Pseudodemocraţie secesionistă vs. confruntare democratică

Imaginaţi-vă că sunteţi membru al unei organizaţii divizate în bisericuţe care nu fac altceva decât să se hărţuiască între ele, să întreţină ura, să se miştocărească, să-şi aducă ocări şi mai ales acuze (evident, multe reale!). Aţi fi în stare să construiți ceva util într-o asemenea organizaţie? Să empatizaţi şi cu unii şi cu ceilalţi pentru a găsi o cale de a pune organizaţia pe picioare? Cum? Făcând ce face tot justiţiarul de o culoare ori de alta, mai îngrămădit ori mai şcolit, să-i susţină pe unii contra celorlalţi? Pictând puncte slabe unora care, la rândul lor, vă pictează vouă? De ce nu altfel? De ce nu căutând punctele tari pentru a le folosi ca motivaţii? De ce nu contând pe cei care rezistă hărțuielilor străduindu-se să proactivizeze energiile organizaţiei? De ce nu ignorând trollii antrenați, războinicii pasionați de conflict, încercând să le limitaţi influenţa? Chiar și în societatea noastră măcinată, în care răfuielile de cartier și cele virtual-socializatoare au depășit lupta de clasă?

Vă spun eu, de ce nu altfel: fiindcă celor mai mulţi le e neînchipuit de greu să se dezbare de mentalitatea dominantă moștenită din comunism, într-un spaţiu social-cultural alterat tot de ei, în care alegerea e pro-conflict. Iar regula e cea a peluzei. Fiindcă e mult mai facil să aderi la un grup pentru a-i sudui straşnic pe ceilalţi. Ori să-i carotezi ca un jandarm apărător al arbitrariului. Cu asta v-aţi iluziona că nu sunteţi o cârpă. Ca manager însă- dacă s-ar întâmpla s-ajungeți pe baza unor asemenea calități- ori ca biciclist, depășit, v-aţi găsi un refugiu, undeva, la fumoar sau în budoar unde aţi  medita, sastisit, despre motivele pentru care o adunătură netrebnică, roasă de corupţie, măcinată de conflicte, merită lăsată naibii. exact ce poftește puhoiul dăunătorilor politici! contând, desigur, pe haterii inflamați de la peluză.