagiat. Democratic vorbind, Cati socoate că nu e firesc ca dictatorul din garaj să insiste atâta cu referendumul, enervând la culme guvernul uselist şi milioanele de români care-l consideră demis încă din ianuarie! (Omu’ ăsta chiar nu pricepe? Păi mai clar decât i-a explicat Dogaru cum stă treaba cu democraţia şi cu statul de drept n-a reuşit nici Ciutacu!) După atâtea răscoale, boicoturi parlamentare plătite de tot electoratul nu numai de cele opt milioane care şi-au făcut datoria de votanţi, de ce afurisitul de dictator nu-i lasă acum pe colegii ei să lucreze fără frică de justiţie în ţara unde sunt stăpâni? Cum să permită ca ţara pentru care  ei se sacrifică de atâta timp s-ajungă stat poliţienesc? Păi n-au dreptate să se plângă şi românilor şi Bruxelles-ului, Fenechiu, Chiuariu, Frunză Verde, Dragnea şi mulţi alţii? Cine nu ştie ce vrea poporul n-are decât să se ducă-n (scuze) în Teleorman, Dolj, Gorj, Olt, în Mehedinţi şi încă în nişte locuri unde locuitorii, morţi şi vii, căsătoriţi ori divorţaţi, plecaţi ori veniţi ştiu perfect ce înseamnă stat de drept, opinie publică,  societate civilă, drepturi şi obligaţii cetăţeneşti. Fiindcă acolo se obişnuieşte să se doarmă cu Constituţia sub pernă. Când primarii le explică care-s nevoile patriei, supuşii pricep instantaneu-  în spiritul anarhiei dogăreşti din ianuarie ajunse acum la apogeu. Ăsta da, model democratic! I-ar alunga îngrijorările lui Cati. Şi nu numai ei.

13 August 2012 at 19:49 83 comentarii

Aşii stabilităţii

După săritura lui Frunză Verde în barca inamicilor, mi-am pus întrebarea ce-l  face pe Blaga să rămână-n ploaie şi să pozeze-n comandantul rămas pe punte care se luptă eroic cu valurile useliste. N-a fost greu de găsit explicaţiile, logice, dar am aşteptat, totuşi,  s-apară şi ceva mai concret decât nişte presupuneri. După o lună nu mai e nevoie de despicat firu-n patru. Blaga n-a rezistat  mai mult şi, pus astfel la-ncercare,  îşi demonstrează fără echivoc, pro-uselismul său natural: refuzul propunerii unei moţiuni PDL, de cenzură, pentru “Intervenţia brutală în justiţie a Cabinetului Ponta şi prezenţa în Guvern a unor oameni cu probleme de imagine şi de probitate morală„.  Şi, mai mult, după el asta ar însemna o atitudine responsabilă anticipând pericolul instabilităţii unui asemenea demers. Şi, încă mai mult, îşi găseşte şi susţinere prin preajmă (printre alţii, la prietenul TRU). Celor care cred că e vorba de subtilităţi politicianiste le-aş spune că o asemenea atitudine n-are justificare decât pentru proşti. Dovedeşte grija pentru stabilitatea guvernului de impostori care se fac că lucrează în timp ce-şi fac campanie agresivă şi rezolvă probleme de clan, plus că-şi destabilizează electoratul rămas în ploaie.

Cu Frunză Verde, asul de treflă, atacant din afară şi cu Asul Roşu de cupă,  frânar din interior, pedelismul are parte de cea mai nefastă perioadă din viaţa sa politică.

29 Mai 2012 at 14:04 61 comentarii

Recomandări involuntare

Hoţie,  corupţie,  jaf, etc! Un diagnostic politic (corect!) pus de politicienii înşişi într-o sarabandă de-a învinovăţirea de râde şi dracu’ de ei. Dar politiceala multora n-ar fi  fudulă dacă nu s-ar  ascunde sub altă faţă, numită ipocrizie, acoperind sursa originară a strâmbătăţii:  constituţia făcută-n ton cu  piesa din ’89  şi pe  pofta tartorului de onoare al ticăloşiei primare rebrenduite azi în triada uselistă.  Sub iliescu-răsturnătorul  s-au împuiat, ca-ntr-un cuib de năpârci,  toate vieţuitoarele flămânde  de putere şi finanţ.  Când mecanismele de protecţie ale  tagmei s-au văzut ameninţate au produs politicăria nocivă în care târăsc  toată societatea.

Apropierea alegerilor îi găseşte pe dezvinovăţiţii-vinovaţi ai neamului, crispaţi,  mişcându-se haotic, buimaci,  dând unii-n alţii fără nici o strategie. Regrupările, în proporţie covârşitoare, sunt poziţionări calculate vizibil, în raport cu justiţia,  cu partea ei devenită independentă politic.  Cea mai cinică dovadă e însăşi USL, formaţiunea  generată de teama de justiţie  care merge pe  aceeaşi politică isterizantă, de cleveteală  şi  manipulare stridentă.  Dacă le va  ieşi figura, o să-şi scape toţi puşcăriabilii de pârnaie. Plus Frunză-verde.  Provocaţi,  ironic,  de  preşedintele Băsescu, greii din PDL inclusiv  Oltean, Udrea, Toader, etc. încearcă să-şi salveze  pedeleul originar, dar par să-şi fi pierdut brusc, busola politică.  Jocurile din politică  sunt necruţătoare  şi ei ştiu bine că plutesc în derivă.  Un observator onest, însă, nu poate nega faptul că fără aportul lor, atâta cât a fost,  legi cruciale  n-ar fi avut nici o şansă să treacă de obstrucţia uselistă.  Rival deja cu USL-ul, la aspirat dejecţii politice, partidul poporului otevist abia aşteaptă să primenească  ţara cu o nouă avalanşă de mizerii,  în timp ce  descurcăreţul UNPR a prins un culoar numa’ bun ca să concureze  la râvnita poziţie de partid-balama! …Cu pedeleul retrograd al greilor?  Sau, poate, cine ştie, vor lua locul UDMR-ului?
(mai mult…)

2 Aprilie 2012 at 18:20 102 comentarii


Nora Damian Facebook nora.damian@gmail.com

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 886,230 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.314 urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 886,230 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: